Este seară și Hal se pregătește de culcare,

Își spală dinții, își perie părul și sare-n pijamale.

Când ceasul ora opt fix a bătut,

Hal a zbughit-o în pat, direct sub așternut!

Cu draperiile trase și lumina stinsă,

Hal se cuibărește sub pătura întinsă.

Abia ce începuse să sforăie ușor...

...când, patul lui, vuind, se ridică în zbor.

Pe fereastră afară porniră cu avânt,

Casa lui devenind curând doar un punct!

Plutind printre nori, pe cerul înstelat,

Direct către spațiu el s-a îndreptat.
— Pământul, către Hal! Ne recepționezi?
Avem o misiune, poți să ne salvezi?

— Vă aud tare și clar! Este vreo urgență?

Cu al meu pat rachetă, vă vin în asistență!

— Te rugăm, găsește Soarele! A dispărut de pe cer.

Lipsește pur și simplu, nu-i nici urmă de el!

— Desigur! aprobă Hal, cu un zâmbet încrezător.

Voi localiza Soarele cu al meu pat zburător.
— Ce este acea formă? se întrebă curios Hal.
Palidă, rotundă, ca o roată de cașcaval...

Sunt cratere și munți,

acoperite de un praf gri.

Ar putea fi acesta Soarele pe care-l vedem peste zi?

— În niciun caz, chicoti Hal, sărind drept în picioare.
Eu știu ce este aceasta! Spuse el cu încântare.

Fără îndoială, Luna e acea sferă.

Noaptea, camerei mele, lumină îi oferă.

— Trebuie să găsim Soarele, pentru a ne ține de cuvânt.

Înainte să ne-ndreptăm, cu avânt, înapoi spre Pământ.

Nu pot renunța acum, misiunea trebuie continuată.

Doar când Soarele va fi găsit, lumea va fi salvată!
— Ce se vede în depărtare? întrebă Hal curios.
Forme strălucitoare, ce plutesc grațios,
Strălucesc și sclipesc,

împrăștiind lumină până departe.

Ar putea fi acesta Soarele pe care l-am pierdut în noapte?

— O, nu! zise Hal dintr-o clipire.
Cunosc aceste forme, pline de sclipire!
Eu știu că aceste puncte lucitoare,
Sunt chiar Stelele ce luminează-n zare!

— Trebuie să găsim Soarele, rosti din nou, Hal hotărât.

Înainte să ne-ndreptăm, cu avânt, înapoi spre Pământ.
Voi continua să încerc, chiar dacă unele clipe sunt grele.
M-am descurcat destul de bine, găsind aceste stele.
— Ce se vede-n depărtare? se întrebă Hal, stând pe vârfuri.
O formă vastă, rotundă, cu luminoase și roșii piscuri.

Sunt munți și văi parcă pictate

și deșerturi atât de uscate.

Ar putea fi acesta Soarele care a dispărut în noapte?

— Nu, nu poate fi! spuse Hal, gânditor.
Știu ce e roșu, rotund și strălucitor.
Ne este vecină, dar de la distanță.
Planeta Marte este, cu siguranță!

— Trebuie să găsim Soarele, pentru a ne ține de cuvânt.

Înainte să ne-ndreptăm, cu avânt, înapoi spre Pământ.
Misiunea devine tot mai grea, dar nu mă dau bătut.
Voi căuta în continuare al lumii Soare pierdut!
!
 Privind spre Pământ, Hal rămâne uimit...

Ce

credeți voi
că tocmai a zărit?
Planeta se mișca, încet se învârtea
Niciun alt zgomot în jur nu se-auzea.

Curios, Hal de planetă s-a apropiat

Căutându-și dormitorul, din care a plecat.
Însă în locul casei sale,
Hal descoperi chiar mărețul...
 — Pământul s-a mișcat, nu Soarele a dispărut!
Și așa Hal a aflat în sfârșit misterul petrecut!

Soare!

— Noaptea privim Luna pe cerul înstelat,

Iar ziua se-arată Soarele cel mult căutat!

— Știam că pot face asta! zâmbi Hal mulțumit.
Încercând, curajos eu astăzi m-am simțit!
Călătoria a fost lungă, dar nu m-am dat bătut.
Iar la final am dat de urma Soarelui dispărut!
Misterul a fost dezlegat, misiunea finalizată!
Dar Hal e obosit după aventura neașteptată.
El plutește în văzduh, coborând încetișor
Peste țara, orașul și strada lui, în zbor.
Pătrunde în casă, prin fereastra deschisă
Nimic nu se-aude, lumina a rămas stinsă.
Doarme adânc, cuibărit în patul lui pufos.
Iar dimineața îl găsește în al său vis frumos!

Razele prietenoase ale soarelui îl trezesc plăpând

Iar Hal, în sfârșit revine...

...cu avânt,
înapoi
spre
Pământ!