EFICACITATEA CLINICĂ A LACURILOR FLUORURATE

ȘI A RADIAȚIILOR LASER DE INTESITATE REDUSA IN

TRATAREA HIPERSENSIBILITĂȚII DENTINARE
 
Pătrăucean Vasilica, grupa 14, seria B,
an VI
OBIECTIV
 Obiectivul acestui studiu a fost de a compara eficacitatea
lacului Fluorniz®- 5%fluorura de sodiu și iradierea cu un laser
galiu-arsenid-diod aluminiu în tratamentul cervical al
hipersensibilitatii dentinare. Hipersensibilitatea la nivelul
dentinei cervicale (CDH) este o afecțiune dureroasă si este
foarte răspândită în populația adultă a lumii, unul din șase
pacienți prezentând acest simptom. 
 Optzeci și șase de dinți au fost împărțiți în două grupuri:
Grupul 1- dinții tratati cu Fluorniz; Grupul 2 - dinții iradiati cu
o GaAlAs laser la o doza de 4J/cm2. Cele doua tratamente au
fost aplicate în regiunea cervicală a dintilor în patru sedinte,
la intervale de la 72 pana la 96 h. A fost evaluat răspunsul
pacientului la stimuli tactili și evaporatori termici pe o scală
vizuală analogică. Rezultatele au arătat o reducere a
hipersensibilității ca răspuns la stimularea tactilă și prin
evaporare termică la sfârșitul tratamentului în ambele grupuri.
INTRODUCERE
 Hipersensibilitatea la nivelul dentinei cervicale
(CDH) este un fenomen complex care implică
modificări fiziologice și psihologice. Starea este
caracterizată prin durere acută, rapidă și localizată
de intensitate variabilă, care este declanșată de o
varietate de iritanti cum ar fi termiii (reci și / sau
fierbinți), mecanici sau tactile, chimici (acizi și
dulciuri) și stimuli bacterieni. Câteva teorii au fost
propuse pentru a explica etiopatogeneza CDH; cu
toate acestea, una din cele mai acceptate este
conductanța hidraulică a dentinei, cunoscută și ca
teoria hidrodinamică. Conform acestei teorii,
durerea rezultă din mișcarea fluidului din interiorul
tubulilor dentinali,stimuland structuri ale
complexului dentină / pulpă ducand la schimbările
de presiune intrapulpară la nivelul stratului de
odontoblasti (4).
 Dificultatea care apare in tratamentul CDH este reflectată de
către numarul mare de tehnici și alternativele terapeutice
disponibile pentru ameliorarea acestei afecțiuni. Pe baza
teoriei hidrodinamice, au fost prupuse mai multe metode
concepute să blocheze deschiderea tubulilor dentinari, cum
ar fi aplicarea fluorurilor, adezivilor dentinari,
corticosteroizilor și azotatul de argint. Studii recente au
obținut rezultate satisfăcătoare cu terapie laser. Acest
tratament oferă rezultate imediate, luând în considerare
efectele sale analgezice și pe termen lung datorită
capacității sale de a stimula formarea de dentina secundară. 
 Fluorura de sodiu (NaF) este unul din cei mai indicati agenți de
desensibilizare pentru tratamentul CDH si poate fi aplicat în
diferite moduri. Utilizarea lacului NaF a fost susținută deoarece
extinde timpul de acțiune al fluorurii în contact cu dentina expusă,
crescând astfel eficacitatea în reducerea CDH. Acțiunea lacului în
inchiderea sau îngustarea tubulilor dentinar este relativ scurtă
datorită efectul său treptat și lacul poate fi îndepărtat în timpul
periajului dentar înainte de exercitarea efectului de
desensibilizare. În plus, precipitatul format poate să dispară prin
acțiunea salivei sau a factorilor chimici cum ar fi alimentația,
băuturi acide și acidului din biofilmul dentar.
 Laserele folosite în acest scop pot să fie împărțite în două grupuri:
putere redusă (HeNe și GaAlAs- laser galiu-arsenid-diod aluminiu )și
lasere cu putere medie (Nd: YAG și CO 2 ). Energia laserului trebuie
aplicată perpendicular pe suprafața dentinei sensibile , punctual și
ar trebui direcționat la nivelul zonei cervicale sensibile a
dintelui. Este recomandata o doză de energie de la 4 la 6 J /cm2. 
MATERIAL SI METODE
 Proba a constat din 86 de dinți, 40 din Grupul 1 și 46 în Grupul 2.
În primul rând, fiecare dinte selectat a fost supus la doi stimuli:un
stimul tactil constând în trecerea vârfului sondei de-a lungul
regiunii cervicale până cand pacientul a simțit durerea. După 3
minute,un al doilea stimul (evaporator termic) constând din jetul
de aer al unei seringi triple a fost aplicat în regiunea cervicală, la
1 cm de dinte, pentru o secundă. După fiecare
stimul,sensibilitatea a fost evaluată pe o scală vizuală analogică
(VAS).VAS constă dintr-o linie de 10 cm lungime, gradată în
interval de 1 cm, la care capătul din stânga corespunde la nici o
durere și capătul drept corespunde unei dureri intense, aproape
insuportabileca răspuns la stimul . După aplicarea stimulilor,
pacienții au marcat numărul care corespundea gradului de
sensibilitate pe care l-au simțit. Pacientul a primito diagramă cu
un grafic al VAS pentru fiecare înregistrare. Numărul marcat de
pacienții de pe scară a fost transferatla un formular de
înregistrare în dosarul medical în timpul fiecărei evaluari.
 După prima înregistrare, dinții au fost tratați în funcție de
grupul în care au aparținut. In Grupul 1, tratamentul a constat
în îndepărtarea biofilmului dentar cu un compres, izolarea
dintelui cu role de bumbac și aplicarea Fluorniz® (5% NaF lac, SS
White,Rio de Janeiro, RJ, Brazilia) la nivelul regiunii bucale
cervicale pentru 4 minute, în patru sesiuni la intervale de 72
până la 96 de ore. In Grupul 2, biofilmul dentar a fost îndepărtat
cu un compres, și dintele a fost izolat cu role de bumbac. În
continuare,a fost aplicata o intensitate mica de radiație laser
(Clean Line, Taubaté, SP, Brazilia) la 4 J /cm2, doză a fost
aplicată punctual în regiunea cervicală bucală, în patru sedinte
la intervale de 72-96 de ore.La următoarea vizită după fiecare
aplicație de Fluorniz sau laser, au fost inregistrate răspunsurile
pacientului la tehnicile tactile și termice, si stimulii evaporativi
(termici) au fost marcați pe NVS.O altă înregistrare a fost
obținută la 72 de ore de la sfârșitul tratamentului.
 REZULTATE
 Durerea medie provocată de stimuli tactili și
evaporatori(termici)diferă în cele cinci evaluări ale terapiei
cu NaF și cu laser. Figurile 1 și 2 ilustrează diferențele
dintre scorurile medii ale durerii obținute după stimulare
tactila și prin evaporare termică, respectiv, S-a observat
reducerea treptata a durerii de la nivelului ulterior
evaluarii. In cazul tratamentului cu Fluorniz, a fost
observata o scădere semnificativă a mediei scorurilor de
durere după stimularea tactilă de la prima la a cincea
evaluare. Tratamentul cu Fluorniz a redus de asemenea in
mod semnificativ scorurile medii de durere dupa stimularea
prin evaporare termică de la prima la a cincea ecaluare (p
<0,001), cu excepția între a patra și a cincea evaluare
FIGURA 3 ARATĂ REDUCEREA PROCENTUALĂ A CDH ÎNTRE PRIMA ȘI ULTIMA EVALUARE.

 Hipersensibilitatea ca răspuns la stimularea tactilă

a fosta redusa cu 83,1% la sfârșitul tratamentului in
grupul tratat Fluorniz și cu 63,4% în grupul cu
laser. Reducerea hipersensibilitatii ca răspuns la
stimulare prin evaporarea termică la sfârșitul
tratamentului a fost de 81% grupul tratat cu
Fluorniz și 67,1% la grupul cu laser. Aceste
rezultate arată că Lacul Fluorniz a fost un
tratament mai eficace al CDH decât radiațiile laser.
DISCUTIE
  Eficacitatea pe termen scurt a lacului de fluor a fost
demonstrata în literatură, dar pe termen lung rezultatele au
fost puse la indoiala deoarece saliva poate dizolva cristalele
de fluorură de calciu și durerea de la nivelul dinților sensibili
va reapărea. În studiul de față, lacul cu fluor a dus la o
reducere satisfăcătoare a CDH la stimulii tactili (83,1%) și
termici (81%). Rezultatele terapiei laser de intensitate mica
in reducerea hipersensibilitatii dentinare sunt de asemenea
satisfăcătoare, scorurile medii de durere determinate de
stimulare prin stimuli termici a scăzut până la a patra
evaluare, cu nici o scădere semnificativă ulterior, sugerând
că trei sedinte de aplicare cu laser sunt suficiente pentru a
obține rezultate terapeutice.
CONCLUZII
 Analiza reducerii procentuale a sensibilității dentinare la sfarsitul
tratamentului a aratat ca aplicatia cu lac Fluorniz a fost semnificativ
mai eficientă decât radiația laser, cel puțin în reducerea pe termen
scurt a CDH. In contrast, Umberto și colab. a obtinut cele mai bune
rezultate atunci cand aplicarea laserulului a fost combinată cu 1,25%
NaF, urmată numai de aplicație laser. Tratamentul doar cu 1,25%
NaFa fost cel mai puțin eficient. Sunt necesare studii pe termen
lung,deoarece propunerea de terapie cu laser este o acțiune de lungă
durată ca rezultat al stimularii formării dedentina secundara și
dentina terțiară.
 Tratamentul cu Fluorniz a fost mai eficient decât radiațiile laser de
intensitate redusa în reducerea pe termen scurt a CD, dar În
contrast, radiațiile laser de intensitate redusa pot provoca
schimbăriîn rețeaua de transport neural din interiorul pulpei dentare
si au un efect biostimulator care constă în producerea de dentina
secundară, care permite o inchidere fiziologică a tubulilor dentinari
și stimuleaza eliberarea endorfinelor de la nivelul sinapselor
terminale nervoase situate în tubulii dentinari, de aceea ar putea
avea efecte benefice pe termen mai lung.