Contencios

administrativ

Curs 8
 Probleme

• Necesitatea controlului jurisdicţional

asupra activităţii executive

• Limitele controlului jurisdicţional

 Necesitatea controlului jurisdicţional asupra
activităţii executive

• În dreptul occidental, activitatea executivă realizată de

administraţia publică este supusă şi unui control jurisdicţional,
exercitat de:

• instanţe jurisdicţionale speciale (ca de exemplu, tribunalele

administrative în Franţa);

• instanţele de drept comun (în Anglia);

• jurisdicţiile speciale - din cadrul administraţiei publice întâlnite

în toate sistemele de drept.
 Necesitatea controlului jurisdicţional

• Necesitatea unei ocrotiri mai eficiente a intereselor personale

ale particularilor faţă de abuzurile administraţiei publice.

• Necesitatea apărării eficiente a ordinii de drept.

• România (1866-1925) - instanţele judecătoreşti erau

competente să soluţioneze litigiile dintre particulari şi
administraţie în baza legii ordinare, iar, ulterior, în condiţiile
legii speciale, după adoptarea Legii contenciosului
administrativ (23 decembrie 1925).
 Necesitatea controlului jurisdicţional

Pentru o scurtă perioadă de timp au funcţionat ca organe

jurisdicţionale pentru litigiile de natură administrativă Comitetele
de Revizie (create prin Legea din 20 aprilie 1933), înlocuite, la
rândul lor, prin Curţile administrative (prin Legea din 27 martie
1936).

• Decretul nr. 128/1948 a desfiinţat contenciosul administrativ

(principiul unicităţii puterii de stat socialiste, în temeiul căruia
toate organele statului, inclusiv cele administrative şi
judecătoreşti, se subordonează Marii Adunări Naţionale).
 Necesitatea controlului jurisdicţional

• Regula generală instituită - inadmisibilitatea controlului

judecătoresc pe cale directă împotriva actelor administrative
(totuşi instanţele de judecată s-au considerat competente)

• 2 categorii de acțiuni prin care se puteau desființa acte

administrative:

• acţiunile recunoscute de lege numai celor care dovedeau un

interes legitim încălcat de administraţie;

• acţiunile „populare” recunoscute oricărui subiect, deși cel în

cauză nu dovedea un interes personal.
 Necesitatea controlului jurisdicţional

• Constituţiile din 1948 şi 1952, ca şi legile de organizare

judecătorească, precum şi legile de procedură civilă adoptate
în perioada aplicării lor nu conţineau dispoziţii speciale
referitoare la controlul judecătoresc al actelor de drept
administrativ.

• Constituţia din 1965 a consacrat dreptul celui vătămat într-un

drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat de a putea
cere organelor competente, în condiţiile legii, anularea actului
şi repararea pagubei.

• Legea nr. 1/1967

 Necesitatea controlului jurisdicţional

• Art. 52 din Constituție

• Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a lărgit

considerabil cadrul legal de cenzurare al actelor
administrative atacate în justiţie.

• Legea nr. 554/2004 a continuat procesul de lărgire a cadrului

legal de acces la justiţie
• includerea în sfera acţiunilor judiciare nu numai a celor vizând
vătămarea drepturilor subiective, ci şi a celor referitoare la
vătămarea intereselor legitime publice sau private, decurgând
nu numai din acte sau fapte administrative de putere, ci şi din
contracte administrative.
 Regimul limitelor controlului jurisdicţional

• O serie de acte administrative adoptate sau emise în

situaţii speciale sunt exceptate de la acest control.
• Excepții – actele au ca temei excesul de putere

• Art. 2 din lege - excesul de putere

• exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor
publice prin încălcarea limitelor competenţei
prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.

• art. 53 alin. 2 din Constituţie

•