FEBRA TIFOIDĂ

Febra tifoidă

Definiţie

Boală infectocontagioasă strict umană, determinată de Salmonella typhi si unele

S.paratyphi, cu evoluţie autolimitată şi imunitate durabilă

Etiologie

S.typhi, Enterobacteriaceae, genul Salmonella, BGN aerob rezistent în mediu (luni, mai
ales la uscăciune, la adapost de lumină si caldură), sensibil la antiseptice uzuale, cu parazitism
intracelular facultativ, Ag somatic O, flagelar H, de virulenţă Vi
 Febra tifoidă
Epidemiologie:
• Boala sporadică, rar endemoepidemică
• Sursa: omul bolnav/purtător (convalescent/permanent); eliminarea
germenelui-scaun (“Typhoid Mary”)
• Transmitere: fecal orală direct/indirect (alimente contaminate)
• Receptivitatea: generală
• Imunitatea: după boală este puternică, durabilă, dar nu absolută
 Patogenie

• Interacţiune cu celulele epiteliale ce acoperă plăcile Peyer (poartă de

intrare în circulaţia sistemică) – prin macrofage, limfocite (în care bacteria
supravieţuieste) – “septicemie” de origine limfatică.

• Metastazele supurate sunt rare

• Rolul primordial în afectarea sistemică = endotoxina eliberată prin

distrugerea germenilor (miocardită, hepatită toxică, meningoencefalită)

• Dupa instalarea imunităţii pot rămâne focare de bacili tifici (litiaza VB) la
adăpost de acţiunea Ac (sursă recăderi)

• Local: inflamaţia tesutului limfatic necroză şi ulceraţie (cu riscul erodării

vaselor si hemoragii) apoi reparatie prin re-epitelizare fără stenoză
 Febra tifoidă clinica
Incubaţia: 7-15 zile

Debut :
• Progresiv 30-50% (febră, disociaţie puls-T, astenie, cefalee, insomnie,
dureri abd., anorexie, manif. resp.)
• Brutal 20%,atipic (apendicită, colecistită, pneumonie, dizenterie, confuzie)

Perioada de stare:
• Febră în platou 39-40C
• Stare tifică
• Erupţie tifică (pete lenticulare)
• Digestiv: limbă uscată, prăjita, faringe difuz hiperemic ± ulceraţii (angina
Duguet), anorexie, meteorism, zg hidroaerice (stază ileocecală, pareză
intestinală), scaune N/diaree/constipaţie, hepatosplenomegalie
• Respirator: bronsită
• CV: hTA, bradicardie 80-90/min pt 39-40C!
• Renal: oligurie, hematurie, cilindruri
 Febra tifoidă

• Stare tifică: insomnie,

adinamie, bradipsihie,
obnubilare, cefalee intense

• Eruptie tifică: pete

lenticulare: maculopapule roz
(rozate ~ somon “salmon”),
abdomen şi baza toracelui,
durată 3-5 zile
 Febra tifoidă examen laborator

Orientativ:

• Leucopenie
• VSH=N!

Diagnostic direct:

• Hemocultura
• Coprocultura
• Urocultura
• Bilicultura: în convalescenţă
• Medulocultura: în perioada tardive
 Febra tifoidă -Evoluţie

Sub tratament:
defervescenţă în 2-6 zile, recăderile sunt posibile (rezervor biliar de germeni, mai ales la
pacienţii cu litiază)

Complicaţii:
• Septice: hepatită, colecistită, osteite/osteoartrite-excepţional
• Toxice: miocardită, encefalopatie
• Hemoragii, perforaţii intestinale (peritonită)

Tratament:
Declarare obligatorie, nominală, spitalizare obligatorie
 Tratament
Curativ:
• antibiotic (se prefera AB cu bună penetrare intracelulară si limfatică)
– C3G: ceftriaxon 4g/zi 10-14 (7zile)
– FQ: ciprofloxacin 500mgx2/zi 10-14 zile (7 zile)
– Aminopeniciline, cotrimoxazol (rezultate mai lent, tratamente mai lungi)
• Adjuvant; corticoterapia: daca sunt semne toxice majore
• Supravegherea eficacităţii terapeutice: clinic, biologic (coproculturi-3, la 48h
de la oprirea trat AB)

Profilactic
Individual: igiena individuală, alimentară, "Boil it, cook it, peel it, or forget it"
vaccinare.
Colectivitate:

• Sursa de infecţie: identificare, izolare, tratare, dispensarizarea purtătorilor, scoaterea din

sectorul sanitar, alimentar, colectivităti
• Calea de transmitere: supravegherea surselor de apă, control igiena în sectorul alimentar
• Protecţia masei receptive: vaccinare

Indicatii:
• Anumite colectivităţi cu condiţii defectuoase de igienă (şantiere, militari în misiune)
• Inundaţii, calamităţi naturale
• Călători în zone de endemie