SURSE DE ENERGIE

PRIMARĂ
 SURSELE DE ENERGIE PRIMARA

• In categoria surselor primare intra toate formele de energie care pot fi preluate si
valorificate in mod direct :chimică, nucleară, luminoasă, energia apelor și a vântului.
1.  Energia înmagazinată în combustibili fosili (sub formă de energie
chimică)
Această energie se pune în libertate prin reacţii chimice de oxidare care au loc cu
degajare de căldură (energie termică). In combustibili este înmagazinată o cantitate de
energie chimică, energie prezentă în legăturile existente în interiorul moleculelor. Când
aceste legături se rup la combustie, o parte din energie se transformă în căldură iar alta
în lumină.
• Din punct de vedere al stării de agregare, combustibilii pot fi:
• solizi - naturali: lemn , cărbuni fosili (turbă, lignit, antracit);
- artificiali: cărbune de lemn.
•  lichizi: petrol;
•  gazoși: gaze naturale.
Valoarea economică a unui combustibil depinde de cantitatea de căldură dezvoltată în
timpul combustiei.

Cărbunii  constituie o sursă importantă de energie deoarece se găsesc în cantități

foarte mari, iar zăcămintele de cărbuni sunt răspândite relativ uniform în subsolul întregii
planete. Ca dezavantaje ale utilizării cărbunilor amintim: instalațiile de ardere și de
evacuare a cenușii sunt complicate; sulful conținut de cărbune constituie un element
puternic poluant.
 Petrolul este cea mai importantă sursă energetică mondială datorită puterii calorice
foarte mari a acestuia. Spre deosebire de cărbune, ţiţeiul poate fi tratat
prin desulfurare înainte de ardere.
• Dezavantaje: zăcămintele de petrol sunt plasate doar în câteva zone ale globului, iar
rezervele sunt mult mai mici decât cele de cărbune.

Gazele naturale sunt avantajoase sub aspectul simplităţii instalaţiilor de ardere şi

al puterii calorice, dar sunt mai dificil de transportat şi depozitat, iar rezervele sunt
limitate.
• Gazul metan este o resursă energetică optimă, mai curată, nu dă reziduuri la combustie
şi nu prezintă impurităţi.
• Gazul lichid (GPL), format din hidrocarburi gazoase, este utilizat drept combustibil în
zonele unde nu există reţea de distribuţie cu gaz metan.
 2. Energia nucleară 
• Conţinută în combustibilii nucleari poate fi transformată în energie termică prin reacţii
de fisiune sau de fuziune. Energia termică nu poate fi utilizată în mod direct ,ci doar
după transformarea ei în energie electrică.
• Marea speranţă pentru viitor o constituie energia eliberată prin fuziunea unor nuclee
uşoare (hidrogen, deuteriu, tritiu) practic inepuizabile pe Pământ, când se degajă o
cantitate uriaşă de energie. Fuziunea nucleară este responsabilă pentru producerea
căldurii degajate de Soare.

3. Energia solară
• Se referă la transferul energiei luminoase radiată de Soare. Aceasta poate fi folosită
pentru a genera energie electrică (panouri fotovoltaice) sau pentru încălzirea interiorului
unei clădiri (panouri solare).
• Totodată, încălzind în mod diferit straturile atmosferice, energia solară determină indirect
deplasarea acestora, deci, implict, formarea curenţilor de aer şi a vântului. Fenomenele
de evaporare a apelor de suprafaţă, formarea norilor şi a precipitaţiilor au la bază, de
asemenea energia solară. Şi tot ei îi este datorat procesul de fotosinteză la plante şi
eliminarea în mediu a oxigenului, atât de necesar vieţii pe Pământ.

4.  Energia geotermică
•  Reprezintă energia termică a unor ape subterane (ape termale - figura 5). In
Islanda, 40% din locuinţe precum şi numeroase sere se încălzesc folosind energia
geotermică. La noi în ţară se fac încercări de utilizare a energiei geotermice la Oradea.
Distribuţia geografică neuniformă a acestei surse o fac importantă numai pe plan local.
 5.  Energia eoliană
•  Este cea mai veche formă de energie utilizată prin transformarea ei în energie
mecanică (exemplu: transportul pe apă). Totodată energia curenţilor de aer este
transformată cu ajutorul unei turbine eoliene în energie electrică (figura 6). Este limitată
la zonele unde există curenţi de aer constanţi, dar poate avea o contribuţie la rezolvarea
problemei energetice pe plan local, de exemplu alimentarea cu energie electrică în zonele
greu accesibile.

6.  Energia hidraulică 
• Este datorată curgerii unor fluide (apă). In practică, este energia produsă în hidrocentrale
cu ajutorul mişcării apei, datorită diferenţei de nivel între locul de acumulare şi centrală.
 7. Energia mareo-motrică
•  Este datorată fluxului şi refluxului marin şi se poate utiliza în zonele unde diferenţa de nivel a apei
între flux şi reflux este de cel puţin 10 m. Se utilizează in Canada, Anglia, SUA. In Franţa a fost
contruită prima centrală de acest fel, în estuarul râului Rance, aceasta producând anual 544 GWh.
Este datorată forţelor gravitaţionale exercitate de Soare şi Lună, precum şi ca urmare a rotaţiei
terestre.

8.   Resurse alternative
•  In condiţiile actuale ale manifestării crizei de energie şi materii prime de tip hidrocarburi, un rol
deosebit revine resurselor alternative şi anume: hidrogenul, biomasa şi metanolul.
Hidrogenul se obţine în prezent în cea mai mare parte din hidrocarburi. In momentul în care se
va putea obţine în mod economic din apă, gradul de asigurare ar fi practic nelimitat, deoarece prin
arderea lui rezultă din nou apă. Hidrogenul poate fi utilizat drept combustibil pentru obţinerea energiei
electrice, carburant nepoluant pentru motoare şi materie primă petrochimică. Alte avantaje ale
utilizării lui constau în faptul că poate fi stocat şi transportat uşor.
 Biomasa prezintă interes în ţările cu climă tropicală şi subtropicală unde
regenerarea materiei prime (plantele) are loc în mod spontan sau există suprafeţe mari de
teren neutilizabile pe care se pot cultiva - de exemplu trestie de zahăr. Extinderea
necontrolată a exploatării resurselor vegetale provoacă însă grave probleme ecologice.
• Materia organică creată prin fotosinteză se poate valorifica, dat fiind energia chimică
înmagazinată în aceasta. Astfel, se utilizează în scop energetic deşeurile activităţilor
agricole, zootehnice, forestiere.

Metanolul se obţine în prezent în cea mai mare parte din metan şi poate constitui
un substituent parţial sau total al benzinei în motoarele cu ardere internă. Chiar dacă
randamentele sunt mai scăzute, trebuie să ţinem seama de faptul că este un combustibil
nepoluant. Pentru viitor se preconizează obţinerea de mari cantităţi de metanol din cărbuni
şi biomasă.