• Varsta:

• Copilarie- inf acute resp rino-faringiene,

• Pubertate-tbc pulmonar
• Adulti- bronsite cronice
• Varstnici- neo pulmonar
• AHC: predispozitia- AB , bronsiectazie
• Focarele de contaminare ale tb-culozei
pulmonare in mediul familial
AP: stari fiziologice (sarcina lauzia alaptarea) pot
favoriza aparitia tb-culozei
APP: rinitele cr., polipi nazo-faringieni, deviatiile de
sept, faringite
-boli inf. eruptive si virozele favorizeaza reaparitia
unei inf tuberculoase
Br.ac favorizeaza br.cr si bronsiectazia
DZ favorizeaza tbc pulmonar
Boli CV –valvulare: prin staza pulmonara
favorizeaza inf pulmonare repetate
• CMV: surmenajul stresul locuinte insalubre,
etilismul , frigul favorizeaza aparitia afectiunilor
respiratorii acute
• Fumatul ,intemperiile, frigul umezeala- rinite
alergice
• Poluarea atm - afectiuni resp acute si cronice
IBA: debutul –acut ,insidios cronic sau inaparent
Acut- br-pneumonii virozele resp, br.acuta, pn
franca lobara, pleureziile, emboliile pulmonare
Insidios- br.cr, emfizemul pulmonar sclerozele
pneumo pulmonare,
Inaparent- astenie, fatigabilitate, cefalee, in tu
benigne, chist aeriene congenitale,
Evolutia: poate fi
-periodica (AB Bronsita ac si cr),
- progresiva (neo pulm)
Particularităţile simptomelor
funcţionale

- Durerea
- Dispneea
- Tusea
- Expectoraţia
- Hemoptizia
Durerea toracică
 Definiţie şi clasificare
Definiţie: Durerea este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă ca
răspuns neural la stimuli traumatici sau lezionali (nocicepţia).

Tipuri de durere nociceptivă:

• durerea somatică

– superficială: - stimulul nociceptiv - pielii, ţesutului subcutanat, mucoaselor.

- foarte bine localizată, senzaţie de înţepătură sau arsură

– profundă: - stimulul - muşchilor, tendoanelor, oaselor, articulaţiilor.

- mai puţin localizată, este surdă.

• durerea viscerală: cauzată de un proces patologic sau o funcţie anormală a unui

organ sau a învelişurilor sale.
Cauze de durere toracică
 Tipuri de durere toracică
• Durerea pleurală - Junghiul toracic
- de origine pleurală

- de origine pleuro-parenchimatoasă

• Durerea traheo-bronşică
- traheite
- bronşite, astm bronşic, infecţii ale căilor respiratorii
• Durerea mediastinală
• Durerea parietală
1. Junghiul toracic
 Definiţie

Durerea cu originea la nivelul terminaţiilor algogene din

pleura parietală, apărută prin:
- mobilizarea foiţelor pleurale inflamate sau iritate
- creşterea presiunii intrapleurale
 Caracteristici semiologice
• Localizată pe suprafeţe mici
• Unilaterală
• Caracter lancinat
• Intensitate mare sau foarte mare
• Debut acut sau supraacut
• Agravată cu mişcările respiratorii, cu tusea, râsul, sughiţul,
manevra Valsalva, efortul, presiunea toracică
• Asociată cu o hiperestezia cutanată
 A. Junghiul din bolile pleurale
• Pleurita
- pleurita « clasică»
- pleurita diafragmatică
- pleurita mediastinală
• Empiemul pleural
• Pneumotoracele
 Junghiul din pleurita «clasică»
• Localizat: lateral sau posterolateral (nervii intercostali)
• Unilateral
• Caracter: lancinat
• Intensitate: foarte mare
• Accentuat: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Ameliorat: la apariţia lichidului pleural
• Asociat cu atitudinea antialgic de decubit contralateral
 Junghiul din pleurita diafragmatică
• Localizat: bazal, în semicentură
• Iradiază: în umărul şi regiunea cervicală (nervul frenic),
abdomen şi regiunea dorso-lombară (nervii intercostali)
• Caracter: lancinat
• Intensitate: foarte mare
• Accentuat: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Ameliorat: la apariţia lichidului pleural
• Asociat cu hiperestezie cutanată
 Junghiul din pleurita medistinală
• Localizat: retrosternal sau pe traiect scizural « în eşarfă »
• Caracter: lancinat
• Intensitate: foarte mare
• Accentuat: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Ameliorat: la apariţia lichidului pleural
• Asociat cu hiperestezie cutanată
 Junghiul din empiemul pleural
• Localizat: lateral
• Caracter: lancinat, tenace
• Intensitate: foarte mare, persistent în timp
• Accentuat: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Asociat: cu decubitul contralateral
 Junghiul din pneumotorax
• Localizat: toracele anterior
• Iradiere: la nivelul gâtului şi a braţelor
• Caracter: constrictiv
• Intensitate: foarte mare
• Accentuat: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Asociat cu dispnee, tuse seacă, hiperestezie cutanată
 B. Junghiul din bolile pleuro-
parenchimatoase
• Pneumonia francă lobară
• Abcesul pulmonar
• Embolia pulmonară
• Neoplasmul pulmonar
• Hipertensiunea arterială pulmonară
 Junghiul din pneumonia lobară

• Localizat : pe suprafeţe mici, frecvent submamelonar

• Iradiaza: în spate, transfixiant
• Instalat acut (între primele 2 ore de la debutul procesului pneumonic)
• Intensitate: mare
• Durată: mai mică de 2-3 zile
• Agravat: cu mişcările respiratorii, tusea, sughiţul, presiunea toracică
• Asociat : cu febră 39º C şi frison solem, dispnee, tuse
 Junghiul din abcesul pulmonar

• Localizat pe suprafeţe mici

• Unilateral
• Intensitate moderată
• Agravat progresiv cu mişcările respiratorii, tusea, râsul, sughiţul
• Cedează: cu eliminarea conţinutului purulent prin vomică
 Junghiul din embolia pulmonară

• Localizat : retrosternal
• Iradiaza: în membrul superior stâng  «pseudoanginos»
• Caracter: constrictiv
• Instalat brusc şi tranzitor
• Intensitate mare
• Agravat cu mişcările respiratorii, tusea, sughiţul
• Asociat : dispneea, tusea
• Cauza: distensia pereţilor arterei pulmonare datorită hipertensiunii
acute pulmonare
 Junghiul din neoplasmul pulmonar

• Localizat : latero-bazal şi/sau retrosternal

• Intensitate: medie, progresivă
• Agravat : cu mişcările respiratorii, tusea, sughiţul, presiunea toracică
• Asociat : dispneea, tusea, hemoptizia
• Cauza: stadiile avansate ale cancerului pulmonar
 Junghiul din hipertensiunea pulmonară

• Localizat : retrosternal
• Iradiaza: în membrul superior stâng  «pseudoanginos»
• Caracter: constrictiv
• Intensitate mare
• Agravat: cu mişcările respiratorii, tusea, sughiţul
• Asociat : cu dispneea, tusea
2. Durerea traheobronşică
• Traheita
- localizată: retromanubrial

- caracter: de arsură
- accentuată: cu tusea seacă
- ameliorat: cu apariţia expectoraţiei
- se întâlneşte în traheobronşitele acute

• Bronşita
- opresiune toracică – durere bilaterală, surdă, la baza toracelui anterior
- cauzată de tusea repetitivă prin tracţiunea inserţiilor muşchilor respiratori
3. Durerea mediastinală
• Emfizemul mediastinal
- localizată: retrosternal
- intensă
- asociază cu emfizem subcutanat

• Mediastinită
- durere retrosternală, întinsă, intensă
- mărire radiologică a mediastinului
- datorită rupturii esofagului sau perforaţiei traheale
4. Durerea peretelui toracic
 Durerea de tip frenic
• Durerea din iritaţia inflamatorie a zonei centrale a diafragmului :

- localizată pe marginea superioară a trapezului şi a regiunii

cervicale laterale şi uneori în spaţiile intercostale laterale.
- însoţită de contracţia diafragmului şi de sughiţ.
- prin inervată de nervul frenic ce are originea la nivelul C3-C5.

• Durerea prin iritaţia zonei periferice a diafragmului :

- localizată în semicentură la baza toracelui

- caracter de nevralgiei intercostală
- prin inervată de nervii spinali.
 Durerea de tip nevralgie intercostală
• Localizare: pe unul sau mai multe spaţii intercostale
• Caracter: de arsură sau descărcare electrică.
• Agravată: de respiraţiile adânci, de tuse, strănut, schimbări de poziţie a
toracelui, în punctele Walleix, care se găsesc la intersecţia principalelor
linii verticale cu rebordul costal.
• Asociată cu hiperestezia cutanată

A!!! Nevralgia intercostală asociată cu apariţia în buchet a unor vezicule

cu lichid este semn de zona zoster . Durerea poate sa persiste luni
/ani.
 Durerea din miozite
• Localizată: latero-bazal bilateral, uneori retrosternal
• Iradiere: la nivelul gâtului şi a braţelor
• Caracter: crampă « crampa diavolului »
• Intensitate: foarte mare
• Accentuată: cu respiraţia şi presiunea toracică
• Cauza: infecţia cu virusul Coxsackie B
Durerea din sindromul Tietze
• Sindrom de joncţiune costocondrală sau

condrita costală

• Localizată: la nivelul joncţiunii coastelor 2 şi

3 cu sternul, sau la joncţiunea dintre partea

osoasă si partea cartilaginoasă a coastelor

• Debut: brusc, cu o durată de săptămâni

• Iradiere: spre membre superioare

• Asociata de edem în zona dureroasă

 Dureri de tip radicular
• Apare în afecţiuni ale coloanei vertebrale ce determină
compresiuni ale rădăcinilor nervoase la nivel
vertebral :spondiloze,discopatii,spondilite,osteomielită, tumori
intramedulare (mielom, limfom, tumori, metastaze).

• Durerea porneşte de la nivelul coloanei şi iradiază simetric, în

centură, fiind amplificată de mişcări.
 Durerea din fibromialgie
• Puncte dureroase la presiunea pe masa musculară:

- inserţia muschilor cervicali pe occiput;

- portiunea medie a trapezului;

- lângă a 2-a articulaţia costocondrală;

- 2 cm sub epicondilul cotului;

- zona superioară a fesierului mare;

- 2 cm posterior de marele trohanter;

- la nivelul bursei anserine, pe fata internă a genunchiului;

- la nivelul joncţiunii dintre tendonul ahilean şi tricepsul sural.

Dispneea
 Definiţie
 Reprezintă o tulburare de ritm, frecvenţă şi intensitate a
respiraţiei, uneori inconştientă, iar alteori resimţită de pacient ca
o sete de aer, respiraţie dificilă, disconfort.
Cauze de dispnee
 Caracteristici semiologice
 Modul de apariţie:

-Acută: inhalare de corp străin, laringită acută la copii, pneumotorax spontan

-Cronică: bronhopneumopatii cronice, emfizem pulmonar, fibroze interstişiale

 Factorii declanşatori : de efort, ortopnee, expunere la alergeni sau particule iritante.

 Modul de evoluţie:

- Continuă: stabilă sau progresivă

- Paroxistică: apare în accese, caracteristică astmului bronşic

 Intensitate: moderată, importantă şi severă.

 Incadrare în ciclul respirator: inspiratorie, expiratorie

 Mecanismelor fiziopatologice: de tip obstructiv, restrictiv, mixt

 Simptome asociate: DUREREA , TUSEA, EXPECTORATIA

 Dispneea de tip obstructiv
- Obstrucţia căilor respiratorii mici:
- în bronşiolite, BPOC, astm bronşic
- de tip expirator, prelungită, şuierătoare (wheezing)

- Obstrucţia pe căile respiratorii mari:

- cauze extrinseci (guşă plonjantă, timom, anevrism aortic, compresiune prin
tumori şi adenopatii mediastinale)
- cauze intrinseci (corpi străini, edem glotic, tumori, aspiraţie secreţii/sânge)
- cauze funcţionale (spasm glotic, paralizie corzi vocale)
- de tip inspirator, lungă, asociată cu stridor/cornaj şi/sau tiraj
 Dispneea de tip restrictiv
- Cauze parietale:

- alterarea funcţiei mecanice a complexului sterno-costal (deformaţii

toracice, spondilita, torace senil, pareze ale muşchilor toracici)

- mobilitatea anormală a diafragmului (paralizie de frenic, tumori

abdominale, ascită, obezitate)

- pleurite, fracturi costale, nevralgia intercostală

- Cauze pulmonare

- scăderea volumului pulmonar şi a elasticităţii pulmonare: pneumonie,

bronhopneumonie, infarct pulmonar, edem pulmonar, emfizem pulmonar, fibrotorax

- Cauze pleurale – pleurezii, pneumotorax

 Dispneea mixtă
Cauze:
- în cancerul bronhopulmonar
- tuberculoza pulmonară
- bronhopneumonia

Mecanisme: obstructiv şi restrictiv

Tusea
 Definiţie

• Tusea este un act reflex cu centrul la nivel bulbar şi zonele

reflexogene în laringe, trahee şi bronhiile mari, caracterizat
prin mai multe expiraţii explozive, ca răspuns la agresiuni
mecanice, chimice şi termice.
 Caracteristici semiologice
• Frecvenţa: ocazională, repetitivă, de nestăpânit.
• Caracterul: uscată/umedă; bitonală, moniliformă, în cvinte
• Orar: matinală, vesperală, nocturană
• Condiţii de declanşare: poziţia, efortul fizic, alergeni,
alimentaţia
• Simptome asociate: dispneea, vărsăturile, sincopa
 Tipuri de tuse
• Tusea respiratorie
- laringiană
- traheală
- bronşică
- pleuropulmonară
• Tusea extrarespiratorie
- cardiacă
- digestivă: faringiană, esofagiană
- psihogenă
 Tusea laringiană
• Laringita acută
- aspră, disfonică, asociată cu durerea retrosternală

- cu tibru”lătrător” în epiglotită, difterie, gripă

- afectarea bacterienă, virală
• Paralizia corzilor vocale
- iniţial, bitonală, apoi afonă (comprimarea n. laringeu recurent)
• Pertusis
- accese prelungite, repetate de tuse “cântătoare”
- inspiraţii lungi şi zgomotoase
- eliminarea de spută mucoasă, abundentă, EMETIZANTA.
 Tusea traheală
• Traheitele acute
- iniţial, tuse seacă, sonoră, aspră, dureroasă

- apoi, tuse productivă

• Tumorile traheei
- iniţial, tuse seacă, de scurta durată

- apoi, tuse persistentă

• Fistulele traheobronşice
- tuse intraprandială prin trecerea alimentelor din trahee în bronşii
în timpul esofagian
 Tusea bronşică
• Bronşita acută:
- tuse seacă+opresiune toracică; productivă
• Bronşita cronică:
- tuse productivă, cantitate mică, matinală, declanşată de factori ext.
• Bronşiectazia:
- tuse productivă, matinală sau poziţională, cantitate mare
• Astm bronşic:
- tuse seacă, apoi productivă, şuieratoare, în cantitate mică
 Tusea pleuro-pulmonară
• Pneumonia lobară, embolia pulmonară:
- tuse iniţial uscată, apoi productivă
• Pneumonia interstiţială
- tuse seacă
• Pneumotorace
- tuse seacă, muzicală sau metalică
• Pleurezii
- tuse seacă, declanşată de schimbarea poziţiei
 Tusea extrarespiratorie
• Tusea cardiacă
- oral nocturn, bifazic (miezul nopţii şi dimineaţa) sau la efort

- prin staza din circulaţia pulmonară

• Tusea digestivă
- faringiană: uscată, persitentă (faringite acute), nocturnă
(rinofaringite cronice)
- esofagiană: uscată, postprandială (diverticuli, spasm esofagian)
sau nocturnă (hernia hiatala)
• Tusea psihogenă
- nocturnă sau diurnă (la tineri cu tulburări psihoafective)
Expectoraţia
 Definiţie
• Expectoraţia reprezintă actul prin care sunt eliminate, în urma
tusei, produsele patologice din arborele traheobronşic şi bronho-
alveolar, produse care denumesc sputa.
 Caracteristici semiologice
• Analiza macroscopică a expectoraţiei
- cantitatea
- aspectul
- consistenţa
- culoarea
- mirosul
- gustul
• Analiza microscopică
 Cantitatea de spută
 Absentă
- boli pulmonare interstiţiale
 Redusă – până la 200-400ml/zi
- astm bronşic, traheobronşite acute incipiente, pneumonii acute la debut,
TBC la debut, bronhopneumonii cronice în perioada de acalmie
 Crescută – până la 400-500ml/zi
- bronşite cronice cu bronhoree, bronşiectazii, abcese pulmonare, caverne
 Foarte mare – peste 500ml/zi – vomică
- colecţii pleuro-pulmonare sau subdiafragmatice care se deschid în bronşii
(pleurezia purulentă, abces pulmonar, chist hidatic, abces hepatic).
 Aspectul sputei (1)
• Sputa seroasă

- abundentă apare în bronşitele acute seroase.

- spumoasă, slab rozată este caracteristică edemului
pulmonar acut (valvulopatii, BCI, tulburări de ritm, etc).
- rar pot apare prin iritaţii produse de gaze toxice (edem
pulmonar acut necardiogen, toxic).
 Aspectul sputei (2)
 Sputa mucoasă
- incoloră, transparentă, de consistenţă fluidă, apare în bronşite.

- cantitatea mare de fibrină da aspect gelatinoas, aderentă de vas.

 Sputa purulentă
- aspect cremos, de culoare galbenă sau galben verzuie.

-apare în cazul supuraţiilor pulmonare care drenează în bronşii.

 Aspectul sputei (3)
 Sputa mucopurulentă
- apare în traheobronşite acute şi cronice, bronşiectazii, TBC cavitară,
procese supurative cronicizate.

 Sputa sanguinolentă
- sputa amestecată cu sânge roşu, curat, în cantitate variabilă.

- sputa care conţine sânge de culoare închisă (care a stagnat pe căile

traheobronşice) se numeşte spută hemoptoică.
- apare în: TBC, bronşite cronice, bronşiectazii, abces pulmonar,
neoplasm pulmonar, tromboembolism pulmonar, stenoză mitrală strânsă.
 Consistenţa sputei
 Vâscoasă
- aderă la pereţii vasului în care se colectează, datorită
conţinutului mare în fibrină.
 Fluidă, filantă
- conţine mult mucus.
- este de obicei transparentă
 Transparenţa sputei
- Sputa aerată, caracteristică edemului pulmonar acut este
aerată, spumoasă , ca "albuşul de ou" bătut
 Culoarea sputei
 Albicioasă- sputele seroase sau mucoase
 Galbenă sau galben verzuie – sputele purulente
 Roşu aprins – hemoptizie
 Roşu închis sau negricios – sputa hemoptoică sau de la sfârşitul
hemoptiziei ("coada" hemoptiziei) din infractul pulmonar
 Ruginie sau cărămizie – pneumonia pneumococică
 Negricioasă – antracoza pulmonară
 Verzuie – TBC cavitară
 Mirosul şi gustul sputei
- Normal - nu miroase sau are un miros fad.

- Fetidă - în bronşiectazii, abcese pulmonare.

- Gust sărăt - în chistul hidatic pulmonar.

 Analiza microscopică
• Sputa conţine:
- mucus (când există o hipersecreţie)
- exsudat inflamator (de origine bronşică)
- corpi străini
- sânge
- salivă
- produse de descompunere a ţesutului pulmonar
- secreţie faringiană sau nazală
 Tipuri speciale de sputa
• Sputa ruginie (cărămizie), mucofibrinoasă, vâscoasă
caracterizează pneumonia francă lobară pneumococică.

• Sputa perlată, mucoasă, redusă cantitativ, conţine dopuri

opace asemănătoare unor perle, spiralele lui
Curschmann, eozinofile şi cristale Charcot- Leyden –
apare la sfârţitul crizelor de astm
 Tipuri speciale de sputa
• Sputa cu aspect de "zeamă de prune", cu miros fetid,
culoare roşie-brună apare în cancerul bronhopulmonar,
gangrena pulmonară.

• Sputa pseudomembranoasă conţine o mare cantitate de

mucus + fibrina coagulată cu aspect de mulaj bronşic; în
bronşite acute sau cronice severe, bronşita difterică
 Tipuri speciale de sputa
• Sputa cu fragmente de ţesut pulmonar necrozat,
murdară, fetidă, cu sfaceluri de aspect negricios; apare
în abcesul pulmonar.

• Sputa numulară, o varietate de spută mucopurulentă

care conţine discuri purulente galben verzui de mărimea
unor monede; rar în bronşite cronice, bronşiectazii.
Hemoptizia
 Definiţie
• Hemoptizia - eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge roşu,
aerat, proaspăt care provine din arborele traheobronşic şi/sau
parenchimul pulmonar în cursul efortului de tuse.
 Cauze hemoptizie
1. Afecţiuni respiratorii – TBC, neoplasm bronhopulmonar, pneumonie, bronşiectazie,
chist hidatic, corpi străini, infarct pulmonar

2. Afecţiuni cardiovasculare – valvulopatii (stenoza mitrală), edemul pulmonar acut,

anevrismul aortic, hipertensiunea pulmonară primitivă, hipertensiunea arterială cu valori
mari, embolia pulmonară/infarctul pulmonar

3. Afecţiuni hematologice – leucemii acute şi cronice, trombocitopenii severe, hemofilia

4. Boli autoimune – vasculita granulomatoasa respiratorie (granulomatoza Wegener)

5. Afecţiuni mediastinale – tumori

6. Iatrogen – tratament anticoagulant, traumatisme toracice

 Tipuri de hemoptizie
Din punct de vedere cantitativ se descriu:
-hemoptizia mică – 50-100ml - în care sângele se elimină fracţionat în accese
de tuse, fiecare acces fiind însoţit de eliminarea a 15-20ml sânge
-hemoptizia medie – 100-200ml
-hemoptizia mare – până la 500ml
-hemoptizia foarte mare, cataclismică peste 500ml; poate fi mortală
prin asfixia produsă de inundarea bronşiilor sau prin şoc hemoragic.
 Diagnosticul pozitiv
 Diagnosticul de hemoptizie se stabileşte pe baza:
- anamnezei, examenului clinic respirator şi cardiovascular,
- completat de investigaţii paraclinice (spută, bronhoscopii, CT).

 În timpul hemoptiziei pacientul este:

- palid, anxios, prezintă transpiraţii reci,
- dispnee, tahipnee şi uneori chiar lipotimie.
- pulsul este frecvent tahicardic,
- valoarea TA variază în funcţie de cantitatea hemoptiziei.
 Diagnostic diferential
• Epistaxis anterior sau posterior înghiţit

• Stomatogingivoragia – gingivite, abces dentar sau amigdalian, diateze hemoragice,

- sângele este amestecat su salivă, neaerat, prin scurgerea sa posterior în

orofaringe provoacă tusea urmată de eliminarea de spută hemoptoică

• Hematemeza:

- eliminarea de sânge provenit din tractul digestiv superior

- precedată de dureri epigastrice, greaţă, vărsături;

- sângele este maroniu, parţial digerat (zaţ de cafea), neaerat cu mucus şi

alimentare, are o reacţie acidă şi coagulează rapid.

- urmată de apariţia de scaune melenice.

Examenul obiectiv al aparatului
respirator
 1. Inspecţia
A. Forma toracelui
- Congenitale: simetrice/asimetrice
- Dobȃndite: simetrice/asimetrice

B. Mişcările respiratorii
- Ritmul respirator
- Frecvenţa şi amplitudinea respiraţiilor
- Simetria şi sincronismul
- Mişcările respiratorii audibile
- Tipul respirator
 Forma toracelui
1. Congenitale:

a. Simetrice:
-torace alungit/astenic, longilin care are coastele oblice,
unghi epigastric ascuţit, clavicule proeminente, coasta a X-a
flotantă.
-torace brevilin, scurt, cu coaste orizontalizate, unghi
xifoidian obtuz, panicul adipos exagerat.

b. Asimetrice:
-torace cifotic sau cifo-scoliotic
 Forma toracelui
2. Dobândite:
a. Simetrice:
- torace rahitic: cu proeminenţa sternului, în carenă sau cu excavarea
infundibulara.
- torace emfizematos: spaţiile intercostale sunt pline/bombate, fosele
supra- şi subclaviculare sunt proeminente, umerii sunt ridicaţi, iar gâtul
apare scurtat, sugerând o permanentă inspiraţie forţată, de unde şi
numele de torace «în inspir» , diametrul antero-posterior crescut.
- torace conoid: piramidal sau în clopot, apare dilatat la bază prin prezenţa
de ascită, hepatosplenomegalie, sarcină.
- torace cifotic sau cifoscoliotic
- torace astenic

b. Asimetrice, prin bombări sau retracţii unilaterale.

 Pectus excavatum

-formă de „pâlnie” cu o depresiune în porţiunea inferioară a sternului şi a

cartilajelor costale.
-in rahitism, astmul infantil
 Pectus carinatum

-formă de „piept de pasăre”, cu diametrul antero-posterior mult mărit.

- apare ca o sechelă de rahitism sau de astm infantil.
 Toracele emfizematos
-aspect de “butoi”, prin creşterea
diametrelor, mai ales a celui A/P;
-gât scurt, înfundat în torace, fose
supra-claviculare pline;
-coaste orizontalizate;
-unghi xifoidian obtuz;
-ampliaţii reduse;
-este tipic pentru emfizemul
pulmonar difuz.
Torace cifoscoliotic
 Torace astenic
-Alungit, cu diametre micşorate, mai
ales cel antero-posterior;

-Umeri coborâţi, fose supraclaviculare

adâncite;

-Unghi xifoidian ascuţit;

-Scapule ridicate;
 Ritmul respirator neregulat
Respiraţia Cheyne-Stockes
-hiperpnee crescendo-descrescendo,
alternând cu perioade de apnee.
-apare în insuficienţa ventriculară
stângă, hipertensiunea intracraniană.

Respiraţia Biot
-perioade scurte de apnee alternând cu
hiperpnee, dar fără perioade crescendo-
descrescendo.
-în meningite şi leziunile bulbare sau
medulare.
 Ritmul respirator neregulat
Respiraţia ataxică (agonală)
- respiraţie neregulată, cu perioade de
hiperventilaţie/ hipoventilaţie,
hipopnee/hiperpnee şi intermitent apnee.
- în leziunile bulbo-protuberanţiale
Respiraţia Kussmaul
- creşterea amplitudinii mişcărilor respiratorii
asociată cu o frecvenţă normală, accelerată sau
scăzută.
- în acidoza metabolică.
Respiraţia apneustică
- respiraţie neregulată cu inspiraţii lungi şi
zgomotoase urmate de expiraţii scurte şi
ineficiente.
- apare în leziunile trunchiului cerebral
 Anomaliile frecvenţei respiratorii
Apneea
- absenţa mişcărilor respiratorii pe o perioadă de
20 secunde.

Bradipneea
- scăderea frecvenţei respiraţiilor sub 14
respiraţii/minut.

Tahipneea
- creşterea frecvenţei respiratorii peste 20
respiraţii/minut.

Hiperpneea
- creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii.

Hipopneea
- scăderea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor
respiratorii asociată cu perioade de apnee.
 Mişcările respiratorii audibile
Stridorul Zgomot intens, de tonalitate înaltă, cu timbru muzical, prezent
în inspiraţie, accentuat de hiperpnee / tuse

Ronhusul Zgomot produs prin barbotarea aerului în secreţiile fluide din

traheobronşic căile respiratorii mari sau prin vibrarea secreţiilor vâscoase
aderente la peretele respirator.
Wheezingul sau Sunet expirator de intensitate redusă, de tonalitate înaltă, cu
respiraţia timbru muzical, asemănător „mieunatului de pisică”, accentuat
„şuierătoare” la efort şi la expunerea la alergeni
Ralul agonal Sunet continuu, prezent în bronhoplegie şi la pacienţii în faza
terminală

Respiraţia Zgomot produs prin vibraţia în curentul de aer a luetei, vălului

stertoroasă palatin şi a pilierilor posteriori
 Tipul respirator
Normal Bărbaţii şi copiii utilizează tipul respirator este costo-
diafragmatic
Femei, situaţia este inversă, şi ca atare tipul respirator
este costal superior sau toracic.

Anormal Bărbaţii pot împrumuta tipul respirator costal superior, in

caz de durere sau de creştere a presiunii intra-
abdominale.

Femeile pot împrumuta tipul respirator costo-

diafragmatic în caz de hipomobilitate a plastronului
sternocostal.
• 1.atitudinea:-antalgica (decubit contralateral in pleurita)
antidispneica (ortopnee in criza de astm bronsic EPA, Pn-
motorace spntan ) contralateral in pleurezia masiva) antitusigena
• 2.faciesul: vultuos-pn, palid- si roseata pometilor tbc, teroasa
supuratii, fluture in lupus ,inegalitate pupilara la neo pulm(sdr
Panccast Tobias = dureri in umar bombarea reg supraclaviculare
hipertrofia mb.sup deg hipocratice unilaterale si sdr Claude
Bernard Horner(mioza ingustarea fantei palpebrale si enoftalmie
pe partea afectata
3.starea psihica :delir cu iluzii si halucinatii in pn , gripa,
obnubilare in sincopa tusigena
4.teg si mucoase: cianoza centrala , in pelerina, rosu violaceu in
poliglobulii , palid dupa hemoptizii, herpes nazal sau labial in pn
si gripa, tulb trofice deg hipocratice
5.edemul: sc in hidrotorace din edemul cardiac din IVD cr, in
pelerina +cianoza in obstr venei cave sup., edemul Quincke +
edem glotic dispnee inspiratorie
• 6.circulatia venoasa colaterala (compresiunile mediastinale ale
venei cave superioare
• 7.adenopatiile supraclaviculara sau laterocervicala in tbc,
sarcoidoza si neo pulmonar
• 1.ex ob al CRS –direct sau prin instrumente specifice
• A)fosele nazale si sinusuri (obstr lor bolnavul respira pe gura, )
• B) nasofaringele –ORL –AAAAAAAAAAAA
• C) laringele-inspectie si palpare in reg cervicala ant
• D) traheea in fosa jugulara
 2. Palparea
A. Palparea traheei

B. Palparea peretelui toracic

C. Palparea mişcărilor respiratorii

D. Viraţiile vocale (freamătul pectoral)

E. Frecătura pleurală
 Anomaliile freamătului pectoral
Accentuarea freamătului
pectoral
Diminuarea freamătului pectoral
Abolirea freamătului pectoral
-procese de condensare cu bronşie libera
-procese cavitare cu bronşie liberă
-procese de condensare masivă, care comprimă
incomplet bronşia principală
-scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din
emfizemul pulmonar
-interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la
nivelul pleurei
-afecţiuni ale laringelui cu afonie
-obstruare completă a bronşiei, intrinsec sau extrinsec
prin compresiune, corp străini, neoplasm bronşic,
adenopatii/ tumori compresive
-prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare
(pneumotorax, pleurezii masive)
 3. Percuţia
A. Sunetele respiratorii normale
- Sonoritatea pulmonară

B. Sunetele respiratorii patologice

- Matitatea pulmonară
- Submatitatea pulmonară
- Hipersonoritatea pulmonară
- Timpanismul pulmonar
 Sonoritatea pulmonară
• Reprezintă sunetul obţinut la percuţia zonelor
toracice corespunzătoare parenchimului
pulmonar.

• Acest sunet diferă în funcţie de faza respiratorie,

de conformaţia toracică, de elasticitatea cutiei
toracice, de regiunea în care se realizează
percuţia, de vârstă şi de sex.
 Matitatea pulmonara
• Reprezintă sunetul obţinut la percuţia zonelor toracice ce nu corespund
parenchimului pulmonar.

• Zonele cu matitate toracică obişnuită (fiziologică) sunt:

- matitatea cardiacă (la percuţia cu pacientul în decubit dorsal)

- atelectazia pulmonară de compresiune (la contactul cutiei
toracice cu salteaua, prin comprimarea viscerală şi apropierea
coastelor de unghiul scapulei, atunci când pacienţii adoptă poziţia în
decubit lateral).
 Sunete patologice
• Matitatea pulmonară: atribuită îngroşării peretelui toracic prin procese locale sau generale,

cum ar fi colecţiile pleurale şi procesele de condensare în care conţinutul aerian normal este

înlocuit cu un mediu lipsit de aer.

• Submatitatea pulmonară este o variantă a matităţii pulmonare cu un grad mai redus al

modificărilor de intensitate şi durată.

• Hipersonoritatea pulmonară este atribuită scăderii presiunii aerului din parenchimul

pulmonar sau a unei hiperactivităţii compensatorii pulmonare.

• Timpanism pulmonar este perceput la nivelul unor cavităţi intratoracice (caverne sau

pneumotorax) sau asupra toracelui cu ţesutul pulmonar relaxat (skodismul).

4. Auscultaţia
 Zgomotele respiratorii fundamentale normale

Suflul tubar 1) inspiratie/expiratie simetrice, separate printr-o scurtă

pauză; 2) intens, cu tonalitate înaltă şi frecvenţa între 100 Hz
şi 3000 Hz; 3) aspru, rugos; 4) onomatopeice ale literei «h»;
5) perceput în fosa jugulară, în zona manubriului sternal şi în
spaţiul inter-scapulo-vertebral.
Murmurul vezicular 1) două componente asimetrice, continue, fără pauză între
ele; 2) puţin intens, cu tonalitate joasă şi frecvenţă între 100
Hz şi 1000 Hz; 3) fin, asemănător unui «foşnet»; 4) reprodus
artificial prin respiraţie uşoară ce determină onomatopeic
sunetul literei «f»; 5) perceput pe toată suprafaţa toracică.
 Zgomotele fundamentale respiratorii anormale

Suflul tubar patologic

Murmurul vezicular patologic

Respiraţia suflantă : percepută atunci când alveolele pulmonare sunt aproape colabate
(atelectazia incompletă)
Suflul pleuretic :este o formă patologică de suflu tubar ce se percepe atunci când
coexistă condensarea pulmonară cu colecţia pleurală.
Suflul amforic: este o forma patologică de suflu tubar cu timbru muzical, perceput asupra
cavităţilor de dimensiuni <5 cm, cu pereţi regulaţi, ce comunică cu bronşia de drenaj
printr-un orificiu îngust.
Suflul cavernos: este o forma patologică de suflu tubar perceput asupra cavernelor cu
dimensiuni de > 5 cm, înconjurate de ţesut dens şi situate în apropierea peretelui toracic.

Silenţiu respirator: abolirea murmurului vezicular, din colecţiile pleurale.

 1. Zgomotele respiratorii supraadăugate
discontinue
Ralurile crepitante 1) intensitate redusă şi tonalitate înaltă; 2) localizate,
fine, uscate, ca nişte „pocnituri”; 3) durată sub 20 ms; 4)
egale şi regulate; 5) percepute în inspiraţie; 6)
accentuate după tuse.

Ralurile subcrepitante 1) intensitate redusă şi tonalitate înaltă; 2) localizate; 3)

fine, cu nişte „pocnituri”; 4) inegale şi neregulate; 5) în
inspiraţie şi expiraţie; 6) îşi schimbă localizarea după tuse.

Ralurile buloase 1) difuze; 2) intensitate şi tonalitate variabilă; 3) umede şi

grave; 4) inegale şi neregulate; 5) mai intense în inspiraţie;
6) îşi schimbă localizarea după tuse.

Ralurile cavernoase 1) intensitate şi tonalitate joasă; 2) localizate; 3) umede şi

cu timbru metalic; 4) mai intense în inspiraţie; 5)
modificate după tuse.
 2. Zgomotele respiratorii supraadăugate
continue

Ralurile ronflante 1) difuze pe tot toracele; 2) intense, cu tonalitate joasă şi

frecvenţă <300 Hz; 3) durată >100 ms; zgomotul produs de
„torsul unei pisici” sau de „sforăit”; 5) umede şi grave; 6)
inegale şi neregulate între ele; 7) mai intense în inspiraţie; 8)
modificate după tuse, prin mobilizarea secreţiilor.

Ralurile sibilante 1) difuze pe tot toracele; 2) cu tonalitate înaltă şi frecvenţă

între 100 Hz şi 1000 Hz; 3) durată >80 ms; 4) „foşnetul vântului
printre frunze”; 5) uscate, ascuţite şi muzicale; 6) mai intense în
expiraţie; 7) nemodificate după tuse; 8) accentuate în expiraţie.
 3. Zgomotele de origine pleurală

Frecătura pleurală 1) superficială; 2) aspru, uscat; 3) intensitate variabilă;

4) percepută în ambele faze ale respiraţiei; 5) dispare
în apnee; 6) se intensifică la apăsarea pe torace şi în
hiperpnee; 7) nu se modifică după tuse; 8) apare în faza
fibrinoasă a pleureziilor; 9) dispare în faza exudativă

Ral frecătura pleurală Zgomotul cu caracteristici de frecătură pleurală şi raluri

crepitante, din infarctul pulmonar

Clicul de pneumotorace Zgomot scurt, pocnit, sincron cu sistola ventriculară, ce

apare în pneumotoraxul stâng.

Zgomotul hidroaeric Zgomot intens, „clipocit”, perceput în hidro-

pneumotorax, la mişcarea de scuturare a toracelui
Vă mulţumesc!