Infarctul miocardic

Realizat de: Orbu Vasile

Gr. 310KTO
 Infarctul miocardic este o necroză ischemică a unei porţiuni din muşchiul cardiac,
consecinţă de cele mai multe ori a ocluziei complete a unei artere coronare, urmată de
formarea unei cicatrici fibroase în cazurile cu evoluţie favorabilă .

După 30 minute de la ocluzia coronară totală se

instalează necroza miocardică. Ea progresează şi
devine completă în următoarele 6-12 ore.
Ischemia miocardică acută şi extensivă are ca
rezultate instabilitatea electrică generatoare de aritmii
ventriculare maligne, adeseori letale, reducerea
cantităţii de miocard contractil urmată de disfuncţia
sistolică a ventriculilor şi remodelarea cavităţii
ventriculare stângi, care se poate termina cu ruptura
cardiacă.
 Infarctul miocardic acut (IMA) este una din cele mai frecvente şi în orice caz cea mai
gravă boală cardiacă. Peste 25% din totalul deceselor cardiovasculare sunt datorate
infarctului miocardic acut.

În evoluţia infactului miocardic acut se deosebesc mai multe perioade şi anume:

• -perioada prodromală
• -perioada de debut
• -perioada de stare
• -perioada de convalescentă
1.Perioada prodromală
• Precedă cu cateva zile instalarea infactului
miocardic şi se
• caracterizează prin accentuarea duratei şi
frecvenţei acceselor dureroase la un vechi
anginos sau prin apariţia la un bolnav fără
antecedente anginoase a unor accese de
angină pectorală de efort de mare intensitate.
De cele mai multe ori perioada prodromală
lipseşte, debutul fiind brusc, brutal, adeseori în
repaos sau somn .
• 2. Perioda de debut
• În 50% din cazuri durerea apare brusc şi brutal, în plină
sănătate, fără nici o cauză aparentă.
• În 10% din cazuri apare datorită diverşilor factori stresanţi
declanşatori: efort fizic, emoţie puternică, masă copioasă,
hemoragie severă, tahicardie paroxistică.
• Semne clinice
• Durerea – este simptomul principal care sugerează
existenţa unui IMA. Este o durere de tip anginos care de
obicei este intensă, prelungită (poate dura de la mai puţin
de jumătate de oră la câteva ore) şi nu cedează la
nitroglicerină şi determină agitaţia bolnavului. Intensitatea
durerii este variabilă, de la o simplă jenă până la
insuportabilă. Este expresia anoxiei miocardice.
• Durerea poate lipsi la diabetici datorită neuropatiei diabetice
sau la vîrstnic datorită aterosclerozei.
• Durerea este însoţită de:
• -anxietate extremă
• -senzaţie de moarte iminentă greaţă, vărsături, mai rar
diaree
• -distensia abdominală, senzaţia de plenitudine epigastrică
• -tranpiraţii reci, adinamie, astenie, ameţeli
• Scăderea tensiunii arteriale – este o manifestare frecventă
a IMA. Scăderea variază de la hipotensiune uşoară până la
şoc. Este expresia insuficienţei de pompă, însoţită de
scăderea debitului cardiac. Sedarea bolnavului şi
combaterea durerii constituie unul din principalele obiective
terapeutice, pentru că anxietatea şi senzaţia de durere
cresc secreţia de catecolamine şi induc reflexe hipertensive.
• 2 .Perioada de stare durează aproximativ o lună. Primele 10 zile sunt
caracteristice printr-o persistenţă a febrei şi rareori de un angor de
efort. În această perioadă persistă de obicei o stare de astenie,
hipotensiunea arterială, VSH accelerată. În următoarele 20 zile, în
cazul unei evoluţii favorabile, bolnavii nu mai au nici dureri, nici febră.
Persistă totuşi o mare astenie şi VSH accelerată.

• 3. Perioada de convalescenţă durează aproximativ 2 luni. Bolnavul câştigă

treptat în forţă fizică. În timpul convalescenţei o deosebită importanţă o au
problemele de readaptare
• Asistenta medicală deţine o poziţie foarte importantă în
îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni cardiovasculare.
• Justificarea rolului ei rezidă din caracterul unor boli
cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, hipertensiune
arteriala, infarct miocardic)care reclamă o spitalizare
îndelungată. Majoritatea bolilor cardiovasculare
reprezintă urgenţe medicale, astfel încât asistenta nu
trebuie să se mulţumească să cunoască şi să aplice
anumite tehnici de îngrijire a bolnavului ci trebuie să
cunoască noţiuni teoretice care să îi permită depistarea
unui semn precoce, interpretarea acestuia şi dacă este
nevoie, chiar intervenţia în situaţiile în care viaţa
bolnavului depinde de cunoştinţele sale.
• Complicaţii
• Complicaţiile pot apare atât în perioada de debut, cât şi în perioada de stare
sau convalescenţă. Sunt atât de frecvente, încât, unui cardiologi nu le mai
consideră complicaţii. De multe ori IMA debutează sub forma unei
complicaţii.
• Complicaţii precoce
• Insuficienţa cardiacă – principala complicaţie precoce, dar şi tardivă. De
asemenea este cea mai frecventă cauză de deces.
• Tulburări de ritm şi conducere – apar foarte precoce la majoritatea
infarctelor. Pot surveni aproape toate varietăţile de aritmii şi blocuri, dar
gravitatea lor diferă, prognosticul cel mai defavorabil avându-l tulburările de
conducere şi aritmiile ventriculare (extrasistole, tahicardii paroxistice şi în
special fibrilaţia). Prin identificarea rapidă şi tratamentul promt, reducerea
mortalităţii prin aritmii este apreciabilă.
• Şocul cardiogen – este o complicaţie gravă, cu mortalitate mare (80%),
apărând atunci când necroza miocardică depăşeşte 40% din masa
• Ruptura inimii – este o complicaţie gravă, de obicei fatală. Trombembolii – au scăzut
ca frecventă, odată cu introducerea
• tratamentului anticoagulant. Se pot manifesta ca embolii sistemice (cerebrale,
intestinale, periferice, etc.), caz în care embolusul este un tromb migrat din ventriculul
stâng sau pot fi embolii pulmonare, mai rare şi apărute la un bolnav cu tromboflebită
de membru inferior concomitentă sau anterioară IMA.
• Moartea subită – poate surveni instantaneu sau în primele 24 ore de la apariţia
simptomelor. Are, de obicei, la bază o aritmie gravă şi mai rar este cauzată de ruptura
inimii.
• Complicatii tardive
• O parte din complicaţiile precoce, pot apare şi tardiv: insuficienţa cardiacă, aritmiile şi
blocurile, dar unele complicaţii apar cu precădere la mai mult de o lună de la debut.
• Anevrismul ventricular stâng – apare mai ales la pacienţii cu IMA întins, cu HTA
importantă şi care se mobilizează precoce. Diagnosticul se pune pe baza radiografiei,
ecocardiografiei, electrocardiografiei, angiografiei. Are de obicei prognostic sever, dar
dacă este diagnosticat la timp poate fi corectat chirurgical.
• Sindromul post-infarct (sindrom DRESSLER) – se manifestă prin febră, durere
retrosternală, frecături pericardice, apărute la 4-6 săptămâni de la debut. Răspunde
bine la terapia cu aspirină sau alte antiinflamatorii nesteroidiene.
• Sindromul umăr-mână – apare pe partea stângă şi se manifestă prin durere şi
impotenţă funcţională la nivelul umărului şi mâinii. Se tratează prin corticoterapie şi
mobilizarea precoce a mâinii şi umărului.
 Concluzie

Infarctul miocardic acut este o boala a carei

frecventa este in crestere,afecteaza din ce in ce
mai multe persoane tinere.Avand in vedere ca
este o urgenta medico-chirurgicala am vrut sa
cunosc cat mai multe lucruri despre
cauze,simptomatologie,etiopatogenie
tratamentul IMA si mai ales profilaxia IMA.Cu un
regim de viata si alimentatie echilibrat,evitand
fumatul si alcoolul se pot preveni bolile
cardiovasculare.