Ergonomia mașinilor –

unelte
Termenul de ergonomie vine din limba greacă: ergos =muncă şi
nomos =lege, normă
Ergonomia se preocupă nu numai de relaţiile dintre om şi
maşină, ci şi de perfecţionarea acestor relaţii. În acest din
urmă înţeles, ergonomia reprezintă studiul muncii în scopul
ameliorării( ușurării) sale.

2
 Obiectul de studiu al ergonomiei

Obiectul de studiu al ergonomiei îl constituie „organizarea

activităţii umane în procesul muncii prin optimizarea relaţiei din sistemul
om-maşină-mediu, având drept scop creşterea eficienţei tehnico-
economice, optimizarea condiţiilor satisfacţiei, motivaţiei şi rezultatele
muncii, concomitent cu menţinereea bunei stări fiziologice şi favorizarea
dezvoltării personalităţii”.
Această optimizare, în special cea a relaţiei om-maşină-mediu,
necesită îndeplinirea următoarelor condiţii:
 orientarea şi selecţia riguroasă a factorului uman;
 reorientarea profesională;
 proiectarea echipamentelor în concordanţă cu posibilităţiile
umane;
 crearea unei ambianţe care să asigure securitate şi confort;
 repartizarea raţională sarcinilor;
 economia energetică a organismului uman.

3
Ergonomia locului de muncă în birou

Munca în birou se prezintă în general ca o muncă psihică ce solicită din

parte personalului un efort intelectual deosebită, însă există numeroase
activităţi care necesită un efort fizic intens.
Din punct de vedere fizic se poate considera că activităţi precum cele de
procesare a corespondenţei, introducere a datelor, căutarea şi găsirea
informaţiilor sunt grele, solicitând într-un grad ridicat posibilităţile fiziologice
ale personalului, în special cele ale secretarelor.
Pentru personalul secretariatelor apar alte cauze care pot determina
creşterea efortului fizic şi anume: fluxul clienţilor, gradul de aglomeraţie,
cantitatea şi varietatea informaţiilor solicitate.

4
O altă caracteristică a activităţi desfăşurate în birouri şi, în acelaşi
timp, un factor de influenţă a efortului este poziţia de lucru.

Aceasta este poziţia şezând, care uneori nu se modifică nici în timpul

pauzelor, datorită condiţiilor de amenajare a locurilor de muncă.
Această poziție se întâlnește cu deosebire la cei implicaţi în procesul de
întocmire şi de prelucrare a documentelor.
În acest caz studiile de ergonomie trebuie îndreptate spre organizarea
raţională a timpului de lucru şi spre crearea condiţiilor de schimbare a
poziţiei corpului.
Faţă de solicitările de altă natură, solicitarea neuropsihică este
predominantă la principalele categorii de personal din cadrul unui birou.
Apare în special la cei implicaţi în activităţi de cercetare-dezvoltare,
finaciar contabile, de întocmire şi de prelucrare a documentelor şi la cei
din serviciile de relaţii cu publicul.

5
Stresul şi oboseala profesională

Stresul şi oboseala profesională, numite şi bolile secolului, sunt cele mai

grave dis-funcţionalităţi care apar în munca de birou.
După Selye sindromul general al stresului cuprinde trei faze:
 Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru
a face faţă agresiunii.
 Faza de rezistenţă, care cuprinde asamblul reacţiilor sistemice provocate
de o acţiune prelungită la stimuli nocivi faţă de care organismul a elaborat
mijloace de adaptare.
Faza de epuizare, în care adaptare nu mai poate fi menţinută, reapar din
nou semnele reacţiei de alarmă, semne care acum sunt ireversibile.
Această fază se încheie de regulă cu moartea organismului.
Oboseala reprezintă o reacţie a organismului de readaptare, de refacere a
funcţiilor sale. Ea reprezintă un fenomen fiziologic normal care apare în urma
solicităriilor prezente în activitatea umană, în general oboseala este un
fenomen reversibil, deoarece dacă este urmată de o perioadă de odihnă sau
de somn organismul îşi reface plenitudinea funcţiilor sale.

6
 În birouri oboseala profesională este o stare produsă de stres şi
afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul.
Cei mai mulţi cred că munca de birouri şi de secretariate este lipsită
de stres sau cu stres, însă lucrurile nu stau de loc aşa.
Tensiunile psihice şi stresul contactelor inter-umane determină
oboseala sau chiar epuizare.
Cercetările efectuate asupra lucrătorilor din birouri arată că peste
50% dintre aceştia sunt afectaţi de un sindrom de epuizare emoţională.
Cauzele ar consta în lipsa de spaţiu şi de intimitate a locului de muncă,
precum şi în dificultatea sarcinilor de serviciu.