Statutul femeii antice în comparaţie

cu statutul femeii contemporane
Populatia Terrei se imparte in barbati si femei. De-a lungul anilor femeile si barbatii au avut drepturi si
obligatii diferite.
Statutul femeii in antichitate varia de la o societate la alta, dar in general statutul femeii era inferior fata de
statutul barbatului.
Statutul femeii in Egiptul antic era cel mai inalt din acea vreme.

Cu toate ca pozitia sociala a femeii era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, ea avea
drepturi egale cu cele ale barbatului. 
Egiptencile aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Din punt de vedere economic
femeile nu erau dependente de sotul lor.  Ei îi era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala si putea
chiar sa conduca tara.
Femeia avea dreptul sa detina cladiri si proprietati. Aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa
intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori.

In societate era instituita monogamia, exceptie facand regele, care avea dreptul la mai multe neveste, doar una
fiind regina.

Dragostea si afectiunea aveau importanta lor, iar casatoria era starea naturala pentru toti oamenii, indiferent de
clasa sociala. Pentru ei, familia era o sursa de relaxare.

Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative in timp ce femeile ramaneau acasa
pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de
imbracaminte. Cei mai instariti aveau servitori sau sclavi pentru a face munca, dar era de datoria stapanei casei
sa ii supravegheze.
In prezent statutul femeii in Coran (cartea sacra a tuturor musulmanilor) este
inferior statutului barbatului

Femeile trebuie sa fie absolut supuse si pot fi batute sau biciuite pentru
nesupunere.

Pe langa cele 4 sotii permise de lege, Barbatul Musulman poatea avea

nenumarate sclave ca concubine (sau partenere sexuale).

Femeilor nu le este permis sa studieze in scoli coeducationale (educatie a

baietilor la un loc cu fetele în scoli mixte) si colegii si daca un colegiu separat
pentru femeii nu este disponibil sunt nevoite sa stopeze studiile.

Nu le este permis sa vorbeasca cu barbati (altii decit rudele apropiate) si nici sa

participe la la adunari, chiar daca pleaca afara ocazional sunt nevoite sa acopere
intreg corpul cu rochii speciale negre.

Allah îl considera pe barbat protector al femeii, conform versetului din Coran:

„Barbatii sunt proteguitori ai muierilor, datorita calitatilor deosebite cu care i-a
daruit Allah si datorita cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor.” (Coran 4:
34).
Exista doua motive pentru acest lucru: unul implica o calitate naturala, iar cellalta se
refera la ceva dobândit. Mai întâi, Allah l-a înzestrat pe barbat cu o putere mai mare, în
timp ce pe femeie a înzestrat-o cu o putere mai mica si, de obicei, cu un corp mai
delicat. Apoi, Allah l-a delegat pe barbat sa  fie întretinatorul familiei.

Islamul sustine feminitatea si, datorita slabiciunii relative a femeilor, protejeaza

 femeia, lasând-o în grija unui barbat ce o întretine, îi asigura cheltuielile de trai si îi
acopera toate nevoile. Chiar daca este sub tutela tatalui, a sotului, fiului sau a fratelui ei,
ea va fi îngrijita de ei, aceasta reprezentând obligatia lor conform legislatiei islamice.

Islamul protejeaza  femeile pentru a le pastra gingasia si frumusetea. Din acest motiv le
sunt permise unele lucruri ce le sunt interzise barbatilor. Femeia poate purta aur si
matase naturala; avem dovada în hadisul: „Acestea doua [materialele] le sunt interzise
barbatilor comunitatii mele si permise femeilor”.

In concluzie, in Egiptul antic femeia avea mai multe drepturi, mai multa libertate si mai
multa putere decit in prezent.
• In Roma antica femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea
a sotului; chiar si o vaduva bogata avea nevoie de un barbat
pentru a-i supraveghea averea.
Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii.
•
Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa
lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor
inferioare.
•
Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea
copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca
pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau
ca menajere personale ale doamnelor din clasele
superioare.
• In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta
putin mai ridicat decat cel al copiilor.

Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv
ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel
mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei.

Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali, si putea sa achizitioneze

lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu
un barbat cetatean, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic.

Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in
afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la
diferite festivaluri sau funerarii.

Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau
concubina. Spre deosebire de egipteni – care mergeau la petreceri impreuna cu
sotiile lor si romani – unde femeia era gazda in casa, femeile grecilor nu aveau voie
sa iasa din camera lor atata timp cat barbatul avea oaspeti.