Malformațiile sistemului urinar

I. Malformaţiile rinichiului
•Malformaţiile rinichiului sunt reprezentate de anomaliile congenitale care
afectează poziţia, forma şi structura organului. Acestea apar în perioada
embrio-fetală şi pot fi diagnosticate prenatal, la naştere sau în cursul vieţii
copilului sau adultului.

Clasificare

1. Anomalii de număr
2. Anomalii de ascensionare
3. Anomalii de formă şi fuziune
4. Anomalii chistice renale
5. Anomalii ale vascularizaţiei renale
6. Anomalii de rotaţie
7. Anomalii de volum şi structură
 Anomalii de număr
• Agenezia renală bilaterală

Absenţa parenchimului renal, bilateral, diagnosticată

prenatal prin metode imagistice sau constatată la necropsie

Întâlnită foarte rar

Poate fi asociată cu alte anomalii congenitale, cum ar fi
hipoplazia pulmonară, oligohidramnios, atrezie ureterală,
formând sindromul Potter
Incompatibilă cu viaţa
Impune evaluarea ecografică în trimestrul al doilea sau al
treilea de sarcină
 Agenezia renală unilaterală
• Absenţa unilaterală a parenchimului renal cu prezenţa unui rinichi normal pe partea
opusă

Asimptomatică în majoritatea cazurilor

Se asociază cu absenţa completă a mugurelui ureteral ipsilateral

Diagnostic
oecografie sau examen CT
oeste necesară evaluarea aparatului urinar - se asociază frecvent cu agenezia renală
unilaterală

Tratament
nu este ameninţătoare de viaţă
afecţiunile care se grefează pe un rinichi unic sunt mult mai severe
 Agenezia renală unilaterală
• Variante
 Rinichiul supranumerar
 anomalie rară caracterizată prin prezenţa a 3 sau mai mulţi rinichi la un individ

o Rinichiul supranumerar prezintă parenchim, pedicul vascular distinct şi

cale excretorie separată
o În o treime din cazuri, implantarea ureterului supranumerar poate fi ectopică la nivelul
vezicii urinare sau extravezicală

Diagnostic - ecografic, cistoscopic sau CT

Tratament - se adresează cazurilor complicate obstructiv, infecţios sau rareori

tumoral
 Anomalii de ascensionare
Anomaliile de ascensionare se caracterizează prin poziţia
anormală a rinichiului, acesta ascensionând parţial sau deloc din
zona sacrată unde se formează

Ectopia renală simplă

Forme anatomice
1. Ectopia renală toracică
2. Ectopia renală înaltă subdiafragmatică
3. Ectopie renală lombară inferior
4. Ectopie renală pelvină
5. Ectopia renală bilaterală
Tablou clinic
o descoperire imagistică întâmplătoare
o colică renală
o infecţii urinare joase recurente
o hematurie macroscopică
o incontinenţă de urină (anomalii de implantare ureterală)

Diagnostic
 ecografic
 CT sau IRM
 intraoperator

Tratament - se adresează malformaţiilor asociate sau complicaţiilor litiazice,

infecţioase sau tumorale
Ectopie renala bilaterala
 Ectopia renală încrucişată

Rinichiul ectopic depăşeşte linia mediană, trece de partea opusă şi se

deschide în vezică în poziţie anatomică normală. În 90% din cazuri rinichiul
ectopic fuzează cu rinichiul de pe partea respectivă

Tablou clinic
omajoritatea pacienţilor sunt asimptomatici
ohematurie sau colică renală (malformaţii complexe sau litiază)
Diagnostic
imagistic (ecografie abdominală, CT sau IRM)
ureteropielografie
cistoscopia - orifiicii ureterale în poziţie normală, existenţa unui reflux
vezico-ureteral asociat
Tratament - se adresează malformaţiilor asociate sau complicaţiilor litiazice,
infecţioase sau tumorale
 Anomalii de formă şi fuziune

Asocierea de anomalii de formă, poziţie şi de rotaţie în care nu se regăsesc două

unităţi renale distincte, parenchimul renal fiind o masă unică, compactă sau unită
printr-un istm

Rinichiul în potcoavă

Fuziunea rinichilor la nivelul polilor inferiori în majoritatatea cazurilor sau, mai

rar, prin unirea polilor superiori.

Frecvenţă: 0,25% din populaţie, de două ori mai frecvent la bărbaţi

Caracteristici clinico-imagistice

a. rinichii sunt situaţi mai jos decât normal, cu istmul la nivel L3-L4

b. în cazul simfizei polare inferioare, axele longitudinale ale rinichilor sunt orientate
oblic, în jos şi medial, pe când în simfiza polară superioară axele longitudinale sunt
oblice în jos şi lateral

c. bazinetele sunt rotate anterior, cu calicele normale ca număr şi răspândite în toate

direcţiile în „spiţa de roată

d. ureterele prezintă implantare înalta în bazinet, cu un traiect anterior de istm

e. calicele inferior şi mijlociu ocupă o poziţie inferioară faţă de joncţiunea

pieloureterală

f. pediculul vascular este ramificat existând frecvent 4-5 pediculi arteriali cu originea
în aortă, arterele iliace comune, arterele hipogastrice

g. se asociază cu alte anomalii, în special vasculare şi ureterale

Tablou clinic
o frecvent asimptomatic
o dureri abdominale difuze cu iradiere lombară
o tulburări gastrointestinale
Semnul Rovsing: dureri abdominale şi senzaţie de vomă sau chiar vărsături la
hiperextensia prelungită a coloanei vertebrale lombare

Diagnostic
 Ecografic
 UIV
 CT sau RMN

Tratament - Se adresează complicaţiilor. Abordul chirurgical deschis: anterior

transperitoneal
 Anomaliile chistice renale

Pungă lichidiană bine delimitată, cu perete propriu, conţinut seros sau

hematic şi căptuşit cu epiteliu uni sau pluristratificat

Boli chistice renale cu determinism genetic

Boala polichistică renală autozomal recesivă (BPRAR/ARPKD)

odebut: forme perinatale, juvenile sau ale adultului

oincidenţa:1 la 50.000 nou-născuţi
odezvoltarea chistelor - bilaterală (dimensiuni sub 2 mm) - aspect de
burete + fibroză hepatică congenitală
opediculul vascular, bazinetul şi ureterul sunt normale
Tablou clinic
o Nou născut: Sd. Potter + hipoplazii şi atelectazii pulmonare. Deces prin
insuficienţă renală şi respiratorie
o Tardiv: insuficienţă renală, hipertensiune sistemică + fibroza hepatică şi
hipertensiunea portală asociată

Diagnostic
 ecografia intrauterină - două mase renale voluminoase omogen hiperecogene
 nou-născut şi copilul mic – ecografie, CT şi RMN

Tratament
 nu există terapie curativă
 tratament pentru HTA, insuficienţă renală cronică (hemodializă şi transplant
renal)
 insuficienţa hepatică şi hipertensiunea portală asociate - tratament specific

Sfatul genetic - se adresează părinţilor care trebuie informaţi că, statistic, fiecare
copil pe care îl vor mai avea prezinta un risc de 25% de a dezvolta această
boală
 Boala polichistică renală autosomal dominantă
(BPRAD/ADPKD)

o cea mai frecventă boală genetică renală, cu o incidenţă de 1/500-1/1000 la

nivel mondial

o manifestă în decadele 3-4 ale vieţii

o evoluează spre insuficienţă renală la 50% dintre pacienţi

o se asociază cu alte anomalii

o rinichii sunt măriţi de volum şi cresc progresiv - 3.000-4.000 g

o spre deosebire de BPRAR, chisturile hepatice comprimă, dar nu afectează

parenchimul, funcţia ficatului nefiind alterată
Tablou clinic
 hematurie micro- sau macroscopică
 dureri în flancuri
 HTA - 60% din pacienţi
 insuficienţă renală
 suprainfecţie chistică - febră, frison şi alte semne de infecţie urinară
 chistele hepatice - de obicei asimptomatice. Pot cauza hipertensiune portală şi varice
esofagiene
Diagnostic
 ex. clinic – primordial. Ancheta familială, antecedentele de AVC, HTA şi insuficienţa
renală
 imagistic – suspiciune: chiste renale bilaterale, trei sau mai multe chiste hepatice,
anevrisme cerebrale sau un chist solitar la nivelul arahnoidei, glandei epifize,
pancreasului şi/sau splinei
Tratament
 Igieno-dietetic: regim hipoproteic, hiposodat şi cura de diureză ~2 litri/zi
 Medical: pentru HTA, PNA, infecţiile intrachistice şi controlul durerii
 Chirurgical: în caz de complicaţii sau patologii asociate
Sfatul genetic - Pacientul nou diagnosticat trebuie informat despre boală şi caracterul
ereditar al acesteia. Pacienţii tineri, care doresc să aibă copii, vor fi informaţi asupra
bolii, iar gravidelor li se va propune analiza genetică. Prezenţa genei mutante la făt poate
ridica indicaţia de întrerupere de sarcină
 Chistul renal simplu (CRS)

Formaţiune chistică rotundă sau ovalară, de dimensiuni variabile, unică sau multiplă,
de obicei unilaterală, situată de obicei la periferia rinichiului, mai rar în interiorul lui
Tablou clinic
ode obicei asimptomatic
ola dimensiuni mari poate determina dureri abdominale surde
oevacuarea conţinutului în calea excretorie determină apariţia hematuriei
opoate determina apariţia hipertensiunii arteriale secundare prin compresie vasculară
oDiagnostic
Ecografie
Criteriile ecografice stabilite în diagnosticul chistului simplu, necomplicat:
•absenţa ecourilor intrachistice
•prezenţa unor contururi bine delimitate, suple, cu formă rotund – ovalară şi distribuţie
omogenă a semnalului la nivelul chistului
Tratament

o depinde de mărime, poziţie, răsunetul clinic

o chistul necomplicat, asimptomatic şi la care cancerul renal s-a exclus nu

necesită tratament chirurgical

o apariţia complicaţiilor sau a simptomelor recomandă enucleerea chistului,

prin abord chirugical clasic sau laparoscopic, sau evacuarea percutanată şi
sclerozarea cavităţii cu agenţi sclerozanţi

o indicaţia de nefrectomie se impune chisturilor Bosniak III-IV, întrucât există

un risc ridicat de degenerare malignă
 II. Malformaţiile ureterale

Clasificarea malformaţiilor ureterale

1. Anomalii de număr
2. Anomalii de structură
3. Anomalii de calibru
4. Refluxul vezico-ureteral (RVU)
5. Anomaliile joncţiunii pieloureterale
6. Anomalii de poziţie şi deschidere
 Agenezia ureterală

 este însoţită de absenţa rinichiului ipsilateral.

Poate fi uni sau bilaterală, ultima fiind
incompatibilă cu viaţa
 Duplicitatea pieloureterală completa – „ren duplex”

 Prezenţa unui sistem dublu pielocaliceal ce drenează aceeaşi masă

metanefrogenă şi care se continuă cu două uretere distincte, cu implantare
vezicală prin două orificii

 Sistemul superior se mai numeşte şi pielon superior, iar cel inferior, pielon
inferior

 Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice, anomalia fiind descoperită

întâmplător imagistic

 Tratamentul este rezervat cazurilor complicate obstructiv sau cu incontinenţă

urinară secundară implantării ectopice
 Duplicitatea pieloureterală incompletă
 Prezenţa unui sistem dublu pielocaliceal tributar aceleiaşi mase metanefrogene
şi care se continuă cu două uretere separate, ce se unesc înainte de implantarea
vezicală

 Aspect în forma de ”Y”- ureter fisus

 Majoritatea cazurilor sunt asimptomatice

 Cea mai frecventă formă de manifestare clinică este infecţia urinară cu tendinţă
de recidivă, mai ales la femei

 Tratamentul este rezervat cazurilor complicate

Duplicitate pieloureterală stângă incompletă
Duplicitate pieloureterală bilaterală (UIV)
 Ureterocelul

reprezintă dilataţia chistică a ureterului intramural

 ureterocelul poate fi ortotopic – dacă apare pe o unitate renoureterală normală,

iar ureterul prezintă implantare vezicală anatomică sau ectopic, dacă apare pe un
rinchi duplex

 de regulă este asimptomatic, însă se poate complica, mai ales la copii, cu ITU şi
litiaza urinară sau litiază în ureterocel

 diagnostic: ecografie prenatală sau postnatală, cistografia anterograda şi

retrogradă micţională
 Megaureterul

 dilataţia ureterului, parţială sau totală

Clasificare
1. megaureter de tip obstructiv,
2. megaureter de tip reflux
3. megaureter fără reflux şi fără obstructie
4. megaureterul de tip obstructiv şi de reflux
 Megaureterul
 La copil sunt frecvente stările febrile neexplicate, infecţiile urinare recidivante,
tulburările digestive şi întârzierea staturoponderală
 La adult se manifestă prin dureri lombo-abdominale nespecifice, ITU recidivante,
sindrom febril prelungit şi uneori hipertensiune reno-vasculara

Diagnostic

 Ecografia - apreciere morfologică excelentă a rinichilor, cu precizarea gradului de

dilataţie pielo-caliceala, a indicelui parenchimatos şi decelarea unei eventuale litiaze
asociate
 Evaluarea vezicii urinare - starea detrusorului, prezenţa rezidiului vezical şi a unui
eventual ureterocel
 Cistouretrografia micţională - obiectivarea refluxului vezico-ureteral şi a unei
eventuale obstrucţii subvezicale
 Scintigrafia renală în dinamică - eventual cu administrarea de furosemid, reprezintă
o probă excelentă morfologică, mai ales la copii, ce permite şi estimarea relativă a
funcţiei renale
 Megaureterul

Tratament

 Supravegherea nou-născuţilor - remisiunea spontană poate depăşi 85% din cazurile

diagnosticate prenatal. Tratamentul infecţiilor urinare este obligatoriu

 Tratamentul chirurgical - este rezervat cazurilor în care caracterul obstructiv al

megaureterului determină degradarea progresivă a funcţiei renale ipsilaterale.
Rezecţia porţiunii de ureter stenozate şi reimplantare ureterală antireflux până la
nefrectomie totală în funcţie de gradul de afectare a parenchimului renal

 Megaureterul secundar - tratamentul se adresează cauzei primare. Pentru

recuperarea şi prezervarea parenchimului renal restant se pot efectua nefrostomii de
drenaj sau derivaţii urinare supravezicale
 Refluxul vezico-ureteral (RVU)
Pasajul retrograd al urinii din vezică spre ureter şi ulterior spre rinichi
secundară incompetenţei mecanismelor antireflux

Clasificare

 reflux de grad I: refluxul este numai în ureter, cu dilataţie variabilă;

 reflux de grad II: refluxul ajunge în bazinet, fără dilatarea sistemului colector,
papilele fiind normale;
 reflux de grad III: dilataţie moderată a ureterului cu sau fără sinuozităţi; dilataţie
moderată a sistemului colector; calice normale sau minim deformate;
 reflux de grad IV: dilataţie moderată a ureterului cu sau fără sinuozităţi; dilatare
moderată a sistemului colector; calice aplatizate, dar cu amprenta papilelor încă
vizibilă;
 reflux de grad V: dilataţie severă cu sinuozităţi ale ureterului şi dilataţie marcată a
sistemului colector; reflux intraparenchimatos cu subţierea parenchimului;
 Refluxul vezico-ureteral (RVU)
Tablou clinic
Copilul mic - infecţii urinare acute febrile, asociate cu greaţă, vărsături şi dezvoltare
insuficientă
Adult - manifestările urinare acute sunt estompate, predominând HTA şi
simptomatologia pielonefritei cronice secundară nefropatiei de reflux

Diagnostic

 Examinarea ecografică – aspectul rinichilor, gradul de dilatare a cavităţilor renale,

prezenţa litiazei
 Uretrocistografie retrogradă – orificiile ureterale incompetente apar sub formă de
"gaură de golf„
 Cistouretrografie micţională – obligatorie în diagnosticul RVU, evidenţiază gradul
afectării renale, permite diagnosticul diferenţial dintre refluxul pasiv şi cel activ
 Scintigrafia renală în dinamică, eventual cu administrarea de furosemid,
obiectivează afectarea parenchimului renal
 Cistoscopia este obligatorie, oferind date utile despre orificiile (poziţie, morfologie),
lungimea traiectului submucos şi evidenţiază eventualele leziuni asociate (cistită,
ureterocel, diverticul sau valvă de uretră posterioară)
 Refluxul vezico-ureteral (RVU)

Tratament

1) crearea unui sistem de joasă presiune în căile urinare superioare

2) menţinerea urinii sterile.

RVU de grad mic se poate rezolva spontan sub tratament conservator, iar cele de
grad mai mare necesită tratament endourologic sau chirurgical
Tratamentul conservator va include antibioprofilaxie, hidratare, micţiuni frecvente şi
evitarea constipaţiei
Tratamentul chirurgical constă în reimplantare uretero-vezicală printr-un procedeu
antireflux sau nefroureterectomie totală, dacă rinichiul este compromis
Tratamentul endoscopic transuretral al RVU - injectarea în orificiul ureteral de
colagen, teflon, etc, în vederea creării unui mecanism antireflux
 Anomaliile joncţiunii pieloureterale
Entitate anatomo-clinică ce se caracterizează prin îngustarea congenitală a lumenului
joncţiunii pieloureterale, generând hidronefroză
Cea mai frecventă malformaţie a aparatului urinar superior (1/1.500 de nou-născuţi)

Tablou clinic
diagnosticul este stabilit tardiv, la adulţi, întrucât majoritatea pacienţilor sunt
asimptomatici
nefralgii de intensitate moderată sau prin colică renală, infecţie urinară, mergând
până la palparea unei mase lombare reprezentate de rinichiul mărit de volum
Diagnostic
Ecografia fetală (după a 15-a săptămână de viaţă intrauterină) evaluează distensia
pielocaliceală şi gradul de afectare a parenchimului renal
UIV, CT şi IRM certifică diagnosticul de disfuncţie congenitală de JPU, evaluează
nivelul hidrodistensiei şi gradul de afectare a funcţiei renale
Tratament
În stadiile incipiente ale hidronefrozei congenitale se urmăresc evoluţia şi gradul de
afectare a functiei renale (clinic şi imagistic)
Stadiile avansate beneficiază de tratament chiurgical, indicaţia de elecţie fiind
pieloplastia deschisă sau laparoscopică. În caz de afectare severă a funcţiei renale se
practică nefrectomia
 III. Malformaţiile vezicii urinare

1. diverticulii vezicali congenitali

2. extrofia vezicală.
3. agenezia vezicii urinare
4. vezica septată (dublă, în „clepsidră”)
5. megavezica congenitală
 Diverticulul vezical congenital

Cameră anexă a vezicii urinare, al cărei perete este alcătuit din toate straturile
anatomice ale vezicii urinare

Tablou clinic
În cele mai multe cazuri este asimptomatic, însă poate asocia tulburări de micţiune,
complicaţii infecţioase sau reflux

Diagnostic
Este cu precădere imagistic, în special ecografic şi prin cistouretrografie retrogradă
cu clişee postmicţionale

Tratament
Majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici şi nu necesită tratament
Indicaţiile tratamentului chirurgical - infecţiile recurente, refluxul vezico-ureteral şi
complicaţiile obstructive. Intervenţia chirurgicală are ca scop extirparea diverticulului
 Extrofia vezicală
Defect complex al sinusului urogenital şi al planurilor osoase şi musculare localizate
anterior vezicii urinare. Se asociază frecvent cu alte malformaţii urogenitale fiind
însoţită constant de epispadias
Tablou clinic
Complexul extrofie-epispadias include leziuni
•ale peretelui anterior abdominal – hernia inghinală este frecventă
•ale oaselor pelvisului:
– sunt caracteristice scurtarea şi defectele de rotaţie ale oaselor pubiene
• ale organelor genitale:
– la băieţi apar micropenia şi criptorhidia
– la fete vaginul este scurt cu orificiul stenozat, clitorisul este bifid, iar labiile mici sunt
divergente
• ale tractului urinar:
– peretele anterior al vezicii urinare este absent, iar cel posterior constituie segmentul
subombilical al peretelui abdominal anterior
– mucoasa vezicii este expusă mediului extern, cu orificiile ureterale şi orificiul intern al
uretrei vizibile
– refluxul vezico-ureteral este prezent în toate cazurile
– la băieţi există întotdeauna un defect al uretrei, cel mai frecvent fiind epispadiasul, iar
la fete uretra este înlocuită de o placă uretrală scurtă
• anomalii ale rectului şi anusului:
– unii pacienţi prezintă prolaps rectal şi incontinenţa anală, aceste fenomene survin în
urma malpoziţiei structurilor sfincteriene.
 Extrofia vezicală

Diagnostic
 Se stabileşte pe baza examenului clinic. Este necesară evaluarea aparatului urinar
superior şi a scheletului bazinului prin CT abdomino-pelvin

Tratament
 Este chirugical

 a) repararea defectului vezical şi uretral

 b) reconstrucţia peretelui abdominal anterior
 c) reconstrucţia organele genitale externe
 d) tratarea incontinenţei urinare
 IV. Malformaţiile uretrei

1. Agenezia uretrală
2. Stricturile congenitale
3. Valvele uretrale posterioare
4. Epispadias
5. Hipospadias
6. Valvele uretrale anterioare
 Agenezia uretrală

 Absenţa uretrei este o malformaţie rară,

incompatibilă cu viaţa. Urina se elimină prin
comunicări anormale cu alte organe (fistule vezico-
intestinale sau ombilicale)
 Stricturile congenitale

Strâmtorări congenitale sau iatrogene ale uretrei. Se caracterizează prin prezenţa

unui diafragm subţire sau a unei porţiuni de uretră cu diametru scăzut pe lungimi
variabile. Localizările cele mai frecvente sunt la nivelul fosei naviculare şi pe uretra
membranoasă

Tabloul clinic
Este reprezentat de semnele obstrucţiei subvezicale care pot conduce în timp la
insuficienţă renală

Diagnostic
Se stabileşte prin uretrografia micţională sau retrogradă, uretroscopie şi prin
ecografie uretrală

Tratament
Este chirurgical, poate fi efectuat endoscopic (dilatări, uretrotomia optică internă)
sau clasic (rezecţie segmentară urmată de anastomoză terminoterminală)
 Valvele uretrale posterioare
Falduri ale mucoasei situate la nivelul uretrei posterioare cu origine la nivelul coliculul
seminal şi inserţie pe peretele anterior al uretrei
Clasificare
•tipul I – pornesc de la nivelul veru montanum cu inserţie pe uretra membranoasă
•tipul II – pornesc de la nivelul veru montanum, cu orientare cranială, spre colul
vezical şi sunt acceptate ca neobstructive
•tipul III – sunt diafragme circumferenţiale cu un orificiu punctiform în centru, situate
distal de veru montanum
Tablou clinic
simptomatolgie urinară joasă, asociată cu infecţie şi incontinenţă urinară sau
insuficienţă renală cronică. Principala cauză de deces este hipoplazia pulmonară
Diagnostic
ecografie, urografie şi cistouretrografie retrogradă statică şi micţională şi investigaţii
urodinamice
Tratament
Dacă valva este decelată ecografic, în timpul vieţii intrauterine, se poate interveni
pentru ablaţia valvei. Eşec - şunt vezicoamniotic
Post partum - ablaţia endoscopică a valvei, după reechilibrarea hidroelectrolitică
adecvată
 Epispadias
anomalie caracterizată prin deschiderea uretrei pe faţa dorsală a penisului la distanţă
variabilă de gland, curbarea dorsală a penisului şi anomalii ale prepuţului

Clasificare
•Balanic – defect incomplet distal
•Penian – defect incomplet proximal
•Peno-pubian – defect complet, asociat frecvent cu extrofia vezicală cu care alcătuieşte
o entitate patologică distinctă, complexul extrofie – epispadias

Diagnostic
Se realizează pe baza semnelor clinice. Investigaţiile ecografice, urografice şi
cistoscopice evidenţiază gradul de afectare a aparatului urinar şi al sfincterului uretral

Tratament
Este chirurgical şi trebuie să asigure corecţia incontinenţei urinare şi reconstrucţia
organelor genitale externe şi a uretrei
Epispadiasul feminin este mai rar decât cel masculin. Sunt descrise forme
subsimfizare, retrosimfizare şi clitoridiene
Epispadias
 Hipospadias
anomalie caracterizată prin deschiderea uretrei pe faţa ventrală a penisului, la orice
nivel între gland şi perineu, determinând o încurbare ventrală a penisului (coardă).
Pacienţii cu hipospadias prezintă frecvent anomalii ale prepuţului şi ale scrotului
criptorhidie, hernii inghinale şi hidrocel
Clasificare
•glandular
•coronal
•subcoronal
•penian distal
•mediopenian
•penian proximal
•penoscrotal
•scrotal
•perineal
Diagnostic
Se realizează pe baza semnelor clinice. Investigaţiile ecografice, urografice şi
cistoscopice evidenţiază gradul de afectare a aparatului urinar şi al sfincterului uretral
Tratament
Este chirurgical şi vizează corectarea incontinenţei urinare şi reconstrucţia organelor
genitale prin înlăturarea coardei ventrale, cauză de poziţie peniană vicioasă
Hipospadias