Hepatita virala C

• Hepatita virala C (HVC), cu

mecanism parenteral de
infectare, asa cum se numea
înainte, are o raspîndire larga
si alcatuieste 10-30% din
numarul total al HV.
• HVC a fost depistata atît sub
forma sporadica, cît si sub
forma de focare epidemice
printre pacientii diferitor
stationare si donatori de sînge
sau plasma. Printre afectiunile
virale cronice ale ficatului un
rol important îl joaca si HVC.
• Etiologia - Virusul HVC, depistat în 1969.
 
• Mecanismul de infectare este parenteral.
• Virusul HVC se contine în sângele purtatorilor si al
bolnavilor ei, respectiv, în toate mediile biologice (saliva,
laptele, secretiile vaginale, sperma etc.), dar
concentratia lui în substratele enumerate este mai mica.
decât a virusului HVB .
• HVC a fost înregistrata nu numai în urma transfuziilor,
dar si dupa diverse manorere parenterale - cazuri
separate sau în forma de focare nozocomiale.
• Receptivitatea la HVC este generala, dar formele clinice
se întâlnesc rar - 25-40%.
• Incidenta sezoniera ere o repartitie uniforma în
decursul anulul. Nu s-au înregistrat, de asemenea,
ascensiuni anuale; la ambele sexe - fara deosebiri
esentiale.
• Drept surse de infectie servesc atît
persoanele cu forme acute si cronice de
HVC, cît si purtatorii de virusuri
asimptomatici.
• Molipsirea cu virusul C este posibila prin
transfuzii sanguine si a componentilor
lui, prin efectuarea diferitor interventii
parenterale, chirurgicale, stomatologice
etc, pa cale verticala, prin continutul
vaginal si alte medii biologice de la
purtatori sau bolnavi de HVC.
 Tabloul clinic
• Perioada da incubatie variaza între 7-50 de zile
pentru tipul I (tulpina H cu perioada de incubatie
scurta) si între 60-140 de zile pentru tipul II
(tulpina F cu perioada de incubatie îndelungata).
• Perioada preicterica dureaza de la 2 pâna la
14 zile, rareori pâna la 30 de zile.
Simptomatologia are anumite similitudini cu
HVA, îndeosebi cu HVB.
• Totusi, relevam, ca manifestarile clinice sunt mai
putin evidente, iar la 14,5% dintre pacientii
examinati debutul bolii a coincis cu semnalarea
icterului.
• Perioada preicterica s-a caracterizat mai
frecvent prin sindrom astenovegetatlv si
dispeptic.
• HVC evolueaza în forme
anicterice la 75% din
bolnavi,
• În perioada icterica
simptomele de intoxicatie
se manifesta moderat,
fiind asemanatoare cu
cele ale HVB.
• HVC evolueaza într-o
forma mai simpia decât
HVB asociata cu HVD si
mai complicata decât
HVA.
• Formele anicterice
evolueaza în cronice în
80% de cazuri .
 Diagnosticul
• La diagnosticarea HVC sunt necesare datele
epidemiologice, clinice, paraclinice, îndeosebi cele
serologice.  
Profilaxia hepatitei virale C
• Luând în considerare mecanismul parenteral de
infectare cu HVC (ca si cu HVB), pentru profilaxia
nespecifica a acestei infectii vor fi aplicate metodele de
combatere a hepatitei virale B (metodele de prelucrare
sterlizare a instrumentelor medicale de uz multiplu.
• Dupa cum s-a relevat, riscul de îmbolnavire cu HVC
este mai mare la recipientii, carora li s-a administrat
sânge de la donatorii cu nivelul ALT marit. 30-50% de
cazuri cu HVC pot fi evitate prin testarea donatorilor de
sânge la acest indice biochimic si înlaturarea de la
donare a persoanelor cu ALT nivel marit.