EDUCAŢIE TIMPURIE

INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Individualizarea înseamnă respectul

individului în procesul de predare şi
învăţare. Ea presupune adaptarea
metodelor şi pro­cedeelor didactice la
particularităţile învăţării individului şi grupului
mic, prin stimularea şi corelarea relaţiilor
interindi­viduale şi încurajarea învăţării
experienţiale.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Fiecare copil este unic. În orice grup

educaţional există o diversitate de copii
determinată de diversitatea identităţilor lor
psihice, fizice şi experienţiale.
Respectând diversitatea copiilor avem
posibilitatea interacţiunii experienţelor şi
stilurilor diferite de învăţare.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

La vârstele mici, individualizarea

constituie un mijloc de stimulare a
dezvoltării individuale şi sociale.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Condiţiile individualizării
– gradul de dezvoltare a diferitelor domenii şi
procese psihice;
– ritmul de dezvoltare;
– nivelul de dezvoltare;
– stilul de învăţare;
– caracteristici personale;
– experienţa personală cu amprenta mediului
socio-cultural căruia îi aparţine.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Ipotezele individualizării
– Copilul preşcolar învaţă prin joc
– Experienţele de învăţare sunt date de relaţiile
copilului cu obiectele, cu ceilalţi oameni (adulţii şi
copiii) şi cu sine
- este mai important procesul pe care îl realizează
copilul decât conţinuturile sau rezultatele propriu-zise.
•– În jocul liber ales se găsesc ocaziile necesare
individualizării învăţării şi dezvoltării.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Prin joc copilul foloseşte tehnicile de

învăţare experienţială necesare devenirii
sale individuale.
– Eficienţa unui program de educaţie la
vârstele preşcolare este dependentă de
tratarea individuală şi de antrenarea
relaţiilor de grup în învăţarea şi
dezvoltarea copilului preşcolar.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Coordonatele individualizării în programul

preşcolar
-Planifică şi organizează direct şi indirect
activităţi care să cores­pundă nevoilor de
dezvoltare ale copiilor ca individualităţi.
-Pune accent pe individualitatea copiilor. Acest
lucru porneşte de la a cunoaşte pe fiecare în parte
şi se concentrează pe activităţi în care fiecare copil
să fie antrenat, valorizat şi evaluat
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

- Construind ocazii de joc pentru copii şi adaptându-le

nevoilor acestora, educatoarea reuşeşte să
individualizeze într-o manieră firească procesul învăţării
chiar acolo unde există dificultăţi.
- Propune să stimuleze dezvoltarea personalităţii
globale a copiilor si particularităţile individuale prin
intermediul folosirii metodelor de predare şi învăţare
personalizată/ individuală şi a celor care antrenează
grupul mic de copii.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

- Revalorizează jocul în învăţare şi dezvoltare.

Ţinând seama că prin joc copiii învaţă şi se
dezvoltă, este de dorit ca activităţile să se
desfăşoare în cadrul jocului liber ales de copil.
- Apar roluri noi pentru educatoare.
- Se bazează pe cunoaşterea fiecărui copil în
parte şi pe caracteristicile grupului de copii.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

- Activitatea cu grupa întreagă nu este

neglijată, dar constituie numai una din
coordonatele grupării copiilor la activităţi.
- Amenajarea spaţiului educativ este o
componentă a strategiilor de individualizare.
- Activitatea cu fiecare copil în parte este
diferenţiată în funcţie de nevoile şi de
problemele fiecăruia.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

- Activitatea în grupuri mici este de două

tipuri: grupuri spon­tane determinate de
interesele imediate de joc, la diferitele arii
de activităţi, şi grupul organizat de
educatoare în anumite sec­venţe de
activitate pentru un joc sau altul.
- Varietatea şi flexibilitatea materialelor
didactice constituie o tehnică de
individualizare.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Individualizarea presupune o atitudine

flexibilă din partea edu­catoarei.
Individualizarea este legată de
parteneriatul educativ pentru că
educatoarea nu poate realiza numai
activităţi personalizate.
Construire a unei imagini pozitive despre
sine şi de realizare a respectului de sine.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

Educatoarei îi revin ca sarcini:

– Să cunoască bine copiii şi grupa de
copii.
– Să coreleze programa şcolară cu
particularităţile copiilor şi ale grupei
– Să analizeze şi să folosească resursele
pe care le are şi să caute mereu alte
resurse.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Să planifice corelarea între activităţile

individualizate de tipuri diferite şi activităţile cu
grupa întreagă, ţinând cont de nevoile copiilor.
– Să stabilească obiectivele de dezvoltare ale
grupei şi ale fiecărui copil în parte.
– Să amenajeze spaţiul educativ şi să-l
schimbe în funcţie de evoluţia programului pe
care l-a propus.
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Să promoveze un parteneriat de decizie

şi acţiune cu copiii, cu colegele sale, cu
specialiştii, cu alt personal, cu familiile şi cu
reprezentanţii comunităţii locale.
– Să se autoevalueze periodic într-o
manieră reflexivă.
– Să-şi perfecţioneze practicile, să fie la
curent cu teoria si noile practici
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Să promoveze un climat pozitiv, destins, relaxat, de joc

şi amuzament.
– Să comunice efectiv şi eficient cu toţi partenerii săi:
copii, părinţi, alţi specialişti şi colegi.
Educatoarea va avea în grijă o serie de acţiuni care
îi potenţează profesiunea şi dau noi aspecte calitative. Este
vorba de:
•– Planificarea şi desfăşurarea activităţilor cu grupa de
copii în funcţie de cerinţele programei naţionale, care
aparţin rolu­rilor ei tradiţionale;
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Cunoaşterea copiilor şi caracteristicilor grupei de

copii
– Activităţile cu grup mic organizat precum şi
activităţile indi­vidualizate prin personalizare.
– Amenajarea şi reamenajarea spaţului educativ este şi
ea planificată de educatoare la începutul anului şcolar şi se
modifică în funcţie de realitatea programului şi de nevoile
copiilor.
– Activităţile de planificare a materialelor didactice
necesare ariilor,
 INDIVIDUALIZAREA EDUCAŢIEI
LA VÂRSTELE MICI

– Întâlnirile cu părinţii în mod individual, în

grupuri mici sau în grupuri mai mari.
– Întâlnirile metodice cu alte colege sau cu alţi
specialişti.
– O activitate de mare importanţă pentru
educatoare este studiul individual. Este vorba de
nevoia de a citi, de a participa şi de a se preocupa
în general de perfecţionarea sa profesională.