METODOLOGIE

KINETOTERAPIA
 Concepte de bază (I)
Forţă
Tensiune
Torque
Lucrul mecanic
Energia
Puterea
 Concepte de bază (II)
Contracţia musculară
 Statică, izometrică / dinamică
 Concentrică / excentrică
 Izotonică / izokinetică
 Concepte de bază (III)
Consumul de oxigen
 l/min sau l/kg/min
 MET
 VO2max
 ATP
 Sistemul ATP-CP (anaerob)
 Sistemul glicolizei anaerobe
 Sistemul aerob
 Concepte de bază (IV)

Sistem Substrat Necesită Viteza Capacitatea

metabolic oxigen mobilizării totală de
ATP producere a
ATP

ATP-CP CF Nu Foarte Foarte

depozit mare limitată
Glicoliza Carbo Nu Mare Limitată
hidraţi

Aerobic Carbo Da Mică Practic

hidraţi, nelimitat
lipide ă
Utilizarea substratului energetic
 Glucide, lipide, proteine (nesemnificativ)
Depinde de :
- Intensitatea exerciţiului
- Durata exerciţiului
- Dieta pre-exerciţiu
- Modul de efectuare a exerciţiului
- Nivelul de antrenament
 Tipuri
 Exerciţiul dinamic
 Exerciţiul static
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (I)

Unităţi de măsură (absolută, relativă)

1. Sistemul nervos autonom
 Reducerea tonusului PS
 Creşterea tonusului S (la 50% din VO2max)
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (II)
2. Sistem cardiocirculator
 Creşte DC
 Creşte VB
 La efort maximal :
 DC creşte de 4 – 6 ori ,
 AV creşte de 2 – 3 ori,
 VB creşte cu 50%
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (III)
 Redistribuţia sângelui
 Rata de extracţie a O2 creşte în muşchii
activi, creşte diferenţa a-v (de 3 ori la
VO2max)
 TA sistolică creşte, diastolică
neschimbată, TA medie creşte uşor (sub
20 mm Hg)
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (V)
3. Sistemul respirator
 Prag anaerob – până la care FR şi VO2
cresc liniar
 Dincolo de el – volumul ventilator şi VCO2
cresc disproporţionat faţă de metabolism
(creşte producţia CO2 în sistemele tampon)
 Monitorizarea VO2, VCO2 şi FR pentu
determinarea pragului anaerob = index de
toleranţă la efort, prescrierea intensităţii
exerciţiului pentru antrenament aerob
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (VI)
 75% din energie sub formă de Q
 Creşterea t° centrale
 Pierderea Q prin tegument,
vasodilataţie cutanată
(vasoconstricţie splanhnică, renală)
 Scade întoarcerea venoasă, scade
volumul VS end-diastolic, scade VB,
creşte AV (până la AV max)
 “cardiovascular drift”
 Cardiovascular drift
 Moderat : efort prelungit (60 min) în
mediu neutru termic
 Sever : mediu cald şi umed
 Mediu cald : gradientul termic tegument –
mediu mic sau inversat, disiparea Q prin
conducţie, convecţie, iradiere
 Mediu umed : gradientul de umiditate mic,
disiparea Q prin evaporare
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul dinamic (VII)
5. Metabolism hidroelectrolitic
 Deshidratare : pierdere de 2 – 3 l/oră
 Scade DC, scade capacitatea
termoregulatorie, scade capacitatea de
efort
 Setea apare la pierderi de 2% din apa
totală
 Tipuri
 Exerciţiul dinamic
 Exerciţiul static
 Reacţia acută fiziologică la
exerciţiul static (I)
Efecte hemodinamice
 Depind de % din CVM şi de masa musculară
 Creşteri modeste : VO2, DC, AV, VB
 Scădere modestă a RVP
 Local (muscular) –
vasodilataţie/vasoconstricţie
 Efort mare : flux sangvin scade → 0
 Metabolism anaerob
 Oboseala
 Efect presor : creşte TAD şi TAm
 Exerciţiu Exerciţiu
dinamic static
TA

Rezistenţa
vasculară
Debit cardiac

AV
 Antrenament aerob
Antrenament pentru forţă
musculară
Antrenament pentru
amplitudine articulară
 Definire
Procesul prin care se urmăreşte
antrenarea inimii pentru a pompa
sângele mai eficient, permiţând
muşchilor şi organelor să primească
mai mult oxigen.
Scopul este de a învăţa individul cum să
performeze mai bine o sarcină timp
îndelungat (de ex alergarea pe o
distanţă dată, 3 km).
 Condiţionarea aerobă
Creşte capacitatea de efort, adică a VO2max
 Adaptare centrală, creşte DC prin creşterea
VB, fără modificarea AV
 = “cordul atletului”
 Adaptare periferică, creşte extracţia O2 din
sângele periferic
 Duce la creşterea pragului anaerobic şi la
creşterea toleranţei la efort susţinut
 Principiile condiţionării
aerobe

 Intensitatea : 40 – 85% din VO2max sau

55 – 90% din AV max
 Mase musculare mari
 Durata : minim 20 min
 Frecvenţa : minim 3/săpt
 Progresia exerciţiilor
Colegiul American de Medicină Sportivă
Faza Săpt Frecvenţa Intensitatea Durata
Iniţială 1 3 40 – 50 15 – 20
2 3–4 40 – 50 20 – 25
3 3–4 50 – 60 20 – 25
4 3–4 50 – 60 25 – 30
Ameliorare 5-7 3–4 60 - 70 25 – 30
8 – 10 3–4 60 - 70 30 – 35
11 – 13 3–4 65 – 75 30 – 35
14 – 16 3–5 65 – 75 30 – 35
17 – 20 3–5 70 – 85 35 – 40
21 – 24 3–5 70 – 85 35 – 40
Menţinere 24 + 3–5 70 – 85 35 - 40
 Evaluarea capacităţii aerobe
1. Direct : VO2max = DC max x ΔO2a-v max
Măsurare directă (spirometrie în circuit
deschis)
2. Indirect : Estimare în testarea maximală
sau submaximală
 Banda de mers sau cicloergometru (de
picior, de braţ)
 Capacitatea maximă de efort
Beneficiile unui program regulat de
exerciţii fizice
 30 min zilnic, activitati de intensitate
moderata (cel putin)
 Beneficii
 Reducerea mortalitatii de orice cauza
 500 – 1000 kcal/sapt
 Exerciţiul aerob (I)
Creşterea capacităţii funcţionale,
independenţei, implicării sociale
Prevenţia primară şi secundară a bolii
cardiace
 Inactivitatea = creşte riscul de boală
cardiacă
 Exerciţiul aerob scade mortalitatea la
pacienţii cu boală cardiacă
 Mecanism : lipide, TA, obezitate, DZ, stres
psihosocial dar şi ca atare
 Boala cardiovasculara
Preventia primara
 Inactivitatea fizica
Preventia secundara
 Recuperarea cardiaca
Mecanismele
 Exerciţiul aerob (II)
 Intensitatea exerciţiului aerob
 Persoane inactive : 30 min/zi
 Persoane active : program pe termen lung
Tensiunea arterială
 Scade TAS cu 8 – 10 mm Hg
 Scade TAD cu 5 – 8 mm HG
Profilul lipidelor
 Scad TG, creşte HDL-colesterolul
 Efect dependent de doză
 10 – 11 km/săpt (mers rapid, jogging de câte 30
min)
 Efecte pe termen scurt, lung
 Lipidele serice
 Scad TG
 Creste HDL-colesterolul
Exercitiul acut si cronic
 Controlul greutatii
Tarile industrializate : supragreutate si
obezitate, copii obezi
Riscurile obezităţii : boală cardiacă, DZ tip 2,
HTA, dislipidemie, AVC, litiază biliară,
artroze, anumite tipuri de cancer
Efectul yo-yo
Dieta : pierde ţesut adipos + proteic
Dieta + efortul fizic
 Diabetul zaharat tip 2
Prevenţie primară : alterarea toleranţei la
glucoză
Prevenţie secundară : creşte sensibilitatea
la glucoză şi îmbunătăţeşte reglarea
metabolismului glucozei
Efecte directe pe metabolismul glucozei
Efecte indirecte pe factori de risc pentru DZ
(obezitate, lipide, TA)
 Starea de bine şi calitatea vieţii
Menţinerea DMO
Ex fizic regulat se asociază cu DMO mai
mare, mai ales în perioada de creştere
Ex fizic intens – amenoree –DMO redus

Creşterea activităţii fibrinolitice

Scăderea markerilor de inflamaţie
Îmbunătăţirea funcţiei endoteliale
 Exerciţiul aerob (IV)
Creşterea activităţii fibrinolitice
 Reduce riscul de tromboză
Îmbunătăţirea somnului
Intervenţie antiaritmică nonfarmacologică
Creşterea imunităţii
Reducerea riscului de cancer (colon)
 Antrenament aerob
Antrenament pentru forţă
musculară
Antrenament pentru
amplitudine articulară
 Importanţa antrenamentului de
forţă
Scop : creşterea forţei musculare a unui
anume grup muscular
 Adaptările fiziologice la
antrenamentul de forţă
 Adaptarea SN : creşte recrutarea UM
 Adaptarea musculară :
 hipertrofie
 conversia fibrelor musculare IIB în IIA
 creşte activitatea enzimatică energetică
 creşte nr capilare musculare
 Modificarea compoziţiei organismului
 Endocrin: creşte testosteronul
 Ţesut conjunctiv (tendoane, ligamente, os,
cartilaj)
 VO2max (toleranţa la efort) NU se modifică
 Principiile antrenamentului de
forţă
a. Alegerea exerciţiului
b. Ordinea exerciţiilor
c. Numărul repetiţiilor
d. Repausul dintre seturi
e. Intensitatea exerciţiului
f. Rata de progresie a exerciţiului
Variaţia programului
Specificitatea (de viteză, de contracţie, de
unghi articular)
 Analiza nevoilor
1. Ce muşchi trebuie antrenat
2. Care sunt sursele energetice de bază
3. Ce tip de contracţie are muşchiul
4. Care este istoricul suferinţei acelui
muşchi
5. Ce alte condiţii trebuie îndeplinite pentru
funcţionarea bună a muşchiului
 Metode de antrenament de forţă

Aparat versus mişcare rezistivă liberă

1. Exerciţii izometrice
2. Exerciţii dinamice cu rezistenţă
constantă
3. Exerciţii cu rezistenţă variabilă
4. Exerciţiul izokinetic
5. Antrenamentul excentric
 Precauţii, riscuri

 Riscul lezional
 Se execută sub urmărirea unui cadru
medical
 Tehnica să fie corectă
 Respiraţia
 Mişcarea pe toată amplitudinea articulară
 Antrenament aerob
Antrenament pentru forţă
musculară
Antrenament pentru
amplitudine articulară
 Amplitudinea de mişcare
 Mers
 Autoîngrijire
 Abilităţi profesionale
 Factori ce limitează AM
Ţesuturile moi periarticulare
 Muşchi
 Tendoane
 Ligamente
 Capsulă
Structuri articulare
 Suprafeţe articulare
 Spaţiul intraarticular
 Evaluarea AM
 Măsurători unghiulare
 Măsurarea distanţelor dintre repere
reproductibile
 Metode de creştere a AM
Stretching sau întindere
 Ţesuturi moi (ligamente, tendoane,
capsulă) :
 Streching balistic
 Stretching static
 Ţesuturi moi (muşchi)
 Tehnici de facilitare neuromusculară
proprioceptivă
 Stretching balistic
 Mişcări repetitive, în forţă
 Întindere rapidă
 Risc lezional
 Medicina sportivă
 Stretchingul static
 Lent, progresiv
 Uşor de executat
 Activ (voluntar)
 Pasiv (de către kinetoterapeut)
 Risc lezional mic
 Recuperare
 Tehnicile de facilitare NP
 Contracţie-relaxare
 Contracţie-relaxare- ANTAGONIST
contracţie
 Contracţia agonistului

AGONIST
 Metode ajutătoare
Factorul termic
 Căldură superficială
 Căldură profundă (diatermie)
 Răcirea superficială
 Anestezia
 Propriocepţia
Simţul poziţiei şi al măşcării segmentelor
corpului
Aferenţe :
 Muşchi + tendon
 Capsulă
 Ligament
 Tegument
Riscul de cădere
 Evaluarea propriocepţiei
 Precizarea poziţiei segmentului de corp în
spaţiu
 Reproducerea unei poziţii a unui segment
de corp
 Tehnici de îmbunătăţire
RISCUL DE CĂDERE
 Placa de balans
 Mersul înapoi, în lateral, alergarea
 Prescrierea exerciţiului fizic
 Individualizat
 Evaluare
 Indicaţii
 Reguli generale
 Stratificarea riscului
Risc de moarte subită cardiacă sau de alte
evenimente cardiace legate de efortul fizic.
Mult mai mic faţă de beneficii.
Stratificarea adaugă un plus de siguranţă.
 Factori de risc pozitivi
Vârsta Bărbaţi peste 45 ani, femei peste 55 ani
sau menopauză prematură fără TSH
Istoric familial IM sau MS sub 55 ani la rude masculine
I, sau sub 65 ani la rude feminine I
Fumatul
actual
HTA Peste 140/90mm Hg la 2 măsurători
ocazionale sau sub medicaţie antiHTA
Hcolesterolem Colesterol total peste 200mg/dl sau HDL
ia sub 35mg/dl
DZ DZID vârstă peste 30 ani sau cu DZID de
peste 15 ani
Sedentari Job sedentar (stă jos)
 Factor de risc negativ
HDL-colesterol peste 60 mg/dl
 Simptome şi semne majore
sugestive de boală
cardiopulmonară
 Durere, disconfort (sau alte echivalente de
angină)
 Dispnee de repaus sau la efort usor
 Ameţeală sau sincopă
 Ortopnee sau dispnee paroxistică nocturnă
 Edem periferic gleznă
 Palpitaţii sau tahicardie
 Claudicaţie intermitentă
 Suflu cardiac cunoscut
 Oboseală neobişnuită sau dispnee la eforturile
obişnuite
 Stratificarea riscului (I)
1. Risc mic :
1. fără simptome, aparent sănătoşi, min.
1 factor de risc;
2. 40 – 60% VO2max fără evaluare
3. Peste 60% VO2max fără evaluare
2. Risc moderat :
1. Cu simptome, ≥ 2 factori de risc
2. 40 – 60% fără testare
3. Peste 60% cu testare
 Stratificarea riscului (II)
3. Risc mare
1. Boală cardiacă, pulmonară, metabolică
cunoscută
2. Testare la orice program
 Indicaţii
 Boală cardiacă
 Diabet zaharat
 Obezitate
 Artrită
 Traumatisme spinale
 Sindrom postpolio
 Scleroză multiplă
 Cancer
 Sarcină
 Copii