2.

HEMOSTAZA
Echilibrul fluido- coagulant este una din cele mai importante probleme
atât în perioada perioperatorie cât şi în terapie intensivă.

HEMOSTAZA este definită ca ansamblul de fenomene ce concură la

oprirea hemoragiei.
Procesele esenţiale ce concură la desfăşurarea hemostazei sunt:

1. Leziunea peretelui vascular- este factorul declanşator al

mecanismului hemostatic
2. Spasmul vascular localizat- contracţia reflexă prin eliberarea de
serotonină, catecolamine, etc.)
 3. Aderarea trombocitelor la peretele vascular lezat. În interiorul
trombocitelor se găsesc trei tipuri de granule secretorii:

•
Granule dense ( ADP,ATP, calciu, serotonină)
•
Granule α ( PAF, vWF, fibrinogen, fibronectină)
•
Granule lizozomale

4. Agregarea tombocitelor. Prin aceasta se formează cheagul

trombocitar primar pe peretele vascular lezat

5. Activarea cascadei coagulării. Se activează pe două căi:

 COAGULAREA

Calea extrinsecă a coagulării este declanşată de substanţe care sunt

eliberate de microsomii celulelor distruse din ţesutul lezat, dintre care cea

mai importantă este tromboplastina.

Calea intrinsecă începe cu activarea factorului XII.

Calea intrinsecă
Calea extrinsecă
 FIBRINOLIZA

Sistemul fibrinolitic se bazează pe activarea plasminogenului şi

transformarea în plasmină, care degradează fibrina în produşi solubili.
Investigarea tulburărilor hemostatice

Se vor explora următorii parametri:

•
Timpul de sângerare (TS) care explorează hemostaza primară
•
Trombocitele
•
Timpul Quick (TQ)

TESTE SCREENING PENTRU TULBURĂRI TROMBOCITARE

 Există anumite droguri care cauzează anumite disfuncţii ale
trombocitului ( beta blocanţi, furosemid, peniciline, aspirina)
Teste screening pentru defecte de factori de coagulare

Sunt trei teste:

•
Timpul de protrombină ( PTT, Timp Quick). Evidenţiază deficitele
factorilor VII, X, V. Valori normale= 10-13 s
•
Timpul de tromboplastină activată parţială ( APTT). Investighează
toţi factorii cu excepţia factorilor VII şi XIII. Normal= 27-37 s
•
Timpul de trombină (TT). Este prelungit în deficit de factor I,
prezenţa inhibitorilor trombinei ( heparină). Normal= abatere de 4-
5s faţă de martor.
 SINDROMUL HEMORAGIPAR

Este foarte importantă anamneza care trebuie să precizeze:

•
Semne hemoragipare
•
Modul de apariţie, severitatea
•
Caracteristicile clinice

Există unele localizări de hemoragii cu risc vital cum ar fi

hemopericardul, hemoragie cerebromeningee, etc.

Unele localizări pot induce erori de diagnostic: ( hematom de perete

intestinal cu semne de ocluzie, hematom de teaca psoasului cu simularea
 Clasificarea sindroamelor hemoragipare
1. VASCULARE

•
Ereditare ( Boala Rendu Osler)
•
Dobândite ( Purpura senilă, carenţa de vitamină C, sindrom Cushing)
2.TROMBOCITARE

•
Trombocitopenii

• prin consum
•
prin sechestrare
• prin distrugere
•
prin scăderea producţiei
•
Trombocitopatii

•
Defecte de aderare
• Defecte de agregare
 HEMOSTAZA CHIRURGICALĂ

Se realizează în două feluri:

•
Hemostaza provizorie. Compresiunea la distanţă, în amonte, a

vasului care irigă plaga prin compresiune digitală sau compresiune

circulară (garou). De asemenea se realizează şi prin pensarea

vaselor sângerânde, tamponare, pansament compresiv.

•
Hemostaza definitivă. Se poate realiza prin sutura plăgii înglobând

vasul sângerând, ligatura vasului după disecarea sa, obturarea

vasului cu muşchi, aponevroze, etc.

 3. TRANSFUZIILE
La începutul secolului XX s-a descoperit mecanismul imunologic care stă
la baza accidentelor transfuzionale.

Fiecare individ are un anumit sistem de aglutinogene, fapt care împarte

oamenii în 4 grupe sanguine după cum posedă sau nu pe eritrocite

aglutinogenele Aşi B ( Landsteiner )

 Probele de compatibilitate sangvină în sistemul
AB0 şi Rh

•
Beth-Vincent- caută aglutinogenele Aşi B
•
Sinonim- Caută aglutininele alfa şi beta
•
Rh-ul ser anti Rh+
•
Jeambreau la rece- sânge donator cu plasmă primitor
•
Jambreau la cald
•
Beth Vincent la degetul bolnavului
•
Oelecker- se transfuzează 20 ml din sângele de transfuzat, se opreşte
transfuzia şi se observă dacă bolnavul are reacţii
 Preparate derivate din sânge

1. Sângele integral – se foloseşte din ce în ce mai puţin

2. Masă eritrocitară – prin centrifugarea sângelui

3. Masă leucocitară

4. Concentrat trombocitar – în transfuzii masive şi trombocitopenii

severe

5. Plasmă proaspătă concentrată

6. Crioprecipitat
 Accidente şi incidente

•
Accidente hemolitice acute
•
Purpura posttransfuzională
•
Reacţii anafilactoide
•
Hepatita virală
•
Infecţia cu CMV
•
Infecţia cu VEB
•
Infecţia cu HIV
 Transfuzia autologă

•
Recoltarea de o unitate de sânge pe săptămână cu 4-5
săptămâni înainte de operaţie. Pacientul trebuie să aibă Ht
>34%, Hb peste 11g/dl şi să fie între 18-65 ani.
•
Autotransfuzia peroperatorie= prelevarea aspirativă a sângelui
din plagă, prelucrarea sa peroperatorie. NU în chirurgia septică
şi oncologică
•
Autotransfuzia cu hemodiluţie preoperatorie- prelevarea la
inducţia anestezică a 750- 1500 ml sânge prin compensare cu
plasma expander şi restituirea după timpul operator hemoragic