CURS IX

CAPACITATEA DE MUNCĂ ȘI
EVOLUȚIA EI PE PARCURSUL
ZILEI/ SĂPTĂMÂNII
 Orice efort, fizic, senzorial şi neuropsihic, se realizează graţie capacităţii de muncă,

care prezintă un indice al stării fiziologice a organismului. Ea depinde de condiţiile

in care se efectuează munca, determinate de factoriibiologici, psihologici, fizico-

chimici şi socio-economici.
 Capacitatea de muncă – prezintă ansamblul posibilităţilor morfologice şi funcţionale
ale organismului care permite efectuarea unei cantităţi maxime de muncă pe o
perioadă cat mai indelungată, fără scăderea calităţii.

 Ea caracterizează posibilităţile funcţionale, exprimate prin cantitatea şi calitatea

lucrului efectuat intr-o anumită perioadă de timp cu o intensitate maximală. Starea
de capacitate de muncă se estimează după indicii fiziologici ai stării funcţionale a
sistemelor nervos central, locomotor, circulator, respirator ş.a.
 Indicii integrali ai capacităţii de muncă sunt productivitatea muncii in dinamică şi
calitatea lucrului. In timpul muncii, capacitatea funcţională a organismului şi
productivitatea muncii se schimbă pe parcursul zilei.

 Modificările capacităţii de muncă pe parcursul zilei au cateva etape (fig. 1):

 I, IV – etapa de intrare in muncă;
 II,V – perioada de capacitate inaltă de muncă;
 III,VI – perioade de scădere a capacităţii de muncă;
 VII – efortul final.
 Oboseala, surmenajul

 In munca cotidiană a angajaţilor este foarte important a ţine seama de momentul

cand incepe oboseala – stare subiectivă a organismului, insoţită de senzaţia de
oboseală şi diminuarea capacităţii de muncă, condiţionată de activitatea indelungată
sau intensivă şi exprimată prin inrăutăţirea indicilor calitativi şi cantitativi de lucru.
 Mecanismul oboselii este explicat de fiziologi prin istovirea (epuizarea) resurselor
energetice ale muşchilor (preponderent a metabolismului glucidelor) sau prin
asigurarea insuficientă a ţesuturilor şi organelor cu oxigen, acumularea de cataboliţi,
unele mecanisme reflexe şi umorale, ceea ce se manifestă prin scăderea forţei de
contracţie musculară, alungirea perioadelor de relaxare, scăderea excitabilităţii
neuromusculare. Pot apărea dureri locale, in unele cazuri sindromul febril.
 In cazul suprasolicitării analizatorilor, mai ales vizual şi auditiv, apare oboseala senzorială cand slăbeşte
acuitatea vederii şi a auzului, intarziereacţiile reflectorice, scade atenţia etc.
 Munca intelectuală constă mai frecvent in incordarea emoţională, care
 contribuie la oboseala psihică exprimată şi este insoţită de diferite reacţii
 ale sistemului nervos, predomină modificările funcţionale ale sistemului
 nervos central, analizatorilor şi activităţii psihice, slăbeşte atenţia, memoria
 şi gandirea, suferă exactitatea şi echilibrul mişcărilor.
 Etapa de intrare in muncă sau de creştere a capacităţii de muncă – este o perioadă de
adaptare a organismului cu munca preconizată, se manifestă prin creşterea labilităţii
sistemelor fiziologice, sporirea şi majorarea volumului proceselor fiziologice. Nivelul
capacităţii de muncă creşte treptat faţă de cel iniţial, ceea ce se exprimă prin
imbunătăţirea indicilor psihofiziologici.

In funcţie de caracterul muncii şi particularităţile individuale ale omului această

perioadă se prelungeşte de la cateva minute pană la 1,5 ore, iar la munca intelectuală
creatoare – pană la 2-2,5 ore.
 Etapa de capacitate inaltă de muncă – se caracterizează prin indici inalţi de
productivitate a muncii şi o stabilitate relativă şi chiar o oarecare scădere a incordării
funcţiilor fiziologice. Durata acestei perioade poate fi de 2-2,5 ore şi mai mult in
dependenţă de gradul de incordare psihoemoţională, efortului fizic şi condiţiile
igienice de muncă.
 Perioada de scădere a capacităţii de muncă – este insoţită de micşorarea
posibilităţilor funcţionale a sistemelor principale a organismului omului.

Către pauza de pranz această scădere a capacităţii de muncă constă in inrăutăţirea

stării sistemului circulator, majorarea timpului reflexelor, scăderea atenţiei, apariţia
mişcărilor de prisos, erorilor, majorarea timpului de rezolvare a sarcinilor etc.
 Această dinamică a capacităţii de muncă se repetă şi după pranz.

 Insă etapa de intrare in muncă parcurge mai rapid, iar perioada de capacitate inaltă
de muncă este mai scurtă şi mai joasă decat pană la pranz.

 In a doua jumătate a zilei scăderea capacităţii de muncă incepe mai devreme şi apare
mai repede din cauza oboselii mai mari.

 Spre sfarşitul zilei de muncă are loc o scurtă ridicare a capacităţii de muncă, efortul
final.
 O astfel de caracteristică a capacităţii de muncă este importantă, deoarece
managerii, patronii putem uşor sesiza momentele inceperii oboselii ceea ce permite
a elabora şi implementa regimuri raţionale de muncă şi odihnă.
 Oboseala, surmenajul

 In munca cotidiană a angajaţilor este foarte important a ţine seama de

momentul cand incepe oboseala – stare subiectivă a organismului,
insoţită de senzaţia de oboseală şi diminuarea capacităţii de muncă,
condiţionată de activitatea indelungată sau intensivă şi exprimată prin
inrăutăţirea indicilor calitativi şi cantitativi de lucru.
 Mecanismul oboselii este explicat de fiziologi prin istovirea (epuizarea) resurselor
energetice ale muşchilor (preponderent a metabolismului glucidelor) sau prin
asigurarea insuficientă a ţesuturilor şi organelor cu oxigen, acumularea de cataboliţi,
unele mecanisme reflexe şi umorale, ceea ce se manifestă prin scăderea forţei de
contracţie musculară, alungirea perioadelor de relaxare, scăderea excitabilităţii
neuromusculare. Pot apărea dureri locale, in unele cazuri sindromul febril.

 In cazul suprasolicitării analizatorilor, mai ales vizual şi auditiv, apare oboseala

senzorială cand slăbeşte acuitatea vederii şi a auzului, intarzie reacţiile reflectorice,
scade atenţia etc.
 Munca intelectuală constă mai frecvent in incordarea emoţională, care contribuie la

oboseala psihică exprimată şi este insoţită de diferite reacţii ale sistemului nervos,

predomină modificările funcţionale ale sistemului nervos central, analizatorilor şi

activităţii psihice, slăbeşte atenţia, memoria şi gandirea, suferă exactitatea şi

echilibrul mişcărilor.
 Prelungirea muncii in cazul oboselii sau revenirea la muncă in cazul odihnei
insuficiente contribuie la acumularea oboselii care trece in supraoboseală, numită
şi oboseală cronică, surmenaj sau sindrom de suprasolicitare.

 Ea se manifestă prin cefalee, moliciune, neatenţie, scăderea memoriei, dereglarea

somnului.

 Cunoaşterea particularităţilor indicilor capacităţii de muncă, oboselii şi altor

aspecte profesionale permite a clasifica munca după gradul de gravitate şi gradul
de incordare neuropsihică, de asemenea de a elabora măsuri de combatere a
oboselii şi de sporire a capacităţii de muncă.