DANS IN PLOAIE ANA BLANDIANA

Lasati ploaia sa ma mbratiseze de la tmple pna la glezne, Iubitii mei, priviti dansul acesta nou, nou, nou, Noaptea-si ascunde ca pe-o patima vntul n bezne, Dansului meu i-e vntul ecou. De frnghiile ploii ma catar, ma leg, ma apuc Sa fac legatura-ntre voi si-ntre stele. Stiu, voi iubiti parul meu grav si nauc, Voua va plac flacarile tmplelor mele. Priviti pna o sa vi se atinga privirea de vnt Bratele mele ca niste fulgere vii, jucause Ochii mei n-au catat niciodata-n pamnt, Gleznele mele n-au purtat niciodata catuse! Lasati ploaia sa ma mbratiseze si destrame-ma vntul, lubiti-mi liberul dans fluturat peste voi Genunchii mei n-au sarutat niciodata pamntul, Parul meu nu s-a zbatut niciodata-n noroi!

GRATIA DOMNITEI - Ion Luca Caragiale

Tanara Domnita a incalecat: Pentru prima oara merge la vanat, Cu-al ei mire june, tocmai sus in munte, Sa vaneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. Tinerime-aleasa toti voinici baieti, Intrarmati cu palos, suliti si sageti, Ii urmeaza veseli. Zgomotul e mare; Cornul sufla-ntr-una la patru hotare. Se incepe goana. Tanara copila Tremura de spaima, tremura de mila, Vazand ca-mprejuru-i acea tinerime Face-atatea jertfe cu asa cruzime. Totdeun-un suflet c-al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpacat! Pe cand lacrimeaza, iata ca de-odata, Din desis, in fata-i un cerb se arata, Cu bogate coarne, cu pasul usor, Asudat de goana, cu ochi rugator, Vine si-ngenuchie l-ale ei picioare Gratie implora, ca sa nu-l omoare. Dar si al ei mire, iata-l ca soseste, Arma-n sus ridica si ochind tinteste, Ca un vultur aprig, cu sulita-i lunga, Pe cerb, drept in coaste, vrea ca sa-l strapunga. Nu! striga Domnita! Nu da, dragul meu! Pe-acest cerb, sarmanul, vreau sa-l mantui eu; Caci mie-n genuche, el s-a prosternat, Convins ca de mine poate fi salvat! Mie in genuche a venit sa ceara Gratie... Eu nu pot ca sa-l las sa piara! Si zicand acestea ea a dezsarmat Bratul ce-al sau mire tine ridicat. Mirele-i se lasa-ndata-nduiosi, Catre cerb se-ntoarce cu blandete, si, Cand vin toti curtenii cu armele-ardicate, Junele ii zice: Mergi in libertate! Mult poate femeiea!... cu gratia sa. Orice rautate ea va dezarma!
2

Dragoste
Edith Sdergran

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului; am lasat-o pe-o stnca, pe tarm, si-am venit la tine goala ca o femeie. Si ca o femeie m-am asezat la masa ta, am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze. M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiam unei fiinte vazute n vis, am uitat totul, am uitat copilaria, caminul, nu-ti stiam dect mngierile ce ma tineau prizoniera. Si tu ai luat surznd o oglinda si m-ai rugat: priveste-te-n ea! Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulbere si cadeau n pulbere, am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voia dect sa dispara, O, strnge-ma tare n brate, att de tare nct sa

Daruri Magda Isanos

Tu esti in inima mea ca un dar neasteptat si mult prea scump, pe care il cercetez mirata iar si iar, cu-aceeasi nesecata desfatare. Esti tainica-mi putere si mindrie, de cind te stiu mi-i cerul mai aproape si nu mai pot durerile sa vie, sa-mi tulbure-ale sufletului ape. Tu mi-ai facut tarina mai usoara si inima asa de dulce grea, ca ramura ce toamna se-mpovara de greutatea roadei de pe ea. Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai rasfrint in suflet ca-ntr-un lac, si-adinci de-atuncea-s gindurile mele, de aur glodul inimii, sarac. Aceste toate sa ti le platesc nu voi putea, ci lasa-ma macar, risiptorul meu, sa te iubesc, din darurile tale dindu-ti dar.