Insuficiența renală acută

(IRA)
 Insuficiența renală acută (IRA) este o suferință gravă, caracterizată
prin suprimarea bruscă a funcțiilor renale (excretoare, metabolice,
umorale), exprimată clinic prin hiperazotemie, oligurie sau anurie, cu evoluție
către comă uremică.
 Pierderea bruscă a funcţiei renale conduce la retenţia ureei şi a altor deşeuri
azotate.
 Pierderea funcției renale
este rapidă, parţială sau totală, potenţial reversibilă și apare tipic pe
un parenchim renal sănătos şi mai rar pe o nefropatie veche.
 Deși este în cele mai multe cazuri reversibilă, insuficiența renală acută este o boală
gravă cu mortalitate ridicată.
 Etiologie 
 Insuficiența renală acută este produsă de către trei grupe de
factori:
1. factori prerenali – din cauza hipoperfuziei renale: hipovolemia
 (diaree, vărsături, hemoragii mari, diureză exagerată, pancreatită, 
peritonita, ocluzii intestinale), vasodilatatoare (septicemia,
medicamente nefrotoxice, anafilaxia), cardiovasculare (infarctul
miocardic acut, tamponada cardiacă);
2. Factori intrarenali – afectarea parenchimului renal:
hipotensiune, insuficiență prerenală prelungită postoperator,
substanțe de contrast, glomerulonefrite, nefrita interstițială,
obstrucția arterei renale
3. Factori postrenali – obstrucții urinare: neoplasm de prostată, de
vezică, obstrucția uretrală sau de col vezical, calculi, tumori
 Semne și simptome
 Debutul este rapid. Primul stadiu, de agresiune, este urmat de
faza oligoanurică (8-10 zile), apoi de faza de reluare a diurezei, însoțită la
început de poliurie.
 Stadii:
1. faza de diureză normală urmată de oligurie (durată câteva ore-zile)
2. faza de oligoanurie (8-10 zile)
3. faza poliurică (câteva zile)
4. faza de restitutio – dacă se tratează cauza, rinichiul își revine complet (1-3
luni)
 Reprezentativă este apariția durerilor de tip colicativ şi apariţia anuriei.
 Semnele clinice în primele două stadii sunt:
• oboseală
• anorexie
• hipotensiune
• tahicardie
• transpirații
• extremități reci
• edeme ale membrelor
• vărsături
• halena amoniacală
• diaree
• respirație Kussmaul sau Cheyne-Stokes
• somnolență
• convulsii
• comă
 Diagnostic
 Pentru stabilirea diagnosticului se fac teste urinare, sanguine și
examene imagistice.
 Explorările paraclinice evidențiază acidoză, hiperpotasemie,
hipocalcemie, hiperglicemie, hiperazotemie.
 Evoluție
 Prognosticul depinde de durata insuficienței renale. Dacă funcția
renală nu se restabilește în timp, apar tulburări
biologice. Aplicate la timp, metodele de epurare extrarenală
permit vindecarea definitivă, rinichii recuperându-și în
intregime funcțiile.
 Tratament
 Tratamentul insuficientei renale acute variaza si depinde de
cauză. Din acest motiv tratamentul se adresează la
început cauzei (șocul hipovolemic, hemoragiile,
deshidratările, înlăturarea agenților toxici).
 Este urmărită de depistarea și corectarea cauzelor prerenale,
renale sau postrenale și de restabilirea funcției renale. Se
urmărește reechilibrarea acido-bazică și hidro-electrolitică.
 Obiectivul este de optimizare a circulației și a fluxului sanguin
renal, de evitare a medicamentele dăunatoare rinichilor și de
eliminare a obstacolelor din calea de drenaj a tractului urinar.
 În perioada oligo-anurică se combate retenția azotată. În
cazurile grave se recurge la hemodializă.