Aminteşte-ţi, blândă Mamă,

Că din veci neauzit,

Ca sărmanul ce te cheamă
Să rămână părăsit.

Nu, o, Mamă, nu uita

Că-n această tristă vale,
Nu sunt lacrimi, nu e jale,
Ce nu şterge mâna ta,
Bună Mamă, nu uita.
 Ca un fiu mă-ncred în tine
Şi alerg sub scutul tău;
Cu-al tău braţ tu mă susţine
Şi mă apără de rău.

Nu, o, Mamă, nu uita

Că-n această tristă vale,
Nu sunt lacrimi, nu e jale,
Ce nu şterge mâna ta,
Bună Mamă, nu uita.
Când mă zbat în patimi grele
Către tine strig cu dor;
Rupe lanţurile mele,
Mamă, vino-ntr-ajutor.

Nu, o, Mamă, nu uita

Că-n această tristă vale,
Nu sunt lacrimi, nu e jale,
Ce nu şterge mâna ta,
Bună Mamă, nu uita.
 Ale vieţii negre valuri,
Se izbesc de barca mea;
În zadar vâslesc spre maluri
Fără tine, blândă stea.

Nu, o, Mamă, nu uita

Că-n această tristă vale,
Nu sunt lacrimi, nu e jale,
Ce nu şterge mâna ta,
Bună Mamă, nu uita.
Ieşi din nori, o, stea a mării,
Tu stăpână peste-ocean;
Din prăpastia pierzării
Du-mă sigur la liman.

Nu, o, Mamă, nu uita

Că-n această tristă vale,
Nu sunt lacrimi, nu e jale,
Ce nu şterge mâna ta,
Bună Mamă, nu uita.