Rabia

Şef de lucrări dr. Daniela Leca

 Recunoaşterea bolii pentru prima oară în antichitate
 Descrieri detaliate ale bolii la om au fost raportate la
mijlocul secolului al XVI-lea de către medicul italian
Fracastoro
 În 1885 Louis Pasteur a administrat pentru prima dată
vaccinul antirabic la o persoană muşcată de un câine cu
rabie
 Negri în 1903 a descoperit incluziile citoplasmatice
(corpusculii Negri) în celulele nervoase cerebrale ale
câinilor bolnavi de rabie
 În 1912, Babeş a publicat un compendiu de cazuri care
defineau istoria naturală şi manifestările clinice ale rabiei
umane

2
 Etiopatogenie
 Virusul rabiei aparţine familiei Rhabdoviridae, care include patogenii
ce infectează o mare varietate de mamifere, peşti, păsări, plante
 Majoritatea mamiferelor sălbatice se pot infecta cu virusul rabiei,
dar susceptibilitatea variază în funcţie de specie. Vulpile, lupii, coioţii
şi şacalii sunt cei mai susceptibili; câinii, lliliecii, ratonii, mangustele
şi maimuţele prezintă susceptibilitate intermediară; oposumii sunt
rezistenţi
 Căi de infectare :
– muşcătura de animal
– Aerosolii
– Transmiterea directă prin transplant de cornee
 În ţările în curs de dezvoltare rabia canină este încă endemică
 Replicarea locală a virusului se produce la locul inoculării, în celulele
muşchiului scheletic, cu răspândire ulterioară la nivelul sistemului
nervos central
 Virusul se răspândeşte în tot organismul prin nervii periferici,
incluzând cei ai glandelor salivare

3
 Manifestări clinice
 Perioada de incubaţie a rabiei este foarte variabilă: între zile şi ani
(de obicei 30-90 zile)
 Perioada prodromală şi simptomele clinice precoce au o durată de
2-10 zile
– Parestezii/durere la locul muşcăturii
– Stare generală alterată, febră, mialgii, cefalee
– Greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree
 Boala neurologică acută
– Rabia furioasă 80%
 Agitaţie, halucinaţii, anxietate, tulburări de comportament
 Hidrofobie, convulsii,
 Disfuncţii autonome: tahicardie, aritmii, hipotensiune
– Rabia paralitică 20%
 Paralizii ale unuia sau ale tuturor membrelor
 Ileus, retenţie urinară
 Sindrom Guillain-Barre (cu afectare combinată motorie şi senzitivă)
– Coma poate apărea imediat după debutul bolii sau poate surveni până
la 14 zile după debut.
– Decesul se produce la aproximativ 18 zile de la debut

4
5
 Tratament
– Nu există terapie specifică pentru infecţia cu virusul rabic la om
sau la animal
 Prevenţie
– Principalele metode utilizate pentru controlul rabiei la animalele
domestice sunt restricţionarea în locuri închise şi vaccinarea
 Profilaxie pre-expunere
– Ar trebui considerată la indivizii cu risc înalt de expunere
continuă la virusul rabic
– Regimul pre-expunere include administrarea vaccinului
intramuscular pe o perioadă de 28 zile în zilele 0, 7, 21, 28.

6
 Profilaxia post-expunere
Circumstanţe
1. Persoană nevaccinată
anterior
•Animalul a fost capturat
•Animalul a decedat
•Animalul trăieşte şi poate fi
supravegheat
2. Persoană vaccinată
anterior
Conduită
•Igiena plăgii cu apă şi săpun
•Imunoglobulină antirabică: 20mg/kgc
•Vaccinare: 1 ml i.m. (m.deltoid) în zilele
0,3,7,14,28
Ig. antirabică + vaccin
•Iniţierea profilaxiei şi stopare în funcţie de
ex.de laborator (test de imunofluorescenţă
directă a creierului animalului
Iniţierea profilaxiei şi stopare dacă animalul nu
prezintă nici un semn de boală (vaccinare zilele
0,7,14)
Igiena locală a plăgii.
Ig.nu trebuie administrate
Vaccin în ziua 0 şi 3 şi apoi în funcţie de starea
animalului
7