“Speciile de animale pe

cale de disparitie”
A elaborat: Stascu Diana
Grupa: C-191
 Introducere:

“Omul este o parte a naturii și cu siguranță trebuie

să trăiască cu ea într-o armonie înțeleaptă.”  sunt
cuvintele jurnalistului rus, prezentatorului emisiunii
“In lumea animalelor” V. M. Peskov. In secolul XXI,
omul duce deja deschis o luptă biologică cu natura.
 Polenizarea si raspandirea Crearea peisajelor naturale
plantelor

Marea diversitate a speciilor de animale

Formarea rocilor Formarea solurilor
 Influenţa omenirii
Influenţa omenirii asupra faunei a variat pe
parcursul timpului, generînd treptat
un impact de degradare, principalele categorii ale
acestuia fiind:
- domesticirea animalelor, în aşa fel încît pe
parcursul dezvoltării sale omul a domesticit 15
specii de mamifere şi 6 specii de păsări;
- extinderea arealului de răspîndire, care constă în
strămutarea unor specii;
de animale din habitatele lor iniţiale în altele noi.
- reducerea numerică a animalelor.
 Acţiunile actuale ale omului, care conduc ladegradarea animalelor,
pot fi diferenţiate atîtîn acțiuni directe, exprimîndu-se prin extermi-
narea fizică a acestora (de exemplu, vînatul, înspecial vînatul
comercial), cît şi înacțiuni indirecte, manifestîndu-se prin modifi-
carea condiţiilor de mediu (a habitatelor), uneledin cauze fiind
extinderea suprafeţelor agrico-le, desecarea mlaştinilor, construcţia
obiectelorhidrotehnice (baraje pe rîuri) etc

Degradarea lumii animale

Actiuni directe Actiuni indirecte

• Defrisarea
• Pescuitul excesiv
padurilor
• Vanatul
• Incendierea
• Poluarea
vegetatiei
• Desecarea
mlastinilor
 Cauzele degradarii
lumii animale
• Braconajul, vanatul
excesiv
Degradarea
•
ecosistemelor de
padure, stepa, lunca
• Poluarea mediului
 Speciile de animale pe cale de disparitie
Leopardul zăpezilor Pisica manul Rechin-balenă

Pika americană Vulpea rosie de Sierra Nevada Antilopa gigantica Sable

 Concluzii
Când provocăm dispariția florei și faunei, rupem echilibrul
ecologic. Fiecare ființă vie are o funcție în ecosisteme. Sau ajută
la polenizare, la crearea unor spații umede, la servirea hranei, la
controlul populațiilor etc. Dacă eliminăm speciile care servesc
drept hrană pentru alții, Nu vom face doar ca specia în cauză să
dispară, ci și pe cealaltă cu care s-a hrănit.
La rândul său, putem constata că speciile care s-au hrănit cu cea
pe care am dispărut-o, au polenizat o altă plantă și acum nu își
mai pot crește populațiile. În general, modificarea stării unui
ecosistem duce la faptul că speciile nu au aceleași resurse pentru
a supraviețui și, la rândul lor, poate reduce resursele naturale cu
care suntem obișnuiți să folosim. De exemplu, 
albinele sunt foarte importante pentru oameni iar populațiile lor
sunt grav afectate.