Complexele

Gîrla Valeria
Grupa : PJ21M
J. Jacobi, în spiritul psihanalizei abisale, apropie complexele
de instincte, dar recunoaște faptul că ,,instinctele au un
aspect dinamic și funcțional, aparținând în mod funciar
naturii inconștientului. Spre deosebire de instincte,
complexele apar ca o ,,achiziție a individului”, aparținând
tot sferei inconștientului (J. Jacobi).
C. G. Jung a văzut întotdeauna o relație directă
între instincte și complexe. Ambele se manifestă în exterior
într-o manieră simbolică, semnificația lor îmbrăcând
aspectul formal, superior ca organizare si complexitate, al
arhetipurilor.
Diferența dintre complex și   arhetip dupa C.G. Jung, consta
în aceea că orice complex are un caracter individual pe
Când arhetipul exprimă o pulsiune instinctuală 
universală, colectivă.
Din acest motiv, în conformitate cu teoria lui C. G. Jung
referitoare la inconștient, complexele aparțin inconștientului
personal, pe când arhetipurile aparțin inconstientului
colectiv.
Termenul de complex a fost introdus de scoala de
psihiatrie de la Zurich (E. Bleuler, C. G. Jung), precum
si de J. Breuer in studiile sale referitoare la isterie.
M. Dide si P. Guiraud definesc notiunea de complex ca
reprezentand “o tendinta instinctiva, o stare afectiva
larvara, constituita dintr-un centru de atractie in jurul
caruia se grupeaza amintiri, perceptii, reprezentari.
atitudini motorii etc.”

Dupa S. Freud, ,,complexul pune in evidenta

demonstrativ sau descriptiv anumite grupuri de idei si 
de interese cu incarcatura afectiva”.
Termenul de complex inregistreaza sensuri diferentiate
ca nuanta dar nu diferite ca esenta, la S. Freud si C. G.
Jung.
 CARACTERISTICILE COMPLEXELOR
Dupa J. Jacobi, fenomenologia complexelor pune in evidenta o mare diversitate
de forme. Un complex poate prezenta aspecte simptomatice de ordin somatic,
psihic sau psihosomatic. In sensul acesta, se descriu urmatoarele aspecte:
a)  complexul, desi inconstient, este i
ncarcat cu energie, fapt care face ca el sa apara ca o entitate
autonoma, ca o ,,vointa independenta”.
b)  desi inconstient, prin calitatea sa de a fi independent, complexul
poate aparea ca un al doilea Eu.
c)  complexul Eului se poate disocia de restul psihicului, devenind
autonom, ca un fenomen de tipul ,,dublei personalitati”.
d)  daca devine dominant, complexul poate atrage in orbita sa Eul
constient pe care-l domina, inghitindu-l, ajungandu-sa se vorbeasca
despre o identificare partiala sau totala a Eului cu complexul.
e)  complexul, printr-un mecanism de proiectie, poate deveni atributul
unui subiect extern sau al unei alte persoane.
f)  desi continut in inconstient, complexul actioneaza asupra
constientului ca o forta permanenta.
 TIPURILE DE COMPLEXE
Dupa C. C. Jung, complexele sunt de doua feluri: complexe separate de
constient si complexe incluse in inconstient.
In raport cu sursele lor, complexele pot fi de urmatoarele tipuri:

dupa origine: legate de evenimentele sau conflictele din

prima copilarie sau actuale;

dupa natura: complexe morbide sau complexe sanatoase;

dupa modul lor de expresie, in raport cu circumstantele

negative sau pozitive.
 I.Popescu - Sibiu, face o clasificare a complexelor in
psihanaliza , care distinge urmatoarele tipuri:
Complexele ideo-afective ale inconstientului;
a)  Complexele obiectului: complexul Oedip / complexul
Electra; complexul Cain / complexul Oreste; complexul
spectacular (a fi vazut, a sti, a vedea, a ascunde);

b) Complexul Eului: complexul de inferioritate/complexul de

superioritate; complexul de castrare-mutilare / complexul
Dianei; complexul lui Narcis.

c)  Complexele de atitudine.

Complexele spirituale  (ale constientului sau ale constiintei

morale).
 Complexul de castrare
Acest complex este centrat pe fantasma castrarii, care ofera
un raspuns problemei puse copilului de diferenta anatomica
dintre sexe (prezenta sau absenta penisului), aceasta
diferenta fiind atribuita in mod simbolic „taierii penisului la
fetite”).
Baiatul se teme de castrare, pe care o asociaza cu realizarea
practica ai a unei amenintari paterne ca raspuns la
activitatile sale sexuale.
La fata, absenta penisului este resimtita ca un prejudiciu pe
care ca incearca sa-l nege, sa-l compenseze sau sa-l repare.
 Complexul de inferioritate

Acest complex desemneaza, intr-un mod foarte general,

ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care
sunt expresii, mai mult sau mai putin deghizate, ale
sentimentului de inferioritate sau ale reactiilor acestuia.
Semnificativ in sensul acesta este urmatorul caz. bolnavul C.
P. C., barbat de 20 de ani, cu studii liceale, este internat
pentru o stare nevrotica anxios-depresiva, neliniste,
insomnii, retras, timid manifesta o marcata tendinta la
izolare, aspecte exprimate printr-o imagine de sine negativa,
care isi are originea intr-un complex de inferioritate.
 Complexul de superioritate

Acest complex reprezinta forma opusa ca semnificatie

complexului de inferioritate: individul are o foarte buna
impresie despre sine in raport cu ceilalti semeni ai sai.
 Complexul de culpabilitate

Este o varianta a complexului de inferioritate. In cazul

acestui complex, Eul constient este dominat de sentimente de
vinovatie cu consecinte morale dezagreabile, uneori chiar
catastrofice pentru individ. Se poate asocia cu stari depresive
sau anxioase, impresia de insecuritate si inutilitate care pot
declansa chiar, in situatii severe, crize suicidare.
 Complexul Oedip
Acesta este ansamblul organizat de dorinte erotice si ostile
totodata pe care copilul le resimte fata de parintii sai. Se
descriu doua ,,situatii oedipene”: pozitiva si negativa.

S. Freud face din complexul Oedip una din teoriile axiale ale
psihanalizei, punandu-l la baza dezvoltarii psihice a
individului, la formarea si maturizarea emotional-afectiva a
personalitatii acestuia.

Se considera ca, de regula, complexul Oedip este lichidat, in

momentl in care copilul, devenit tanar adolescent, se va identifica cu
parintele de ace1asi sex, iesind astfel de sub dominanta si
dependenta parentala identificandu-se cu noul sau rol.
 Complexul Electra

Acesta desemneaza varianta feminina a complexului Oedip

pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe in
ceea ce priveste normarea atitudinii copiilor si a tinerilor, in
general, fata de parinti.
 Complexul patern

Desemneaza una din dimensiunile majore ale complexului

Oedip, si anume ambivalenta fata de tata a fiului.

Complexul Oedip are la baza motivul mitologic al legendei

lui Oedip, regele Thebei.

Anume aceasta este legenda din care S. Freud a

construit ,,complexul Oedip”.
In fapt, este vorba despre un „conflict al rolurilor” prezentat
intr-o forma alegorica a mitului. Este vorba despre un
conflict al unei ,,situatii triunghiulare”, in care fiul uzurpa
rolul tatalui caruia i se substituie ca rol in raport
cu mama sa care este obligata sa-si schimbe rolul de mama
in cel de sotie. Este de fapt o tema psihologica ancestrala,
care ilustreaza situatia incestului si conflictul legat de
acesta.
Sfarsitul dramei este cunoscut: Oedip isi scoate ochii, gest
simbolic de automutilare care se echilibreaza din punct de
vedere psihanalitic cu omorarea tatalui sau. Automutilarea
lui Oedip se poate apropia simbolic de complexul de
castrare, gest prin care, nu numai ca refuza sa vada
realitatea incestuoasa, dar renunta si la virilitate. Jocasta
sub imperiul culpabilitatii se sinucide.
In acest scenariu , trebuie sa vedem o „situatie ontologica
trinara” in interiorul careia problema care se disputa este
cea a conflictului rolurilor. S. Freud a ,,creat” un complex
Oedip pornind de la motivul mitologic, fapt care este pus
foarte serios in discutie. Dar el ramane, incontestabil, unul
din fundamentele pe care se construieste psihanaliza, cel
putin ca orientare metodica
privind rivalitatea si atractiile dintre membrii situatiei
triunghiulare la care facem referire.
 Complexul lui Adam
Acest model complexual are ca origine tema biblica a pacatului
originar al primului cuplu uman creat de Dumnezeu si pedepsirea lui
de catre Dumnezeu. Situatia dramatica are o alta semnificatie .
Pacatul originar este echivalentul incestului ca sentiment de
culpabilitate. De aici urmeaza pedeapsa, prin izgonirea primului cuplu
uman din Paradis. Ca si Oedip, Adam va nega vinovatia, proiectand-o
asupra Evei, asa cum Oedip a indus vinovatia Jocastei. Asa cum Oedip
refuza sa vada realitatea, scotandu-si ochii, la fel si Adam se ascunde de
la fata lui Dumnezeu.

Incestul lui Oedip si pacatul lui Adam reinchid forma originara a

persoanei, intrucat Oedip este ,,o parte” din Jocasta, iar Eva ,o parte
din Adam.
Istoria se va repeta atat la Oedip prin conflictul dintre fiii acestuia —
Eteoclu si Polinice, cat si in cazul fiilor lui Adam, Cain si Abel.
 Din cazurile mai sus mentionate , putem
concluziona, faptul ca orice complex este o
componenta a inconstientului, cu caracter latent in
ceea ce priveste actiunea sa. Daca insa acesta se
incarca cu energie emotional-afectiva, el devine
autonom si poate irupe din inconstient in sfera
constientului, luand forme clinice de tipul nevrozelor
mai sus mentionate.