Aspecte de organizare a consilierii psihologice în

instituțiile de învățământ preuniversitar în

 contextul epidemiologic de COVID-19

Ina Voroniuc, psiholog

L.T. ”Miguel de Cervantes”,
Grad didactic superior
 Consilierea psihologică

• Consilierea psihologică este o intervenţie psihologică în

scopul opimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării
personale sau în scopul prevenţiei şi remiterii
problemelor emoţionale, cogniive şi de comportament
• Scopul asistenței psihologice în contextul suspendării
procesului educațional constă în furnizarea asistenței
pragmatice, concrete, punctuale, adaptative
copiilor/elevilor, părinților și cadrelor didactice, în
vederea asigurării stabilității emoționale a
beneficiarului, reducerea duratei şi intensităţii reacţiilor
sale dezadaptative și restabilirea funcţionalităţii
adaptative.
 Consilierea psihologică
• CINE ? Psihologul școlar ( specialist, care deţine studii
superioare de licenţă în psihologie);
• GRUP ȚINTĂ: elev, părinte, cadru didactic sau grup
• Cum se desfașoară consilierea?
• Consiliere individuală 
- copilul/adolescentul participă la ședințe individuale de consiliere unde va
fi ajutat și stimulat în vederea atingerii obiectivelor, acestea din urmă fiind
stabilite împreună cu părinții, copilul și psihologul (acord de colaborare);
• Consiliere de grup 
- presupune lucrul cu un grup de participanți de vârste apropiate în
vederea dezvoltării autocunoașterii, a autocontrolului emoțional, a
abilităților de comunicare și relaționare cu ceilați, a capacității de a rezolva
probleme, de a se adapta la situații noi etc.
 ACORD DE COLABORARE
Încheiat între : Dl / Dna.....................................................................................psiholog și Dl /
Dna ……………………………….............................. părinte/tutore legal , al elevei/elevului
..............................................., cl. .................. în vederea asigurării calităţii serviciului de
asistență psihologică , oferit de Cabinetul de Asistenţă Psihologică din cadrul instituției de
învăţământ ……………………………………

1. Motivul solicitării poate să fie : □ dezvoltare personală,□ stimă de sine scăzută, □ informare,
□ educaţie pentru sănătate, □ educaţie pentru carieră,□ consiliere vocaţională, □ eşec şcolar,
performanţe şcolare scăzute, □ abandon şcolar,□ evaluare psihopedagogică, □ dificultăţi de
învăţare, □ dificultăţi de relaţionare,□ probleme de comunicare, □ probleme comportamentale :
agresivitate, hiperactivitate, □ tulburări emoţionale (anxietate),□ comportamente şi atitudini
deviante, □ dificultăţi în luarea deciziei şi asumarea responsabilităţii, □ dezvoltarea abilităţilor
sociale-asertivitate, □ controlul stresului, □ managementul timpului, □ abuz emoţional, □
intervenţie în situaţii de criză : divorţ, boală, decesul părintelui,□ prevenţia suicidului, □ alte
cazuri :………………………………………………………………
2. Analiza situaţiei prezente ( scurtă descriere), definirea problemei ……………………………
……………………………………………………………………………………………………...
3. Tipul de intervenţie : Consiliere individuală
Consiliere de grup
Testare şi evaluare psihologică
Informare
Altele………………………………………………………………….
4. Perioada intervenției……………………………………
5. Responsabilităţile psihologului şcolar ……………………………………………………..
6. Responsabilităţile elevei/elevului …………………………………………………………..
7. Responsabilităţile familiei……………………………………………………………………
8. Recomandări……………………………………………………………………………………

Data _________________

Semnătura psihologului Semnătura părintelui/ tutorelui

 Obiectivele consilierii psihologice
• OBIECTIVE GENERALE:
• Dezvoltare personală;
• Promovarea sănătății si starii de bine;
• Prevenție

• Psihologul stabileşte anumite obiective ale activităţii sale,

fundamentându-şi decizia pe analiza de nevoi a clienţilor din instituția
în care activează, pe cunoaşterea aprofundată a problemelor acestora,
având în vedere anumite modele de consiliere cu rol preventiv sau
pentru facilitarea schimbării evolutive a clienţilor.

• În orice situație abordarea fiecărui copil se va realiza în mod

individual, în funcție de vârstă, de caracteristici personale, de
reacțiile la stres și de potențialul de resurse.
 Modalități de intervenție:

1. Punerea la dispoziţia elevilor/ cadrelor didactice/ părinților a

unor mecanisme de sprijin:
- oferirea de informaţii despre Serviciul Psihologic din instituție
(numele psihologului, graficul de activitate, nr. de contact,
adresa email, etc.; afișarea/distribuirea pliantelor cu informații
despre resursele şi serviciile de suport disponibile la nivel
instituţional, local (nr. contact coordonator ANET, CNPAC,
siguronline.md.,telefonul copilului, pentru viață.md., etc.)
Modalități: panouri informative, aviziere la intrarea în
instituție, informarea elevilor (vizite de scurtă durată prin
clase), informarea cadrelor didactice etc.

2. Realizarea discuțiilor cu elevii cu privire la rolul psihologului,

încurajarea comportamentului de căutare a ajutorului atunci când
există nevoia acestuia.
 Modalități de intervenție:

3. Observarea directă și sistematică a

comportamentelor elevilor (preponderent ne
axăm pe grupul de risc, pe sesizările cadrelor
didactice, elevilor, părinților) în diverse contexte
(lecții, pauze, activități extracurriculare, postări
pe rețelele de socializare).
Observaţia directă se va concretiza într-un formular
observaţional de evaluare funcţională a comportamentului,
pe eşantioane de timp şi de situaţie.
 Model de formular observaţional a comportamentului
unui elev

Numele, prenumele elevului observat: ......................................................... Vârsta ...... clasa ......

Scopul observației: ...................................................................................................................................
Perioada de observație .............................................
Observator ……………………………………..

Data Comportament Context Frecvență Durată Intensita Alte dimensiuni

te semnificative(antec
edente, consecințe,
etc)
 Modalități de intervenție:

4. În cazul identificării copiilor cu dificultăți de

adaptare, dificultăți de învățare, cu probleme
comportamentale, emoționale etc. psihologul va
informa părinții (în cadrul ședințelor de consiliere), va
interveni cu recomandări, va desfășura ulterior activități
dezvoltative cu elevii, după caz va direcționa părinții spre
centre specializate (CPSP).
- Pe parcursul desfășurării ședințelor psihologul va menține legătura
cu părinții, pentru a oferi anumite recomandări, a constata progresele
sau regresele în dezvoltarea copilului şi/sau proiectarea unor noi
acțiuni de intervenții etc.
 Etapele examinării unei sesizări
1. Analiza informaţiei furnizată de consultat la prima întâlnire;
2. Analiza informaţiei obţinute de la persoanele care au în vizorul lor elevul (diriginte, profesor,
colegi de clasă, dacă este necesar de la medic, alte persoane care au tangenţă cu copilul dat);
3. Analiza informaţiei de la părinţi despre etapele de dezvoltare a copilului, sănătatea lui fizică,
psihică, relaţiile intrafamiliale: tată-copil, copil-fraţi, copil-alţi membri ai familiei (bunică,
bunel etc. ),
4. Analiza informaţiei obţinută în urma observaţiilor efectuate asupra copilului în diverse
circumstanţe: la lecţie, pauză, în relaţii cu profesorii şi colegii etc;
5. Analiza informaţiei de la experimentul de constatare (bateria de teste psihologice aplicată în
evidenţierea motivelor declanşării în cauză).

Toate formele de informaţie au un rol deosebit în evidenţierea factorilor nocivi şi o

valoare individuală în rezolvarea problemelor ce au intervenit în conduita sau
reuşita elevului.
În baza analizei informaţiei psihologul propune soluţiile posibile în
diminuarea sau lichidarea problemei, includerea copilului în şedinţele
dezvoltative sau direcționează spre centrele specializate.
 Modalități de intervenție:

5. În cazul identificării copiilor victime a abuzului,

neglijării, exploatării, traficului sau cu risc de suicid
psihologul sesizează şi informează administraţia
instituţiei, părinţii/reprezentanţii legali, alte structuri de
protecţie a copilului cu privire la problemele
identificate, care prezintă risc pentru integritatea fizică şi
psihică a copilului, în conformitate cu legislaţia în vigoare și
solicită colaborarea lor în timp util.
- În cazul copiilor victime (ANET) – se va
întocmi și expedia fișa de sesizare și se va
realiza interviul de protecție a copilului.
 Interviul de protecție
Etapele discuției cu copilul in cadrul interviulului de protectie:

I. Stabilirea contactului cu copilul:

Specialistul va face cunostinta cu copilul, se va prezenta si va argumenta
necesitatea discutiei. Demonstraţi copilului că sunteţi cointeresat să-l ascultaţi.

II. Reactualizarea libera a situatiei suspecte de abuz. Intrebarile trebuie sa fie

deschise iar copilului I se va zice ca nu trebuie sa povesteasca in detalii, ci doar ce
s-a intamplat.

Exemple de intrebari:

” Povesteste-mi ce s-a intamplat”.

„Sunt aici să ascult ce ai de spus. Înţeleg că acest lucru poate fi dificil, dar eu sunt aici să
ascult şi să te ajut.”

„Am 1bservant că ai vânătăi pe mâini. De unde le ai?”,

„Am 1bservant că nu-mi zici anumite lucruri. Care e motivul?”

III. Explorarea nivelului de risc si a necesitatilor imediate ale copiilor:

1. Relatiile cu parintii: Cu cine locuiesti. Povesteste-mi cine are grija de tine? Ce
mananci? Ai hainute sa te imbraci? Cum te impaci cu parintii?
2. Starea emotiva: Esti speriat? Te temi de ceva? (se inregistreaza si mesajele neverbale)
3. Securitatea copilului: Daca te intorci azi acasa ti se poate intampla ceva rau?
4. Necesitatile imediate: Te doare ceva? Tii- foame? Sete? (daca zice ca il doare i se
propune sa-l vada medicul)
5. Existenta unor persoane de incredere: Ai zis ca ti-i frica sa mergi acasa , ai vre-o ruda
la care ai vrea sa locuiesti o perioada? Ai spus cuiva depsre cela intamplate?
6. Planuri de viitor: Ce-ai vrea sa se intample in viitor?
Mesaje - cheie care trebuie transmise unui copil atunci când el ne comunică faptul că
este victimă sau potenţială victimă a abuzului, neglijării, exploatării, traficului:

1. „Eu te cred”. Copiii foarte rar mint despre faptul că sunt abuzaţi. Dacă ei
consideră că dumneavoastră nu-i veţi crede, ei nu vă vor spune nimic. Chiar dacă
ei nu vă spun imediat totul, există un motiv de ce ei n-o fac.
2. „Ceea ce s-a întâmplat cu tine este serios şi incorect”. Copiii care nu au fost
trataţi bine de către părinţi nu ştiu ce este normal şi ce nu, ce este corect şi ce e ste
incorect, în termeni de comportament al adulţilor faţă de copii. Uneori persoana
care abuzează sexual ar putea să spună copilului „e doar micul nostru joc”
încercând să-l facă pe copil să creadă că nu trebuie să povestească nimănui despre
aceasta.

3. „Ceea ce ţi s-a întâmplat nu este vina ta”. Copiii deseori se simt vinovaţi după
ce au fost abuzaţi, însă niciodată nu trebuie făcuţi să se simtă responsabili pentru
abuzul comis de alţii.
4. „Este bine că mi-ai spus şi nu vei fi pedepsit pentru acest lucru”. Unii copiii se
simt vinovaţi pentru faptul că au spus cuiva, crezând că l -au trădat pe abuzator, sau
fiindu-le frică de faptul că alţi adulţi îi vor pedepsi pentru faptul că vorbesc despre
astfel de lucruri.
5. „Eu te voi ajuta şi voi avea grijă ca tu să fii în siguranţă”. Asiguraţi-vă că vă
ţineţi promisiunea. Reţineţi că multor copii abuzatorul le-a spus că se vor întâmpla
lucruri urâte cu ei sau cu persoanele pe care le iubesc, dacă vor spune cuiva ceva.
6. „Eu nu pot să promit că nu voi spune nimănui despre ceea ce s-a întâmplat. Unii
oameni trebuie să ştie, astfel încât noi să te putem apăra, însă noi putem să stabilim
împreună cui îi vom spune”.

Unii copii spun că sunteți unica persoană căreia i-au spus, şi vă roagă să păstraţi
acest secret, însă făcând acest lucru este imposibil de apărat copilul şi de asigurat
că abuzul nu se repetă. Cu toate acestea, este important să nu fie trădată încrederea
copilului spunând altora, fără a informa copilul că veţi face acest lucru
 Consilierea în contextul procesului educațional la
distanță

• În funcție de specificul instituției de învățământ, de mijloacele tehnice disponibile și

accesibile, psihologul va oferi consiliere și suport psihologic online copiilor,
părinților, cadrelor didactice prin: Skype, Viber, Messenger, aplicații de video call,
platforme on-line, e-mail, telefon, etc.
• Principiile interacționării, forma comunicării și durata consultațiilor online sunt
aceleași ca și pentru consilierea individuală directă (de la 10 min- 60 min, în
dependență de vârsta și problema beneficiarului).
• Psihologul, împreună cu diriginții de clasă, vor stabili modalități de identificare și
monitorizare a stării de bine a elevilor din instituțiile de învățământ secundar și
general, solicitând de la diriginții de clasă accesul la baza de date, telefon, e-mail-
urile elevilor și a părinților, în vederea acordării suportului psihologic necesar;
• Psihologiul va stabili împreună cu directorul instituției de învățământ modalitățile
de acces a beneficiarilor la asistență psihologică și vor stabili un orar accesibil al
activităților.
• Psihologul va oferi informații pe chaturile părinților privind numărul de contact,
adresa email la care poate fi contactat.
 Limite, dezavantaje şi riscuri ale asistenţei psihologice
online:

• e posibil ca unele probleme să nu poată fi abordate

online;
• validitatea diagnosicului psihologic online este
scăzută;
• conformismul şi dependenţa de realitatea virtuală.
 Organizarea consilierii
• La prima etapă şedinţa de consiliere se realizează de cele mai
dese ori sub formă de interviu, în condiţii foarte confortabile
pentru client: cabinet amenajat după cerinţele generale, tehnică
și accesorii ce predispun clientul la sinceritate şi deschidere.
• La următoarele etape pentru studierea şi rezolvarea problemei
clientului, psihologul la aceeaşi şedinţă îmbină diverse elemente
de consiliere: gestaltistă (Fritz Perls), psihodinamică (Sigmund
Freud), analiza Tranzacţională(Eric Berne), terapia raţional-
afectivăRET (Albert Ellis), terapia cognitiv – comportamentală,
psihodramă etc.
• Evidenţierea factorilor nocivi latenţi se efectuează prin aplicarea
testelor şi chestionarelor.
• Durata consilierii poate varia de la 15-20 min. până la 60 min
 Etapele consilierii

1. Stabilirea unor relaţii bune cu clientul şi implicarea acestuia în procesul de rezolvare a

propriilor probleme.
2. Identificarea şi clarificarea problemei şi stabilirea obiectivelor.
3. Determinarea şi analizarea alternativelor posibile de soluţionare a problemei.
4. Culegerea de informaţii relevante.
5. Analiza factorilor nocivi care decurg din informaţiile selectate şi a consecinţelor care derivă
din diferite alternative posibile.
6. Concretizarea sistemelor de valori ce stau la baza opţiunilor personale. Consultatul este
ajutat să înţeleagă realitatea dorinţelor sale. Consultantul trebuie să ghideze consultatul să-şi
exploreze interesele, abilităţile, competenţele, relaţiile familiale, expectaţiile sociale şi
realitatea externă.
7. Reexaminarea obiectivelor, soluţiilor alternative, a riscurilor şi consecinţelor acestora.
8. Decizia cu privire la una din alternative şi formularea unui plan de acţiune pentru obiectivul
propus.
9. Generalizarea cunoştinţelor asimilate împreună cu consilierul şi modelarea utilizării lor în
noi condiţii ambientale.
10. Reevaluarea periodică a noilor informaţii acumulate
 Consilierea psihologică este recomandată copiilor și
adolecenților care:

• Intampina dificultati de adaptare scolara (probleme de relationare cu ceilalti,

randament scolar scazut, absenteism etc.)
• Se confrunta cu diferite stari negative (anxietate, stres, instabilitate
emotionala, tristete, iritabilitate, irascibilitate, sentimente de vinovatie, teama
etc.)
• Se afla intr-o situatie dificila, cum este divortul parintilor, decesul unei
persoane semnificative, adaptarea la un nou mediu
• Adopta comportamente de risc, cum ar fi agresivitate, consum de
droguri/alcool/tutun
• Se afla într-o perioada în care este nevoie sa-si clarifice optiunea pentru o
anumita scoala sau profesie
• Doresc sa se dezvolte pe plan personal, sa aiba mai multa încredere în propria
persoana, sa isi cunoasca propriile calitati si resurse, dar si limitele personale,
sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare si relationare cu ceilalti.
 Scopul consilierii
Sprijinul, ajutorul şi îndrumarea copiilor/adolescenților în
următoarele direcţii:
• Realizarea autocunoaşterii, dezvoltarea stimei de sine, formarea unor atitudini
pozitive faţă de propria persoană;
• Formarea şi dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare socială, cooperării şi
colaborării în rezvolvarea unor probleme diverse;
• Formarea capacităţii de autocontrol al gândurilor, emoţiilor, comportamentului său
• Dezvoltarea adaptării sociale prin formarea calităţilor adaptive
• Dezvoltarea unor atitudini şi comportamente adecvate, necesare menţinerii
propriei sănătăţi somatopsihice;
• Furnizarea unor noi modalităţi de conduită faţă de evenimentele neaşteptate;
•Formarea montajelor psihologice care determină valorile vieţii;
•Formarea scopurilor de perspectivă, orientarea profesională a elevilor
• Exersarea și însușirea tehnicilor de autocontrol şi relaxare (exerciții de respirație,
relaxare musculară, liniștire prin distragerea atenției sau prin folosirea simțurilor etc).
• Etc.
 Consilierea psihologică oferită părinților vizează:

•Identificarea strategiilor de dezvoltare și menținere a comunicării și a relației armonioase

cu copilul în contextul situației epidimiologice și procesului educaţional la distanță;
•Acordarea suportului psihoemoțional individual părinților/îngrijitorilor pentru gestionarea
stărilor emoționale disfuncționale (anxietate, furie, frustrare, culpabilitate etc.), generate
de situația de criză, prin comunicare și ascultare empatică, prin furnizare de exerciții de
relaxare, de comutare a atenției, de exteriorizare a emoțiilor disfuncționale, prin
susținerea și încurajarea gândirii raționale etc.
•Familiarizarea părinților cu perioadele de criză, modalitâțile de prevenire și soluționare а
conflictelor се pot арarеа în aceste perioade.
•Informarea privind utilizarea responsabilă a surselor de informare, a internetului
în special. Sugestii pentru părinți: programe de control parental (gratuite): ESET®
PARENTAL CONTROL PENTRU ANDROID , K9 Web Protection, Qustodio gratuit ,
SocialShield, Windows Live Family Safety, etc
•Etc.

•Scopul activității cu părinții în cadrul consilierii psihologice este de а ridica

соmреtепțа păriпtească astfel îпсât рăriпții sa fie apți de а crea coпditii optime
репtru dezvоltareа соpiluIui.
 Consilierea psihologică oferită cadrelor didactice:

• Oferirea sprijinului psihoemoțional prin comunicare bazată pe

empatie, acceptare, validare a emoțiilor;
• Îndrumarea privind menținerea unei relații optime cu copiii/elevii
și familiile acestora;
• Identificarea și dezvoltarea strategiilor de coping adaptative și
funcționale, în vederea prevenirii sindromului arderii profesionale;
• Acordarea suportului psihoemoțional individual cadrelor didactice
pentru gestionarea stărilor emoționale disfuncționale (anxietate,
furie, frustrare, culpabilitate, neputință, dezamăgire etc.),
generate de situația epidimiologică;
• Încurajarea cadrelor didactice/diriginților de a menține
colaborarea deschisă cu părinții pentru a monitoriza dinamica
adaptării copiilor/elevilor la situaţia actuală și a stării de bine.
 Aspecte importante
• Psihologul are rolul de a-l ajuta pe beneficiar să înțeleagă în ce constă
problema și cum o poate rezolva în corespundere cu propriile forțe și
capacități.
• Numărul ședințelor consultative diferă în dependență de problemă.
Uneori sunt suficiente 1-3 ședințe, alteori de la 3 și mai multe.
• Respectarea principiilor consilierii este esențială în activitatea
psihologului (Principiul respectării drepturilor şi demnităţii oricărei
persoane, Principiul competenţei profesionale, Principiul responsabilităţii
profesionale şi sociale sau principiul „Nu dăuna!”, Principiul inofensivităţii şi
caracterului adecvat al metodelor şi tehnicilor psihologice aplicate,
Principiul imparţialităţii, Principiul acceptării necondiţionate a persoanei
etc.)
• Consilierea eficientă presupune manifestarea unui complex
aptitudinal – atitudinal specific consilierului, dar şi o serie de principii
particulare acţiunii de consiliere. Consilierul trebuie să prezinte o serie de
calităţi/aptitudini dintre care amintim: Empatia, Acceptarea necondiţionată,
Congruenţa, Colaborarea, Responsabilitatea
 Abilităţi specifice consilierului
Pentru reuşita actului de consiliere se impune existenţa şi manifestarea unui set de abilităţi
specifice consilierului. Dintre acestea amintim:
• Ascultarea activă – presupune ascultarea cu atenţie a consiliatului şi încurajarea prin conduita
verbală şi nonverbală a exprimării deschise a problemelor.
• Observarea – capacitatea de a remarca detalii ale conduitei verbale şi nonverbale a subiectului,
pentru sesizarea congruenţei dintre cele două forme de comunicare, dar şi pentru a identifica
trăirile afective ale acestuia.
• Adresarea întrebărilor – impune atenţie în selecţia tipurilor de întrebări şi chiar a momentului în
care acestea se adresează.
• Oferirea de feed-back – Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care susţine
comunicarea dintre consiliat şi consilier. Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el
trebuie să fie constructiv şi nu distructiv, focalizat pe un comportament specific
• Furnizarea de informaţii – Trebuie folosit un limbaj comun cu cel al consiliatului. Se transmit
informaţii care sunt corecte şi suficiente pentru decizii responsabile.
• Parafrazarea – este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esenţial în mesaj.
• Sumarizarea – presupune verbalizarea într-o manieră organizată a celor mai importante aspecte
ale discursului interlocutorului. Sumarizarea se realizează împreună cu consiliatul.
• Reflectarea – este exprimarea înţelegerii de către consilier atât a conţinutului informaţional cât
şi a stării emoţionale transmise de subiect.
 Cărți recomandate :

- Tehnici și abilități în consiliere (modele multimodale ) https

://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Master/PCTI/Anul%201/T
ehnici%20si%20abilitati%20in%20consiliere/Stanciu%20-%
20Tehnici%20si%20abilitati%20in%20consiliere.pdf
- Texte de prelegeri la disciplina CONSILIERE PSIHOLOGICA
(Ciclul I) AUTOR: Aurelia BALAN-COJOCARU, chisinău 2015,
- BAZELE CONSILIERII Ghid methodologic MICLEUŞANU
Zinaida CUZNEŢOV Larisa CHIŞINĂU, 2015
- GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU PSIHOLOGII ŞCOLARI, ÎN
CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ ŞI ASISTENŢA
PSIHOPEDAGOGICĂ.
 Procesul consilierii are drept temei o relaţie
specială între psiholog şi beneficiar, o relaţie care
implică responsabilitate, încredere, respect şi
confidenţialitate

Vă mulțumesc pentru atenție !