ERWIN

ROMMEL
• Erwin Johannes (n. 15 noiembrie
1891, Heidenheim an der Brenz,
Baden –Württemberg , Germania
– d. 14 octombrie 1944,
Herrlingen , Baden-Württemberg
, Germania) a fost unul dintre cei
mai distinși și remarcabili
feldmareșali ai Germaniei, ai
Wehrmacht-ului și al celui de-al
doilea război mondial, fiind
totodată unul dintre cei mai mari
comandanți militari germani.
• Rommel a fost comandatul
general al trupelor germane din
Africa, trupele Wehrmacht-ului
cunoscute sub numele de
Deutsches Afrikakorps, ceea ce i-a
atras porecla vulpea deșertului (în
germană, Wüstenfuchs,) datorită
campaniilor militare reușite pe
care le-a repurtat pentru armata
germană în Campania din Africa
de nord. Mai târziu, a fost numit
comandantul forțelor germane
menite să se opună invaziei
aliaților din Normandia.
• Feldmareșalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru
remarcabilele sale realizări militare, dar și pentru cavalerismul și
respectul arătat adversarilor săi. Este cunoscut ca unul din membrii
marcanți ai Wehrmacht-ului care s-a opus ordinelor directe, atunci
când acestea încălcau codul onoarei militare și al onoarei umane.
• Poziția lui Rommel în raport cu național-socialismul (nazismul)
german este controversată, dacă se ia în considerație și prietenia
lui cu Goebbels șeful propagandei naziste, care-l simpatiza.
Rommel a fost considerat de unii, fără dovezi clare, ca făcând
posibil parte din grupul de conspiratori care a intenționat să-l
asasineze pe Hitler în încercarea de insurecție antinazistă sub
numele de cod „operațiunea Valkiria”.
Atentatul din 20 iulie 1944 împotriva lui
Hitler
• Atentatul din 20 iulie 1944 a fost o tentativă de asasinare a dictatorului
Adolf Hitler, liderul Germaniei naziste, care ar fi trebuit să fie urmată
de Operațiunea Walküre, prin care complotiștii urmau să-și asigure
controlul asupra țării. Conducătorul operațiunii a fost colonelul Claus
von Stauffenberg, care făcea parte din statul major al Armatei de
Rezervă, funcție care îi permitea să aibă acces la sala de raport a lui
Hitler.

• Atentatul din 20 iulie 1944 din Adăpostul lupului a fost punctul

culminant al acțiunilor rezistenței germane, care încercase de mai
multe ori fără succes să răstoarne regimul nazist. Eșecul complotului a
dus la arestarea a peste 5.000 de oameni și la executarea a aproximativ
200 dintre ei, practic la zdrobirea rezistenței.
 Baraca de
campanie a lui
Hitler în urma
atentatului
eșuat
Primul Război Mondial
• În timpul Primului Război Mondial, Rommel a luptat în Franța, de
asemenea în România și Italia, inițial ca membru al Regimentului 6 de
Infanterie Württemberg, și cea mai mare parte a războiului în batalionul de
vânători de munte Württemberg din corpul de armată al zonei Alpilor,
Alpenkorps.
• Pe durata stagiului din această unitate, a căpătat o reputație prin luarea
unor decizii tactice rapide și profitarea de avantajul confuziei inamicului. A
fost rănit de trei ori și decorat cu Crucea de Fier, Clasa I și a II-a.
• Rommel a mai primit și cea mai înaltă decorație prusacă, crucea Pour le
Mérite după bătălia din munții din vestul Sloveniei – Bătăliile de la Isonzo
– frontul Soca. Decorația a primit-o ca urmare a Bătăliei de la Longarone,
și a capturării Muntelui Matajur, Slovenia, și a apărătorilor săi, care
numărau 150 de ofițeri italieni, 9.000 soldați și 81 piese de artilerie.
Perioada interbelică
• După război, Rommel a rămas la comanda batalionului iar între
anii 1929-1933 a fost instructor la Școala de Infanterie din
Dresda. Din 1935 până în 1938 Rommel a fost instructor la
Academia de Război din Potsdam. Jurnalul de război al lui
Rommel, Infanterie greift an (Infanteria atacă), publicat în
1937, a devenit una dintre cele mai consultate opere militare și
a atras atenția lui Adolf Hitler, care l-a plasat ca legătură între
Ministerul de Război cu Hitlerjugend (HJ, organizația
tineretului hitlerist), în Înaltul Comandament al Sporturilor
Militare, branșa Hitlerjugend-ului ocupată cu activități
paramilitare: exerciții de teren și trageri.
Al Doilea Război Mondial
• Rommel a continuat să fie comandantul Führer-
Begleitbataillon-ul în timpul campaniei împotriva Poloniei,
adesea aproape de front în Führersonderzug, fiind remarcat de
Hitler. După înfrîngerea Poloniei, Rommel s-a reîntors la
Berlin pentru a organiza parada victoriei führerului, ceea ce va
face din el un membru al anturajului lui Hitler. Pe parcursul
campaniei poloneze Rommel a fost rugat să intervină în
sprijinul unei rude a soției sale, un preot polonez care a fost
arestat. A fost criticat nu pentru că nu a făcut destule pentru
acesta, ci pentru că a apelat la Gestapo pentru informații,
pentru a fi, inevitabil, refuzat, primind răspuns că nu există
informații despre acel om.
Moartea lui Rommel
• În urma eșuării atentatului antihitlerist din 20 iulie 1944, Hitler și-a dat seama că s-ar fi
iscat un scandal fără precedent dacă feldmareșalul, considerat a fi participat la complot, ar
fi fost judecat și condamnat de faimosul „Tribunal al Poporului”. Hitler a dispus ca lui
Rommel să i se permită să-și ia singur viața și să nu fie acuzat de înaltă trădare. Generalii
Burgdorf și Maisel au fost trimiși de la Berlin să-i prezinte ultimatumul la 14 octombrie.

• Rommel a cerut câteva minute de gândire. „Pot să iau mașina voastră și să mă duc în
liniște undeva?” - l-a întrebat pe Burgdorf. „Nu sunt sigur că pot să mânuiesc pistolul cum
trebuie”. Burgdorf adusese otravă: „Acționează în trei secunde”, i-a spus el. Fără să-și
trădeze emoția, feldmareșalul și-a luat apoi adio de la soție și fiu.

• Scena finală a fost relatată mai târziu de șoferul mașinii, cu care au plecat cei trei ofițeri.
La câteva sute de metri de casă, șoferul și Maisel au coborât din automobil. Peste cinci sau
zece minute, Burgdorf i-a chemat înapoi. Rommel horcăia pe bancheta din spate, în
agonie. După ce Rommel a murit, șoferul i-a aranjat, plin de respect, trupul într-o poziție
decentă și i-a pus pe cap cascheta.
Vă mulțumesc
pentru atenție!