Metodologia întocmirii

EŞALONĂRII ANUALE A UNITĂŢILOR DE

ÎNVĂŢARE
Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare
reprezintă un document ajutător în care se
concretizează întreaga concepţie a
profesorului privind:
alegerea unităţilor de învăţare adaptând conţinutul
programei şcolare la condiţiile concrete în care îşi
desfăşoară activitatea;
atribuirea numărului de lecţii pentru fiecare din
acestea;
modalitatea de plasare a lor în aşa fel încât cele
finalizate cu evaluare să beneficieze de un număr
mai mare de ore;
numărul de ore, pe cele 2 semestre, pentru fiecare
unitate de învăţare se va face în urma unei analize
temeinice a nivelului de pregătire a fiecărei clase în
parte şi a resurselor materiale existente în şcoală;
cuplarea şi modul de înlănţuire a unităţilor de
învăţare astfel încât să favorizeze transferul de
deprinderi sau să asigure influenţarea calităţilor
motrice profund implicate în conţinutul unităţilor
care urmează.
 Paşii metodici

în elaborarea eşalonării anuale a unităţilor

de învăţare:
 Paşii metodici

◦ identificarea competențelor generale și specifice pentru

fiecare clasă în parte în funcţie de condiţiile geografice, de
tradiţie şi materiale, necesare desfăşurării lecţiei de educaţie
fizică, existente în şcoala respectivă, mai ales atunci când se
predă pentru prima dată în această instituţie;
◦ cunoaşterea nivelului de pregătire a elevilor prin consultarea
rezultatelor obţinute la probele de control din anul precedent,
pentru a depista şi programa mai multe lecţii pentru unitatea
la care sunt deficitari şi mai puţine la cele care au avut
rezultate bune;
◦ delimitarea pe graficul eşalonării anuale a perioadelor
favorabile lucrului în sală, pentru a programa unităţile de
învăţare ce se efectuează numai în interior;
 Paşii metodici

◦ stabilirea şi repartizarea pe semestre, în mod egal, a

unităţilor de învăţare finalizate cu evaluare, ( probele de
control obligatorii, impuse de Sistemul Naţional Şcolar de
Evaluare), realizând un echilibru numeric între cele două
semestre, evitarea planificării acestora în săptămânile
premergătoare vacanţelor;
◦ citirea eşalonării anuale pe verticală reprezintă numărul de
teme dintr-o lecţie (de obicei 2 sau 3, depinzând de
experienţa didactică a profesorului, de nivelul motric al
colectivului, de baza materială, de numărul de ore alocat pe
săptămână, de etapa formării deprinderilor motrice).
Numărul acestor teme trebuie să fie relativ acelaşi pe tot
parcursul anului (excepţiile trebuind argumentate, în sensul
că se pot planifica lecţii cu o singură temă, la începutul
anului şcolar, pentru acomodare sau la sfârşitul semestrelor
atunci când se încheie situaţia şcolară);
 Paşii metodici
◦ citirea pe orizontală reprezintă numărul de lecţii
alocate pentru predarea unei unităţi de învăţare (mai
puţine când se cunoaşte tehnica unităţii respective şi
mai multe când nu s-a predat anul precedent unitatea
respectivă, aceleaşi reguli fiind valabile şi pentru
calităţile motrice - vezi pasul numărul 2);
◦ alocarea unui număr suficient de lecţii pentru
predarea unei unităţi de învăţare, astfel încât aceasta
să nu fie fragmentată de o vacanţă, excepţie făcând
jocurile sportive a căror programare, se recomandă a
fi pe tot parcursul anului şcolar (dacă şcoala dispune
de sală de jocuri sportive);
 Paşii metodici

◦ se va începe apoi programarea ordinii şi a numărului

de lecţii pentru unităţile de învăţare, obligatorii,
rămase (cele care includ probele de control fiind deja
programate - vezi pasul numărul 4), ţinând cont de
regulile amintite în continuare, atât pentru calităţile
motrice cât şi pentru deprinderile motrice;
◦ este obligatoriu ca fiecărei unităţi de învăţare să i se
aloce cel puţin un sistem de lecţii, pentru unele se pot
programa şi două sisteme de lecţii – vezi regulile.
Reguli privind programarea calităţilor motrice
în eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare:

 Într-un an şcolar pentru aceeaşi calitate motrică se pot

programa unul sau mai multe sisteme de lecţii, indicat este un
sistem de lecții.
 NU se cuplează niciodată în lecţie calitatea motrică viteza cu
îndemânarea, iar forţa cu rezistenţa se va evita pe cât posibil
cuplarea lor.
 În cadrul aceluiaşi sistem afectat dezvoltării unei calităţi
motrice de bază, pot exista obiective diferite, pentru diferitele
forme de manifestare ale calităţilor motrice respective,
păstrându-se totuşi 3-4 ore unul (dezvoltarea vitezei de
execuţie, dezvoltarea vitezei de reacţie şi repetiţie, etc.).
 Reguli privind programarea calităţilor motrice
în eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare:
 Mijloacele folosite pentru dezvoltarea calităţilor motrice sunt
deprinderi motrice ajunse în stadiul de consolidare.
 Viteza poate fi programată tot timpul anului, mai puţin viteza
de deplasare în sală, rezistenţa tot anul, mai puţin în sală.
 Îndemânarea poate fi programată tot timpul anului, forţa tot
timpul anului dar a se evita exerciţiile pentru dezvoltarea
forţei la nivelul musculaturii braţelor, abdomenului şi spatelui,
atunci când nu suntem în sală.
 Calităţile motrice se exersează în cele 2 semestre (1 sau 2 pe
lecţie) într-o ordine stabilită de profesor.
 Respectarea ciclurilor tematice având aceeaşi temă, obiectivul
putând fi diferit.
Reguli privind programarea deprinderilor
motrice în eşalonarea anuală a unităţilor de
învăţare:

 Într-un an şcolar de regulă, pentru învăţarea

tehnicii unei deprinderi motrice NU se alocă mai
multe sisteme de lecţii.
 Tehnica unei deprinderi motrice NU este testată
iniţial, atunci când nu s-a predat deloc, nici măcar
în anul precedent.
 Se poate începe spre exemplu un joc sportiv într-
un semestru şi se poate finaliza cu notă în
semestrul II.
 Reguli privind programarea deprinderilor
motrice în eşalonarea anuală a unităţilor de
învăţare:
 NU se începe predarea unei unităţi de învăţare înainte de o
vacanţă, spre exemplu alergarea de viteză cu 4 lecţii înainte de
vacanţă şi cu încă 4, dar după o vacanţă de două săptămâni. Tot
ce şi-au însuşit în primele 4 lecţii se poate pierde după vacanţă,
să nu mai amintim că un câştig de forţă se pierde foarte uşor
după o pauză;
 NU se cuplează niciodată în lecţie alergarea de viteză cu
alergarea de rezistenţă, nici alergarea de viteză cu viteza (doar
dacă viteza nu este de accelerare sau de deplasare), şi nici
alergarea de rezistenţă cu rezistenţa (numai dacă se învaţă
startul din picioare la alergarea de rezistenţă).
 Reguli privind programarea deprinderilor
motrice în eşalonarea anuală a unităţilor de
învăţare:
 Prima dată se învaţă tehnica alergării de rezistenţă şi apoi
tehnica alergării de viteză.
 Probele atletice se programează logic numai afară.
 Gimnastica acrobatică şi săriturile la aparate se fac numai
în sală.
 Jocurile sportive se fac şi în sală şi afară, în funcţie de
condiţiile existente în şcoală (dacă are sau nu sală de
jocuri).
 Deprinderile motrice de bază (valabil pentru învăţământul
primar) şi utilitar - aplicative (unele) se pot face şi în sală şi
afară (mai puţin târârea).