EDUCAŢIE TIMPURIE

Ariile de stimulare

Pedagogic vorbind, ariile sunt spaţii

educative care stimu­lează dezvoltarea
copiilor prin propunerile de joc pe care le
oferă acestora.
Explicaţia unei astfel de amenajări a
spaţiului grupei se leagă de consideraţiile
referitoare la importanţa şi rolul acestora
pentru copil.
 Ariile de stimulare

Ariile sunt o altă amenajare a

spaţiului, prin împărţirea lui în spaţii
diferite şi diverse, cu scopuri de
cunoaştere şi dezvoltare experienţială a
copilului, o altă aşezare a jocurilor şi
jucăriilor în sală, o altă antrenare în joc şi
activitate a copiilor după reguli în care se
stimulează motivaţia internă şi respectul
de sine.
 Ariile de stimulare
●  Activităţile fundamentale umane cu care familiarizăm copilul
Ariile de stimulare corespund, în fapt, activităţilor generale de
tip uman. Este vorba de activităţile de cunoaştere şi comuni­care, de
manevrare şi mânuire a obiectelor mai mari sau mai mici, de
identificare cu rolurile sociale, de creaţie şi exprimare artis­tică, de
mişcare mai mult sau mai puţin amplă în spaţii diferite, de însuşire a
semnelor şi simbolurilor de comunicare etc.
•În funcţie de domeniile cele mai cunoscute ale activităţilor de tip uman
cu care dorim să familiarizăm copiii, se amenajează ariile de ştiinţă, de
construcţii cu cuburi mari, jocurile de masă, jocurile de rol, artele
plastice, muzica, sportul, jocurile cu nisip şi apă, jocurile în curte etc.
 Ariile de stimulare
Cadrul de învăţare prin joc trebuie să ţină seama de
parti­cularităţile fiecărui copil. El depinde deci de
cunoaşterea iniţială a grupei şi a copiilor.
Materialele dispuse în ariile de stimulare trebuie să
fie variate şi să stimuleze curiozitatea preşcolarilor. Fiecare
copil are nivelul, ritmul şi stilul său de învăţare şi
dezvoltare. Domeniile personalităţii constituie caracteristici
proprii ale fiecăruia. Cunoaş­terea, psiho-motricitatea,
limbajul, socio-afectivitatea, nucleul de individualitate
sunt diferite la fiecare copil.
 Ariile de stimulare
– capacitatea de a lua decizii rapid;
– capacitatea de a-şi asuma responsabilitatea;
– aptitudinile exploratorii;
– aptitudinile de comunicare;
– respectul de sine;
– respectul celuilalt;
– aptitudinile de negociere, cooperare şi colaborare în
rezolvarea unor probleme;
– aptitudini şi atitudini pentru o viaţă sănătoasă;
– motivaţia învăţării;
 Ariile de stimulare
Evaluarea iniţială a nivelurilor de dezvoltare
şi a motivaţiei pentru activitate este primul pas.
Particularităţile copiilor sunt diferenţele
specifice de care trebuie să se ţină seama. În
funcţie de cunoaşterea acestora se pot stabili
domeniile ariilor care vor funcţiona pe o anumită
perioadă a programului educativ. Ariile se
amenajează pe anumite perioade de timp care
depind de modul cum se desfăşoară programul
educativ.
 Ariile de stimulare

Evaluarea se referă şi la resursele

materiale pe care educa­toarea le are la
dispoziţie. În arii trebuie să existe un
material variat şi interesant. Modul de
distribuire şi amplasare a acestuia este
necesar să ofere copiilor accesibilitate,
siguranţă, estetică, atmosferă destinsă şi
să stimuleze urmărirea intereselor de
cunoaştere şi investigaţie personală.
 Ariile de stimulare
Ariile de stimulare (centre de interes, ateliere de joc,
centre ludice, colţuri etc.) pot avea un caracter permanent
sau temporar. Fiecare oferă terenul în care copiii vor
experimenta pe cont propriu şi în interacţiune cu
ceilalţi. Independenţa de ale­gere şi acţiune se împleteşte
cu comunicarea, cooperarea şi colaborarea.
Fiecare arie dă posibilitatea dezvoltării tuturor
componen­telor personalităţii: cognitiv, socio-afectiv,
psiho-motor, limbaj şi autoservire.
 Ariile de stimulare
Etapele amenajării ariilor de stimulare sunt:
– cunoaşterea grupei de copii şi cunoaşterea fiecărui
copil în parte (evaluarea iniţială a copiilor);
– cunoaşterea, inventarierea şi producerea
resurselor şi echi­pamentelor materiale (evaluarea iniţială
a resurselor şi a posibilităţilor);
– planificarea ariilor şi adecvarea activităţilor în
concordanţă cu activităţile cu grupa întreagă de copii
(elaborarea pla­nificării);
 Ariile de stimulare

– amenajarea diferitelor arii şi dotarea

lor cu materialele necesare (amenajarea
propriu-zisă);
– cunoaşterea ariilor împreună cu copiii
(stabilirea regulilor ­de activitate şi ordine,
stabilirea obiectivelor fiecărei arii în
colaborare cu copiii).
 Ariile de stimulare

Astfel, la aria Bibliotecă, putem elabora cu copiii

unele reguli care pot fi formulate după cum urmează:
•– aici vorbim în şoaptă;
•– aici ne putem odihni;
•– punem mereu cărţile la loc;
•– avem grijă de foi şi colţuri;
•Atenţia educatoarei trebuie să fie îndreptată în sensul ca
aceste reguli stabilite cu copiii să fie numai pozitive, nu
negative.
 Ariile de stimulare

Importanţa alegerii libere a ariilor

ludice
Am afirmat că preşcolarul învaţă prin joc şi
că mediul de învă­ţare trebuie să încurajeze
alegerea jocului cel mai potrivit cerinţelor/nevoilor
de dezvoltare ale copiilor în toate domeniile
personalităţii. Jocul copiilor nu este numai cel
didactic în grup sau individual, ci şi cel realizat
singur din plăcerea şi motivaţia internă.
 Ariile de stimulare
În joc, copilul trece în mod spontan prin etapele
procesului general de cercetare-investigare a realităţii:
•– explorează;
•– investighează;
•– elaborează soluţii alternative;
•– planifică şi organizează;
•– ia decizii;
•– comunică;
•– evaluează.
 Ariile de stimulare
Tipuri de arii de stimulare
Principalele arii de stimulare care se pot amenaja în grădiniţă sunt:
– artele plastice
– senzorial (apa şi nisipul);
– construcţiile (cuburile mari);
•– jocurile casei
•– jocuri de manipulare (jocurile de masă);
•– muzică;
•– gimnastică;
•– ştiinţa (colţul naturii vii);;
•– biblioteca (colţul liniştit şi colţul cărţii);
•– spaţiul curţii (jocurile în aer liber);;
•– calculatoare
 Ariile de stimulare
• Jocul imitativ – copiii încearcă să acţioneze, să
comunice, să vorbească, să se îmbrace ca oamenii pe
care îi cunosc.
• Jocul de imaginaţie – copilul este mai puţin dependent
de obiecte reale, îşi foloseşte imaginaţia şi creează cu
ea obiectele de care are nevoie.
• Jocul dramatic-relaţional – această etapă apare după
3-4 ani şi se referă la momentul când copilul se poate
asocia cu alţi copii. Intervin planificarea jocului,
colaborarea şi comunicarea verbală şi nonverbală
 Ariile de stimulare
Fazele prin care trece jocul senzorial
trebuie cunoscute de educatoare:
– Faza exploratorie, tactil-motorie,
– Faza semnificaţiilor. De exemplu, face
cozonaci sau toarnă ceai din ceainic în cănuţe.
– Faza utilizării simbolice a materialelor, când
copilul amplifică jocul, îi dă scop şi semnificaţie,
făureşte poveşti pentru ceea ce face.
 Ariile de stimulare
În domeniul cognitiv, se structurează
scheme de operare şi cunoaştere, se învaţă
noţiuni (formele, culorile, mărimile, categoriile etc.),
se clasifică şi se ordonează logic obiecte şi
piese, se formează deprinderi de îmbinare,
triere, aşezare în ordine, clasificare, sortare şi
formare de perechi, numărare, punere în
corespondentă, se învaţă conceptul de număr.
Se structurează percepţiile despre culoare,
mărime, formă.
 Ariile de stimulare

În domeniul socio-afectiv, se
formează obişnuinţa de a lucra în grup, a
coopera cu alţii, a împărţi jucăriile,
autodisciplina, concentrarea atenţiei pe o
sarcină dată, asumarea riscurilor în
activitate, respectarea regulilor simple în
joc, capacitatea de rezolvare de
probleme, se dezvoltă încrederea în forţele
proprii.
 Ariile de stimulare

În domeniul fizic, se dezvoltă cu

precădere musculatura fină, mişcările fine,
coordonarea ochi-mână, discriminarea
vizuală şi se pregătesc abilităţile antrenate
în scris.
 Ariile de stimulare
Atunci când mânuiesc şi folosesc cărţile, copiii trec
prin nişte stadii predictibile:
– Primul stadiu este cel al explorării simple a
cărţilor; acum copiii se fac că citesc, imitând adulţii sau fraţii
mai mari.
– În al doilea stadiu al dezvoltării activităţilor cu
cartea, copiii încep să înţeleagă secvenţele unei poveşti. Ei
încep să sesizeze că o poveste are început, mijloc şi final.
După multe citiri ale poveştii, copiii reuşesc să
repovestească ceea ce au auzit. Există un cult pentru
detalii la această perioadă
 Ariile de stimulare
– În următorul stadiu, copiii pot repovesti folosindu-se de
imaginile din carte. Ei încep să deosebească diferenţele dintre cuvântul
scris şi desen/imagine. Încet, încet ei încep să deseneze şi pot reda
cuvinte şi idei prin desen.
– Al patrulea stadiu în folosirea cărţilor aduce pentru copii
posibilitatea de a urmări cuvintele de pe pagină. Ei cer chiar să li se
scrie un cuvânt sau o literă. Încep să înţeleagă că anumite semne
denumesc un cuvânt anume.
– Stadiul al cincilea se caracterizează prin focalizarea pe text.
Copiii devin curioşi asupra înţelesului cuvintelor. Se dezvoltă
vocabularul interior şi abilitatea de a recunoaşte cuvintele.
 Ariile de stimulare

Înregistrarea observaţiilor se
face cu o listă de
observare/grilă în care se vor
nota elementele care
interesează programul educat­iv
timpuriu.