Reuşita şcolară

Ce este reuşita şcolară?

 Conceptul de succes şcolar se defineşte prin formarea
la elevi, în concordanţă cu cerinţele programelor
şcolare, a structurilor cognitive (sisteme de
cunoştinţe), operaţionale (priceperi, capacităţi,
abilităţi), psihomotrice (deprinderi), afectiv –
motivaţionale şi socio – morale (aptitudini, trăsături
de voinţă şi de caracter).Succesul şcolar trebuie
analizat din perspectiva obţinerii de către elevi a unui
randament şcolar superior care să le permită în viitor
integrarea socio – profesională şi realizarea ca
personalităţi productive, receptive faţă de schimbări,
capabile să ia decizii şi să se adapteze rapid la situaţii
noi.
 Reuşita şcolară este ţelul întregului proces de
învăţământ.Analiza reuşitei şcolare se face în strânsă
legătură cu eşecul şcolar. Cercetările au relevat
condiţionarea reuşitei şcolare de influenţa unei
constelaţii de factori cu acţiune variabilă, ceea ce oferă
posibilitatea ca prin potenţarea unora să se atenueze
efectul altora mai puţin confortabili şi mai uşor de
manipulat, în scopul ameliorării performanţelor. Iată
câteva aspecte ce favorizează reuşita şcolară:
 a) Influenţa caracteristicilor individuale ale
elevilor;
 b) Factori socio-familiali;
 c) Grupul şcolar;
 d) Factori şcolari
Factori care trebuie avuţi în vedere de către
cadrul didactic:
 1.Climatul social.
 2.Varietatea activităţilor în procesul de
învăţare.
 3. Oportunităţile oferite în vederea
încurajării participării elevilor.
 4. Feed-back şi cercetare.
 1. Climatul social este primul factor menţionat
pentru că este fundamental.
Dacă elevul nu se simte bine în atmosfera creată
pe parcursul orei, el se va bloca şi nu va mai
putea comunica.Profesorului îi revine delicata
responsabilitate de a crea o atmosferă propice,
astfel încât elevii să comunice între ei şi cu
profesorul într-o manieră constructivă. O tehnică
mereu eficientă este aceea de a reţine
prenumele elevilor, pentru a nu crea o
atmosferă rigidă. Educatorul poate realiza un
climat relaxat dacă are o faţă zâmbitoare,
presară momente de glumă, cu alte cuvinte, ora
să fie atât de plăcută, încât sfârşitul ei să pară
că a venit prea repede.
• 2. Varietatea activităţilor în
procesul de învăţate poate fi
introdusă la multe nivele
inducând sentimente
pozitive, motivând elevul
pentru învăţare. Dacă
învăţătorul poate să
schimbe stilul orelor cât mai
des, evitând rutina, aceasta
va stimula elevul pentru o
învăţare plăcută ce prezintă
interes.
 3. Cea mai directă cale
de a facilita comunicarea
este de a crea cât mai
multe situaţii în care
elevul se simte încurajat
să vorbească, să participe,
fapt ce impune ca
învăţătorul să nu domine
ora, ci s-o coordoneze.
 Pentru a reuşi acest
obiectiv, este indicată
forma de activitate în
echipe sau perechi, cu
stabilirea în prealabil a
unor sarcini precise.
 4. Feed-back şi cercetare.
În condiţiile în care învăţătorul stimulează
participarea elevului, corectarea eficientă se impune de
la sine.Unii specialişti sugerează că subiectul trebuie
întrebat cum şi când doreşte să fie evaluat. Pe de altă
parte, se ştie că auto corectarea şi corectarea neurmată
de compararea cu performanţele altor colegi, sunt cele
mai eficiente. Orice metodă am aborda, important este
ca orice corectare să fie făcută delicat, fără a împinge în
ridicol.
Comunicarea este un aspect important de care
depind multe reuşite ale vieţii noastre sociale şi
individuale. Ea este cu atât mai dificilă pentru un
educator care are în faţa sa multe chipuri în spatele
cărora se ascund la fel de multe personalităţi. Acest
lucru ne impune să fim fini psihologi, profesionişti,
competenţi, oameni integri.
 Instrumente de evaluare a satisfacţiei
beneficiarilor direcţi ai educaţiei
 Pentru evaluarea nivelului de satisfacţiei elevilor
am aplicat la clasele II-IV un chestionar cuprinzând
următoarele întrebări:
1. Veniţi cu drag la şcoală?
2. Care sunt materiile tale preferate?
3. Ce materie ai dori să studiezi în plus?
4. Când îţi efectuezi temele?
5. Cât timp petreci efectuând temele?
6. După ce îţi termini lecţiile lucrezi suplimentar?
 La clasa pregătitoare am desfăşurat un joc la
sfârşitul activităţilor. Aşezaţi în cerc, copiii primeau
mingea răspunzând la una dintre întrebări:
1. Ce ai aflat nou?
2. Ce ţi-a plăcut în cadrul activităţii?
3. Ce nu ţi-a plăcut în cadrul activităţii?
4. Ce a fost diferit?
 ŞCOALA ŞI FAMILIA, ÎMPREUNĂ
PENTRU REUŞITA ŞCOLARĂ

Parteneriatul dintre şcoală şi familie nu trebuie

interpretat ca un îndepărtat orizont de aşteptări
reciproce, ci ca premisă de colaborare şi acţiuni
comune, în care şcoala are dreptul de iniţiativă
şi coordonare ca instituţie specializată, investită
să asigure instrucţia şi educaţia, managementul
tuturor resurselor implicate în acest proces de
durată şi de anvergură.
Consilierea şi educarea părinţilor este o
alternativă viabilă pentru optimizarea
procesului instructiv educativ.
Ca instrument de evaluare a satisfacţiei beneficiarilor
indirecţi ai educaţiei – familia - am folosit următorul
chestionar cuprinzând următoarele întrebări:
1. Sunteţi mulţumiţi de calitatea procesului de procesului
de instruire şi standardul pe care îl ating elevii
dumneavoastră?
2. Cât de interesaţi sunt copiii dumneavoastră în
activitatea de instruire şi de educaţie?
3. Vă simţiţi sprijiniţi de şcoală în activitatea educativă a
copiilor dumneavoastră?
4. Consideraţi eficientă comunicarea şcolii cu părinţii?
5. Sunteţi solicitaţi în rezolvarea diferitelor probleme ale
şcolii?
6. Sunteţi informaţi de către învăţător asupra rezultatelor
şcolare şi comportamentului copilului dumneavoastră
în şcoală?
• 7. Găsiţi oportună implicarea copiilor dumneavoastră în
procesul de ajutorare a localnicilor cu situaţii materiale precare
din comunitate?

• 8. Consideraţi că este datoria familiei să contribuie la întregirea

veniturilor extrabugetare ale şcolii?
Şcoala trebuie să devină locul
unde copilul trăieşte, locul unde
acţionează, pentru că în
momentul în care copilul
acţionează el se
individualizează; elevii încetează
de a mai fi o masă şi devin
fiinţe distincte cu care suntem
obişnuiţi în afara şcolii, în
familie, acasă, pe terenul de
joacă şi în cartier.