Curs 15+16_Ergonomia MU

Munca nu poate fi desprinsă de dezvoltarea multilaterală a omului, fiind

fundamentul vieţii omeneşti.
Munca este un schimb permanent de informaţii şi acţiuni dintre om şi
obiectele asupra cărora acţionează.
Schimbul are caracter dinamic, deoarece materia transformată este sursa
unor noi acţiuni ín care omul se implică, solicitându-şi alte structuri ale organizării
sale fizice şi psihice.
Deci interacţiunea dintre om şi mediul său de muncă este un proces continuu
de acomodare şi asimilare.
În timpul activităţii, diferite procese şi structuri psihice dobândesc un
caracter sintetic, de configuraţie, formând un “tot” determinat de specificul acelei
activităţi.

Munca are un caracter conştient.

Ea reprezintă o trebuinţă umană şi are două aspecte:
- caracterul extrinsec al trebuinţei (obligaţia de a munci pentru a trăi);
- caracterul intrinsec al trebuinţei. Munca devine o necesitate interioară,
deliberată, conştientizată.
Munca efectuată sub constrângere generează insatisfacţie, iar munca autoasumată
generează satisfacţie.
Deşi munca se efectuează individual, nu se poate realiza fără dimensiunea ei socială.
 Relaţiile umane apar în funcţie de necesităţi şi de situaţiile
concrete de muncă.
RELAŢIA DINTRE PSIHOLOGIE ŞI ERGONOMIA MAŞINILOR-UNELTE
Sistemul om-maşină s-a extins şi a devenit sistemul om-maşină-mediu care înglobează şi
cunoştinţele din unele ramuri ale psihologiei, ca de exemplu, psihologia socială.
La început s-a adaptat omul la maşină, dar noua orientare este adaptarea maşinii la om.
Psihologia are un rol major în acestă adaptare, deoarece prin studiu, ea furnizează date
tehnicienilor privind percepţia, activitatea intelectuală, activitatea motorie şi
personalitatea operatorilor umani.
Psihologia socială industrială şi organizaţională analizează, printre altele, relaţiile cu
partenerii de muncă, deoarece, deşi munca este individuală, ea depinde de colaborarea
cu ceilalţi membri ai colectivităţii.
Colaborarea are două aspecte:
•servicii auxiliare;
•organizare, îndrumare, control.
Psihologia personalităţii contribuie la buna funcţionare a sistemului.
Ea furnizează date
•despre aptitudini;
•despre factorii motivaţionali;
FACTORI I PSIHOLOGICI IMPLICAŢI ÎN MANIPU-LAREA MAŞINILOR-UNELTE

1. FACTORII COGNITIVI

Prima verigă este recepţionarea informaţiei şi se realizează prin procese perceptive,

fiind implicate şi memoria şi gândirea.
Activitatea de recepţie este direct influenţată de factori care ţin de starea de
moment a subiectului:
- atitudinea de aşteptare;
- caracteristici temperamentale;
-experiență
Ea mai depinde frecvenţa de apariţie a semnalelor şi de intensitatea lor.
Diferenţierea şi identificarea obiectului sau a semnalului implică învăţare şi
construire de etaloane mentale, fiind condiţionată de raportul dintre capacitatea
individului şi complexitatea sarcinilor de muncă, precum şi de cantitatea de informaţie.
Operaţiile de bază ale recepţionării informaţiilor sunt:
- detectarea;
- discriminarea;
- identificarea;
- interpretarea.
 La detectare răspunsul este da sau nu; pentru realizarea detectării este importantă
cunoaşterea caracteristicilor semnalelor:
- intensitatea;
- durata;
- forma;
-poziţia spaţială;
- dimensiunea;
- contrastul dintre semnal şi fond.
- sensibilitate;
- experienţă.
Semnalele mici trebuie să aibă un contrast mai puternic pentru a putea fi detectate mai
uşor.
Culoarea afectează contrastul, iar cele mai bune combinaţii sunt: alb-albastru, negru-
galben, verde pe alb, negru pe alb.
Poziţia spaţială influenţează eficienţei detecţiei.
Mărimea semnalelor nu joacă un rol important.
 .

Detectarea depinde de particularităţile psihofizice ale individului: Operaţia de

detectare este uşurată de plasticitatea proceselor psihice, respectiv de capacitatea de
învăţare.

Discriminarea se realizează cu atât mai repede cu cât gradul de distrugere al

stimulilor este mai mare. Discriminarea semnalelor se referă la faptul că
operatorul diferenţiază un semnal de altele, de zgomot, de elementele
perturbatoare de fond

Contrastul semnal-fond asigură reducerea timpului detectării.

Identificarea semnalelor înseamnă recunoaşterea lor, şi este o operaţie mintală de

clasificare.

Semnalul are indici distinctivi care-l caracterizează; cu cât aceştia sunt mai
numeroşi, cu atât creşte timpul de recepţionare a informaţiei şi scade
precizia, dar, prin învăţare, semnalele pot fi diferenţiate unele de altele.
Interceptarea semnalelor.
Înţelegerea semnalelor se realizează prin intermediul unor procese psihice, cum ar
fi :
•decizii.
Interceptarea este uşurată de:
•experienţa anterioară;
•capacitatea de selectare a informaţiei şi de anticipare a evenimentelor.
Pentru a realiza aceste transformări, este necesar ca semnalele să fie stocate şi
prelucrate.

După recepţionare şi interceptare, informaţia suferă transformări calitative,

concretizate prin apariţia unor informaţii noi.

Rolul memoriei este foarte important în asigurarea eficienţei umane.

Memoria de scurtă durată: se referă la faptul că stocarea se face pentru un timp

scurt şi este limitată. Se mai numeşte memorie operativă.
Memoria de lungă durată este rezultatul experienţei şi al învăţăturii, având volum
mare.
Stocarea informaţiei se realizează prin intermediul
memoriei de scurtă durată şi a celei de lungă durată.
2. FACTORI MOTORI
După transformarea informaţiei trebuie efectuată acţiunea de execuţie.
Aceasta se realizează prin intermediul componentei fizice a omului.
Eficienţa manipulărilor dispozitivelor de comandă este determinată de carac-teristicile
aparatului motric al omului, de cunoaşterea rezultatului acţionărilor, de legătura dintre
sarcinile motrice ale omului şi construcţia dispozitivelor de comandă etc.
Acţionările pot fi (în funcţie de caracterul sarcinilor îndeplinite de om în cadrul
sistemului):
•reacţii simple de tip:
- pornit – oprit;
- comutare.
•mişcări repetitive de tipul apăsării sau rotirii;
•mişcări de dozare;
•reacţii continue de urmărire.
Criteriile de analiză a actelor motrice sunt:
•rapiditatea acţiunii;
•precizia acţiunii;
forţa necesară a acţiunii; mişcări continue;
mişcări seriale;
adaptare statică.
•costul energetic al activităţii;
•analiza biomecanică.
Există 5 grupe de mişcări :mişcări de poziţionare;mişcări repetative;
 FACTORII DE PERSONALITATE ŞI MOTIVAŢIONALI

Personalitatea este ansamblul trăsăturilor pshice ale omului.

Structura temperamentală este mai evident legată de viteza şi precizia
recepţionării semnalelor şi de activitatea de răspuns.
Studiul factorial al personalităţii a evidenţiat un număr variabil de factori care
explică structura personalităţii.
Cercetătorul psiholog J. Eysenck izolează doi factori importanţi:
1. Extroversiune - Intraversiune;
2. Nevrozism. Nu au control asupra sentimentelor şi nu te poţi baza pe el.

Extroversiunea caracterizează oamenii, impulsivi, neinhibaţi, cu contacte sociale

numeroase. Îşi pierd uşor sângele rece, luând decizii pripite şi posibil eronate.
Indivizii participă activ la activităţi de grup.
Sunt puţin exigenţi, schimbători, dar apreciază mişcarea şi acţiunea.
 DETERMINAREA FACTORILOR PSIHOLOGICI ÎN PROIECTAREA MAŞINILOR UNELTE
Informaţii privind factorii psihici în proiectare pot fi obţinute din următoarele
surse:
- documente;
- standarde;
- analiza erorilor;
- analiza sarcinilor
Proiectarea ergonomică implică rezolvarea unor probleme pe care proiectantul şi le
conştientizează şi le clarifică prin întrebări pe care şi le pune singur. Întrebările pe care
trebuie să şi le pună proiectantul la analiza sarcinilor sunt legate de următoarele grupe
de probleme: