STABILITATEA TERASAMENTELOR

Drumuri forestiere

 Principalele deformaţii ale terasamentelor sunt:

lăsaturile (tasările), prăbuşirile, surpările şi
alunecările. Uneori mai pot apărea şi unele
degradări cum sunt spălările şi afuierile.

 Lăsaturile (tasările) se produc mai ales la

rambleuri înalte, ele reprezentând tasări anormale
ale platformei drumului. Ele se datorează fie
îndesării corpului unui rambleu slab compactat la
execuţie, fie tasării unui teren de fundaţie slab.
 Drumuri forestiere

 În cazul unei compactări insuficiente (fig.4.1),

lăsaturile se produc neuniform, fiind mai pronunţate
acolo unde înălţimea rambleului este mai mare. Se
corectează prin completarea terasamentelor până
când se încheie procesul de îndesare a corpului
rambleului.
 Dacă terenul de fundaţie este slab, atunci lăsaturile
se pot produce cu sau fără refularea în lături a
pământului de sub rambleu (fig.4.2).
 Drumuri forestiere

 Şi acest gen de lăsaturi se remediază (cu excepţia

terenurilor mlăştinoase unde sunt necesare studii
speciale) prin completarea treptată a
terasamentelor. In cazul refulării în lături a
pământului, completările trebuie executate după
amenajarea unor contrabanchete laterale cu rol de
contragreutăţi (fig.4.3).
 În orice caz, stabilitatea rambleului pe un teren de
fundaţie slab, trebuie verificată prin calcule
speciale.
Drumuri forestiere
 Drumuri forestiere

 Prăbuşirile se produc în terenurile mlăştinoase, în

regiunile carstice şi în loessuri puternic îmbibate cu
apă. Ele sunt provocate de existenţa unor goluri în
interiorul maselor de pământ.
 Prăbuşirea se manifestă printr-o năruire a
straturilor de la suprafaţă sub greutatea rambleului.
Aceasta antrenează denivelarea sau chiar ruperea
corpului drumului.
 În urma prăbuşirilor, terasamentele se remediază
prin umplerea cu pământ până la cota necesară. In
situaţii mai dificile, trebuie analizată şi posibilitatea
mutării traseului pe un teren mai bun.
 Drumuri forestiere

 Surpările apar datorită reducerii coeziunii

pământului din corpul terasamentelor în urma
creşterii umidităţii acestuia. Astfel, prin îmbibare
puternică cu apă, pământul din terasamente poate
ajunge la o consistenţă plastic-curgătoare şi se
năruie. Asemenea surpări se înregistrează la
rambleurile cu taluzuri neprotejate (fig.4.5a), la
rambleurile executate defectuos şi din pământuri
umede (fig.4.5b) şi chiar şi la unele taluzuri de
debleu.
Drumuri forestiere
 Drumuri forestiere

 Prevenirea surpărilor se face prin drenarea

terasamentelor, prin protejarea taluzurilor sau, în
cazuri mai dificile, şi prin construirea de
contrabanchete, ori ziduri de sprijin.
 Corectarea surpărilor se face prin reconstruirea
terasamentului cu pământ surpat sau cu pământ
nou, luându-se toate măsurile de fixare şi apărare.
 Alunecările sunt deformaţii cauzate de deplasarea
masivului de pământ pe o suprafaţă de alunecare.
 Drumuri forestiere

 Ele se produc atunci când sub straturile permeabile

de la suprafaţă se află un strat impermeabil înclinat
pe care apele de infiltraţie îl aduc în stare plastic-
curgătoare sau când corpul rambleului nu aderă
bine pe suprafaţa unui versant puternic înclinat.
Fenomenul de alunecare este determinat de
proiectarea şi execuţia defectuoasă a
terasamentelor, de defrişarea pădurii, precum şi de
ploile abundente şi de durată.
 Drumuri forestiere

 Pentru exemplificare, se consideră un drum în

debleu, la care, în urma săpăturilor, a fost modificat
echilibrul natural al unei prisme de pământ de 1m
lungime şi 1m lăţime, amplasată pe un strat de
argilă impermeabilă (fig. 4.6).
 Prin înmuierea stratului impermeabil, la partea sa
superioară se formează o suprafaţă de alunecare,
pe care se poate produce deplasarea masei de
pământ.
Drumuri forestiere
 Drumuri forestiere

 Stabilitatea este asigurată dacă forţa de frecare şi

coeziunea dintre straturi depăşesc componenta
tangenţială a forţei de greutate:
G sin   fG cos   cL (4.1.)
în care: G este greutatea prismei de pământ;
a - unghiul de înclinare al planului de
alunecare faţă de orizontală;
f - coeficientul de frecare dintre prisma de
pământ şi planul de alunecare;
c - coeziunea unitară a pământului;
L - lăţimea prismei de pământ.
 Drumuri forestiere

 Împărţind membrii relaţiei (4.1) prin G cosα rezultă

condiţia: cL
tg  f 
G cos  (4.2.)
 Pentru realizarea condiţiei de stabilitate se pot lua
următoarele măsuri:
- uscarea pământului prin lucrări de drenare (sporirea
coeficientului de frecare dintre prisma de pământ şi
planul de alunecare);
- baterea de piloţi sau construirea de ziduri de sprijin
(sporirea coeziunii c);
 Drumuri forestiere

- tăierea şi transportarea în depozit a unei părţi din

masivul de pământ expus alunecării (reducerea lui
G).
 În cazul versanţilor acoperiţi cu pădure, reducerea
greutăţii G se poate realiza prin înlocuirea
arboretelor mature, constituite din arbori de
dimensiuni mari, cu arborete tinere, cu greutate
mai mică.
 Spălările şi afuierile se produc în urma acţiunii
de erodare a apei.
 Drumuri forestiere

 În cazul spălărilor, este erodată întreaga suprafaţă

a taluzului, prin scurgerea apelor din precipitaţii pe
taluz, iar în cazul afuierilor se distruge terenul şi
umplutura de la piciorul taluzului de rambleu.
Totdeauna însă afuierea este însoţită şi de o
oarecare acţiune de spălare.
 Ambele degradări trebuiesc remediate cât mai
repede, întrucât pot favoriza infiltraţiile de apă.
Prevenirea lor se face prin consolidarea şi
protejarea taluzurilor.