LEGISLAȚ IA ÎN

MEDICINA MUNCII
A realizat: Sorocean Maria M1821
TIMPUL DE MUNCĂ

Articolul 95. Noţiunea de timp de muncă.

(1) Timpul de muncă reprezintă timpul pe care salariatul, în conformitate cu
regulamentul intern al unităţii, cu contractul individual şi cu cel colectiv de muncă, îl
foloseşte pentru îndeplinirea obligaţiilor de muncă.
(2) Durata normală a timpului de muncă al salariaţilor din unităţi nu poate depăşi 40 de
ore pe săptămînă.
(3) În situații excepționale legate de declararea stării de urgență, de asediu și de război
sau de declararea stării de urgență în sănătate publică, autoritățile competente de
gestionarea stării respective pot prevedea pentru unele categorii de salariați o altă
durată a timpului de muncă.
TIMPUL DE MUNCĂ
 Articolul 107. Pauza de masă şi repausul
zilnic
(1) În cadrul programului zilnic de muncă,
salariatului trebuie să i se acorde o pauză de
masă de cel puţin 30 de minute.
 Articolul 109. Repausul săptămînal
(1) Repausul săptămînal se acordă timp de 2
zile consecutive, de regulă sîmbăta şi
duminica.
 Articolul 111. Zilele de sărbătoare
nelucrătoare
CONCEDIILE ANUALE

Articolul 112. Concediul de odihnă anual

(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat pentru toţi salariaţii.
(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate fi obiectul vreunei cesiuni, renunţări
sau limitări. Orice înţelegere prin care se renunţă, total sau parţial, la acest drept este
nulă.
(3) Orice salariat care lucrează în baza unui contract individual de muncă beneficiază
de dreptul la concediu de odihnă anual.
Articolul 113. Durata concediului de odihnă anual
(1) Tuturor salariaţilor li se acordă anual un concediu de odihnă plătit, cu o durată
minimă de 28 de zile calendaristice, cu excepţia zilelor de sărbătoare nelucrătoare.
(2) Pentru salariaţii din unele ramuri ale economiei naţionale (învăţămînt, ocrotirea
sănătăţii, serviciul public etc.), prin lege organică, se poate stabili o altă durată a
concediului de odihnă anual (calculată în zile calendaristice).
CONCEDIILE ANUALE

 Articolul 121. Concediile de odihnă anuale suplimentare

(1) Salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, persoanele cu dizabilităţi de vedere severe şi
tinerii în vîrstă de pînă la 18 ani beneficiază de un concediu de odihnă anual suplimentar plătit cu
durata de cel puţin 4 zile calendaristice.
(2) Pentru salariaţii care lucrează în condiţii vătămătoare, durata concretă a concediului de odihnă
anual suplimentar plătit este stabilită prin contractul colectiv de muncă, în baza nomenclatorului
respectiv aprobat de Guvern.
(3) Salariaţilor din unele ramuri ale economiei naţionale (industrie, transporturi, construcţii etc.) li
se acordă concedii de odihnă anuale suplimentare plătite pentru vechime în muncă în unitate şi
pentru munca în schimburi, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Unuia dintre părinţii care au 2 şi mai mulţi copii în vîrstă de pînă la 14 ani (sau un copil cu
dizabilităţi) li se acordă, în baza unei cereri scrise, un concediu de odihnă anual suplimentar plătit
cu durata de 4 zile calendaristice.
(5) În convenţiile colective, în contractele colective sau în cele individuale de muncă pot fi
prevăzute şi alte categorii de salariaţi cărora li se acordă concedii de odihnă anuale suplimentare
plătite, precum şi alte durate (mai mari) ale concediilor decît cele specificate la alin.(1), (3) şi (4).
CONCEDII SOCIALE

Articolul 123. Concediul medical

(1) Concediul medical plătit se acordă tuturor salariaţilor şi ucenicilor în baza
certificatului medical eliberat potrivit legislaţiei în vigoare.
(2) Modul de stabilire, calculare şi achitare a indemnizaţiilor din bugetul asigurărilor
sociale de stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislaţia în vigoare.
NORMAREA MUNCII

 Articolul 167. Normele de muncă

(1) Prin norme de muncă se înţeleg normele de producţie, de timp, de deservire, de
personal care se stabilesc de către angajator pentru salariaţi în concordanţă cu nivelul
atins al tehnicii şi tehnologiei, al organizării producţiei şi a muncii, astfel încît să
corespundă condiţiilor concrete din unitate şi să nu conducă la suprasolicitarea
salariaţilor.
 Articolul 171. Asigurarea condiţiilor normale de pentru îndeplinirea normelor de
producţie (de deservire)
Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice care au
fost puse la baza elaborării normelor de muncă şi să creeze condiţii de muncă necesare
îndeplinirii normelor de producţie (de deservire). Aceste condiţii sînt:
a) starea bună a maşinilor, a maşinilor-unelte şi a dispozitivelor;
b) calitatea corespunzătoare a materialelor şi instrumentelor necesare pentru prestarea
muncii, precum şi aprovizionarea la timp cu ele;
SECURITATEA Ş I SĂ NĂTATEA ÎN MUNCĂ

 Articolul 222. Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă

(1) Direcţiile principale ale politicii de stat în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă
sînt:
 a) asigurarea priorităţii vieţii, integrităţii fizice şi sănătăţii salariaţilor;
 b) emiterea şi aplicarea actelor normative privind securitatea şi sănătatea în muncă;
 c) coordonarea activităţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în
domeniul protecţiei mediului;
 d) supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 e) sprijinirea controlului obştesc asupra respectării drepturilor şi intereselor legitime
ale salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 f) cercetarea, evidenţa şi raportarea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;
SECURITATEA Ş I SĂ NĂTATEA ÎN MUNCĂ

 g) apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în urma accidentelor de
muncă şi a bolilor profesionale, precum şi ale membrilor familiilor lor, prin asigurarea socială
obligatorie a salariaţilor contra accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
 h) propagarea experienţei avansate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 i) participarea autorităţilor publice la realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă;
 j) pregătirea şi instruirea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 k) organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă, accidentele de muncă,
bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;
 l) asigurarea funcţionării sistemului informaţional unic în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă;
 m) colaborarea internaţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
 n) contribuirea la crearea condiţiilor de muncă nepericuloase, la elaborarea şi utilizarea tehnicii şi
a tehnologiilor nepericuloase, la producerea mijloacelor de protecţie individuală şi colectivă a
salariaţilor;
 o) reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie individuală şi colectivă, cu
încăperi şi instalaţii sanitar-sociale, cu mijloace curativ-profilactice din contul angajatorului.
LEGE Nr. 186
din 10-07-2008
securită ţii şi să nă tă ţii în muncă

 Articolul 1. Noţiuni principale

echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;
echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de
lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în
pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu
proiectat în acest scop;
pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau
afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;
prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri­, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru
din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;
risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între
probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie
periculoasă;
securitate şi sănătate în muncă– ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai
OBLIGAȚ IILE ANGAJATORILOR

OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR
 Angajatorul este obligat să asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor sub toate
aspectele ce ţin de activitatea desfăşurată.
 Serviciul de protecţie şi prevenire
 Primul ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol grav
şi imediat
 Informarea lucrătorilor
 Comitetul pentru securitate şi sănătate în muncă
 Instruirea lucrătorilor
 Indemnizaţia unică în cazul reducerii capacităţii de muncă sau decesului lucrătorului în
urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale
DREPTURILE LUCRĂTORILOR

Articolul 20. Drepturile lucrătorilor

Fiecare lucrător este în drept:
 a) să aibă un post de lucru corespunzător actelor normative de securitate şi sănătate în
muncă;
 b) să obţină de la angajator informaţii veridice despre condiţiile de lucru, despre existenţa
riscului profesional, precum şi despre măsurile de protecţie împotriva influenţei factorilor de risc
profesional;
 c) să refuze efectuarea de lucrări în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa ori sănătatea sa
pînă la înlăturarea acestuia;
 d) să fie asigurat, din contul angajatorului, cu echipament individual de protecţie;
 e) să fie instruit şi să beneficieze de reciclare profesională în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă din contul angajatorului;
 f) să se adreseze angajatorului, sindicatelor, autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, instanţelor judecătoreşti pentru soluţionarea problemelor ce ţin de securitatea şi sănătatea în
muncă;
EXAMENUL MEDICAL

 Articolul 21. Examenul medical

 (1) Măsurile prin care lucrătorilor li se asigură examenul medical corespunzător
riscurilor profesionale cu care aceştia se confruntă la locul de muncă se stabilesc potrivit
actelor normative emise de Ministerul Sănătății, cu consultarea patronatelor şi sindicatelor.
 [Art.21 al.(1) modificat prin LP156 din 09.06.22, MO194-200/01.07.22 art.358;
în vigoare 01.07.22]
 (2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi formulate astfel încît fiecare lucrător să
beneficieze cu regularitate de examen medical.
 (3)Angajarea şi transferul unor categorii de lucrători la alt lucru se vor face
conform avizelor medicale eliberate în temeiul examenelor medicale.
 (4) Cheltuielile ce ţin de organizarea şi efectuarea examenului medical sînt
suportate de angajator.
GRUPURI SENSIBILE LA RISCURI
SPECIFICE
Articolul 22. Grupuri sensibile la riscuri specific
(1) Grupurile sensibile la riscuri specifice: femeile gravide, lehuzele sau
femeile care alăptează, persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani, precum şi persoanele cu
capacităţi funcţionale limitate trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează
în mod specific.
(2) Angajatorii sînt obligaţi să amenajeze locurile de muncă ţinînd seama de
prezenţa în unitate a grupurilor sensibile la riscuri specifice.