Regionalizare si

globalizare

Elevi:
 Fenomenul regionalizarii desemneaza tendinta de a
vedea statele apartinand aceleiasi regiuni
geografice apropiindu-se din punct de vedere
economic si/sau politic.
 Pana in prezent, motivatia a fost, in primul rand,
economica si aceasta a fost transpusa in practica
prin adoptarea si inmultirea, treptata, de acorduri
regionale, mai intai comerciale, apoi si de alta
natura.
 Gruparea regionala a mai multor state a dus la
formarea asa-numitelor blocuri regionale, ceea ce
sugereaza ideea de coeziune, de unitate si
solidaritate
 Exista mai multe tipuri de uniuni/blocuri
regionale, de la cea mai simpla, zona de liber
schimb, la cea mai integrata si complexa,
uniunea economica.
 In zonele de liber schimb sunt eliminate taxele
vamale si restrictiile cantitative prinvind
produsele comercializate pe ansamblul arealelor
lor. Din aceasta categorie fac parte:
NAFTA(Acordul de Liber Schimb Nord-
American), ASEAN(Asociatia Natiunilor din Asia
de Sud-Est), APEC(Forumul de Cooperare
Economica Asia-Pacific), AELS(Asociatia
Europeana a Liberului Schimb), CEFTA(Acordul
de Liber Schimb din Europa Centrala) s.a.
 Uniunea economica reprezinta tipul cel mai
integrat, presupunand, pe langa libera circulatie
a persoanelor, a bunurilor, a serviciilor si a
capitalului, si existenta politicilor
macroeconomice comune.
 Unica grupare regionala de acest fel este
UNIUNEA EUROPEANA, care a inceput ca o
piata comuna a carbunelui si otelului (1951) si a
continuat ca o piata comuna in toata domeniile
liberei circulatii(1957, Comunitatea Economica
Europeana). Din 1992 are actuala denumire,
realizand ulterior uniunea vamala si monetara,
iar in prezent are ca obiectiv uniunea politica si
o politica externa de securitate comuna.
 Globalizarea este
procesul de largire,
adancire si accelerare
a interconectarilor la
scara mondiala in toate
aspectele vietii social-
economice
contemporane.
 Asadar nu numai in
domeniul economic,
cum a fost multa
vreme perceputa, ci si
in cele social, politic,
tehnologic si cultural.
 Există patru caracteristici principale care pot explica originile globalizării sunt:
integrarea în pieţele mondiale ale economiilor naţionale, tranziţia de la economia ,,high
volume" la cea „high value" care rezulta din cunoaşterea tot mai buna a produselor şi
serviciilor folosite pe piaţa, sfârşitul bipolarităţii între capitalism şi socialism în privinţa
costurilor de producţie, şi, nu în ultimul rând configurarea noilor blocuri economice.

 La sfârşitul celui De-al Doilea Război Mondial, tranzacţiile Internaţionale de capital erau
strict controlate de majoritatea statelor. Instituţiile rezultate la Bretton Woods, Fondul
Monetar Internaţional (FMI) si Banca Mondială, au fost concepute tocmai pentru a
facilita comerţul internaţional şi investiţiile într-un mediu caracterizat prin
restricţionarea fluxurilor de capital privat. Controalele asupra mişcărilor de capital au
fost treptat înlăturate, iar pieţele financiare off- shore, stimulate şi de criza petrolului
din anul 1973, s-au dezvoltat rapid. Mişcările internaţionale de capital s-au accelerat la
începutul anilor `80, în timpul lui Ronald Reagan şi Margaret Thacher, pieţele financiare
devenind cu adevărat globale la începutul anilor '90, după colapsul imperiului sovietic.
Avantajele globalizarii
 Întreprinderea privata este aptă să
producă bogăţie decât statul. Mai mult,
statele au tendinţa de a abuza de propria
putere.
 Globalizarea oferă un grad de libertate
individual pe care nici un stat nu-1 poate
asigura.
 Concurenţa liberă la scară globală a
eliberat talentele antreprenoriale şi
creative şi a accelerat inovaţiile
tehnologice.
 Dezavantajele globalizarii
 În ţările mai puţin dezvoltate, mulţi au suferit
din cauza globalizării fără a primi un sprijin în
ceea ce priveşte sistemul de securitate socială.
 Globalizarea a produs o alocare defectuoasă a
resurselor între bunuri private şi cele publice.
 Pieţele sunt capabile să răspundă şi altor
necesitaţi sociale. Pieţele financiare globale pot
naşte crize.
 Este posibil ca locuitorii din ţările dezvoltate să
nu fie pe deplin conştienţi de urmările
devastatoare ale crizelor financiare deoarece
acestea au tendinţa de a lovi mai crunt în ţările
în curs de dezvoltare.
 Principalele aspecte ale vietii social-
economice care reflecta procesul de
globalizare sunt:
 Natura globala a stiintei si tehnologiei: chiar daca
sursele principale ale progresului tehinic sunt tarile
dezvoltate, cercetarea se bazeaza pe resursele
globale din toata lumea;
 Marketingul global: strategia firmelor tinde sa
promoveze marci universale, cultura publicitatii
devenind o adevarata industrie;
 Sistemul financiar mondial: institutiile bancare,
agentii ale pietei de capital, organismele financiare
internationale formeaza o adevarata retea;
 Gradul atins de infrastructura de comunicatii, mai
ales prin mass-media, care a dobandit acoperire la
scara planetara si instituirea unei retele globale de
transmitere/receptare a informatiilor.
 Romania in contextul
globalizarii
 În decurs de un secol,
România şi-a refăcut
unitatea naţională, a trecut
de o economie predominant
agrară la una industrială ( în
1945, avea încă cel mai mare
procent de populaţie rurală
din Europa – 80% - pe locul
următor situându-se Ungaria
– 70%), a luptat, cu un rol
important, în cele două
conflagraţii mondiale, a
pierdut teritorii tradiţionale,
a trecut prin experimentul
bolşevic şi şi-a regăsit
vocaţia europeană prin
singura revoluţie anti-
comunistă sângeroasă din
fostul lagăr bolşevic.
 Romania,ţara despre care în perioada
interbelică se scria cu invidie că are „petrol
şi grâu” este astăzi una dintre cele mai
sărace de pe continent din punctul de
vedere al PIB pe cap de locuitor, iar nivelul
producţiei sale industriale ( în medie pe
ultimii zece ani) se situează undeva la
nivelul a 60% din producţia anului 1989 – cel
mai prost an al regimului planificat.
 România pare mai degrabă surprinsă de
valul globalizării decât pregătită să îi facă
faţă în mod lucid. Iar ea nu mai este „ ţara
cu petrol şi grâu” de la începutul secolului
XX, ci un stat aflat într-o dureroasă
tranziţie de la economia de comandă la cea
de piaţă liberă, cu o clasă politică abia în
formare şi una managerială aşijderea.