Curs 2

Dreptul finantelor publice este o denumire sugestiva pt raporturilor juridice pe care le reglementeaza si care fac obiect de studiu, este de natura a delimita exact obiectul reglementarii si este conforma cu denumirile celor mai importante acte normative. In practica este folosita si denumirea de drept financiar considerata si aceasta suficient de simpla si de evocatoare si nesusceptibila de a produce confuzii cu finantele private. Aceasta denumire de drept financiar este folosita si in art 137 din constitutie. In ultimii ani se vorbeste tot mai mult despre 2 ramuri dupa unii 2 subramuri dupa altii ale dreptului financiar; prima a dreptului bugetar , cea de a doua a dreptului fiscal. Fragmentarea disciplinei in conditiile interdependentei dintre normele dreptului bugetar si cele ale dreptului fiscal poate fi acceptata din punct de vedere teoretic si s-ar dovedi utila pentru aprofundarea materiei. O astfel de fragmentare e intalnita si in alte sisteme de drept cum ar fi cel francez unde evident insa se pune accent pe partea de fiscalitate. Definitia : dreptului financiar cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza in regim de drept public relatiile de constituire repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale colectivitatilor publice locale in vederea satisfacerii nevoilor generale ale societatii precum si controlul utilizarii acestora. Obiectul de reglementare : este complex cuprinde o gama variata de raporturi juridice. Raporturile de drept financiar sunt complexe si se stabilesc intre stat si institutii ale statului cu alte insitutii ale statului care sunt beneficiare de alocatii bugetare. Reglementeaza raporturile statului apoi cu contribuabilii, reglementeaza rap. Adm financiare cu platitorii de taxe impozite si contributii , reglementeaza controlul utilizarii fondurilor bugetare si mai reglementeaza contenciosul administrativ fiscal adica litigiile care se nasc in procesul de formare repartizare si cheltuire a fondurilor publice. Relatiile sociale care se formeaza din acest proces de realizare a veniturilor sunt grupate pe institutii. Principalele sunt : bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului , bugetele institutiilor publice autonome, bugetele institutiilor finantate integral sau partial din celelalte bugete, bugetele institutiilor finantate integral din venituri proprii, bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a caror rambursare cu cheltuielile aferente se asigura din fonduri publice, bugetele fondurilor externe nerambursabile, bugetele locale. Dreptul financiar se mai ocupa apoi de cheltuielile bugetare, veniturile bugetare care includ impozitele si taxele dar nu se limiteaza la acestea includ si contributii, imprumutul public, controlul financiar de interes public intelegand si controlul judecatoresc respectiv contenciosul administrativ financiar.

Izvoarele dreptului financiar : prin izvor de drept se intelege forma specifica de exprimare a normelor juridice in diferite ramuri de reglementare. Izvoarele dreptului financiar sunt alcatuite din totalitatea normelor juridice a actelor normative care reglementeaza raporturile de formare , repartizare si cheltuirea fondurilor publice. Ca si in alte domenii izvoarele dr financiar sunt generale sau comune si speciale sau specifice. Clasificare : 1. Constitutia Romania cuprinde principiile de baza ale finantelor publice care sunt formulate in titlul 4 intitulat economia si finantele publice art 135 economie, art 137 sistemul financiar, art 138 bugetul public national, art 139 impozite, taxe si alte contributii, art 140 curtea de conturi. Constitutia formulueaza si cateva principii ale dr financiar : principiul legalitatii actelor si operatiunilor, principiul legalitatii impunerii , principiul anualitatii bugetului. Constitutia mai formuleaza si principii importante pentru fiscalitate prevazand in art 56 alin 1 obligativitatea cetatenilor de a contrebui prin taxe si impozite la cheltuielile publice si in art 56 alin 2 principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale. Constitutia contine numeroase dispozitii care au legatura cu finantele publice : gratuitatea invatamantului de stat si acordarea de burse sociale de studii, ocrotirea sanatatii prin organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pt boli, accidente,maternitate si recuperare, protectia sociala si instituirea salariului brut pe tara, conditiile in care se poate realiza expropierea, dreptul cetatenilor la pensie, asistenta medicala in unitatile sanitare de stat si la ajutor de somaj si obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala de natura sa asigure un nivel de trai decent, protectia persoanlor handicapate si dreptul la dezpagubiri a persoanelor vatamate de autoritatile publice. Izvoare specifice dreptului financiar : legile speciale dar si actele emise in executarea legii. Cele mai importante legi : legea 500/2002 , 273 , 215/2001 , 571/2003 , 86/2006 , 30/1991 , 94/1992 , legile bugetare anuale. Ordonantele guvernamentale : acte normative emise de guvern in temeiul unei legi speciale de abilitare. Prin intermediul acestora guvernul dobandind o putere legislativa delegata reglementeaza diverse domenii inclusiv in acest domeniu financiar. Cele mai importante : ordonanta de urgenta 91/2003 , ordonanta 92/2003 prind codul de procedura fiscala stabileste cadrul legal de administrare a impozitelor si taxelor reglementate de codul fiscal a drepturilor vamale , ordonanta 64/2007 privind datoria publica, 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile, 112/ 1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv . Hotararile guvernamentale se emit pentru organizarea executarii legilor intre cele mai miportante domenii financiare : 34/2009 privind organizarea si functionarea ministerului finantelor publice, 109/2009 privind organizarea si functionarea agentiei nationale de administrare fiscala.

Izvoare comunitare Izvoare international

Curs 3

Pag 87-133

Curs 4

Cheltuielile statului sunt in continua crestere. Cresterea populatiei este un factor determinant al cresterii cheltuielilor. Aceasta crestere are ca efect dezvoltarea, implica o crestere a volumului de utilitati publice : strazi, iluminat, transport, energie. Cresterea nr populatiei in varsta presupune cheltuieli mai mari pt sanatate si pensii. Cresterea veniturilor pe cap de locuitor este un alt factor ce determina o sporire a cererii de consum pt servicii produse pe sectorul public cum sunt educatia si sanatatea. Un alt factor este cresterea exigentelor populatiei fata de nivelul serviciilor publice oferite de stat. populatia este chiar mai atenta la beneficiile rezultate din cheltuieli decat la cresterea impozitelor. Cheltuielile publice cresc pt ca creste numarul bugetarilor. Cheltuielile publice cresc si pt ca statul isi dezvolta sectorul sau de activitate prin constituirea de intreprinderi pe seama bugetului statului. Un alt factor este extinderea retelei publice de invatamant, santate si cultura. Alt factor este cresterea cheltuielilor pt operatiuni de sistematizare. Sistematizarea presupune cheltuieli vaste si multiple. Simpla organizare administrativa presupune mari cheltuieli. Alt factor este organizarea asistentei sociale si organizarea asigurarilor sociale. Reducerea varstei de pensionare are ca efect direct cresterea cheltuielior pt fondul de pensii. Cheltuielile publice cresc pt ca in zilele noastre cresc cheltuielile militare. Aceste cheltuieli au fost mereu foarte mari. Principalele surse de venituri ale statului : -impozite, taxe si contributii -veniturile nefiscale ale statului care se realizeaza din vanzarea si exploatarea bunurilor statului -resurse de trezorerie -imprumuturi -emisiunea de moneda fara acoperire Alta clasificare se poate face :

-in functie de destinatia pe care o au si de bugetul in care sunt prevazute in venituri ale bugetului de stat -fonduri speciale -venituri ale bugetelor locale In funtie de provenienta : interne si externe Cea mai importanta clasificare : fiscale si nefiscale. Orice venit are o denumire generica stabilita in raport cu natura sa economico-financiara cu natura sa juridica. Veniturile bugetare se numesc impozite, taxe, contributii, prelevari, varsaminte. In cadrul aceleiasi categorii fiecarui venit bugetar ii este atribuita si o denumire specifica, o denumire prin care venitul este individualizat in raport cu venituri din aceiasi categorie. Ex : impozit pe venit, pe profit, pe venitul agricol, taxa pe valoare adaugata, acciza, taxa vamala, taxa de timbru, consulata, taxa pt eliberari autorizatii. Contributii pt fondul de somaj, aigurari medicale de sanatate. Principalele categorii de venituri publice nefiscale: Ponderea acestora in total veniturilor statului este mai redusa decat a veniturilor fiscale. Prima categorii de venituri nefiscale : venituri din activitatile economice si vanzarea bunurilor statului. Aceasta categorie isi are izvorul in prioprietatea sau exploatarea facuta de stat ca subiect economic. Statul prin dezmembramintele sale : judet municipiu, comuna are proprietati pe care le exploateaza direct sau a caror exploatare o transmit altor persoane. In acest caz statul realizeaza venituri ca orice agent economic, o parte ajungang la bugetul statului ca profit ce se cuvine statului si alta parte ca impozit pe care intreprinderile statului trebuie sa le plateasca ca orice alt contribuabil. Vanzarea bunurilor se justifica prin considerentul ca statul este cel mai prost administrator. Romania nu a facut exceptie la regula de politica financiara. Alta categori de venituri : monopolurile statului sunt incluse in categoria impozitelor indirecte pe considerentul ca acestea ar fi modalitati de impunere care constau in dreptul exclusiv al statului fie atat asupra productiei cat si a vanzarii unor produse cum sunt sarea bauturile alcoolice, tutunul fie numai asupra productiei si comertului curidicata sau asupra comertului cu amanuntul. Este de remarcat ca monopolurile confera un drept de exclusivitate intr-un domeniu de activitate productie comert, exploatare de bunuri si ca in cazul monopolurilor veniturile statului sunt formate atat din profitul creat din procesul de producere desfacere sau exploatare a bunurilor pe care statul le face ca orice agent economic dar in conditii de privilegiu cat si in impozitul cuprins in pretul produselor astfel realizate si care se incaseaza de la consumatorii acestor marfuri. Atunci cand isi rezerva exclusivitatea inlaturand concurenta, statul actioneaza in temeiul dreptului sau regalian a dreptului de reglementare a anumitor activitati economice pe care si le rezerva spre a le desfasura in exclusivitate. In mod normal, veniturile realizate din activitatile de monopol ar trebui sa fie mai mari decat cele realizate din mipozitele pe consumatie incluse in pretul produselor realizate prin monopolurile statului. Cei care includ monopolurile in categoria de venituri fiscale o fac pt ca reglementarea acestora se intemeiaza ca si in cazul impozitelor prin puterea de constrangere a statului. Dar in cazul impozitelor puterea de constrangaere se exercita pentru a se preleva o parte din venitul realizat, in timp ce in cazul

monopolurilor statul isi exercita autoritatea pt a reglementa un anume domeniu de activitate, a-si rezerva acel domeniu si a exclude practic concurenta. Monopolurile statului sunt instituite de regula asupra productiei si sau vanzarii unor produse cum sunt alcoolul, tutunul, sarea, cartile de joc, jocurile. Monopolurile fiscale pot fi depline sau partiale. Sunt depline atunci cand se instituie atat asupra productiei cat si a comertului si sunt partiale atunci cand sunt instituite asupra productiei fie numai asupra comertului. Printre tarile in care monopolurile aduc incasari importante se afla Italia, Germaniaalcool, Spania-tutun si petrol, Tunisia. In Romania regimul monopolurilor este reglementat prin legea 31/1996 modificata prin legea 171/2001. Potrivit acestei legi prin monopol se intelege sdreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat la activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora. Monopol de stat este fabricarea si comercializarea armamentului, munitiei, producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substantelor stupefiante, extractia, productia, prelucrarea metalelor pretioase si a pietrelor pretioase, producerea marcilor postale si a timbrelor fiscale, fabricarea si importul in vederea comercializarii in conditii de calitate a alcoolului si a bauturilor spirtoase distilate, fabricarea si importul invederea comercializarii in conditii de calitate a produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete, organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza directe sau disimulate si organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive. Exceptie nu constituie monopol de stat fabricarea bauturilor alcoolice in gospodariile personale pentru consum propriu. Administrarea monopolului de stat se face de catre ministerul finantelor publice exploatarea activitatilor facandu-se de catre agentii economici cu capital de stat si privat inclusiv de producatori individuali pe baza de licente eliberate de ministerul finantelor cu avizul ministerului de resort sau a bancii nationale in cazul metalelor pretioase si al pietrelor pretioase. Licenta este o autorizare acordata de stat pt o perioada determinata in baza careia o persoana fizica sau juridica poate sa produca, sa prelucreze ori sa comercializeze in cantitatea solicitata si de o anumita calitate un anume produs sau serviciu care face obiectul monopolului de stat in schimbul unui tarif de licenta. Titularii de licenta au obligatia sa respecte conditiile de licenta pt care a fost acordata si de plata tarifului de licenta. Sumele platite reprezinta venit al bugetului de stat sau dupa caz al bugetelor locale. Licenta este nominala si se elibereaza pt locurile solicitate si in care se desfasoara activitatea pt care licenta este acordata. Licenta nu poate fi cedata nici direct nici indirect. Compania nationala, loteria nationala si comitetul olimpic roman beneficiaza de licenta pt activitatile proprii pe care le desfasoara. Cei condamnati pt delapidare, furt etc nu pot obtine licente de exploatare in regim de monopol. Emisiunea de bani fara acoperire este alta sursa de venit. Constituie un procedeu care este folosit de stat in perioade de criza. Este un procedeu extrem de pericolos de alimentare a bugetului statului pt ca genereaza inflatie. Legea finantelor publice interzice emisiunea de moneda fara acoperire. Resursele de trezorerie. Este casierul si bancherul statului. Venituri ale trezoreriei pot fi doar veniturile acelea doar din dobanzi. Imprumutul public . statele recurg la imprumuturi cand au nevoie de venituri pe care nu le pot obtine din alte surse. Recurgerea la imprumuturi este un procedeu de realizare de venituri la buget pe

care finantistii il privesc cu rezerve si aceasta pt ca imprumuturile publice nu reprezinta cu adevarat venituri, de vreme ce trebuie restituite cu costuri aferente acestora. Dar cei mai multi finantisti privesc cu rezerva imprumuturile pt ca angajeaza generatiile viitoare. Cei mai severi critici sunt liberalii care sustin prin noi insine. Imprumutul public este imprumutul pe care il face statul in situatii exceptionale pt a acoperi nevoile temporare de resurse. Imprumutul public se poate realiza in mai multe forme, se poate contracta in numele unor institutii publice ale statului. Forma cea mai frecvent utilizata a credului public o reprezinta imprumuturile contracte de la autohtoni, de la detinatorii de capitaluri din tara urmate de imprumuturile in strainatate de la alte state, guverne ori institutii financiare. Imprumul de stat este intelegerea intervenita intre imprumutator pe de o parte care poate fi persoana fizica sau juridica si stat pe de alta parte prin care imprumutatorul consimte sa puna la dispozitia statului imprumutat o suma de bani pe o perioada determinata iar acesta se angajeaza sa o restituie la termenul convenit si sa achite dobanda si alte costuri aferente. Imprumutul de stat are caracter contractual dar de regula posibilitatile imprumutatorului sunt limitate la a accepta sau nu acordarea imprumutului in conditiile stabilite de stat. Statul este acela care stabileste marimea, conditiile imprumutului si de rambursare si dobanda acordata fara a consulta potentialii imprumutatori. De regula imprumuturile de stat sunt facultative pt imprumutatori dar sunt cunoscute si cazuri de imprumuturi fortate , forma la care statele apeleaza in situatii de criza grava. Imprumutul de stat are caracter rambursabil, sumele subscrise fiind restituibile in conditiile si la termenele fixate de stat. exista si imprumuturi perpetui in cazuri in care statul se limiteaza la plata unor dobanzi catre creditorii sai pe durata nedeterminata. De regula dobanda pt imprumutl de stat este mai mare decat dobanda bancara. De aceea bancile nu vad cu ochi buni aceste imprumuturi. Imprumutul poate fi extern sau intern. Formele de realizare a imprumutului intern sunt titulurile de stat sau obligatiunile, imprumuturi de la BNR, obligatiunile pe termen lung . titlurile se emit de catre ministerul finantelor publice si atesta calitatea detinatorului pt suma inscrisa in titlu, in contra cui sunt varsate sumele de bani prevazute in titluri. Imprumutul intern de ala BNR : se poate imprumuta in cazuri exceptionale. Acesta este un imprumut fara dobanda dar cuantumul nu poate depasi 10% din totalul bugetului aprobat dar si in acest caz imprumutul trebuie restituit in termen de 6 luni. Obligatiunile pe termen lung. Pot imbraca forma vanzarii de operatiuni, vanzarea de obligatiuni prin subscriptie sau vanzarea prin intermediul bursei de valori. Statul este indreptatit dar si obligat uneori sa garanteze imprumuturi externe facute de persoane fizice sau juridice in conditii anume reglementate. Cea mai frecventa forma de imprumut este creditul extern.

Tema -imprumutul romaniei cu fondul monetar international si comisia europeana