Transfuzia de sânge in medicina

veterinara

Title Layout
SUBTITLE

Universitatea de Științe Agricole și

Medicină Veterinară a Banatului “
Regele Mihai I al României” din
Timișoara
 Introducere și istoric
Hemotransfuzia reprezintă o metodă substitutivă destinată restaurării
hipovolemiei, în cazul unor accidente sau intervenţii chirurgicale
majore, în bolile soldate cu pierderi masive de sânge sau în boli în
care sunt distruse elementele figurate ale sângelui. Datorită acestui
lucru, în prezent este o metodă din ce în ce mai folosită în practică
medical- veterinară şi reprezntă în cazurile cu afectare gravă o ultimă
şansă de vindecare a pacientului.

Începând din secolul 17 există date privind cercetările despre

transfuziile de la un animal la altul, prima încercare fiind descrisă de
către Stefano Infessura în secolul 15.

Între anii 1665-1667, cercetătorii britanici și francezi experimentau

transfuziile cu sânge de la animal la om. Medicul britanic Richard
Lower, a transferat sânge de oaie la un băiat de 15 ani și o femeie
aflată în travaliu, ambii supraviețuind transfuzie, având ca afect
secundar: anemie severă.

În anul 1950, Swisher a demonstrat eficacitatea transfuziei Societăţii

Americane a Medicilor Veterinari, clasificând grupele de sânge
canine, astfel această clasificare a reprezentat piatra de fundament
pentru transfuziile din medicină veterinară până în secolul 20.
 Sistem cardiovascular

Aparatul cardiovascular permite circulația sângelui și limfei în corp pentru a

transporta nutrienți, oxigen, dioxid de carbon, realizând astfel schimburile
respiratorii și nutritive. Ca și componente prezintă cordul și vasele sanguine.

Distribuția sângelui animalului aflat în repaus este aproximativ 25% din masa sangvină în
circulația pulomanră și 75% din masa sanguină în circulația sistemică.
 Vasele sangvine

1. Arterele sangvine 3. Capilarele sangvine

2.. Venele
 Componentele sângelui

Sânge plasmă sangvină componenta lichidă a sângelui

culoare gălbuie
substanțele azotate proteice (albumina,
globulinele αβγ, fibrinogen, comp. Minerale, etc)
elemente figurate hematiile

leucocitele

trombocitele
 Proprietățile fizice ale sângelui

1. Culoarea sângelui data de saturația hemoglobinei cu oxigen;

2. Vâscozitatea sângelui = ”lipsa de alunecare între straturi vecine de lichid”;

3. Greutatea specifică este dată de numărul și greutatea specifică a elementelor figurate, dar și
de cea a plasmei;

4. Osmolaritatea reprezintă numărul de molecule active osmotic solvate în plasmă;

5. Presiunea osmotică este presiunea care se dezvoltă pe suprafața mebrelor biologice;

6. PH-ul sângelui este de 7,4, fiind ușor alcalin.

 Funcțiile sângelui

 Funcția circulatorie;

 Funcția respiratorie;

 Funcția excretorie;

 Funcția nutritivă;

 Funcția de termoreglare;

 Funcția de apărare;

 Funcția de reglare a principalelor funcții ale organismului;

 Menținerea echilibrului acido-bazic.

 Sisteme de grupe sanguine

Pe membrana hematiilor există o serie de antigeni aglutinați  eritrocite 

sânge lipsit de aglutinogenul respective  aglutinine  aglutinarea
eritrocitelor.
 spre deosebire de situația existenă la om, acestea prezintă o complexitate
mai mare datorită numărului mare de antigene eritrocitare  mozaic complex
număr mare de grupe sanguine.

12 8 7 15 12 13
sisteme sisteme sisteme sisteme sisteme sisteme
grupe de grupe de grupe de grupe de grupe de grupe
sangvine sangvine sangvine sangvine sangvine sangvine
 Teste imunohematologice

Identificarea grupelor sangvine se bazează pe reacțiile

antigen-anticorp.
Testul COMBs - anticorpii antiglobulinici aflaţi într-un ser
cunoscut reacţionează cu imunoglobulinele fixate pe
suprafaţa eritrocitelor. Eritrocitele normale spălate vor fixa
anticorpii antihematici din serul cercetat, care anticorpi vor
fi puşi în evidenţă folosindu se un ser antiglobulinic
cunoscut. Rezultatul pozitiv al ambelor varianţe este
hemaglutinarea obişnuită.
 Transfuzia și indicațiile majore ale acesteia

Transfuzia de sânge – administrarea intravenoasă de sânge Anemiile au ca și cauzalitate inhibarea la diferite niv. ale
integral sau produse din sânge în scop terapeutic.
eritropoezei; se datorează unei pierderi masive de sânge.
Transfuzia cu sânge integral – practică destul de frecvent utilizată Sindroamele hemoragiene forme secundare
în medicina veterinară  corectează pierderile de hematii și
asigură transportul oxigenului la nivel tisular.
forme primare
Hemoragii
Plasma – folosită cu scopul creșterii presiunii oncotice și ca
mijloc de intervenție în hipoproteinemia acută sau tulburări spontane
vasculare.

Crioprecipitatul – concentrate de plasma preparat din plasmă

proaspătă congelată.

Concentratul trombocitar – obținut prin centrifugarea

sângelui integral.

eritrocitar – conține exclusive eritrocite, fiind administrat

animalelor cu anemie severă. Se consideră vitală efectuarea unei trasnfuzii
atunci când hematocritul scade sub 15% la câine şi 12 % la pisică.

Anemiile – tulburări ale sistemului eritrocitar  scăderea concentrației

sanguine, a hemoglobinei sub valoarea minimă corespunzătoare vârstei și
sexului pacientului.
 Managemantul pacientului transfuzat
Prima transfuzie de sânge a avut loc în anul 1666, la Universitatea Oxford, pacientul fiind un câine, iar de atunci medicina
veterinară a evoluat mult în acest sens.
Transfuzia de sânge reprezintă procedeul de transfer al sângelui sau produselor pe bază de sânge de la un indivit denumit donor în
sistemul circulator al altui individ denumit receptor.
Punctul de start în efectuarea corectă a transfuziei îl prezintă anamneza.
Informaţii importante în stabilirea şi monitorizarea terapeutică a pacientului:
• temperatura corporală
• pulsul
• respiraţia
• culoarea sângelui
• timpul de reumplere capilară
• ascultația cardiacă şi pulmonară
Recoltarea sângelui
În general, pentru transfuzie se folosec pungi din medicina umană, care facilitează colectarea și separarea
sangelui în părțile componente.
Pentru a putea dona, în cazul câiniilor, aceștia trebuie să aibă o greutate minimă de 25 kg.
Vârsta maximă pentru câinii donori nu trebuie să depășească 8 ani.
În momentul în care punga este plină, se poate aplica o pensă hemostatică înainte ca acul să fie scos din venă. Asupra
locului de elecţie se va aplica o presiune timp de 5 minute pentru a preveni formarea hematoamelor.
 Administrarea sângelui

Înainte de efectuarea transfuziei se

verifică punga de transfuzie şi se pregăteşte
instrumentarul. Sângele ce urmează a fi
transfuzat se verifică în privinţa culorii,
temperaturii, consistenței.
Dacă a fost refrigerat se încălzeşte la
temperatura de 37°C pentru a preveni
hipotermia.
Transfuziile trebuie efectuate în maxim 4
ore de la refrigerarea sângelui sau de la
recoltare pentru a preveni contaminarea
microbiană.
 Reacții post transfuzionale

Reacțiile post transfuzionale apar datorită aglutinelor și/sau hemolizinelor natural antieritrocitare prezente în sângele
acceptorului dirijate împortiva eritrocitelor donatorului.

Hemolizina – substanță ce descompune și dizolvă globulele roșiieliberând hemoglobina.

Reacțiile imunologice reacții de hipersensibilizareactivarea

sistemului kininic

Șocul anafilactic  introducere în corp a unei subst. la care organismal este sensibil anticorpi
citofili de clasa IgE fenomenul de degranualreeliberare mediatori chimici inflamația de tip
anafilactic.

non-imunologice immediate și induse de transfuzia unor hematii modificate.

 Referințele bibliografice

1. Aiello, E. Susan, Maus, A.(1998) - The Merck Veterinary Manual. Merck & Co. Inc., Whitehouse Station N. Y., USA.
2. Barbero P.L., Bruni B.(1989) - Storia del transfuione di sangue. Karen Bruni Bocher, Torino.
3. Barbu, R., Nedelcu, I.(1998) - Fiziopatologie clinică. Editura Medicală, București.
4. Bârză, H., Câlmău, F.(1999) - Patologie medicală veterinară. Editura Fundației „România de mâine”, București.
5. Bistner, S., Ford, R., Raffe, M.(2000) - Handbook of veterinary procedures and emergency treatment. W.B.Saunders,
Philadelphia.
6. Brăslașu, C.M.,Popescu, Al.(2001) - Urgențe cardio-vasculare în medicina veterinară. Editura Artprint, București.
7. Callan, M.B., Giger, U., Oakley, D.(1992) - Evaluation of an automated system fot hemoglobin measurement in animal. Am. J.
Vet. Res.
8. Callan, M.B., Oakley, D.A., Shofer, F.S., Giger, U.(1995) - Hemolytic transfusion reactions in a dog with an alloantibody to a
common antigen. Am. J. Vet. Res. Intern. Med.
16. Cornilă, N., Manolescu, N.(1995) – Structura și ultrastructura organelor la animalele domestice, București
17. www.medicveterinar.ro
18. www. infoveterinar.com
19. www. veterinaria.com
20. www. bsava.com
21. www. veterinarul. ro
Mulțumim pentru atenția
acordată!