Auxiliar didactic realizat de profesor dr.

Valentina Stupineanu
Şcoala nr. 12 Tulcea
 O succesiune de evenimente irepetabile, care generează noi formaţiuni
biologice sau numai unele elemente noi în planul unui plan de organizare
mai vechi.

-Apariţia unei noi încrengături de plante

sau animale, caracterizate printr-un plan
nou de organizare: apariţia reptilelor,
mamiferelor, omului, angiospermelor,
gimnospermelor;
- Apariţia unei specii sau a unei rase noi în
cadrul unei specii :evoluţia septului
interventricular complet la mamifere în
comparaţie cu cel de la reptile, care separă
sângele oxigenat de cel cu CO2, etc.
Naturalistul Charles Darwin
- întemeietorul bazelor
Dezvoltarea embrionară a organismului evoluţionismului –
individual.
( 1809 – 1882)
 Unitatea lumii vii este determinată de proprietăţile permanente ale
organismelor; acele proprietăţi care nu s-au modificat pe parcursul
evoluţiei de milioane de ani a vieţii pe Pământ.

1.Toate vieţuitoarele ( ex. omul, bacteriile, porumbul, drosofilele)

au acelaşi fundament chimic; sunt alcătuite, în principal din
proteine şi acizi nucleici).Compoziţia chimică este surprinzător de
uniformă la toate vieţuitoarele.

ADN- acid Proteina - ARN- acid

dezoxiribonucleic structură ribonucleic
2.O proprietate unificatoare a lumii vii este codul genetic, care are
un caracter universal. Darwin considera că :

,, Transmiterea ereditară a oricărui caracter este o

regulă, iar netrasmiterea ereditară, este o excepţie’’
Astfel, sunt surprinse caracteristicile eredităţii : stabilitatea
( conservatorismul) şi labilitatea sa.
În explicarea evoluţiei, variaţiile neereditare nu prezintă
importanţă.
Altfel exprimat :

,, Din ceva asemănător se naşte tot ceva asemănător’’

Unitatea este o latură a lumii vii , aflate în evoluţie, care determină

menţinerea continuităţii caracterelor sale.
3. O proprietate unificatoare a lumii vii este organizarea celulară.
Toate vieţuitoarele plante, animale, omul, sunt formate din celule ce se
organizează în ţesuturi, organe sau sisteme, în funcţie de gradul de
evoluţie al acestora.
Ex. În formaţia de granit din Transvaal au fost descoperite fosile
microscopice, urme de celule bacteriene, datând din perioada
precambriană ( 3,1 miliarde ani în urmă). Studiul acestor foslie a
demonstrat că existau structuri celulare încă din acea perioadă.

Fosile microscopice Formaţiunea de granit

Transvaal Transvaal
În mod natural,lumea vie tinde spre diversitate, spre generarea de deosebiri
între membrii aceleiaşi descendenţe.

Ca urmare a evoluţiei :
1.A crescut numărul de specii, având loc şi o diferenţiere a
acestora;
Ex. Speciile mai vechi aparţinând florei şi faunei de odinioară, aveau un
număr mai mic de genuri şi specii; clasa Equisetalelor cuprinde un singur
gen cu 25 de specii; ordinul de gimnosperme primitive Ginkgoales
cuprinde un singur gen şi o singura specie- Ginkgo biloba.

Equisetaceae Ginkgo biloba

 Grupele în plină evoluţie au un număr mai mare de genuri şi specii.
Ex. – rozătoarele.

Şoarece

Hamster Porcuşor de Guinea

2. Prin evoluţie au fost generate cele mai diverse forme de viaţă sau
formaţiuni anatomo-fiziologice .
Ex. Penele ornamentale ( păsări), organele rudimentare, reduse ca
dimensiune şi alcătuire( apendicele vermiform de la om), aripile
rudimentare de la unele păsări ( struţ).

Apendice vermiform- om Struţul

 Variabilitatea este proprietatea vieţuitoarelor de a se deosebi unele
de altele. Este o caracteristică universală a lumii vii.

Clasificarea variaţiilor :

1.Variaţii definite - constau în reacţia uniformă a indivizilor dintr-o

specie, indiferent de descendenţă, faţă de condiţiile de mediu.
Ex. Dimensiunea corpului cailor aduşi în insule regresează, deoarece
spaţiul şi hrana sunt limitate. Un cal de talie mai mică are nevoie de mai
puţină hrană şi spaţiu pentru a supravieţui. E aceea un cal mic are mai
multe şanse de viaţă în insule decât un cal mare.
 Plantele lemnoase care cresc la munte, mai sus de limita
superioară, pe verticala pădurii, sunt de talie mică şi au tulpinile târâtoare
sau culcate pe sol.Plantele cu tulpini culcate pe sol sau de talie mică, au
mai multe şanse de a supravieţui, rezistând la vânturile puternice din
zona alpină.
Ex. Pinul pitic, jnepenii şi ienupărul

Jnepeni Pinul pitic Ienupăr

2. Variaţiile nedefinite - constau în reacţia neuniformă a indivizilor
din aceeaşi descendenţă faţă de condiţiile de mediu.
În aceleaşi condiţii de mediu, plantele din aceeaşi
descendenţă se dezvoltă diferit.
Ex. Drosofilele ( musculiţe de oţet) din acelaşi lot, în aceeaşi cultură, au
reacţii variate faţă de temperatură, în ceea ce priveşte numărul de
omatidii.

Drossophila
melanogaster