Operații Unitare

CURS 1
Având în vedere creşterea semnificativă a preţului petrolului, precum şi îngrijorările
sporite cu privire la sursele de aprovizionare cu energie care ar trebui să fie stabile, sigure
şi adaptate la mediu, promovarea utilizării biocombustibililor în sectorul transporturilor
reprezintă o prioritate. În prezent, biocombustibilii reprezintă singura soluţie în vederea
reducerii semnificative a dependenţei de petrol în sectorul transporturilor.
Biocombustibili uzuali
Etanol din biomasă Alcool obţinut prin fermentarea Combustibil cu cifră octanică mare şi Dificultăţi în transportul prin conducte,
agricolă cerealelor, plantelor tehnice şi altor emisii reduse de gaze cu efect de seră consumă cantităţi mari de biomasă
surse vegetale agricolă alimentară sau furajeră
Etanol din Alcool obţinut prin conversia biomasei Combustibil cu cifră octanică mare şi Dificultăţi în transportul prin conducte.
lignoceluloză lignocelulozice la glucide emisii reduse de gaze cu efect de seră. Este mai scump decât etanolul din
fermentescibile urmată de fermentarea Nu utilizează materii prime alimentare cereale.
acestora la etanol sau furajere
Biogaz Amestec de gaze în care predomină Materia primă este nevaloroasă, rol Este greu de lichefiat şi de aceea nu
metanul, obţinut prin fermentarea important în managementul deşeurilor. poate fi folosit în transporturi.
anaerobă a gunoiului sau altor deşeuri Poate fi o sursă de energie în comunităţi Comoziţia lui este heterogenă, în
sau subproduse agricole, menajere sau rurale, sau zone sărace ale globului. funcţie de materia primă şi tehnologie.
industriale
Biodiesel Un carburant asemănător motorinei, Reduce emisiile şi este lubrifiant pentru Dificultăţi în transportul prin conducte.
obţinut din uleiuri vegetale motoare Nu este agreat de toţi constructorii de
motoare şi automobile
Motorină regenerabilă Un carburant asemănător motorinei, Corespunde standardelor pentru Emisiile sunt mai ridicate ca în cazul
obţinut din grăsimi vegetale şi motorină cu conţinut foarte scăzut de biodieselului
hidrocarburi sulf, adaosul de grăsimi animale
îmbunătăţeşte proprietăţile de igniţie;
poate fi transportat prin conducte

Biobutanol Combustibil alcoolic, asemănător Mai uşor de transportat, mai puţin Nu se produce încă la capacitate mare
etanolului coroziv în conducte decât etanolul
Biorafinăriile pot fi considerate ca fiind capacități de producție foarte adaptabile, care nu
se limitează doar la obținerea unui singur produs și care pot procesa o varietate de materii
prime, pot folosi diferite procese pentru a obține o varietate largă de produse, cu
obținerea unei cantități minime de deșeuri. Biorafinăriile se caracterizează printr-o
integrare eficientă a diferitelor etape ale proceselor (aprovizionare cu biomasă, tratarea
biomasei, fermentarea biomasei in bioreactoare, tratamente chimice, recuperarea finală și
purificarea produsului). Acest lucru inseamna că aceste industrii utilizează conversia și
separarea biomasei, prin tehnologii moderne, în produse principale și materiale reziduale.
Intr-un viitor durabil al societății, este de așteptat ca biomasa să devină una dintre cele mai
importante resurse regenerabile pentru producerea atât a produselor alimentare, hrană,
chimicale, combustibili, energie electrică și/sau căldură.
Cereale
Melasă Alcool
Coceni CO2
B.L.C. Glicerol
Rumeguş Sustanţe chimice
Borhot Sustanţe solubile
Plante energetice Drojdie
Deşeuri Aditivi furajeri
Clasificarea biorafinăriilor poate fi făcută în funcție de patru criterii:

1. Intermediarii cheie între materia primă și produsele finale. Cei mai importanți
intermediari sunt:
• Biogazul obținut din digestia anaerobă
• Syngas din gazeificare
• Hidrogen din reacția de deplasare apă-gaz, reformarea aburului, electroliza apei și
fermentare
• Zaharuri C6 din hidroliza zaharozei, amidonului, celulozei și hemicelulozei
• Zaharuri C5 (de exemplu, xiloză, arabinoză: C5H10O5), din hidroliza hemicelulozei și a
fluxurilor laterale de alimente și furaje
• Lignina din prelucrarea biomasei lignocelulozice.
• Lichid provenit din piroliză (ulei de piroliză)
2. Produșii : biorafinăriile pot fi grupate în două categorii principale în funcție de de
transformarea biomasei într-un produs energetic sau non energetic. În această clasificare
trebuie identificat produsul de piață principal:
•Produsul principal este un purtător de energie (biocombustibili, energie și/sau căldură)
•Produsul principal este un compus chimic.
3. Materia primă: materii prime dedicate (culturi cu conținut de zahăr, culturi cu conținut de
amidon, culturi lignocelulozice, culturi oleaginoase, ierburi, biomasă marină) și reziduuri
(reziduuri pe bază de ulei, reziduuri lignocelulozice, reziduuri organice și altele)
4. Procesele : procesele utilizate pentru transformarea biomasei într-un produs final :
•Mecanice: se păstrează structura chimică a componenților biomasei. Aceste procese
sunt : presarea, măcinarea, separarea, distilarea, etc.
•Biochimice: procese care se desfăsoară la temperaturi și presiuni apropiate de normal,
folosind microorganisme sau enzime.
•Chimice: substratul suferă transformări ca hidroliză, transesterificare, hidrogenare,
oxidare, oligomerizare, etc.
 Schema unui proces tehnologic chimic

Proces tehnologic: ansamblu ordonat de operații pentru o anumită fabricație

Operație: fază distinctă, de natură mecanică, fizică sau chimică, a unui proces tehnologic
Procedeu: mod alternativ de realizare a unei operatii sau a unui proces tehnologic (separarea
unei suspensii se poate realiza prin presare, sedimentare, filtrare)
Un proces tehnologic cuprinde mai multe operații (succesive, paralele sau ciclice) de natură
mecanică, fizică, chimică sau combinată care se pot grupa în:
•Operații de pregatire a materiilor prime
•Operația principală in cadrul careia se obtine un semifabricat;
•Operații de finisaj pentru obtinere a produsului final dorit;
•Operații pentru prelucrarea subproduselor și tratarea/valorificarea deșeurilor;
•Operații auxiliare.
Intr-un proces tehnologic numai câteva dintre operații sunt chimice.
Majoritatea operațiilor nechimice și a utilajelor în care acestea au loc sunt comune multor
fabricații. Aceste operatii sunt numite operatii unitare.
Operatiile unitare din ingineria chimica se clasifica in urmatoarele categorii:
•Operatii mecanice
•Operatii de curgere a fluidelor
•Operatii termice
•Operatii de difuziune
Proces de transport. Proces de transfer. Proprietate transportata

Cu excepția operațiilor mecanice, toate celelalte trei operații au comun faptul că fiecare dintre
acestea se referă la câte un proces de transport de proprietate specific.
Procesul de transport este definit ca miscarea (deplasarea) unor purtători de proprietate
dintr-un loc în altul într-un mediu alcătuit dintr-o singură fază.
Proces de transfer – deplasarea (trecerea) unei proprietăți dintr-o fază în alta.

Proprietatea transportata este specifica fiecarei operatii unitare:

Operația Proprietatea transportată
Curgere Moment (cantitate de miscare)
Termic Energia (termica)
Difuziune Masa (specie chimica)

Operatiile unitare sunt rezultatul cel puțin al unui proces de transport/transfer de

proprietate.
 Clasificarea principalelor operații unitare
Operații mecanice
Depozitarea materialelor solide
Transportul materialelor solide
Maruntirea materialelor solide
Clasarea solidelor granulare
Dozarea materialelor granulare
Operații termice Operații hidrodinamice Operații de transfer de masă
Transportul fluidelor
Amestecarea
Sedimentarea
Filtrarea
Comprimarea gazelor
Incalzirea (racirea) fluidelor
Fierberea lichidelor
Condensarea vaporilor
Evaporarea (concentrarea solutiilor)
Absorbtia izoterma
Extractia lichid-lichid
Extractia lichid-solid
Separari cu membrane
Cristalizarea
Uscarea
Distilarea si Rectificarea
Sublimarea
Absorbtia neizoterma
 Transportul de proprietate
Procesele fundamentale de transport se diferentiaza dupa tipul de proprietate (P) astfel:
a) transportul de caldura pentru care:
Pc = m·cp·t
unde cp este caldura specifica a mediului;
t – temperatura
b) transportul de masa (al unei specii i) pentru care:
Pi = mi sau P i= ni
unde:
mi este masa de specie i transportata;
ni – numarul de moli de specie i
c) transportul de moment (sau cantitate de miscare) pentru care:
Pmom=m·w
unde m este masa, iar w-viteza.
Concentratia de proprietate (notata P) reprezinta cantitatea de proprietate continuta
in unitatea de volum :

in care V este volumul.

Concentratiile corespunzatoare sunt:
- pentru caldura: Pc = ρ·cp·t
- pentru specia i: Pi = ρi
- pentru moment: Pmom=ρ·w

Purtatori (transportori) de proprietate

- molecule, atomi, ioni, electroni (transport difuzional)
- asociatii moleculare, curenti de fluid, vartejuri (transport convectiv)
- fotoni sau cuante de energie electromagnetica (numai pentru transportul radiant de caldura)

Mecanisme de transport

- difuzional:

in care D reprezinta difuzivitatea mediului (marime ce caracterizeaza rapiditatea

procesului de transport difuzional al unei proprietati printr-un mediu solid, lichid
sau gazos
- convectiv:

- radiant (mecanism suplimentar pentru transportul caldurii)

 Forța motoare a proceselor de transport
- diferența de temperatură pentru transportul de caldura
- diferența de concentrație a speciei i pentru transportul de masa
- diferența de viteză pentru transportul de moment

Într-un mediu în care are loc un proces de transport parametrul specific acesuia
(temperatura, concentrația sau viteza) poate avea valori variabile numai în spațiu
(proces staționar) sau în spatiu și timp (proces nestaționar).
Dependența de coordonatele spațiale și de timp a acestui parametru poartă numele
de câmp (de temperatură, de concentrație sau de viteză), distribuție de…. sau profil
de….
3. Ecuatia generala de conservare (bilant) a unei proprietati

O relatie de conservare se aplica unei singure proprietati si se refera la un “sistem”

sau la un “volum de control” ce trebuie clar definit odata cu formularea problemei.
Notiunea de “sistem” se utilizeaza, de regula, atunci cand relatia de conservare se
aplica la o scara mare (macrobilant) cum ar fi o instalatie intreaga, o parte dintr-o
instalatie, un utilaj sau o parte a unui utilaj.
“Volumul de control” defineste un microspatiu careia i se aplica relatia de
conservare (microbilant) si se utilizeaza, de regula, pentru descrierea fenomenelor
de transport in scopul exprimarii profilelor de temperatura, concentratie sau viteza
intr-un mediu oarecare.
Indiferent de scara, intr-o relatie de conservare a unei proprietati trebuie luati
in considerare urmatorii patru termeni:
1) intrarea (I) de proprietate in sistemul (volumul de control) considerat;
2) iesirea de proprietate (E) din volumul definit;
3) generarea de proprietate (G) in volumul precizat;
4) acumularea (A) de proprietate in volumul ales.
Formularea cea mai generala a unei relatii de conservare folosind notatiile de mai
sus este:

I±G–E=A (1)
(semnul “+” sau “-“ pentru termenul de generare G fiind utilizat, dupa caz, daca in
volumul considerat se genereaza sau, respectiv, se consuma proprietate).
Relatia de conservare a unei proprietati trebuie sa ia in considerare debitele de
proprietate corespunzatoare tuturor mecanismelor prin care respectiva
proprietate este transportata si pe toate directiile spatiului in care procesul de
transport are loc.
Generarea de proprietate nu reprezinta un transport de proprietate! Pentru
definirea acesteia se utilizeaza notiunea de viteza de generare a proprietatii (vG):

Debitul de proprietate generata se va scrie:

G = vG · V
in care V este volumul de control considerat.
 Deducerea relatiei de conservare in trei dimensiuni

Se consideră un element de volum infinitesimal dV=dx·dy·dz de formă paralelipipedică raportat la un

sistem de coordonate rectangular. Prin cele 6 suprafețe care îl mărginesc se consideră că se transportă o
proprietate oarecare, vectorul flux total de proprietate fiind φ .
In elementul de volum dV se genereaza proprietate cu viteza vG.
y

dy
vG

dz
dx
x

z
 Cei patru termeni ai relatiei generale de conservare se scriu astfel:
• debitul de proprietate intrată:
I = φx·(dy·dz)+ φy·(dx·dz)+ φz·(dx·dy)
• debitul de proprietate ieșită:

• debitul de generare a proprietății:

G = vG· dx·dy·dz
• debitul de acumulare a proprietății:

Aplicand relația generală de conservare, după simplificare cu dV= dx·dy·dz se obține:

sau in forma vectoriala :

 Vectorul flux total de proprietate () include atât fluxul difuzional (), cât și fluxul convectiv ():

așa încât termenul se scrie:

Ținând seama de forma vectorială a celor două fluxuri:

fluxul difuzional:
fluxul convectiv: ⃗𝜙  𝑐 =𝑃 ⋅⃗
𝑤

Se obține:

Pentru difuzivitate constanta (D = const.) se obțineforma finala a relatiei generale de conservare a

proprietatii: