P. 1
Steaua fara nume - Mihail Sebastian

Steaua fara nume - Mihail Sebastian

|Views: 317|Likes:
Published by Nicoleta Raducanu
teatru
teatru

More info:

Published by: Nicoleta Raducanu on Jan 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/18/2013

pdf

text

original

Steaua fără nume

Mihail Sebastian
ACTUL 1..4
SCENA I ŞEFUL - UN ŢĂRAN SCENA II ŞEFUL - PROFESORUL SCENA III ŞEFUL - ICHIM - ŢĂRANUL (la ghişeu) SCENA IV ŞEFUL - DOMNIŞOARA CUCU SCENA V D-ra CUCU - ELEVA SCENA VI D-ra CUCU - ELEVA - PROFESORUL SCENA VII D-ra CUCU- PROFESORUL SCENA VIII ŞEFUL - ICHIM SCENA IX ŞEFUL - PASCU SCENA X ŞEFUL - PASCU - PROFESORUL - apoi D-ra CUCU SCENA XI ŞEFUL - PROFESORUL SCENA XII ŞEFUL - PROFESORUL - ICHIM SCENA XIII PROFESORUL - ŞEFUL - CONDUCTORUL - NECUNOSCUTA SCENA XIV ŞEFUL - PROFESORUL - NECUNOSCUTA ACTUL II SCENA I PROFESORUL - NECUNOSCUTA SCENA II PROFESORUL - D-ra CUCU - UDREA SCENA III PROFESORUL - NECUNOSCUTA SCENA IV PROFESORUL - NECUNOSCUTA - UDREA SCENA V NECUNOSCUTA - PROFESORUL ACTUL III SCENA I PROFESORUL - MONA SCENA II MONA - ELEVA SCENA III ELEVA - ŞEFUL - GRIG SCENA IV ŞEFUL - GRIG SCENA V GRIG - MONA SCENA VI GRIG - MONA - PROFESORUL SCENA VII GRIG - MONA SCENA VIII GRIG - MONA - D-ra CUCU SCENA IX MONA - D-ra CUCU SCENA X MONA - GRIG SCENA XI MONA - GRIG - UDREA SCENA XII MONA - GRIG - UDREA - PROFESORUL

SCENA XIII MONA - PROFESORUL SCENA XIV PROFESORUL – UDREA

Piesa "Steaua fără nume" a fost prezentată pentru întâia oară în seara zilei de 1 Martie 1944 pe scena teatrului Alhambra cu următoarea distribuţie în ordinea intrării în scenă:
ŞEFUL GĂRII Marcel Anghelescu UN ŢĂRAN I. Şerbănescu PROFESORUL Radu Beligan ICHIM C. Iordănescu D-RA CUCU Nora Piacentini O ELEVĂ Nineta Gusti PASCU N. Tomazoglu CONDUCĂTORUL G. Basmagian NECUNOSCUTA Maria Mohor UDREA V. Brezianu GRIG Mircea Şeptilici DIRECŢIA DE SCENĂ Soare Z. Soare DECORURI Mircea Şeptilici

ACTUL I
Gara mică în provincie. Biroul şefului de gară, care este în acelaşi timp "birou de mişcare, telegraf, "cassa de bilete". In peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o uşe cu geam şi uşa cu fereastra dă în spre peron. Se văd prin ferestrele afumate, peronul gării, doi stâlpi de felinar, linia ferată, câteva vagoane de marfă, trase undeva mai departe pe o "linie moartă". Intre fereastră şi uşe, fixată în perete, un orologiu mare, în fund, arătătoarele înţepenite în cadran, arătând 3 şi 12 minute. In peretele din stânga, o ferestruie mică, pătrată, de ghişeu, răspunzând de sigur în sala de aşteptare, pe unde se cumpără şi se vizează biletele. In restul încăperii, mobilă şi ustensile adecuate. Un aparat telegrafic, frâne, telefon etc. Pe pereţi un mers al trenurilor şi diverse tabele şi avize ceferiste. La ridicarea cortinei nu e nimeni în scenă. Telefonul sună, aparatul telegrafic bate, amândouă fără răspuns, cine ştie de când. Uşa dinspre peron larg deschisă. O locomotivă manevrează undeva pe o linie secundară gâfâind şi suflând din greu. O voce se aude strigând somnoroasă, fereşte linia, fereşte linia. Un ţignal ascuţit, ca un nechezat de mânz, sgomot de tampoane etc. Intre timp telegraful şi telefonul sună mereu.

SCENA 2ŞEFUL - UN ŢĂRAN

Intră şeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda de hârtie, o rupe, şi pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care' amuţeşte. Se îndreaptă spre telefonul din perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul. ŞEFUL Allo, allo... (Nu răspunde nimeni probabil. Acroşează De afară se aude un nou şuerat de locomotivă. Şeful merge spre uşă şi din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie): Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru când o trece acceleratul. Vezi. de raţe şi de gâşte. Să nu-mi calce vreuna, că te pui s'o mănânci... Ş'o plăteşti. (îşi scoate chipiul şi-l pune în cuier. Merge spre masa telegrafului şi ia loc acolo şi citind încă odată banda ruptă adineaori din aparat. Pe uşe intră un ţăran). ŢĂRANUL Dacă nu vă e cu supărare. ŞEFUL {Sever): Ce pofteşti d-ta? ŢĂRANUL Un belet pentru. ŞEFUL Treci la cassa de bilete. ŢĂRANUL Păi io ziceam că. ŞEFUL Treci la cassa de bilete, n'auzi? (Se ridică de pe scaun şi vine spre uşă): Aici intrarea e oprită. Scrie şi pe uşe. (închide uşa): Intrarea particularilor oprită. Strict oprită. (Ţăranul a rămas afară pe peron, în faţa uşii ce i s'a închis în nas şi o clipă rămâne acolo, ca şi când ar silabisi avizul. Pe urmă trece spre stânga, spre faţa ferestrei şi dispare. Şeful a revenit la birou. Abia s'a aşezat, că se şi aud ciocănituri în ferestruica din stânga. Şeful ridică oblonul ghişeului, apare capul ţăranului). ŞEFUL Ce pofteşti d-ta? ŢĂRANUL Să-mi daţi un belet pentru. ŞEFUL (Scurt): Mai târziu. (Vrea să tragă în jos ferestruica). ŢĂRANUL Nu-i aicea cassa de belete? ŞEFUL Aicea e. Dar nu e deschis. ŢĂRANUL Păi parcă ziceaţi. ŞEFUL N'auzi omule că nu s'a deschis. ŢĂRANUL Şi când se deschide? ŞEFUL Scrie afară. (Trage ferestruica pe jumătate, pe urmă citeşte un bilet lipit pe geamul ghişeului): "Cassa de bilete se deschide jumătate oră înainte de sosirea trenului". ŢĂRANUL

(întroducându-şi capulpe sub ferestruică): Şi trenul când soseşte? ŞEFUL Scrie afară. (Trage definitiv oblonul ghişeului. Se aşează iar la birou. Pe peron se vede trecând prin faţa ferestrei silueta profesorului, care, o secundă mai târziu apare în faţa uşii, parcă ezită puţin, ridică privirea spre -probabil - orologiul peronului, se uită la ceasul lui de mânaşi pe urmă deschide uşa).

SCENA 4ŞEFUL - PRO FESORUL
Profesorul 30-32 ani. îmbrăcat curat, chiar îngrijit, dar modest. PROFESORUL Bună ziua. ŞEFUL (Cordial): Aaaa! Am onoarea, dom' profesor. Lume nouă. PROFESORUL (Din prag): Voiam... ŞEFUL Intră, intră te rog. PROFESORUL Voiam. voiam numai să întreb. ceasul de afară de pe peron. merge înainte? ŞEFUL Uneori. Alteori rămâne în urmă. PROFESORUL Aşa gândeam şi eu. fiindcă. ŞEFUL (Arătându-i un scaun): Da ia poftim. Nu iei loc? PROFESORUL Nu, mulţumesc. Intrasem doar să văd cât e ceasul. (Se uită la orologiul din perete): 3 şi 12. Nu se poate. (Se uită la ceasul lui de mână). ŞEFUL De ce? Cât e la al d-tale? PROFESORUL 7 fără 20. ŞEFUL Păi aşa o fi. (Se duce spre orologiu şi întoarce cu degetul minutarele): Le mai aşez şi cu mâna. că dacă ar fi să mă iau după ele. PROFESORUL Dar atunci. atunci d-ta nu ştii niciodată cât e ceasul. ŞEFUL Ei asta-i... Cum să nu ştiu? Când trece 747 dinspre Câmpina, e 8. Când vine 115 dinspre Sinaia, e 8,20: când se încrucişează 63 cu 97, e 12 şi 5. Când vine d-ra Cucu, e 7. Şapte precis. PROFESORUL Şi dacă întârzie? ŞEFUL Cine? D-ra Cucu? N'o cunoşti. PROFESORUL Nu. Trenul. Cum ştii d-ta când întârzie trenul?

Când ieri dimineaţa mi-a venit înştiinţare dela Bucureşti. dar ştii lefter. Că chiar îi ziceam: ce te sculaşi femee cu noaptea 'n cap. . că-mi era somn. PROFESORUL E o carte mai. ŞEFUL Fac prinsoare că iar e vorba de o carte. ŞEFUL Dar de ce? E o chestie importantă? PROFESORUL (Evasiv): Da. cu magazinul general. nişte ace. să baţi capul omului.. Aştept. Am fost azi noapte la Judecător la un poker.. de pe uliţa veche. că nu se mai găseşte.. PROFESORUL Totuşi. Credeam că nu mai vine. uitându-se la ceasul din perete şi pe urmă la al lui): Numai de n'ar întârzia. că a sosit.. Personalul. Vine la timp? ŞEFUL De ce? Pleci undeva? Aştepţi pe cineva? PROFESORUL Da. încă din astă iarnă.. PROFESORUL (Preocupat. bunăoară astăzi. L-am văzut azi dimineaţă când a plecat. de fapt nu aştept. Vezi. Cum să-ţi spun eu? mai rară. PROFESORUL (Parcă puţin neliniştit): Ai vorbit cu el? Ţi-a spus că se întoarce diseară? ŞEFUL N'am prea vorbit. PROFESORUL Pascu. ŞEFUL (Dojenitor): Nu te mai laşi de cărţi dom' Profesor. Şi atunci am rugat pe Pascu.. O comandasem de mult din străinătate. nişte panglici. ŞEFUL A! Omul nostru. dar nevastă-mea i-a dat nu ştiu ce.ŞEFUL Dar ce zor am să ştiu? Pe mine mă găseşte totdeauna aici. ŞEFUL Care Pascu?.. la datorie. ŞEFUL Pe cine? PROFESORUL Adică. PROFESORUL (Ca şi cum s'ar scuza): Da. PROFESORUL Prin urmare n'ai vorbit cu Pascu? ŞEFUL Eu nu. mai deosebită. I-am dat lui Pascu să-mi aducă ceva dela Bucureşti.. M'au lăsat lefter al dracului. să-i cumpere dela Bucureşti. dela librari.

Uite. PROFESORUL Aşa? Atunci. am treabă. . sau la bodegă. ŞEFUL Ba chiar aşa e. ŞEFUL Dar de ce să te duci? Mai bine stai aici să vezi cum trece rapidul.. Intâiu trece rapidul. PROFESORUL Care rapid? ŞEFUL Automotorul. ŞEFUL E plin de coconet şi de domnişori spilcuiţi. PROFESORUL Exagerează.. PROFRSORUL Nu prea am timp. Venişi la gară să-i ieşi înainte. dacă într'un târg ca al nostru. stăteam de vorbă cu judecătorul şi farmacistul. dom' Profesor.ŞEFUL Şi n'ai avut răbdare să ţi-o aducă acasă. că e frumos. PROFESORUL Nu. patimă mare. cum avem?. ŞEFUL Dar de ce? PROFESORUL La mine acum e 7 fără 14. "Băiat bun Profesorul . Să mai faci un pokeraş. ŞEFUL Zău!. Să mai schimbi o vorbă. Da' noi. atunci am venit prea devreme.. da. PROFESORUL O aştept de atâtea luni. PROFESORUL . bravo! îmi plăcuşi. Se duc la Sinaia să joace la ruletă. chiar azi noapte.zicea Lascu farmacistul . Nu te vede omul la cafenea.. ŞEFUL Ei. Mai am timp să mă duc şi să mă întorc. Să mai iei o ţuiculiţă. Cum zicea şi d-ra Cucu. Nu te mai saturi de ele. Da. toată ziua cu nasu 'n cărţi". PROFESORUL (S'a uitat din nou îngrijorat la ceasul lui apoi la cel din perete): D-le Şef! Eu cred că ceasul d-tale stă. (Merge spre ceas şi pe urmă mişca limba cea mare a orologiului): Cum trece vremea domnule! PROFESORUL Mai e mult până vine personalul? ŞEFUL Mai e. sau la grădină. noi intelectualii.dar are un cusur. ŞEFUL Patimă mare cărţile. nu.

(îşi trage capul înapoi şi lasă jos oblonul): Ascultă. că vine cucoana lu' domnu Lascu. scoate capul şi strigă): Ei! Nu e nimeni la bilete? S'a deschis cassa.ICHIM . se mai uită odată înăuntru. că se duce la târguit.ŢĂRANUL (la ghişeu) ICHIM (Din prag): Dom' Şef! A zis cucoana să-mi daţi bani. Câte parale face? ŞEFUL 380 cu clasa 3-a. ICHIM N'am. ridică oblonul. ICHIM (Mormăind. ŞEFUL Ei drăcie. Mă 'ntorc (Iese). se duce spre ferestruica ghişeului. Ia vezi. unde a dispărut. îl închide la loc): Ichim! N'ai tu nişte bani mărunţi până mâine. ŞEFUL Cât? ICHIM A zis că cinci sute. în vizită. că dumneaei se duce în târg şi că mâine nu poate. ICHIM Dom' Şef. aia de-a călcat-o acceleratul. a mai deschis odată sertarul şi pe urmă. care voia să cumpere un bilet. (In momentul acesta se aud bătăi în ferestruică). Aproape în acelaş timp pe peron. ICHIM A zis c'acum. se vede prin fereastra îchim. ŞEFUL De. Ichim. 509 lei. Ichim. SCENA 7ŞEFUL . se uită înăuntru şi pe urmă-l închide): Să lase pe mâine. ŞEFUL (S'a căutat prin buzunare. cu un cărucior ceferist. Profesorul şi îchim se întâlnesc cam în dreptul uşii. Că m'aţi pus eri de-am plătit raţa.Las'că mă întorc. să trăiţi dom' Şef. aducându-şi aminte. Cât ziceaţi? ŞEFUL 380. magazionerul. parcă s'a întors. îchim se opreşte în faţa uşii rămasă deschisă. parcă era unul adineaori. că e zi 'ntâi şi primim leafa. Ba stai. ŞEFUL 500? (Deschide un sertar. ŞEFUL Până unde? ŢĂRANUL Până la Jirovăţ. Nu ajunge. (Deschide încă odată sertarul. dinspre stânga. ŞEFUL Mai bine să-ţi dau un bilet pentru Imoasa. Regulamentul. ce să-ţi fac. omule? ŢĂRANUL (Introducându-şi capul): Păi să-mi daţi un belet. mai mult pentru el): Şi barem s'o fi mâncat. Regulamentul înainte de toate. (Ridică din nou oblonul): Ce vrei. Profesorul dispare prin stânga. Ce să cauţi la Jirovăţ? ŢĂRANUL . 500 a zis cucoana. Ori vrei a doua? ŢĂRANUL Ba m'a ferit Dumnezeu.

Şeful urmăreşte panglica hârtiei. şi şase şi 9. ŢĂRANUL (Numărândbanii): 400. (Trece prin faţa uşii spre dreapta. ŞEFUL Ce mai e? Ce mai vrei? ŢĂRANUL Da' dac'o fi să plec la Imoasa. trebue alţi bani? ŞEFUL Nu. Prin fereastra se vede trecând pe peron. d-ra Cucu. ŢĂRANUL Da' ce să fac la Imoasa? ŞEFUL Nu zici că ai un cumătru? ŢĂRANUL Ba am. ŞEFUL (Tâindu-lscurt): Atunci să-ţi dau pentru Imoasa. ŞEFUL Atunci ce mă mai ţii de vorbă.. 500. ŞEFUL Nu-i nimic. D-ra CUCU Bună ziua. (A şi scos un bilet din raftul cu cartoane. Scoate banii şi pleacă sănătos. şi patru. Şi am un cumătru la Jirovăţ de are prăvălie.DOMNIŞOARA CUCU Telegraful bate. . dom' Şef. Ichim.Păi am nişte opinci de vânzare. d-ră Cucu. ŞEFUL (Bătând în geam): Săru'mâna. ICHIM Am înţeles. îl stampilează la maşină. (Iese. la Imoasa.. îşi ia căruciorul şi dispare pe peron în dreapta. (Şeful nu-lmai lasă să termine şi trage oblonul). ŞEFUL Da' la Imoasa n'ai niciun cumătru? ŢĂRANUL Ba am şi acolo.. dinspre stânga. că eu de felul meu.. continuându-şi plimbarea pe peron). ŞEFUL (A luat banii şi aproape instantaneu a lăsat oblonul în jos): Dă-i cucoanei banii. II vizezi pe ăsta la gară. Se aud bătăi în oblonul ghişeului Şeful ridică oblonul). şi i-l dă): 509 lei. SCENA 8ŞEFUL . ŢĂRANUL Aha! Care vasăzică... îţi faci treburile acolo şi p'ormă a doua zi te urci în tren şi mergi mai departe. Te dai jos la Jirovăţ. domnu Ispas... ŢĂRANUL 509? Păi eu aveam treabă la Jirovăţ.

D-ra CUCU Dac'o prind. (Toată această convorbire a avut loc în fundul scenei. Era raţă. Ţi s'a părut. ŞEFUL Da' de unde. ŞEFUL Prea eşti aspră. ŞEFUL Aşi. Şeful fiind în pragul uşei.ŞEFUL (Se ridică dela masă. d-le Ispas? Ţi-a călcat ieri rapidul un curcan? ŞEFUL Cum? D-ra CUCU Aşa mi-a spus azi dimineaţă. D-ra CUCU Ia te uită cum exagerează lumea! ŞEFUL O raţă pestriţă. Ţi se pare. O minune! D-ra CUCU Da parcă tot a fost o chestie cu un curcan? Sau curcă era? ŞEFUL Ei! Acu trei săptămâni. Pe urmă se întoarce): Aşi. că-i spusese dirigintele. M-me Voinea. Să n'o sperii. (Iese pe peron şi se uită în dreapta şi în stânga cu un aer de prefăcută indiferenţă. în cancelarie. după Rusalii. D-ra CUCU (Cu o mişcare bruscă de alarmă. ŞEFUL Treci după uşe. Nu e nimeni. iar d-ra Cucu pe peron. D-ra CUCU . intră în birou): O elevă! ŞEFUL O elevă? D-ra CUCU Mi se pare că e Zamfirescu. Pe aia o călcase un tren de marfă. în faţa uşii). A fost acceleratul. D-ra CUCU Dar ce-am auzit. ' D-ra CUCU Ba aici. Zicea c'a aflat bărbatu-său dela poştă. parcă-i mai răcoare. la d-ta. muta minutarul la 7 fix): Cum trece vremea dom'le! (Iese pe urmă în prag): Cald! Cald al dracului domnişoară Cucu. Zamfirescu dintr'a şasea. se apropie de orologiul din perete. Şi pe urmă nu era curcan. la şcoală. la gară. Nici n'ai zice că suntem în Mai. azi la prânz. d-ră Cucu? Mai întâi n'a fost rapidu. D-ra CUCU (Se trage pe lângă perete şi duce degetul la gură): Ssst! ŞEFUL Lasă-mă pe mine să văd. de Ştiinţe Naturale. o dau afară din şcoală. S'a înserat şi uite ce zăpuşeală. Parc'am fi în Iulie. cu ciocul sur. să nu te vadă. A făcut-o nevastă-mea pe varză.

. (se aude de departe un şuerat ascuţit. Miroase a parfum când trece. Linie inundabilă. . Şeful se întrerupe): Iauzi-l că vine. (După o secundă. dar într'un oraş cum se cade n'ar trebui să se permită. Salut. se apropie. Le place să se sgâiască la ferestrele vagoanelor şi să-şi facă semne cu bucureştenii. Nu ne trebue. dar în prag tresare.. Plin de jucători de ruletă şi femei. I-aşi da pe toţi jos din tren şi le-aşi pune lopata în mână. rămâne într'o atitudine încordată de pândă.. ŞEFUL (Ridicând receptorul): Allo!. D-ra CUCU (Reprobatoare): Stai cu mâna la chipiu? ŞEFUL Ce să fac ? Regulamentul!. D-ra CUCU Aşa le-ar trebui.. (Sună telefonul).. să se împotmolească p'aici pe la noi. Am spus de o mie de ori că nu e voie să vie la gară. şi 'ntr'o toamnă. două. Ce-ar mai fi dac'ar opri? D-ra CUCU (Indignată): Să oprească? N'avem nevoie. ŞEFUL Ba eu drept să spun. Am pus şi afiş la cancelarie. Şi eu stau cu mâna la chipiu. linia întâia.. . D-ra Cucu dă să iasă şi ea pe peron. Se aude doar sgomotul roţilor depărtându-se. Prin fereastră se vede din spate. D-ra CUCU Tren de pierzanie. acum vreo 20 de ani.. trece prin fund. D-ra CUCU Automotorul ăsta e un scandal.. devine asurzitor: cu o iuţeală de fulger şi cu un ţipăt scurt de locomotivă. Ce e desmăţul ăsta? Una. face un pas înapoi şi scoţând numai vârful nasului afară. îmi pare rău când îl văd aşa. D-ra CUCU Las'că ştiu eu ce le place.. aşa cam prin Noemvrie.. ŞEFUL Ehei! Câte d'astea am văzut eu. nicio mişcare. Eram de serviciu la Deduleşti. I-a dat drumul dela canton.... ŞEFUL Asta aşa zic eu. Câteva secunde după trecerea monstrului. (Ia din cuier chipiul şi-l pune pe cap).. să cureţe linia. D-ra CUCU Nu ştiu a ce miroase. vindicativ): Nu dă Dumnezeu o iarnă cu zăpadă mare.(Ritos): O dau afară. numai cum îmi sboară prin 'naintea ochilor.. ŞEFUL Şi nici măcar nu opreşte la noi. salutând smirnă. şeful. şeful dispare din dreptul ferestrei spre stânga. Nu se uită el la noi..a văzut ceva. nu mai am linişte în cursul superior. e mai răcoare. d-ră Cucu. De când l-au pus in circulaţie. Un sgomot ritmat de roţi şi pistoane creşte. Sgomotul trenului se apropie. hai la gară. trenul automotor. Toate fetele şi-au pierdut capul. Ei. ŞEFUL Tren de lux. pe linia Făurei. {închide telefonul): Vine automotorul de Sinaia. Eu l-aşi pune să treacă noaptea şi cu perdelele trase. ŞEFUL Ei! Le place şi lor că.. (Iese pe peron. Da. uşoare.

(Vrea să plece). Ia vino aici domnişoară. ai? La gară! ELEVA (Pierdută): Domnişoară.ELEVA D-ra CUCU (Făcând un pas pe peron): Zamfirescu! (Formidabilă): Stai pe loc. Să n'aud o vorbă. D-ra Cucu cu un gest scurt îi arată elevei uşa biroului): Intră înăuntru. trage uşa): Ce cauţi aici? ELEVA (Pe jumătate moartă): Dom'şoară vă rog. numărul. D-ra CUCU Taci! (Caută în buzunărelul de sus al şorţului şi scoate de sus un petec de stofă): L-ai prins în copci! Şi de când porţi d-ta gamenul pe o ureche? Şi şorţul pe talie! (Cu fiecare cuvânt îi corectează ţinuta): Unde te trezeşti? La bal? SCENA VI D-ra CUCU . Te faci că nu ştii? Ce număr ai? ELEVA 218. Abia îndrăsneşte să se apropie de teribila d-ră Cucu.PROFESORUL PROFESORUL (Deschide uşa. n'auzi? (Prin fereastră se vede ivindu-se din stânga o fată de şcoală în uniformă.. Intră şi ea. D-ra CUCU Taci! (Din dreapta se iveşte Ichim împingând căruciorul lui ceferist. Unde ti-e numărul? ELEVA (Inocentă şi speriată): Numărul? D-ra CUCU (Apucând-o de mâneca stângă a şorţului): Da.. Zamfirescu. de astea-mi eşti d-ta? Aici îţi faci d-ta veacul? La gară.. D-ra CUCU Taci! (Răspicat): Ce cauţi aici? ELEVA Dom'şoară vă rog. dă să intre.ELEVA . a.SCENA V D-ra CUCU . a căzut. (Fata ezită): Intră înăuntru. Zamfirescu! ELEVA Dom'şoară vă rog. D-ra CUCU Taci! Nenorocito. domnu Miroiu. stai.. dar se opreşte în prag): Pardon. care a rămas în faţa uşii şi-i face semn cu degetul): Prin urmare. D-ra CUCU Şi unde e? ELEVA A. n'auzi? (O împinge înăuntru. . Stai să vezi cu ochii d-tale. Mai aproape! Mai aproape. D-ra CUCU Stai. D-ra CUCU L-ai prins în copci.

Să vedeţi. ELEVA (O licărire de speranţă). las-o să răspundă. dar mai ales.". î n orele când trece automotorul". mai neconvins): Ei? D-ra CUCU Ce cauţi la gară. poate că n'a ştiut. s ă se plimbe la gară ziua sau seara. D-ra CUCU Ce să răspundă? Ce să răspundă? (Către elevă): Poftim. D-ra CUCU Taci! PROFESORUL Dac'o întrebi. PROFESORUL (Blând): Chiar pe peron? D-ra CUCU (Sdrobitor): Chiar pe peron. D-ra CUCU (Cruntă): Ei ? PROFESORUL (Mai slab. Zamfirescu? ELEVA (Ca o lecţie): "E interzis elevelor din cursul inferior şi mai ales din cursul superior. domnule profesor. negru pe alb? Nu l-ai copiat pe caiet de 75 de ori? Nu l-aţi învăţat pe dinafară în ora de educaţie? (Schimbare de ton. Zamfirescu? N'am pus afiş la şcoală.PROFESORUL (Intrând): S'a întâmplat ceva? Ce s'a întâmplat? D-ra CUCU Ce s'a întâmplat? Mă mai întrebi ce s'a întâmplat? (Cu un calm sdrobitor): Adineaori a trecut automotorul şi am prins-o pe dumneaei (gest acuzator) pe peron. Zamfirescu? ELEVA Să vedeţi. D-ra CUCU Taci! (cătreprofesor). ELEVA (Năucită): Ce să răspund? D-ra CUCU Ce cauţi aici? De ce ai venit? . PROFESORUL Poate. Poruncitor): Ce scrie în afiş.. D-ra CUQU Mai ales? ELEVA . dom'şoară. N'a ştiut? Cum n'a ştiut? (Către elevă): Cum n'ai ştiut. D-ra CUCU Mai ales! ELEVA . răspunde.. Brusc.

ELEVA Să vedeţi dom'şoară. (Ca un dureros reproş personal): Se poate. Ce desmăţ! Ce perversitate! . D-ra CUCU Şi între timp elevii şi elevele îşi fac de cap. da un colet. D-ra CUCU (Intransigentă): Nicio domnişoară Cucu. Plângi că ai de ce plânge. Să-ţi spun eu de ce ai venit. PROFESORUL (Timid. la cosmografie. Ne socotim noi mâine dimineaţă. (Ii arată uşa cu un gest neiertător.. domnişoară. Zamfirescu Eleonora. nu e poate momentul să ţi-o spun.. Un colet. simplu): Nu-i aşa? ELEVA (Isbucneşte în plâns). modest): Studiez. Iţi place să te uiţi când trec trenurile. (Iese pe peron şi se uită atent în dreapta şi 'n stânga. Pentrucă-ţi place să vii la gară. SCENA VII D-ra CUCU. D-ra CUCU Taci! Şterge-ţi ochii. Pleacă repede. că Orion este o planetă? Că Jupiter este un satelit? Şi Cometa lui Halley o stea căzătoare? D-ra CUCU (Intorcându-se): Nu e nimeni. dar teza d-tale pe al treilea.. PROFESORUL (Care a rămas singur cu eleva): D-ră Zamfirescu. Te dau afară. Pleacă. ELEVA (Intre lacrimi şi sughiţuri): Dom'şoară vă rog. D-ra CUCU Plângi Zamfirescu. Mama. O ia spre stânga. pe lângăfereastră şi dispare câteva secunde). O scrisoare.. Fata iese plângând mereu). D-ra CUCU Ce desordine! Ce scandal! Când eu strig în conferinţă că se duce şcoala de râpă. să spui d-ta.. D-ra CUCU Studiezi?! De asta eşti d-ta profesor? Ca să studiezi? PROFESORUL Cred că da. este mizerabilă. Să te duci drept acasă. Ai să vezi tu mâine după conferinţă. inadmisibilă. PROFESORUL D-ră Cucu.. (Fataplângând face un pas spre uşă). Du-te acasă. Ne mai faci de râsul târgului. d-ta taci. Stai! Stai să nu te vadă cineva... este... Adică o mătuşă a mea.. PROFESORUL (Ca sa pună capăt sbuciumului): Nu te mai osteni. (Omeneşte. D-ta taci şi stai cu nasul în cărţi şi-ţi vezi de stelele şi cometele dtale. Vreau să spun tata.PROFESORUL D-ra CUCU Ai văzut d-le profesor de matematici? PROFESORUL (Timid): Am văzut.

marea. (Se aude un şuerat de locomotivă şi un sgomot de tren). necunoscutul. greoiu. ŞEFUL (Apărând o secundă în prag): Personalul. mai puţin formidabil ca automotorul. foarte serios): D-ră Cucu! D-ta ai fost vreodată la mare? D-ra CUCU Am fost la nămol..PROFESORUL Perversitate ? Exagerezi. depărtarea. Vocea profesorului. Este portul.. Se aude vocea lui "Unde e glasa tria?". se vede un vagon sau două. "Domnu Pascu"! "Nu l-ai văzut pe d-1 Pascu?". Un şuerat. gara este. PROFESORUL Nu la nămol. D-ra CUCU Exagerez? Poţi d-ta să-mi spui ce caută fata asta la gară? PROFESORUL (După o tăcere de o secundă. Sgomot de tampoane. PROFESORUL (Cu o tresărire de emoţie): Vine. până se opreşte. încet.. în timp ce ultimele vagoane trec şi dispar): II terminarăm şi pe ăsta.ICHIM Din stânga. Ţăranul care aleargă să-şi găsească vagonul. într'un ritm descrescând. ŞEFUL (Din prag. D-ra CUCU (Plat): Ce depărtare ? PROFESORUL Este dorul de a pleca. (Iese si ea pe peron). Prin fereastra şi geamul uşii. care trece cu căruciorul. trenul personal. dă-mi voie să-ţi spun. în orele d-tale.. Mişcare pe peron. In altă lume. dacă astea sunt lecţiile pe care d-ta le dai elevelor. D-ra CUCU (Severa): Domnule Profesor.. fund. Ichim.. SCENA 14 ŞEFUL . atunci sămi dai voie să-ţi spun. Locomotiva trece şi dispare în dreapta. Ichim. Trenul se pune din nou în mişcare. ICHIM II terminarăm. intră pufăind în gară. La mare ai fost? D-ra CUCU (Bănuitoare)-: Ce vrei să spui cu asta ? PROFESORUL Intr'un târg de provincie ca al nostru. dom' şef. pe urmă din ce în ce mai repede.. de a fugi. Necunoscutul? Depărtarea. Vine personalul. D-ra CUCU De a pleca? De ce să pleci? Unde să pleci? PROFESORUL In altă parte. D-ra CUCU (Singură în scenă): Auzi d-ta.. la Tekirghiol. ŞEFUL . Paşi şi voci nedistincte. (Iese precipitat).

Numai să găsesc. spre stânga). unde-i domnu Miroiu. PASCU Ia să vedem (deschizând valiza). E al lui domnul Miroiu. Că era adineaori pe-aici. PASCU Ce tot stai să vorbeşti! Aici e raiu. intră. îl pune în cuiu. profesorul. carte! dar ce fel de carte? (Misterios): Ştii câţi bani costă? 22 de mii de lei.PASCU PASCU (Incărcat de valize. PASCU (Tainic): Dom'le Şef! Ce crezi d-ta că e în pachetul ăsta? ŞEFUL Păi ce să fie? O carte. I-am adus tot ce mi-a spus. ŞEFUL De! Nu-i ca aici. ŞEFUL Că bine zici. C'am avut atâtea. ŞEFUL Bine-ai venit domnu Pascu. ŞEFUL Asta e pachetu nevesti-mi? PASCU Nu. SCENA 15 ŞEFUL . ca la noi. vezi. nu. (Ichim dispare spre stânga. Cald al dracului. ŞEFUL Câţi? . ŞEFUL Intră. ICHIM Adevărat. PASCU Aveam o vorbă cu dumneaei. îşi scoate chipiul. oprindu-se în prag): Salutare domnu şef. (Pascu-şi lasă o parte din valize afară şi intră înăuntru cu una singură). şeful intră în birou. PASCU Cucoana-i aici? ŞEFUL E în târg. PASCU Carte.Să mai treacă şi acceleratul de Braşov şi am scăpat. ŞEFUL Ce se mai aude în Capitală? PASCU Cald. siluete de călători cari se îndreaptă spre ieşire. Adineori a plecat. Ichime. se uită în dreapta şi în stânga pe peron): Dom' Profesor! Dom' Profesor! Ia. Raiul pe pământ. (Scoate din valiză un pachet). pe peron oarecare forfoteală continuă. reintrând): Te aştepta. (Iese în prag. (Către Pascu.

la trăsuri. ŞEFUL Fugi d'acolo. pe care-l râsfoeşte cu înfrigurare.. Da. din dreapta. desface repede pachetul şi scoate de acolo un volum mare. rămâne o secundă nemişcat).PASCU 22 de mii. L-am învelit în hârtie albastră. PROFESORUL (Încet îngrijorat): Ai adus? PASCU (Intin%ându-ipachetul): Poftim. Pe urmă trecând spre stânga.. afară. (Ichim vine din stânga. Mulţumesc. îmi pare rău că nu e nevastă-mea aici. PASCU (Scoţând din validă un alt pachet): Uite şi pachetul cucoanei d-tale.) . ia geamandanele lăsate pe peron în faţa uşii şi dispare tot în stânga. PROFESORUL (Luândpachetul. Aici erai? Credeam că n'ai venit? PASCU Se poate. ŞEFUL 22 de mii! SCENA 16 ŞEFUL . la lumină.apoi D-ra CUCU PROFESORUL (Vine grabnic din stânga. aproape de fereastră. Nu se poate. Mulţumesc.PROFESORUL . Auzi d-ta? 22 de mii. (Se uită la pachet. că acuma sunt grăbit. Nu vezi câte bagaje am? ŞEFUL (Ieşind în prag): Ichime! Ichime! Ia pune mâna pe geamandanul lui domnu Pascu şi du-l la trăsură. mi-era şi frică. PASCU Invălmăşeală mare.. PASCU Las-o pe altădată.. ŞEFUL Bravo! Să trăeşti.PASCU . aşa i-am adus-o. trece prin faţa ferestrei. In acel timp. dom' Şef. pe peron. că te opream la masă. dom' Profesor? PROFESORUL Te-am căutat pe peron. Avem o raţă pe varză o minune! A rămas dela prânz. (Explicând repede): A fost profesorul aseară la mine şi mi-a numărat în mână 22 de mii de o mie. ŞEFUL (îngrijorat): Dar ce carte să fie? PASCU Păi ştiu eu? Cum mi-a dat-o librarul din Bucureşti. PASCU Pe ochii mei. să nu le 'ncurc. Şeful şi Pascu schimbă priviri intrigate). pe urmă la cei doi. apare d-ra Cucu. intră): Domnu Pascu. un anumit lucru.. ca şi cum ar căuta o anumită pagină.. pe peron. zău. 22.

D-ra CUCU Nu mai calc în magazinul d-tale. de câteva clipe lumina a început să scadă): Domnule Miroiu. M'am dus. 22 de mii de lei. salutare. Vând de toate şi la toată lumea. Am adus noutăţi. ŞEFUL II iau. năucită. PASCU Păi de! domnişoară Cucu. Dar am o rugăminte. D-ra CUCU Mă duc şi eu. Vă salut.PASCU Săru' mâna d-ră Cucu. Pe urmă abia tresare. dom' Pascu. PASCU (Schimbă o nouă privire nedumerită cu şeful şi ridică din umeri): 22 de mii. Dar nu mai stai la acceleratul de Sinaia? D-ra CUCU Nu că e târziu. ŞEFUL La ordin. dom' Profesor Miroiu? Nu veniţi în târg? Vă duc cu trăsura. 22 de hârtii de câte o mie. Vă salut. . domnule Ispas. ŞEFUL (Încet): D-ră Cucu! Ştii d-ta ce carte citeşte profesorul? D-ra CUCU De unde să ştiu? (Cu dispreţ): O carte de-ale lui. (Ameninţătoare)-: In conferinţă! PASCU Imi pare rău. parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă. Eu sunt magazin general. ŞEFUL Ştii cât costă? Ştii câţi bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-şi pregăti lovitura). o clipă nu aude nimic. D-ra CUCU Las' că discut eu cazul d-tale. E absorbit de lectură). 22 de mii. ia-i numărul. ŞEFUL 22. D-ra CUCU Dacă vezi o elevă de-a noastră. (Intr'adevăr. (Pascu pleacă prin stânga). Eu sunt magazin general. PASCU Am plecat. Ai vândut fetelor dintr'a opta ruj de buze. Şi uite. Mergi în oraş? (Profesorul nu aude. Mă duc. D-ra CUCU (Speriată): Nu mai spune. ŞEFUL Pe ochii mei (Repede. Să pofteşti mâine la magazin. PROFESORUL Cufundat în lectură. se întunecă. apoi se reîntoarce la cartea lui). explicaţiunî): Mi-a spus Pascu că el i-a adus-o dela Bucureşti. ŞEFUL Salutare.

SCENA 18 ŞEFUL . Am de citit. dar cercul galben de lumină al lămpii îl atrage. şi nu te turbură nimeni. Lasă-mă pe mine. Şeful îl priveşte în tăcere câteva secunde. cu abat-jour depe birou): Mergem împreună mai târziu. o răsfoeste înfrigurat). Te duc eu în oraş. Nu aude nimic. PROFESORUL Nu.. D-ra CUCU 22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie. domnu Ispas. (Aprin%ând o lampă de petrol. ŞEFUL Tocmai d'asta zic şi eu. S'a întunecat. că mă duc. cu oarecare nelinişte): Am de lucru. se apropie de profesor şi se uită peste umărul lui în carte): Frumoasă carte. D-ra CUCU (Făcând un pas): Stai că-l întreb. parcă ar pleca. năuc): Cum? ŞEFUL Zic. Şi aprinde felinarul pe peron. îl bate pe umăr): Dom' Profesor? Să-ţi aprind lampa. Acuma pică acceleratul şi ne găseşte cu felinarul stins.. pe urmă se apropie de el. îl descos eu.PROFESORUL Profesorul a rămas lângă fereastră cu totul cufundat în carte. (O ia repede spre stânga): 22 de mii. ia şezi.. Cu binişorul.. ŞEFUL Nu e lucru curat. Lumina a scăzut şi mai mult. Ei. ŞEFUL (Se îndreaptă spre uşă şi strigă din prag): Ichim! vezi de lampioane. nu mai stau.. cum ar trezi pe cineva din somn. ŞEFUL Dar de ce? Stai aici liniştit... ŞEFUL In cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul! D-ra CUCU Eu nu mai stau. dom' Profesor? PROFESORUL (Tresărind): Cum? ŞEFUL . (Trece prin faţăferestrelor. ŞEFUL (Încet. deschide cartea din nou. (Reintră. PROFESORUL (Strângând în mâini cartea.. Iţi aprind lampa. nu vede pe nimeni. PROFESORUL (Puţin năucit. La revedere. ezită. PROFESORUL (Tresărind. Nu. şezi. dispare.D-ra CUCU E nebun. să-ţi aprind lampa.. ŞEFUL (Oprind-o): Nu..

ŞEFUL Patimă mare. frumoasă cartea pe care-o ceteşti? PROFESORUL (Evasiv): O carte veche.. Şi. de ani de zile aştept. ŞEFUL Păi nu e mult? PROFESORUL Este. cine să ştie? Nu stau toată ziua aici la gară? 22? PROFESORUL (Simplu): Da. lecţii particulare. (Puţin jenat) şi m'am şi împrumutat. Nişte planşe. că mergem împreună. dar.. Numai să treacă acceleratul şi închid prăvălia. se ridică): E târziu. ŞEFUL Ce-o să spue lumea în târg? PROFESORUL Ce să spue? ŞEFUL Păi de! 22 de mii sunt bani. Aveam şi eu una mai de mult. (Cu alt ton): Da barem face? Ce scrie în ea? Despre ce e vorba? PROFESORUL (Bănuitor. ca omu. ŞEFUL Aşteaptă.. ŞEFUL (Dojenitor): Păi vezi! PROFESORUL Dar mâine e întâiu. Mă duc. Tu! ce poze!. A d-tale are poze? PROFESORUL Da. te întrebi? de unde? PROFESORUL Am strâns. ŞEFUL De! Cărţile ca vinul. ŞEFUL (Schimbare de ton): Dorn' Profesor! Să nu te superi că te'ntreb. iau leafa dela liceu. frate. cu poze. PROFESORUL .. Economii. E adevărat? PROFESORUL Ce? ŞEFUL 22. dom' Profesor.Zic. ce era să fac ? Aveam nevoie de ea. Cu cât îs mai vechi. cu atât îs mai ale dracului.000 ai dat pe ea? PROFESORUL De unde ştii? ŞEFUL Păi dacă n'oi şti eu. nişte hărţi. Adică nu. şi plătesc.

Tocmai bine arde nană dimineaţa. bine. I-a dat drumul dela canton. cu un baston de lampagiu fi se opreşte în fata felinarului). Peronul aproape nu se mai vede prin fereastră. la prânz. PROFESORUL (Care din nou se cufundase în cartea lui): Cum? ŞEFUL Zic. PROFESORUL (Preocupat de cu totul alte lucrări): Domle Şef. ŞEFUL Le-ai numărat. Şi pe urmă-mi ţine locul Antoniu.închizi ? ŞEFUL Adică. ICHIM I-auzi-l cum şueră. (Un şuerat depărtat de tren). (Intre timp lumina a scăzut mult. n'ai cumva o lupă? ŞEFUL O lupă? Da de ce? PROFESORUL îmi trebue mie. care apare din stânga. impiegatul. la 11. ŞEFUL Raţele le-ai închis? ICHIM închis. îşi ia chipiul din cui): Vine acceleratul. vine acceleratul. ŞEFUL (Reintră în birou. Se desluşeşte totuşi umbra lui Ichim.. Nu lipseşte niciuna? ICHIM Lipseşte aia de-aţi mâncat-o dv. că numai eri am turnat. vorba vine.35 nu mai am niciun tren. ŞEFUL (Trecând peste aceasta chestiune penibilă): Bine. dom' Profesor.ICHIM ŞEFUL (Ieşind în prag): Ichim! Ai şters lampa? ICHIM (Pe peron aprinzând lampa): Şters. . ŞEFUL Gaz e destul? Te-ai uitat bine? ICHIM E plină dom' Şef. SCENA 20ŞEFUL . ŞEFUL N'am.PROFESORUL . Şi am plătit-o eu. De unde să am? PROFESORUL Dar o bucată de hârtie. Până la noapte..

. aplecat peste carte.CONDUCTORUL . PROFESORUL Stă mult? ŞEFUL Aşi! Nu urcă nimeni. un voal albastru în cealaltă. Daţi-vă jos. coniţă. Profesorul tresare. dela dreapta la stânga (în sens invers decât cele două trenuri precedente).. SCENA XIII PROFESORUL . Se aud apoi paşi grăbiţi pe peron.ŞEFUL . cu braţele albe. trenul accelerat. Profesorul rămâne la masă. Un sgomot de tampoane ciocnite şi pe urmă câteva secunde de tăcere completă. tampoane etc. foarte decoltată. Şuerat ascuţit de locomotivă. Din când în când notează cu febrilitate ceva pe hârtie.. ŞEFUL Atunci trebue să plătiţi.NECUNOSCUTA Sgomot de tren se apropie mereu mai puternic. Privire încremenită). Mă şi 'ntreb de ce mai opreşte. ŞEFUL (Erarhic. Vagoane cu ferestre luminate defilează în viteză descrescândă până ce trenul se opreşte. Prin geamul uşii şi prin fereastră se vede cum intră în gară. Cineva deschide uşa. Pentru prima oară ridică cu adevărat ochii în carte. ŞEFUL Unde e? CONDUCTORUL Daţi-vă jos. ŞEFUL (De pe peron. E o femee tânără.. Ce s'a întâmplat? CONDUCTORUL (A dispărut din prag. trecând prin faţa ferestrei): Aicia sunt. (Către călătoare): Aveţi bilet? NECUNOSCUTA N'am. NECUNOSCUTA (Intrând): Ce vreţi cu mine? De ce m'aţi dat jos din tren? ŞEFUL (Intrând după ea): Dv. ridică capul). Vocile vin din semiobscuritatea peronului): Un călător fără bilet. E conductorul trenului. nu coboară nimeni. ŞEFUL Poftiţi aici la lumină. superior): Lasă-mă domnule să întreb. O poşetă într'o mână. Nu vrea să se legitimeze. Poftim (Ii dă de pe masă o foaie de hârtie): Eu mă duc să primesc acceleratul şi mă 'ntorc. (Din întunericul peronului se desprinde brusc o arătare albă.. NECUNOSCUTA Ce? ŞEFUL Biletul. roţi. Ochiul roşu al locomotivei dispare repede spre stânga. ca prinţi un ochean. Din când în când îşi duce mâna dreaptă la ochi şi se uită în carte. Nu vrea să plătească. (Iese pe peron şi trage uşa după el. aveţi bilet ? CONDUCTORUL N'are. CONDUCTORUL (Din prag): Domnu Şef! Domnu Şef! (Profesorul tresare. în rochie albă de seară.ŞEFUL Câtă vrei.

NECUNOSCUTA (Simplu): Mă durea capul. Şi amenda. CONDUCTORUL Vorbă să fie. că a plătit. ŞEFUL Dacă n'are cu ce. Se închisese singură într'un compartiment si nu voia să lase pe nimeni înăuntru. Bun pentru lei o sută. NECUNOSCUTA Am plătit. să stea acasă. îţi atrag atenţia că aici te afli într'un birou public. ŞEFUL Şi cu asta vrei d-ta să călătoreşti? NECUNOSCUTA E tot ce am. bun pentru lei douăzeci". Plăteşti sau nu.CONDUCTORUL Şi amenda. Sunt dela ruletă. (Nedumerit): Ce sunt astea ? NECUNOSCUTA Fise dela Cazinou. Dumneaei rămâne aici. în grabă. (Ii întinde şefului câteva fise rotunde). Trenul nu aşteaptă. Am plătit. NECUNOSCUTA Unde aici? ŞEFUL . (Către Conductor): Urcă-te domle în tren şi dă-i drumul. PROFESORUL (Timid. ŞEFUL Sigur. Uitaţi-vă ce mi-a dat. (Către Conductor): In ce clasă ai găsit-o domle? CONDUCTORUL întâia. Am uitat să le schimb. Nu sunt bune? ŞEFUL Ia ascultă doamnă. domle ce spune. Eu n'am timp. o doare capul şi n'are bilet. ŞEFUL (Cercetându-le): Ce e asta? {Citind): "Cazinoul din Sinaia" "Bun pentru lei douăzeci. ŞEFUL Cum? NECUNOSCUTA Da. NECUNOSCUTA Dumnealui ŞEFUL (Conductorului): Auzi. ŞEFUL Poftim! Umblă cu clasa întâia. ŞEFUL Cui. făcând un pas): Dacă n'are cu ce.

în plin câmp. (Către necunoscută): Doamnă! Ne-aţi înţeles greşit.Aici. Că ce să facem cu dv. ŞEFUL Doamnă!. bănuitoare): Proces! Mie ? Proces! ŞEFUL . Datoria. ca si cum ar vrea să se disculpe. Ce vreţi dela mine? Banii? Viaţa? CONDUCTORUL (Încet către Şef): E nebună. eu nu sunt. NECUNOSCUTA In plină pădure. NECUNOSCUTA (Exasperată. NECUNOSCUTA Frumoasă formalitate! ŞEFUL Ce vreţi. ŞEFUL (Jignit): Daţi-mi voie. NECUNOSCUTA Nici nu mă gândesc. dar să şi protesteze împotriva acestei sechestrări): Doamnă. Aici nu e câmp. NECUNOSCUTA Fără mine nu pleci. CONDUCTORUL Coniţă. CONDUCTORUL (Scoţându-şi ceasul din buzunar): Am patru minute întârziere. Mă daţi jos din tren în plină noapte. coniţă. M'auzi? (Cu o mişcare bruscă se aşează în faţa uşii drept în prag): Nimeni nu iese de aici fără mine. tăindu-i drumul): Să nu faci un pas: fără mine nu pleci. aici? NECUNOSCUTA Atunci de ce m'aţi dat jos din tren? ŞEFUL Pentru o formalitate. Regulamentul! Trebue să facem un proces-verbal. NECUNOSCUTA (Speriată. strigând): Ce vreţi? Ce vreţi? PROFESORUL Doamnă. ŞEFUL Lasă-mă pe mine şi la primul moment şterge-o. PROFESORUL (Timid. eu. NECUNOSCUTA Ce nu eşti? Ce nu eşti? Nu v'ar fi ruşine. Trei bărbaţi şi o singură femee. Noi n'avem de gând să vă oprim aici. NECUNOSCUTA (Către Conductor. în gară. Nu mai pot să stau. Eu sunt accelerat.

Verbal. Numai aşa de formă. Scriem pe hârtie cum s'au petrecut lucrurile, semnaţi şi gata. NECUNOSCUTA (Mereu bănuitoare): Şi pe urmă? ŞEFUL Pe urmă plecaţi. NECUNOSCUTA Cu trenul sta? ŞEFUL Sigur. Vă aşteaptă. NECUNOSCUTA (După o secundă de îndoială, în care timp i-a privit pe toţi trei bărbaţi): Atunci, atunci să semnez mai repede. Unde? ŞEFUL Poftiţi aici, la masă... (Ii oferă un scaun. Femeea mereu cu aceeaşi expresie de prudenţă, de teamă, de nelinişte, se deslipeşte de uşă şi vine spre locul indicat. Şeful face semn cu mâna conductorului să iasă. PROFESORUL (Care abia acum înţelege stratagema, vrea să protestele): Domnule Şef. Nu se poate. ŞEFUL (Încet, energic): Domnule Profesor, d-ta să nu te amesteci. Astea-s chestii de serviciu. (Conductorul iese tiptil, neobservat): Luaţi loc! Aici! PROFESORUL (Vas'oprevină): Doamnă! Doamnă! ŞEFUL (Împiedecându-l): Să vă dau o hârtie şi un toc. Să redactăm. şi pe urmă să semnaţi. NECUNOSCUTA Semnez orice. dar mai repede. ŞEFUL Numai decât. Numai decât. (Trenul a pornit între timp. In prima clipăfemeea nu fi-a dat seama. Se aude fueratul locomotivei). NECUNOSCUTA (Tresărind):Ce e asta? (Sgomotui roţilor fi al tampoanelor se accentuează. Femeea se ridică brusc în picioare, cu o mişcare de spaimă, aleargă spre uşă cu un ţipăt): Ce e asta? (In prag se opreşte o secundă, privind buimăcită vagoanele luminate, care defilează spre stânga din ce în ce mai repede. Se rupe din această scurtă încremenire şi aleargă pe peron după tren. Rochia ei albă se vede trecând prin faţa ferestrei. Ultimul vagon se vede de asemenea prin fereastră, dispărând. Se aude de-afară strigătul ei disperat): Opreşte. Opreşte. (Un nou şuerat de locomotivă îi acoperă vocea).

SCENA 24ŞEFUL - PROFESORUL - NECUNOSCUTA
Câteva secunde de nemişcare. Se mai aude doar sgomotul trenului depărtându-se. Pe urmă rochia albă se vede trecând pe peron prin faţa ferestrei dela stânga spre dreapta. Cu o expresie de oboseală, de tristeţe, de disperare, femeia apare în prag. NECUNOSCUTA (Uitându-se buimăcită la cei doi bărbaţi şi pe urmăfixându-l pe şef, fără violenţă): Canalie! ŞEFUL (Ridică din umeri): De! Doamnă.

NECUNOSCUTA (Mai mult pentru ea): A plecat... ŞEFUL N'am ce face. Datoria. Regulamentul. NECUNOSCUTA (E sfârşită de oboseală, intră înăuntru, face câţiva paşi, cade pe scaun): A plecat. ŞEFUL (Instruind afacerea): Numele dv. Doamnă. NECUNOSCUTA (Ridică spre el o privire nedumerită, absentă) ŞEFUL Trebue să încheiem procesul-verbal. Numele, domiciliul, vârsta, profesiunea. NECUNOSCUTA (Nu răspunde, n'a auzit, nu vede). ŞEFUL (După o pauză): Faceţi rău că nu răspundeţi. Eu proces-verbal trebue să închei. Mă obligă regulamentul şi dacă nu răspundeţi, voiu fi silit să m'adresez poliţiei. (Cu intenţie): Avem poliţie aici, măcar că suntem în câmp, cum ziceaţi adineaori. PROFESORUL (Se aproprie de ea mişcat): De ce nu răspundeţi? Doamnă? Cum vă cheamă? NECUNOSCUTA Lasă-mă. Lăsaţi-mă. PROFESORUL Cum vă cheamă? De unde veniţi? NECUNOSCUTA Lăsaţi-mă'ţi, spun. Sunt obosită. PROFESORUL Poate aveţi un act. O legitimaţie. NECUNOSCUTA (Întinzându-i poşeta cu un gest de nesfârşită oboseală): Nu ştiu. Caută. Vezi şi d-ta ce găseşti. PROFESORUL (In poşeta, face un pas spre rampă, urmat de şef deschide caută, scoate unul câte unul diverse obiecte, pe care k dă şefului să le ţină): O sticluţă cu parfum. ŞEFUL (Mirosind în aer): Miroase grozav. PROFESORUL O batistă. un ruj de buze. O tabacheră cu două ţigări. ŞEFUL (Mirosindţigările): Ţigări străine. PROFESORUL (A golit poşeta): Asta e tot. ŞEFUL Niciun act? PROFESORUL

Niciunul. ŞEFUL Nicio hârtie? PROFESORUL Nimic. ŞEFUL (După un moment de reflecţii): Eu îl anunţ pe Dincă, comisarul. Aici nu e lucru curat. PROFESORUL (Întorcându-se spre necunoscuta care a rămas pe scaun în aceeaşi stare de prostaţie): Doamnă, vă rog. In propriul dv. interes, vă rog mult, faceţi un efort. răspundeţi. Aduceţi-vă aminte. Cine sunteţi? De unde veniţi? Unde vă duceţi?
???

NECUNOSCUTA (Ridică ochii spre el, îl priveşte absentă, se ridică în picioare): Mă duc... (Cu bruscă hotărîre porneşte spre uşă): Mi duc să mă omor. Mă arunc pe linie. (Iese repede, dispare, în întunerec). PROFESORUL (Turburat): Doamnă! ŞEFUL E nebună rău. PROFESORUL Se întâmplă o nenorocire. Trebue s'o salvăm. ŞEFUL Fii liniştit. Nu e niciun tren la ora asta. PROFESORUL (A ieşit pe peron): Doamnă! Doamnă! (Se întoarce) Nu ştiu unde e. E prea întunerec. N'o văd. ŞEFUL Nu te mai frământa dom' Profesor. Nu-ţi spun că nu i niciun tren? (Strigând din prag): Ichime! Ichime! Vezi că e o femee pe linie. VOCEA LUI ICHIM (Din depărtare): Fereşte linia, fereşte linia. ŞEFUL (Adulmecând aerul): Şi miroase, domnule, a parfum de mi-a umplut toată gara. Să vie nevastă-mea acum, atâta-mi trebue. (Cu alt ton după o secundă): E din lumea mare. Te-ai uitat la ea. PROFESORUL (Cu emoţie): E frumoasă. ŞEFUL Te-ai uitat ce rochie are? Braţele goale, gâtul gol, spatele gol. Pe jumătate desbrăcată. PROFESORUL E foarte frumoasă... (Plin de nelinişte): Numai de nu s'ar omorî... ŞEFUL Deocamdată nu poate că n'are tren. Tii! Mare bucluc. Tocmai mie să mi se întâmple una ca asta. Nu putea domle s'o dea jos la Câmpina sau la Breaza! PROFESORUL Dumneata eşti de vină. Trebuia s'o laşi să plece. ŞEFUL

Nu puteam domle Profesor. Se opune regulamentul. (Iritat): Şi pe urmă, adică ce?... Pentru că miroase a parfum, pentrucă vine dela Sinaia, pentrucă umblă desbrăcată şi pentrucă joacă la ruletă, să-şi bată joc de calea ferată şi de gara mea? PROFESORUL Şi dacă se omoară? ŞEFUL Bocluc mare. Anchetă, rapoarte. Mă dă la gazetă. După 23 de ani de carieră. VOCEA LUI ICHIM (Mai de aproape): Fereşte linia. ŞEFUL (Ieşind repede în prag): Ai găsit-o Ichim! VOCEA LUI ICHIM Aicia-i dom' Şef. ŞEFUL Ce face? VOCEA LUI ICHIM Stă pe linie Si trage din ţigare. PROFESORUL (Iese repede îngrijorat): Doamnă!... (Dispare în întuneret). ŞEFUL (Din prag): Coniţă!... Doamnă! Veniţi aici la lumină. Degeaba staţi pe linie. Până la 11,35 nu e niciun iun să vă calce. NECUNOSCUTA (Se reîntoarce, urmată de profesor): Ce vreţi cu mine? De ce m'aţi chemat? De ce nu mă lăsaţi în pace. PROFESORUL Doamnă. noi vă vrem binele. NECUNOSCUT Am văzut. PROFESORUL Afară e răcoare, e umed, s'ar putea să răciţi, sunteţi îmbrăcată aşa de. aşa de subţire. NECUNOSCUTA (Işi strânge umerii, înfiorată): Mi-e frig. PROFESORUL Vedeţi. ŞEFUL Nu e mai bine aici? Aveţi scaun, aveţi lampă. Mai stăm de vorbă şi ne trecem vremea. NECUNOSCUTA (Cu un gest de oboseală, de indiferenţă): La urma urmelor. (Se aşează pe scaun). ŞEFUL Aşa. (După o secundă): Prin urmare, pe dv. cum vă cheamă? NECUNOSCUTA (Repede): Iar începi? PROFESORUL Doamnă, înţelegeţi. Vă implor să înţelegeţi. dacă întrebăm, dacă insistăm, e pentrucă vrem să vă venim într'ajutor. NECUNOSCUTA N'am nevoie. PROFESORUL Sunteţi enervată. înţeleg. Nu vreţi să ne răspundeţi. Şi asta înţeleg. Uite: nu vă mai punem nicio întrebare. ŞEFUL

Sau poate. dacă nu e acolo. ŞEFUL (Mergând spre telefon): De cine trebue să întreb? NECUNOSCUTA De. Atunci chemaţi Sinaia. atunci. rapoarte. Mai bine mă arunc înaintea trenului. PROFESORUL Si probabil vă duceţi la Bucureşti NECUNOSCUTA Probabil. NECUNOSCUTA Bine. Dar îngăduiţine măcar să ghicim. NECUNOSCUTA Probabil. trebue să aveţi pe cineva. cineva pe care să-l anunţăm de situaţia în care vă aflaţi.35? NECUNOSCUTA 11. La hotel Palace. probabil veniţi dela Sinaia. ori la Bucureşti.35. şi procesul-verbal cum îl scriu? PROFESORUL (Scurt): Dă-l încolo de proces-verbal. Doamnă!. NECUNOSCUTA (Ideea i se pare bună): Crezi? PROFESORUL Sigur. PROFESORUL Ei bine. PROFESORUL Dar de ce să vă omorîţi? ŞEFUL Si de ce tocmai aici? Nu e păcat? Sunt şi eu un om cu familie. Aştept.. cu greutăţi. un prieten. Dv.. (Către necunoscută): Nu vă mai punem nicio întrebare.35? Bine.. (arătând telefonul din perete): Chemăm la telefon. cu emoţie).. ŞEFUL . la Cazinou. o indicaţie. Vreţi să mă băgaţi în bucluc. ori la Sinaia. Mai bine mă omor. Anchetă. Daţi-ne o adresă.. NECUNOSCUTA Crezi că s'ar putea? ŞEFUL De ce să nu se poată? Dăm o telegramă. NECUNOSCUTA Telefon? PROFESORUL Evident. Nu vreau.Zău. (S'a răsgândit brusc): Nu. PROFESORUL (Cu elan. o rudă.. sau. un nume. Nu pot. Am să mă omor La 11. ŞEFUL Nu v'am spus că nu e niciun tren până la 11.

245 la ultimul recensământ..247. PROFESORUL Liceu. Gară mare. Trebue să plecaţi NECUNOSCUTA Dacă trebue. NECUNOSCUTA 8. ŞEFUL Ai bani? PROFESORUL (Încurcat): Acuma nu. sunteţi tânără. sunteţi frumoasă. NECUNOSCUTA Mâine dimineaţă? Nu aştept până mâine dimineaţă.246. că eram la Bucureşti după treburi în ziua aia. (Către Şef): Cu d-ta 8. treziţi-vă. ŞEFUL Care noi? PROFESORUL Eu. PROFESORUL Vă vom da noi bilet. NECUNOSCUTA (Uitându-se de jur-împrejur): Unde? Aici? PROFESORUL Veţi pleca. de ce m'aţi dat jos din tren. (După o clipă): E un hotel? ŞEFUL . spital. Comună urbană. ŞEFUL Fiindcă n'aveaţi bilet. NECUNOSCUTA Ce oraş? ŞEFUL îmi pare rău. ŞEFUL 8. Alungaţi gândul i ca absurd. (Gânditoare): Dacă rămân aici în noaptea asta vom fi 8. linii multe. dar vă dau eu din buzunarul meu un bilet până la Câmpina şi acolo faceţi ce ştiţi.Uite. Dar mâine dimineaţă iau leafa. Doamnă? Cum în câmp? Daţi-mi voie? Sunteţi într'un oraş.. ŞEFUL Şi încă pe mine nu mă numărase.000 de locuitori. PROFESORUL (Cu puţină amărăciune): 8. desmeticiţi-vă. Aici în câmp. NECUNOSCUTA Serios? Aţi observat? PROFESORUL Trebue să trăiţi. PROFESORUL Doamnă. sunt slujbaş sărac. ŞEFUL (Jignit): Cum în câmp. Judecătorie.245 de locuitori.

NECUNOSCUTA (Din nou exasperată): Mă plictiseşti. zău aşa. nu mai pot. Aşi vrea să mor. Dar e nişte raţă pe varză. că-mi aprind paie în cap. NECUNOSCUTA (Cu desgust): Unde? Ce? ŞEFUL Mare lucru n'avem. doamnă. NECUNOSCUTA La spital? Nu merg la spital. Mai e mult până la 11. în centru. Numai că nu ştiu cum să facem. O minune! A călcat-o ieri acceleratul. doamnă. mă plictisiţi. rămasă de la prânz. NECUNOSCUTA (Agitată): Ce noapte! Ce coşmar. Dar trebue calm. Mi-e frig.3 5? Aşi vrea să se termine.. Stingeţi lumina. Fără acte numai la poliţie vă primeşte. Şi fără acte nu se poate. NECUNOSCUTA Dar n'am bani. (Lăsându-se să cadă pe un scaun): Eu mă culc aici. (Recunoscutei): De ce n'oţi fi vrând. MECUNOSCUTA Nu mănânc raţe călcate de accelerat. unde vrei s'o ducem. N'are să se mai termine niciodată? N'are să se mai facă niciodată zi? PROFESORUL Ba da... ŞEFUL Să vă dăm ceva de mâncare. Aşi vrea să dorm. Aicea vine nevastă-mea. Nu ştie ce vorbeşte. PROFESORUL Îngrijorat din nou): Doamnă. De ce nu m'aţi lăsat afară pe linie. n'o cunoaşteţi pe nevastă-mea. PROFESORUL Nu-l ascultaţi. să nu ne vadă nevastă-mea.Se poate să nu fie? Hotelul Monopol. răbdare. II plătim mâine. PROFESORUL Asta n'ar fi nimic. ŞEFUL Ce are aface? E o minune. dar fără acte. mi-e foame.. ŞEFUL Atunci la poliţie. ŞEFUL N'oi fi ştiind. . să spuneţi cum vă cheamă? NECUNOSCUTA Mă plictiseşti. mi-e somn. ŞEFUL Vai de mine! Aicea nu se poate. NECUNOSCUTA Nu pot.. (Către Profesor): Ce-ar fi s'o ducem la spital? Zicem că a avut un accident. dar n'aveţi acte. ŞEFUL Adevărat. Era aşa de bine.

dacă vreţi.. ŞEFUL Facem procesul-verbal.. PROFESORUL (Cu un fel de spaimă): Cartea! (O ia în mâini. ŞEFUL Patimă mare. ce vreţi cu mine. nu ştiu dacă trebue... Mi-e somn. (Iese în prag): Domnu Miroiu! PROFESORUL (Întorcându-se): Ce e? Ce vrei? ŞEFUL Ti-ai uitat cartea. Peste noapte. eu plec de acasă. explicativ): La Udrea. PROFESORUL (Scurt): Lasă procesul-verbal. CORTINA ACTUL II . (Necunoscuta iese urmată de profesor.. Se vede prin fereastră trecând). observă pe birou cartea profesorului): Dom' Profesor. eu am o locuinţă modestă. (Profesorul pleacă grăbit. o singură cameră... E iar în culmea disperării}) Atunci unde. Nu ştiu dacă pot... (Către Şef... pe linie nu.. dar până atunci vă odihniţi. NECUNOSCUTA Bine. PROFESORUL Doamnă. vedeţi. profesorul de muzică. Primiţi? NECUNOSCUTA (După un moment de tăcere): E departe? PROFESORUL La zece minute. PROFESORUL (Arătându-i drumul spre uşă): Pe aici. ŞEFUL Bună idee.NECUNOSCUTA (Se ridică în picioare. pe aici.. PROFESORUL Şi mâine dimineaţă.. PROFESORUL Mâine dimineaţă totul va fi mai simplu. ŞEFUL (Rămas singur în scenă. Vom găsi bani. veţi pleca. la un sfert de oră de aici... Eu mă duc să dorm la un coleg... Să mergem.. Numai până se face ziuă.. dom' Profesor. şi rămâneţi acolo singură. unde. Patimă mare!.. Vă rog să primiţi. Aveam de cetit.. ŞEFUL Vă mai veniţi în fire... o deschide în neştire): Şi aveam de lucru în noaptea asta. unde? Aicea nu. (Către necunoscută): Vă rog să aveţi încredere în mine. Se văd prin fereastră trezind spre stânga).. dac'aţi vrea..

pe aici. de porţelan. debaras). în centru. în aceiaş seară. . In depărtare silueta albastră închis a munţilor. O uşă de intrare în dreapta... Suntem acasă. fereastră dublă. uşa se deschide. scaune. (Pune cu mare grijă cartea pe masă). SCENA I PROFESORUL . Se aude din dreapta o cheie răsucită în broasca. înstelat. De altfel. cu abat-jour alb. rotund.. dar nu i-a dat încă drumul. planul II.NECUNOSCUTA Tăcere. In peretele din fund. Un altul îi răspunde din depărtare. NECUNOSCUTA Ce întuneric! PROFESORUL O clipă şi aprind lampa. NECUNOSCUTA Nu aştept eu până atunci. dar chibritul nu ia fot): Nu vrea să se aprindă. în provincie. pe urmă pe celălalt): Mi-am rănit picioarele. îşi freacă talpa piciorului). Totul e curat. pe jos. La ridicarea cortinei scena e goală. la profesor. (Caută bâjbâind): Numai să găsesc chibriturile. îmi pare foarte rău (A aprins lampa. Adică de fapt este. dar sărăcăcios. întuneric. pe scaune. desperechiat. O alta uşă în stânga. dar aici pe la noi. NECUNOSCUTA (Lăsându-se să cadă pe un scaun): Nu mai pot. NECUNOSCUTA (Urmându-l): Am ajuns? PROFESORUL Da. Prin fereastră se vede un cer senin de vară. NECUNOSCUTA Nu e lumină electrică? PROFESORUL Nu. un divan. dând spre o mică grădiniţă înspre stradă. Interior de celibatar. Duce spre o altă încăpere (bucătărie. Abia la toamnă. cărţi sunt cam peste tot. NECUNOSCUTA Ce întuneric! Ce străzi! M'am lovit de toţi copacii. Sunt sdrobită. Câte pietre! Câţi bolovani ! (Rămasă în ciorapi. PROFESORUL (A găsit cutia cu chibrituri. PROFESORUL (Intrând): Pe aici. PROFESORUL (Ridicând un pantof de jos): De fapt. scăzută). când o fi gata uzina.. Un raft cu cărţi. • 1"toate gardurile. (Işi aruncă din picior un pantof. oficiu. prin mahala. Masă. NECUNOSCUTA Nu se pavează niciodată? PROFESORUL Ba da. strada e pavată. la anul. Un câine latră pe undeva. Poate.Acasă. Lampă de petrol. Umezeală mare. PROFESORUL (A reuşit însfârşit să aprindă un chibrit): îmi pare rău doamnă. planul I. care dă o lumină mică. Pe masă.

NECUNOSCUTA Şi dacă e Miercuri? PROFESORUL Miercuri şi Sâmbătă e cinematograf. Că azi e Miercuri. dar pentru mine. Ce lumină chioară. PROFESORUL (Căutândcelălalt pantof): Nu văd celălalt pantof. Dar mai târziu dă drumul dela cinematograf. eu sunt profesor. Ori o stingi. NECUNOSCUTA Ei şi? PROFESORUL Nu trebue să se ştie că sunteţi aici.NECUNOSCUTA Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. Nu ştiu unde este. Nu poţi s'o faci mai mare? PROFESORUL Ba da. Dar nu e bine. Nu pot s'o sufăr aşa. ori o faci mai mare. trăesti d-ta. NECUNOSCUTA Atunci stinge. Iartă-mă. NECUNOSCUTA E prea întuneric aici. NECUNOSCUTA Nu era nevoie să-mi spui. PROFESORUL Nu. NECUNOSCUTA Nu trece nimeni. Se vede. E foarte. Trece lume pe stradă. PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA (Se ridică în picioare şi aruncă o privire circulară asupra încăperii): Aici locueşti d-ta? Aici. NECUNOSCUTA Oribil! PROFESORUL Nu vă place? NECUNOSCUTA Ba da. (Ridica fitilul lămpii: lumină mare). Fiindcă nu ş tiu dacă v'am spus. Nu e frumos. PROFESORUL Acuma. NECUNOSCUTA Şi d-ta nu te-ai dus? PROFESORUL Nu. PROFESORUL După ce? NECUNOSCUTA . Numai să ştiţi că nu e bine. frumos. Se vede din stradă. e tot ce-mi trebue Şi nici nu e departe de şcoală. Strada e pustie. Nu mă duc niciodată. PROFESORUL Cum doriţi. Totdeauna.

Trece lume pe stradă. privire în care e cuprins şi el. Sunt după perdele. NECUNOSCUTA Vrei să spui că nu primeşti niciodată? PROFESORUL Sunt un om serios. PROFESORUL (Speriat): Nu! NECUNOSCUTA (Mirată): De ce? PROFESORUL (Foarte îngrijorat): Nu v'am spus? O să dea drumul la cinematograf. NECUNOSCUTA Ei şi? (Deschide larg fereastra). (Privire circulară asupra întregei încăperi. Un profesor. NECUNOSCUTA De unde ştii? PROFESORUL . NECUNOSCUTA Nu fii copil. dacă n'ar fi fost împrejurările cu totul neobişnuite în care v'am întâlnit. NECUNOSCUTA (După ce s'a uitat în strada): Aşi! E întuneric. plecaţi dela fereastră. Prima femee care intră în casa asta? PROFESORUL Doamnă. O să vă vadă. NECUNOSCUTA Vrei să spui că eu sunt singura femee. vă rog să credeţi că n'aşi fi cutezat niciodată. NECUNOSCUTA La d-ta. O femee. NECUNOSCUTA Ce tânăr eşti! Sau ce bătrân! PROFESORUL Doamnă ! vă rog. PROFESORUL Tocmai de asta. Casa albă cu gard de lemn ţi viţă sălbatecă. aici. ca un obiect în plus): Groaznic! Parcă tot era mai bine afară! Cel puţin să deschidem fereastra. nu e nimeni. vă conjur. n'a venit niciodată o femee? PROFESORUL Doamnă! Cum vă puteţi închipui. PROFESORUL Vă vede de peste drum. dela Chiroiu. Un om cu răspundere. NECUNOSCUTA Care Chiroiu? PROFESORUL Chiroiu dela Percepţie. PROFESORUL La ora asta. (Merge spre fereastră).După tot.

când stau mai târziu. cu copiii şi servitoarea. dar a rămas bătrâna. Simte că e cineva . gris. doamnă.. Ei nu se duc la cinematograf? PROFESORUL Ba da. Şi din somn ne vede... cu ochii rotunzi. casa galbenă. NECUNOSCUTA Care Atanasiu? PROFESORUL Casa de alături. PROFESORUL Chiar dacă doarme. Judecătorul. mama lui m-me Chiroiu. NECUNOSCUTA Ce de lume! PROFESORUL Nu glumiţi. NECUNOSCUTA (Cu o mică tresărire): Ai şoareci? PROFESORUL Unul singur.. NECUNOSCUTA Cum îl cunoşti? PROFESORUL E un şoarece mic.. când citesc sau am de lucru. (Cu urechea aţintită spre stradă): Toată lumea doarme. Niciun foşnet. Astă seară nu vine el. mai e Atanasiu. Spune-mi.. Ne-am împrietenit.. E şoarecele.. (Arătând spre uşa din stânga): Parcă ar veni de acolo. Ii place să se plimbe printre cărţi. NECUNOSCUTA (Acelaşi joc ca mai sus): Niciun sunet. PROFESORUL A! Nu e nimic. II cunosc. NECUNOSCUTA Nu văd nimic. cu uluci. E tot târgul la ferestre. Şi nu sunt numai ei. Ce e sgomotul ăsta? PROFESORUL Ce sgomot? NECUNOSCUTA Nu auzi? Un fel de scârţâit. cu trei geamuri la stradă şi Maltopol ş i Vişan. Şi Lascu. NECUNOSCUTA O! (Cu oarecare spaimă): Printre cărţi? PROFESORUL Nu vă temeţi... m-me Grigorescu. Vine uneori pe aici noaptea. ca un ferestrău mic. mai ai şi alţi prieteni? PROFESORUL . NECUNOSCUTA Azi e Miercuri. Nu vă speriaţi. Vişan dela Regie.Totdeauna sunt după perdele. NECUNOSCUTA V'aţi împrietenit?. (După o secundă): Ba da.străin. Nu aud nimic. Pe mine mă cunoaşte.

Aş fi vrut. Pentru cine să lucreze. dela tren. e târziu. Şi dacă cineva vrea să se spele. A oprit-o dela uzină.. NECUNOSCUTA (Arătând spre uşa din stânga): Acolo e odaia de bae? PROFESORUL Da.. Insfârşit. sau i se face sete? PROFESORUL . Aş vrea. PROFESORUL Găsiţi un ştergar curat dincolo. la ora şase. Colegul meu. dela gară. Sigur. Stai să văd. Trebue să dormiţi. NECUNOSCUTA Foarte ingenios. E compozitor. foarte interesant om. ca şi cum n'ar îndrâsni să se apropie): Aşternutul în dulap. profesorul de muzică. timid. Mi-a trecut. Mare talent. seara. De altfel e timpul să mă duc. (Ieseprin uşa din stânga şi se întoarce după câteva secunde): Nu merge apa. PROFESORUL Totuşi. NECUNOSCUTA Aşi vrea. Pe Udrea.. NECUNOSCUTA Nu te mai frământa (Dispusă să se mulţumească cu orice): O chiuvetă e? PROFESORUL (Încântat): Asta da. dar cum eu mănânc în oraş. Adică nu. La el mă duc să dorm noaptea asta. (Pritindu-se): Sunt plină de funingine. NECUNOSCUTA Nu mi-e somn. Un fel de duş. nu e ceea ce se cheamă odaie de baie. o stropitoare de grădină. Era o cămară. NECUNOSCUTA Cum a oprit-o! PROFESORUL Totdeauna o opreşte. am transformat-o. un fel de bucătărie.. E o stropitoare. PROFESORUL (Mirat): Nu curge? (Aducându-şi aminte): Sigur că nu curge. o să vedeţi! NECUNOSCUTA Duş e? PROFESORUL Da. Eu vă las. Patul de colo (arată cu degetul spre dormeză. E târziu. dacă vreţi să vă spălaţi. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Fiindcă uzina nu lucrează noaptea. NECUNOSCUTA Atunci e bine..Sigur. am. NECUNOSCUTA (Cam decolată): Are dreptate. PROFESORUL îmi pare rău. agăţată de perete şi o sfoară.

NECUNOSCUTA Parcă am auzit de el. NECUNOSCUTA . NECUNOSCUTA Cum spuneai că-l cheamă pe ăsta? PROFESORUL Copernic.Avem fântână. o priveşte. scârţâitul lanţului. le deschide o secundă. pe care profesorul la venire. se întoarce cu o stropitoare de grădină în mână şi traversează scena): Imediat. Voci. uneori. Vă aduc eu apă dela fântână. E probabil un gardist de stradă. Vă aduc cu stropitoarea. Vine din nou în centrul scenei. care s'a trezit. ce om ciudat. NECUNOSCUTA Şi ăsta? PROFESORUL Copernic. Da. dar. Au murit de mult. PROFESORUL Nu. De afară. (Fluier) (Se aude de departe un şuerat lung. Din curte.. le pune la loc. Câteva sute de ani. PROFESORUL Tot ce se poate. (Intră repede în odaia din stânga. NECUNOSCUTA (privindu-llung): Ce om ciudat eşti d-ta. continuând să inspecteze încăperea.. o deschide. PROFESORUL De ce? Nimic mai simplu. (După o secundă): Aud paşi. NECUNOSCUTA Şi de ce-i ţii aici? PROFESORUL Aşa. ne uită cu atenţie la mobilă. zăreşte pe masă (stânga planul I) cartea împachetată. subţire.. încearcă cu mâna arcurile divanului. din i ni ir. cu aceeaşi privire căutătoare şi amuzată... E Kepler. nu cu mai multă curiozitate decât le deschisese pe celelalte. PROFESORUL A dat drumul dela cinematograf. (Iese prin dreapta). NECUNOSCUTA Ii cunoşti? PROFESORUL Ii cunosc... unde se opreşte câteva clipe.. într'o clipă. NECUNOSCUTA Lasă. Mă gândesc la ei. (Fără ironie): E destul de cunoscut. In acest moment uşa din dreapta se deschide). Pe urmă alta.. a pus-o acolo cu mare grijă. femeia priveşte cu oarecare curiozitate în jurul ei.. NECUNOSCUTA Rămasă singură. trece plin faţa rafturilor cu cărţi. Femeia scoate din raft o carte. au murit. O despachetează. Profesorul tresare şi rămâne o clipă atent. nu trebue. se aude roata puţului. (Într'adevărparcă se aude un sgomot nedistinct de paşi şi voci). cu degetul arătător ridicat în sus).

plin de stele. profesorul de muzică. NECUNOSCUTA Şi asta cine e? PROFESORUL O colegă. VOCEA LUI UDREA Miroiu! Deschide! Eu sunt. coboară mult fitilul. Strigă-l! VOCEA LUI UDREA Miroiu! Miroiu! NECUNOSCUTA (In şoaptă): Miroiu te cheamă? PROFESORUL (Idem): Da. NECUNOSCUTA Şi mai cum? PROFESORUL Marin. NECUNOSCUTA Marin Miroiu. VOCEA LUI UDREA Miroiu. cu cerul albastru. Profesoara de fizico-chimice. pe urmă în şoaptă): Ssst! Pe strada noastră. VOCEA D-rei CUCU E acasă. la dreapta ferestrei. VOCEA D-rei CUCU (Din stradă): Iţi spun că am văzut lumină. aproape stingând de tot. la o parte.Nu aud nimic. NECUNOSCUTA Şi ce vrea? PROFESORUL Nu ştiu. PROFESORUL (In şoaptă): Vedeţi? V'am spus să nu deschideţi fereastra. Între ei amândoi este fereastra larg deschisă.. Şi fereastra e deschisă. (Paşii s'au oprit). N'are unde să fie în altă parte. PROFESORUL (Repezindu-se la lampă. NECUNOSCUTA E iubita d-tale? . Între timp paşii se aud mai tare.. Vin încoace. nu auzi? Nu eşti acasă? VOCEA D-rei CUCU Ce-l mai întrebi? Sigur că e acasă. răsunând pe caldarâm). (Femeea se dă deoparte şi se lipeşte cu spatele de perete. Nu e urît. Profesorul este şi el cu spatele la perete. Se apropie. într'o atitudine simetrică la stânga. NECUNOSCUTA (Mereu în şoaptă): Cine e ăsta? PROFESORUL (La fel): Colegul meu. Plecaţi din dreptul ferestrei.

NECUNOSCUTA Deschide-le. se apleacă peste pervaz şi strigă). fiindcă iar se aud bătăi): Vin. (Arătând uşa din stânga): Un moment. (Scoţând din nou capul pe fereastră. PROFESORUL Un moment. Să vie. (Către necunoscută în şoaptă): Ce ne facem? NECUNOSCUTA Nimic. PROFESORUL Parcă ziceaţi că nu vă mai e. PROFESORUL Şi să vă găsească aici? NECUNOSCUTA De ce nu? PROFESORUL Pentru nimic în lume. E cu neputinţă.. PROFESORUL (Afolat): O să scoale toată mahalaua.. (Face un pas. Trei minute. Până mă scap de ei. trebue să vă ascundeţi. Am auzit. Până văd ce vor. NECUNOSCUTA ( A ajuns lângă uşă): Să nu mă ţii mult.. NECUNOSCUTA Bine dar.PROFESORUL (Jignit): Doamnă! vă rog. Profesorul face un pas.. (Bătăile continuă.. PROFESORUL (Alarmat): Capul jos! Capul jos! (Femeea apleacă capul în timp ce trece în dreptul ferestrei). îndată. Vin. PROFESORUL . vine în dreptul ferestrei.. spre uşa indicată). să ştii! PROFESORUL Treceţi dincolo. Bătăi în poartă). NECUNOSCUTA Eu pe fereastră nu săr. (Iese. NECUNOSCUTA Să nu mă ţii mult că mi-e somn. NECUNOSCUTA Ei! Mi s'a făcut din nou.. PROFESORUL (Zăpăcit de tot): Cinci minute. trebue să dispăreţi. (Către necunoscută): Doamnă. Trebue să le deschidem. NECUNOSCUTA Atunci ce caută aici la ora asta? (Bătăi violente afară în poartă). îndată. NECUNOSCUTA E logodnica d-tale? PROFESORUL Nu am logodnică..

. PROFESORUL . miroase în aer): Dar ce e mirosul ăsta aici? (Adulmecă bănuitoare aerul. Singur profesorul a rămas în picioare între ei.UDREA D-ra CUCU (Intrând prin dreapta.50 de ani. In grădină nu miroase. s'a oprit. aş vrea să ştiu. PROFESORUL Poate florile. SCENA II PROFESORUL . venind după ea): Vroiam. "boem" de provincie. Aici. uneori. D-ra CUCU Să nu ne grăbim. la ora asta. Grădina.D-ra CUCU . însfârşit. E fereastra deschisă. D-ra CUCU (Aplecându-se peste pervazul ferestrei. S'o luăm încet.. cărui fapt datorez. trage pe nas): Miroase a ceva. (Udrea ia şi el loc. (Necunoscuta a închis uşa la loc.. A fost frumos. UDREA (45. se face din nou lumină mare. fără exagerare caricaturală însă. Eu am fost la cinematograf. când spre celălalt. uitându-se dezolat. a parfum. El.. Acum. PROFESORUL D-ră Cucu. (Gata să povestească): Să vezi. intrigată). profesorul iese prin dreapta. intrând): Păcat că n'ai fost la cinematograf.. înţelegi. nu te supăra. frumos de tot. când cu mare nelinişte spre uşa din stânga). ai cuvântul.. PROFESORUL Lasă că-mi povesteşti mâine.. e gata să se împiedece de stropitoarea rămasă lângă uşă): Ce e cu stropitoarea asta cu apă aici? PROFESORUL (încurcat. D-ra CUCU (Severa): D-ta te speli noaptea? PROFESORUL Da.. D-ra CUCU ( A înaintat în centrul încăperii. PROFESORUL (Impbrând): Vă rog! vă rog. Aruncă repede o privire de jur-împrejur şi pe urmă se grăbeşte spre uşa din dreapta).. câteva clipe scena rămâne goală). (Ia loc pe un scaun): Domnule Udrea. când spre unul... auzi! E întuneric aici.. (Face câţiva paşi prin odaie. Voiam să mă spăl. NECUNOSCUTA (Deschizând uşa din stânga): Să nu mă ţii mult. D-ra CUCU Cum nu simţi? Miroase de te ameţeşte. PROFESORUL Nu simt nimic. trage pe nas de câteva ori): Nu.(Se duce la fereastră): Acuma! Acuma! (Merge spre lampă ridică fitilul. UDREA (Cam jenat): Să vezi. e târziu.

şi cum îţi spusei. dar dacă nu mă lăsaţi. (Reluând firul): Cum vă spusei. D-ra CUCU Dar de ce mai repede? D-ta trebue să înţelegi. la cinematograf. domnule. Şapte fete am prins în sală. PROFESORUL Ba da. răspicat): E adevărat ce am aflat? . scurt. Să nu se compromită. (Către Udrea): Vorbeşte. PROFESORUL Udrea. Şcoala ştie tot. Şi acolo am întâlnit-o pe D-ra Cucu. mai repede. UDREA Ei!. Dă-mi voie. D-ra CUCU (Continuând): Trebue să fie la mijloc o chestiune foarte gravă. domnule. că dacă eu. şi intru în casa unui bărbat neînsurat noaptea?. Fiindcă tot eu săraca trebue sa fac poliţie şi la gară şi la grădina publică. UDREA Vorbesc. D-ra CUCU (Tăindu-l scurt): Lasă-mă pe mine. la cinematograf dau peste domnişoara Cucu. Tatovici dintr'a patra B. UDREA Ei. dacă pun în joc numele meu. PROFESORUL Vorbeşte Udrea. Ulmu dintr'a şasea. pentru Dumnezeu. PROFESORUL Nici noaptea? D-ra CUCU Nici! Şcoala veghează. D-ra CUCU Sigur. (Către Profesor. Şcoala nu doarme. (Lui Udrea autoritară): Dă-i înainte.. Repede. închizătoare): Domnule Miroiu! Să nu încerci să negi că-i de prisos.. PROFESORUL O chestiune gravă? Nu înţeleg nimic. (După o secundă. domnule Profesor..(Nervos): Udrea. reputaţia mea. Vede tot! PROFESORUL (Neliniştit): Ce vrei să spui? D-ra CUCU Las'că vezi d-ta îndată. eu. (Numărându-le pe degete): Iliescu dintr'a cincea.. te Rog. domnule profesor. UDREA (Paranteză): Tocmai de asta m'a luat cu dumneaei. PROFESORUL (Întrerupând enumerarea): D-ră Cucu. Pe d-ta nu te interesează ordinea şi disciplina. dar nu la ora asta. D-ra CUCU (Isbucnind): Da! Pe mine. D-ra CUCU Foarte rău... eu cred. si la cinematograf. Ca să nu vorbească lumea. D-ra CUCU Te faci că nu înţelegi.

dar nu mi ai împrumutat tu 3. şeful gării? PROFESORUL Ce ţi-a spus? D-ra CUCU E adevărat că d-ta. PROFESORUL De unde ştii? D-ra CUCU Mi-a spus M-me Luiza. un profesor! dă 22 de mii de lei pentru o carte. asta nu e lucru curat. că am fost pe la ea. PROFESORUL De ce? Eu cu banii mei fac ce vreau. Ii dau înapoi. D-ra CUCU Şi dacă-i dai înapoi?! Crezi că e deajuns? Crezi că asta e tot? PROFESORUL Nu văd ce ar mai fi. D-ra CUCU Nu vezi? (Sentenţios): Domnule Miroiu. D-ra CUCU (Teribilă): Din fondul serbării! PROFESORUL Mâine iau leafa. D-ra CUCU Banii d-tale? Care bani? Ce fel de bani? Că. De şase ani le porţi tot pe astea. slavă Domnului. D-ra CUCU Haine nu ţi-ai mai făcut de când te-am apucat. (sublimând): d-ta.000 de lei? UDREA Ba da. (Către d-ra Cucu. Nu mi-a spus nimic. când cineva. ai plătit 22 de mii de lei o carte pe care ţi-a adus-o astăzi Pascu dela Bucureşti? PROFESORUL (Care a fost torturat de acest interogator şi a privit mereu. La birt ai rămas dator 8oo de lei încă de pe luna trecută.. PROFESORUL Nu ţi-am spus. .. PROFESORUL (Trecându-si mâna prin pâr): Chiar săptămâna trecută.PROFESORUL (Cu nelinişte crescândă): Ce ai aflat? D-ra CUCU E adevărat ce mi-a spus Ispas.. La frizer te tunzi odată în două luni. se luminează uşurat): Da. spre uşa din stânga. te cunoaştem. pe furiş. D-ra CUCU (Triumfătoare.. explicativ): Din fondul serbării. către Udrea): Ei! Acuma vezi? UDREA N'am ştiut nimic. cu spaimă.

nu e o nebunie? PROFESORUL Poate că da. Stai domnişoară Cucu. Pe loc. D-ra CUCU (Care nu ţine seamă de protestări): Las' că ştiu eu ce vorbesc. D-ra CUCU Nu se poate?! Vrei să spui că. Şi eu. (Cu altă voce): Unde e cartea? PROFESORUL Ce carte ? D-ra CUCU Cartea! Cartea pe care ţi-a adus-o Pascu. refuzi să mi-o dai? să mi-o arăţi. d-le Profesor. d-ră Cucu. care nu arată nimic). PROFESORUL . Şcoala trebue să ştie. trebue să afle. sunt bune. îndurerat): Asta e o infamie!. PROFESORUL Nu se poate. ai aflat. 22 de mii de lei pe o carte. Şcoala. Şi atunci. Misterul ăsta trebue să se lămurească imediat. D-ra CUCU (Lui Udrea): Până mâine dimineaţă? Crezi d-ta că aş fi dormit până mâine dimineaţă? (Lui Miroiu): Nu domnule Profesor. D-ra CUCU Te înşeli. Pantalonii poate şi-i calcă singur. Spune tu Udrea. D-ra CUCU Şi cămăşile! PROFESORUL O infamie! (Privind mai mult spre uşa din stânga): Nu trebue să credeţi. UDREA Aşa i am spus şi eu. Ai răbdare până mâine dimineaţă. D-ra CUCU Şi ştii ce-am auzit? (Veninoasă): Că-ţi cârpeşti singur ciorapii. şi ciorapii. UDREA Asta nu e adevărat. PROFESORUL Ei bine. Şi oraşul. PROFESORUL De ce? D-ra CUCU Cum de ce? Ca s'o văd.PROFESORUL (Uitându-se la hainele pe care le poartă): Sunt curate. dar e nebunia mea şi nu datorez nimănui nicio socoteală. D-ra CUCU S'o văd. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte. dar cămăşile. te întrebi. PROFESORUL (Rănit. Unde e? PROFESORUL E aici. (Gest vag.

D-ra CUCU . PROFESORUL Nu era nevoie.. D-ra CUCU Domnule Udrea! In casa asta se petrec lucruri mari. ridică din umeri). D-ra CUCU Ai auzit. UDREA De pură colegialitate. A m vrut să stau de vorbă cu d-ta. îi barează drumul). domnu Udrea? UDREA Am auzit. E noapte. Poate nu-ţi dai seama de gravitatea situaţiei. D-ra CUCU E ceva suspect aici. D-ra CUCU Domnule Miroiu. domnişoară. Profesorul speriat. Ce e cartea asta? De cine e? De unde vine? Ce scrie în ea? Ce gânduri ai cu ea? De ce ai cumpărat-o? PROFESORUL (Tace. decât provocator): Da. ziua şi noaptea. ce tot dregi de te închizi mereu singur în casă.(Mai mult timid. PROFESORUL Nu. e târziu.în faţa uşii din stânga. să iasă. Dar acum o să iasă la lumină. D-ra CUCU Cu alte cuvinte mă dai afară. Refuz. dar mai întâiu. Domnişoară Cucu. ca şi cum ar spune: De! Ce săfac?). PROFESORUL Să iasă. (In agitaţia ei a ajuns . nu. nu acum. Eu voiu aduce cazul în faţa conferinţei profesorale. dar mâine dimineaţă. PROFESORUL Domnişoară Cucu. ca un gest de colegialitate. PROFESORUL . dar d-tale nu ţi-e somn? D-ra CUCU Mie nu mi-e niciodată somn. PROFESORUL (Acelaşi joc): Suspect! Cum suspect! D-ra CUCU De mult e tot oraşul cu ochii pe d-ta şi se întreabă ce tot faci. domnişoară Cucu. D-ra CUCU Taci? Nu spui nimic? PROFESORUL (Gest cu mâinile. D-ra CUCU Iţi mai pun o singură întrebare.

D-ra CUCU Nu e niciodată prea târziu. E jenat şi buimăcit. îl apucă cu mâna de bărbie şi îi întoarce uşor capul. VOCEA D-rei CUCU (De afară): Domnu Udrea! UDREA Viu! Viu! (Cu vocea scăzută): Mă întorc.Totuşi e târziu. (După o secundă): E adevărat că. da. Nu-i nimic adevărat. d-le Udrea.. SCENA III PROFESORUL .NECUNOSCUTA Profesorul rămâne câteva clipe singur. Să mergem. PROFESORUL Atunci întoarce-te. Am nevoie de tine. VOCEA D-rei CUCU Ce faci. Necunoscuta intră cu precauţie. (Iese furtunos prin dreapta. PROFESORUL (Întrerupând): Nu-i adevărat. PROFESORUL (Întrerupând): N'o pune că nu răspund. Udrea placid se ia după ea). UDREA Nu pot. tainic): Udrea! Rămâi. PROFESORUL (Repede. UDREA Bine. D-ra CUCU Bine. Aruncă o privire de jur-împrejurul camerei. Numai să nu-ţi pară rău. întâiu în profil şi pe urmă înapoi): E adevărat că nu te-ai tuns de două luni? PROFESORUL Ai auzit? NECUNOSCUTA Tot (Gest decolat din partea profesorului): Nu puteam să-mi astup urechile. Am să-ţi spun ceva.. NECUNOSCUTA ( A ajuns lângă el. Iţi mai pun o singură întrebare. Ascultă cu urechea aţintită spre stradă. PROFESORUL Da. Vino. Trebue să conduc scorpia acasă. (Iese repede). ca să nu mai bat. pe urmă îl priveşte lung pe profesor. da' lasă-mi poarta deschisă. domnule? Vii! UDREA Gata sunt. NECUNOSCUTA . Uşa din stânga se deschide binişor. Cum pofteşti. ca să se convingă că cei doi au plecat într'adevăr. apropiindu-se de el. Mă întorc.

Ascultă. E eftină. N'am să văd pe nimeni. De ani de zile strâng bani. O am. care rămânând pe loc. pot să ştiu. De matematici. apropie lampa şi rămâne câteva clipe aplecată asupra ei. o am. NECUNOSCUTA Ce să ştii? PROFESORUL (Tace o secundă ezitând). PROFESORUL Niciodată? . cu un gest simplu). E un noroc că am găsit-o. Pe urmă ridicând capul): Nu pricep nimic. fac economii. NECUNOSCUTA (Minunându-se): Ţţ! Ţţ! o sută cincizeci? PROFESORUL Mai mult chiar. Arată-mi-o. PROFESORUL Ţi-am spus. nu te cunosc. NECUNOSCUTA De asta e aşa scumpă? PROFESORUL (Pasionat): Nu e scumpă. pentru o oră. n'am să povestesc nimănui. Dar n'ai să spui nimănui? NECUNOSCUTA Nimănui. atentă. PROFESORUL (0 priveşte un lung moment. Vreau s'o văd. (Vne şi el-lângă masă. i-a urmărit tot timpul cu privirea şi-i dă cartea. se duce la masă. Acum pot să verific. se întoarce spre necunoscută. deschide cartea. întoarce copertă şi arată cu degetul): Upsala. ia loc pe scaun. merge spre raftul cu cărţi. Goteburg. în tăcere. 1763. PROFESORUL Da. ia deacolo volumul misterios. pun deoparte. NECUNOSCUTA (Ia cartea. Sunt aici pentru o noapte. Uneori.. Pe urmă. (Cu elan): Dar acum o am. E o carte veche. o visez. Te rog. absorbită. NECUNOSCUTA Nu vrei să-mi spui? PROFESORUL Ba da. fără grabă. de astronomie. Unde n'am scris? pe cine n'am întrebat? Librari. NECUNOSCUTA Cât de veche? PROFESORUL Vreo sută cincizeci de ani. dau lecţii.. NECUNOSCUTA Un noroc? PROFESORUL De ani de zile o caut. Dă-mi cartea. D-tale îţi spun. anticari. NECUNOSCUTA (Continuând enumerarea): Iţi cârpeşti singur ciorapii. (Profesorultace): Nu se poate? Nu vrei? (profesorultace): Nici mie? Nu mă cunoşti. o aştept.

PROFESORUL îmi făgădueşti? NECUNOSCUTA Iţi jur. NECUNOSCUTA (Puţin. pe cer. NECUNOSCUTA Nu spui că ai găsit-o? PROFESORUL Am găsit-o. spre fereastră. . Linia asta e axa lumii.NECUNOSCUTA Niciodată. se înclină spre ea şi spune şoaptă): Eu am găsit o stea. Aici e sfera. că acolo nu se vede. Cercul ăsta e ecuatorul (ridicând o clipă capul şi privind-o): Ecuatorul ceresc. PROFESORUL Nu mă crezi? (Ridicând o hârtie de pe biroul lui): Uite-o. NECUNOSCUTA Spunea-i că e în cer. dar mai bine arată-mi-o afară. NECUNOSCUTA (Copilăreşte): Nu te cred. NECUNOSCUTA (După ce l-aprivit o secundă drept în ochi): Unde? PROFESORUL (Simplu): In cer. se înţelege. (Indicând cu vârful creionului un punct pe hârtie): Aici e. Steaua pe care am găsit-o eu. NECUNOSCUTA Pe hârtie? Cum pe hârtie? PROFESORUL Sigur. O vezi? NECUNOSCUTA O văd. NECUNOSCUTA Eu credeam că. azimutul şi distanţa zenitală. PROFESORUL (Arătând cu creionulpe-hârtie): Uite. pe hârtie. PROFESORUL Aici sunt coordonatele orizontale. foarte puţin speriată): Se înţelege. la stânga. dar am găsit-o aici. Am calculat-o. la dreapta pe urmă cu un fel de teamă. PROFESORUL Asta-i cerul. PROFESORUL Nu. PROFESORUL (Se uită spre uşa. e aici. (Gest spre fereastra deschisă).

Eu simt că e ceva adevărat în teoria lui despre stelele negre. (0 duce cu el la fereastră): Vezi Ursa Mare? NECUNOSCUTA Nu văd nimic. NECUNOSCUTA Multe.dar nu. un atlas. PROFESORUL Ce nu înţelegi. Vreau să dorm. Uite ( o apucă de mână): vino cu mine. Un moment am crezut că Herschel . NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Fiindcă avea destulă îndrăsneală. NECUNOSCUTA (Cu anumită îngrijorare): Nebun? PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA (Arătând spre portretul din perete): Nici el? PROFESORUL Nici. Dar mai ales nu înţeleg ce legătură are steaua. NECUNOSCUTA . Acuma trebue să vorbesc. Nici Hiparch.NECUNOSCUTA Nu înţeleg. nici Ptolomeu. nebun. era el. NECUNOSCUTA (Începe să-i fie de-a-bineleafrică): Mie mi-e somn. NECUNOSCUTA Van Mersch? PROFESORUL Steaua mea nu se află pe niciun catalog de stele. La Herschel era o stea dublă. Acuma nu. NECUNOSCUTA (Cu îngrijorare crescândă): Despre d-ta? PROFESORUL Băieţii din cursul superior şi acum spun: nebun. cu cartea. Mi-o arăţi mâine dimineaţă. PROFESORUL E un catalog ceresc.. II numesc. Nu m'ar mira să se spună într'o zi şi despre mine că sunt nebun. de universitate. îşi bat joc de el. şarlatan sau. l-au numit totdeauna diletant. nici Kepler. astrolog. PROFESORUL Nu. Lasă. De îndată ce un om are o viziune mai largă. sigur. singurul. Cu totul altceva. Mi-e somn. NECUNOSCUTA Stelele negre! PROFESORUL Astronomii de şcoală. devine astrolog. Acuma trebue să spun.. Singurul care ar fi putut. Catalogul lui Van Mersch. PROFESORUL Cum mâine dimineaţă? Mâine dimineaţă nu se vede.

La sgomotul uşii. Vreau să iau apă dela fântână.. lângă mine. NECUNOSCUTA Ce balaur? ( E foarte speriată. dar eu te cunosc. SCENA IV PROFESORUL . PROFESORUL Să te plimbi? NECUNOSCUTA Mi-e. Udrea. nu. UDREA .. Balaurul. Uite (arătând cu degetul): Sunt şapte stele. Nu spuneai că e o fântână? (Profesorul face un pas spre ea. nervos. mi-e sete. PROFESORUL (Febril. UDREA (Încremenit): Doamnă!. Sunt patru şi-trei. (Lui Udrea. Ultimele trei sunt coada ursoaicei. cu alt ton): Intră. ceea ce o sperie şi mai mult): Să. NECUNOSCUTA Ce ursoaică? PROFESORUL Te uiţi prea jos. femeea se întoarce scurt spre noul venit. frate? De ce nu mi-ai spus că nu eşti singur? PROFESORUL N'am avut când. Le vezi? NECUNOSCUTA (Ezitând): Nu. Intră. Acolo unde priveşti. Ar vrea săfugă). PROFESORUL (Către femee. PROFESORUL Nu. Stai aici. NECUNOSCUTA Ce dragon? PROFESORUL Dragonul. Apare Udrea. aproape răstit): Cum nu. Vreau să mă plimb.Ce-are aface? Mi-o arăţi pe hârtie. să nu te iei după mine că strig.NECUNOSCUTA . D-ta nu mă cunoşti. mă duc până în curte. NECUNOSCUTA (Agitat): Domnule! Ce bine ai făcut că ai venit. D-ta eşti d-l Udrea. Se desprinde uşor de lângă el şi face cu multă precauţie un pas spre uşa din dreapta. Intră te rog. PROFESORUL (Întorcându-se brusc): Unde te duci? NECUNOSCUTA Mă. de asta n'o vezi. UDREA (Foarte jenat): De ce nu mi-ai spus. calm): Te-ai speriat! îmi pare rău. e capul dragonului.UDREA Uşa din dreapta se deschide.

Hai. UDREA (Simplu): O fi găsit. Dar de ce mă întrebaţi pe mine? întrebaţi-l pe el. UDREA Unde? PROFESORUL La tine acasă. fireşte. care e tot în prag): Intră. NECUNOSCUTA D-ta ai văzut vreodată Ursa Mare! UDREA (După o secundă de tăcere. NECUNOSCUTA Astronom?. (Ia stropitoarea şi străbate scena spre uşa din stânga. NECUNOSCUTA Şi. e şi un dragon? Un balaur? UDREA Este.. dar se mai întoarce odată spre Udrea.. Udrea. se apropie de el). PROFESORUL Şi iar Alegro... E astronom. că el ştie mai bine... NECUNOSCUTA E pe cer? UDREA Dar unde să fie? Pe cer. (Se împiedecă de stropitoarea rămasă lângă uşă): Ce-o fi asta? PROFESORUL Stropitoarea. Stai s'o iau de-acolo. Dorm şi eu la tine. teribil de încurcat): Doamnă. Ţi-am spus că e compozitor. NECUNOSCUTA Da. n'auzi? Avem nevoie de tine. Tot el mi le-a arătat şi mie. Eu n'am scris o simfonie? NECUNOSCUTA Ai scris o simfonie? PROFESORUL (Intrând din stânga. să mergem.(Spre Necunoscută. pe ultima ei replica): Sigur. NECUNOSCUTA (Repede): Domnule Udrea! UDREA Vă rog. Andante. dacă aş fi ştiut. să n'o răstoarne cineva. vă rog să credeţi. căci întrebarea e prea neaşteptată): Am văzut-o.. UDREA De mine? (Profesorul a intrat cu stropitoarea în odaia din stânga. Alegro. avem nevoie. UDREA O simfonie în patru părţi. domnule.. Scherzo. De ce să nu găsească. Ştii ce spune? Că a găsit o stea. Necunoscuta profitând de faptul că a rămas o clipă singură cu Udrea. UDREA De ce? .

UDREA Stai. Aici se întâmplă lucruri mari. vorbeşte-mi despre simfonia d-tale. frate. UDREA . NECUNOSCUTA El o ştie? UDREA I-am cântat-o. Vino. că m'am zăpăcit de tot. E frumoasă? UDREA Păi să spună el (gest cu capul spre Profesor). PROFESORUL Să ştii că dacă ti-o cântă si d-tale. PROFESORUL Lasă. Iţi explic eu. Avea dreptate scorpia. Pentrucă trebue să dormi. UDREA Dar cine e Doamna? PROFESORUL Asta nu ştiu nici eu. Domnule Udrea. De ce vă grăbiţi? PROFESORUL Pentrucă ţi-e somn. UDREA Şi doamna? PROFESORUL Doamna rămâne aici.PROFESORUL Lasă că-ţi spun eu pe drum. E lungă. NECUNOSCUTA Nu vreau să dorm. NECUNOSCUTA Cum? UDREA Din gură. Noapte bună. nu mai dormim în noaptea asta. UDREA Asta aşa e. NECUNOSCUTA Nu vreau să rămân singură. E târziu. UDREA De ce? PROFESORUL Pentrucă n'are unde dormi în altă parte. NECUNOSCUTA Plecaţi? De ce plecaţi? PROFESORUL Pentrucă e târziu.

(Către Necunoscută): Să vedeţi. dar la scherzo. NECUNOSCUTA De ce? UDREA Pentrucă n'am corn englezesc. NECUNOSCUTA Şi fără. Asta-i principalul. nu se poate? UDREA Doamne fereşte. Udrea. Se găseşte. PROFESORUL Dar nu ţi le dă. Alămuri şi suflători. un contrabas. UDREA Stai. Scherzo. Hai să mergem.pam. corn englezesc... nu vezi că doamna se interesează de muzică? NECUNOSCUTA Şi nu s'a executat niciodată? UDREA încă nu. Să vedeţi. PROFESORUL Udrea! E târziu. Andante. Intâiu intră alămurile (Gest de dirijor spre alămurile din fund dreapta.pam .pam . şi d-ra Cucu. PROFESORUL Şi iar Alegro. dar puteam s'o organizez.V-am spus. Nu vrea să mi le dea. Autorităţile locale. doamnă. domnule. iau dela batalion. o violă.pam . Eu voiam să cânt simfonia cu orchestra liceului. UDREA Dă-mi pace. NECUNOSCUTA Cine? UDREA Toată lumea. Dar să zicem că mi le dă. ar merge. PROFESORUL Lasă. NECUNOSCUTA Are orchestră? UDREA N'are. Alegro. direcţia liceului. două violoncele. E târziu. (Dirijează cu amândouă mâinile . NECUNOSCUTA De ce? UDREA Pentrucă îmi pune beţe în roate. dela fanfară. Şi să vă spun de ce.pam — pam . cum ar merge. că la urma urmelor ce-mi trebue? Opt viori. Pe urmă viorile. Are patru părţi. domnule! (Către Necunoscută): Până la scherzo. UDREA Tocmai. Tot n'am făcut nimic. fără corn englezesc sunt mort. UDREA Lasă-mă frate. ale unei imaginare orchestre): Pam .

pam -pam.pam . aş semna şi eu.şi fără corn englezesc nu cânt.viorile din imediata lui apropiere. (Scurt): Tim .ti . Şi acuma intră cornul englezesc. PROFESORUL (Jenat): Udrea! UDREA Lasă-mă.pam .. .du -du .ti .dum.pam .. NECUNOSCUTA (A luat lista de subscripţie din mâna lui Udrea şi o priveşte): Domnule Udrea.dum. NECUNOSCUTA Nu se poate să pui altceva în loc? Alt instrument? UDREA In ruptul capului.ti . vreo 4.ti . Mai bine mă lipsesc. Numai s'o vadă. NECUNOSCUTA Şi nu se găseşte de cumpărat? UDREA S'ar găsi la Bucureşti. UDREA Nu-i aşa! PROFESORUL (Sincer): E adevărat.ti. UDREA Ce folos! Dacă n'am corn englezesc..dum! Tu .500.dum! Tu -du . dar. NECUNOSCUTA D-ta? PROFESORUL (Stingherit): Da.du .ti . (Scoate din buzunarul interior al hainei o hârtie.. O mie de ani aştept .ti . o despătureşte şi începe să citească): "Listă de subscripţie pentru achiziţionarea unui corn englezesc.ti . UDREA Am pus eu ceva bani deoparte din leafa mea.du .du -du .du .pam .ti .tim! NECUNOSCUTA E foarte frumos.ti .du . a maestrului Radu Udrea".ti .dum!. de astădatăfără explicaţii): Pam . E frumos. (Arătându-l pe Profesor): El.ti . Vreo 30 de mii.ti . dar până la 30 de mii mai e. NECUNOSCUTA Ai mulţi subscriitori? UDREA Până acum unul singur.pam . NECUNOSCUTA 30 de mii.ti . Staţi s'o vedeţi. Tu . în vederea executării în prima audiţie a simfoniei Nr. într'o mişcare mai rapidă): Tu . frate. dar e scump. i în mi bemol major.du . Tu . Am scos şi o listă de "subscripţie.ti .ti! Tim tim! NECUNOSCUTA (Admirativ): Partea asta dela urmă!.dum! Ti . UDREA Nu-i aşa? (Reîncepe execuţia. (Gest spre fund stânga): Ti . Tu du .du .

NECUNOSCUTA Mă lăsaţi? UDREA De! Trebue. E foarte târziu. se întoarce spre Udrea): Udrea. la Sfatul Negustoresc. Noapte bună.UDREA (Luându-i-o repede înapoi): Vai de mine. UDREA Cum si eu? PROFESORUL Lasă că-ţi explic eu. NECUNOSCUTA Noapte bună. e şi el gata să iasă). către Udrea): Vezi? vezi? UDREA Pe unde n'am umblat? Cui n'am cerut? La Primărie. Vreau s'o răsfoesc puţin înainte de mă culc. PROFESORUL (După ce şi-a luat cartea de pe masă): Noapte bună. Să-mi laşi poarta deschisă. PROFESORUL (După ce a privit-o un timp în tăcere. (Udrea a ieşit. la Comitetul şcolar. NECUNOSCUTA (Scoţând un ţipăt): A! PROFESORUL (întorcându-se din prag): Ce s'a întâmplat? NECUNOSCUTA Şoarecele. scuzându-se oarecum): Adevărat. Mâine dimineaţă avem şcoală. UDREA (Reintrând şi el): Ce şoarece? NECUNOSCUTA L-am auzit. Zice lumea că sunt nebun. Asta nu. Şi el. Vrei să întârzii? Vrei să ai de-aface cu d-ra Cucu? UDREA Nu. A mişcat. doamnă.. PROFESORUL (Dojenitor. E târziu. UDREA (Către Necunoscută. Vin şi eu după tine. ia-o înainte. Noapte bună. Hai să mergem. Iei cartea cu d-ta? PROFESORUL Da.. Am ajuns de râsul târgului. NECUNOSCUTA Şi d-ta? PROFESORUL Da. NECUNOSCUTA Bine. doamnă. auzi? . coniţă! Se poate? Cum vă închipuiţi? Eu v'am arătat-o numai aşa. PROFESORUL Atunci? Hai să mergem.

Ce pantofi să pun. scuzându-se): Ca să ştiu cum să mă îmbrac. Dar la stele.. PROFESORUL Ce pantofi să pui!. Uneori. nu-i aşa? NECUNOSCUTA (Recunoaşte din cap). Ca să văd dacă-i înourat. cu atâta pasiune. steaua d-tale. NECUNOSCUTA Şi pe urmă. bine. PROFESORUL Ocupată cu ce? NECUNOSCUTA .. PROFESORUL D-ta. Ce vrei? NECUNOSCUTA Nu pleca.. la stele d-ta nu te uiţi. PROFESORUL Nu ai timp? Dar ce faci? NECUNOSCUTA Sunt foarte ocupată. (Mai mult pentru ei): Nu mai pricep nimic. PROFESORUL Te rog să mă ierţi. PROFESORUL Am vrut să ţi-o arăt adineaori. dar te-ai speriat.UDREA Bine. Nu vreau să pleci până nu-mi arăţi. dacă nu plouă.. Nu ştiam că există.. nu auzisem niciodată de Ursa Mare. nu te uiţi niciodată pe cer? NECUNOSCUTA Ba da.PROFESORUL PROFESORUL (Se apropie de ea): N'ai auzit nimic . ce-i cu d-ta.niciun şoarece.. PROFESORUL Nu ştiai? Cum nu ştiai? N'ai văzut-o niciodată? Niciodată? NECUNOSCUTA Nu-mi aduc aminte. PROFESORUL Atunci. PROFESORUL (Cu un fel de decolare): Dacă nu plouă! NECUNOSCUTA (Explicându-se. NECUNOSCUTA Mi-era frică de d-ta. Vorbeai cu atâta. (Iese). . SCENA V NECUNOSCUTA . Noapte bună. dar mi se întâmplă câteodată. nu le vezi? NECUNOSCUTA Nu am timp. Mi se întâmplă destul de rar.

arătând pe cer): Dar steaua de-acolo o cunoşti? PROFESORUL Unde? Care? NECUNOSCUTA O stea mică. NECUNOSCUTA Le cunoşti pe toate? PROFESORUL Nimeni nu le cunoaşte pe toate. A treia şi a cincea sunt roşii-rubinii. dacă nici Ursa Mare n'ai avut timp s'o priveşti.. Ursa Mare. De-asupra Ursei Mari. aici şi d-ta n'ai văzut-o? NECUNOSCUTA (Cu un fel de uimire copilărească): De sute de mii de ani! Arată-mi-o si mie. le văd. Se desprinde mai ales printre alte stele mici. NECUNOSCUTA De unde ştii? PROFESORUL Pentrucă le cunosc. PROFESORUL E îngrozitor! Bine... Pe cer stelele clipesc acum mai puternic.Nu mă mai întreba. NECUNOSCUTA Nu? PROFESORUL întâia e galbenă.. de sute de mii de ani. PROFESORUL E ca o ursoaică adormită pe labele dinainte.. Lângă mine. E de mii de ani. (In extaz): Ce frumos e! (După o mai lungă tăcere): Ce mari sunt stelele! Mari si albe. PROFESORUL La stânga? NECUNOSCUTA Da. NECUNOSCUTA (cu un gest viu. patru. . Spuneai că sunt şapte stele. PROFESORUL Dar seara. NECUNOSCUTA A! scara sunt şi mai ocupată. Un car răsturnat deasupra cerului. Da! zău că văd. şi trei. La stânga. NECUNOSCUTA Cu roţile în sus! Mi se pare că văd. Ursa mare. NECUNOSCUTA Carul Mare? (In odaie. cu roţile în sus. pe cer. dar ce fel de viaţă duci d-ta. lumina albastră a nopţii e destul de limpede. Lângă a şasea stea din Ursa Mare. Intr'adevăr.. Carul Mare. patru şi trei. A patra e albastră. Nu am o zi liberă. Acum trebue s'o vezi. Şi a doua. Nici nu ştiu unde mi-e capul. PROFESORUL Nu sunt albe. PROFESORUL (Vine din nou la fereastră): Vino aici. cuprinsă toată în cadrul ferestrei).

NECUNOSCUTA Şi nu se va vedea niciodată? Niciodată? PROFESORUL Niciodată. NECUNOSCUTA Atunci de ce nu se vede? PROFESORUL Pentrucă e prea departe? NECUNOSCUTA De ce nu te uiţi cu un ochean? Cu o lunetă? PROFESORUL Niciun ochean nu străbate până acolo. PROFESORUL Ar trebui să se abată puţin din drumul ei. NECUNOSCUTA Păcat. NECUNOSCUTA Cum o cheamă? PROFESORUL Nu ştiu. Nu i-am dat încă niciun nume. Trebue să fie un nume care să meargă împreună cu Alcor. nebănuită.PROFESORUL Ai ochi buni. E Alcor. necunoscută. NECUNOSCUTA Alcor? PROFESORUL Acolo e şi steaua mea. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă n'am găsit un nume potrivit. Vega ar fi fost frumos. Steaua pe care am găsit-o eu. PROFESORUL Trebue să fie. Ii cunosc orbita. Drumul pe care-l străbate de mii de ani în întunerec. PROFESORUL Când închid ochii. Te felicit. Eu văd mai departe. NECUNOSCUTA Dar eşti sigur că e acolo. îmi trebue un nume de două silabe. Un nume. nevăzută. NECUNOSCUTA Ce drum? PROFESORUL Drumul. Ii urmăresc drumul. NECUNOSCUTA . Alcor şi Vega. Ştiu unde se află. Mult mai departe. NECUNOSCUTA (Mirată): Vezi.

NECUNOSCUTA Poate trenul meu. PROFESORUL Li se pare că trăesc. Nu m'am gândit niciodată. NECUNOSCUTA II auzi ? Trece. Lângă Alcor. (Moment de tăcere. Ce este asta? PROFESORUL Ştiu eu? Un tren..Şi-atunci? PROFESORUL Atunci ar străluci acolo (arată cu mâna): drept acolo. (Nu îndrâsneşte să pronunţe cuvintele).. parcă mai de departe.. A trecut. NECUNOSCUTA Să mor? Poate că da.. Ai fi fost în stare să. NECUNOSCUTA Şi nu se poate? PROFESORUL Nu! NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă stelele nu se abat niciodată din drumul lor. NECUNOSCUTA Deasupra Ursei Mari? PROFESORUL Deasupra Ursei Mari. PROFESORUL Ar fi fost păcat. NECUNOSCUTA Tresărind uşor. Când te gândeşti că dacă muream astă noapte. Un tren de noapte. PROFESORUL De ce? NECUNOSCUTA Ştiu eu? PROFESORUL Eşti nenorocită în viată? Foarte nenorocită? NECUNOSCUTA Nenorocită?. PROFESORUL Ai fi fost în stare. muream fără să văd Ursa Mare. PROFESORUL Atunci? . Nu cred. Se aude din depărtare un şuerat de locomotivă). (Un nou şuerat. Dacă rămâneam acolo pe linie. NECUNOSCUTA Atâţia oameni trăesc fără s'o vadă.

aceleaşi gesturi. moarte. în care numai noi în marea noastră singurătate.. aceleaşi cuvinte. când o simt aici la fereastră. . Sunt seri când e rece. se presimt. Pentrucă nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei NECUNOSCUTA E păcat. PROFESORUL Ai dreptate. Şi atunci parcă simt toată umilinţa. Mereu aceiaşi oameni. NECUNOSCUTA Da. încât dacă aşi striga mi se pare că m'ar auzi.fantastice păduri şi fantastice oceane. PROFESORUL Te vei reîntoarce şi de astă dată. NECUNOSCUTA Am mai fugit eu de câteva ori. de disperare. Ursa Mare e totdeauna nouă. NECUNOSCUTA Ar trebui să încerci. auzi cum freamătă păduri şi oceane . Pe urmă îmi trece. PROFESORUL Totuşi. (Se întoarce la fereastră): Ursa Mare. NECUNOSCUTA De ce? PROFESORUL Pentrucă nimeni n'a trecut niciodată de pe o stea pe alta. aşa de atentă. ca şi cum după o planetă pe alta.. Pe urmă îmi trece.. NECUNOSCUTA Fără s'o vadă? PROFESORUL Dar sunt alte seri. Uneori îmi vine să urlu de plictiseală. cu teamă): Şi se găsesc? PROFESORUL Niciodată. nu arde lumina şi unde nu opresc trenurile rapide.NECUNOSCUTA Mă plictisesc. atentă. pe lângă care marile stele trec fără s'o vadă. când pe ultima stea. Uneori îmi vine o poftă nebună să trântesc uşa. indiferentă. ca într'un târg în care nu curge apă. Astă seară ai fugit.. Cine ştie? PROFESORUL Sunt seri când tot cerul mi se pare pustiu. Dar sunt seri când tot cerul foşneşte de vieaţă. într'un univers absurd. fiinţe care nu s'au văzut niciodată. ne sbatem pe o planetă de provincie. dacă asculţi bine. dar cel puţin de astădată am văzut ceva nou.seri în care tot cerul e plin de semne şi de chemări. NECUNOSCUTA (Încet. să plec. poate. depărtată. cu stele reci. toată disgraţia de a locui pe o biată planetă mizerabilă. se caută. să fug. de pe o stea pe alta. . se cheamă. vie. Dar m'am întors. NECUNOSCUTA Chiar şi pentru d-ta care o cunoşti aşa de bine? PROFESORUL Chiar şi pentru mine. protectoare. e trist.

Dar e frumos. Aventura asta ridicolă. am crezut o clipă că vii din altă lume. visele noastre căzute . PROFESORUL Oameni. devine luminos şi transparent. Îl îmbrăţişează. intrând acolo. NECUNOSCUTA Poate că viu din altă lume. tot. sau pe Vega. că undeva. crezi că sunt si acolo oameni. nu cred. se împarte.gesturile noastre zadarnice. PROFESORUL Da. Dar poate fiinţe mai uşoare. parcă e altă casă. sau pe Steaua Polară. nimic nu e propriu-zis schimbat şi totuşi în lumină. Pe urmă se desprind unul de altul şi se privesc în tăcere. în Ursa Mare. sub acelaş cer. în altă constelaţie. Poate că acolo tot ce aici e greoiu şi apăsător. care se numeşte viaţa noastră. tot ce aici e întunecat şi opac. devine uşor. Tot ce încercăm fără să isbutim nici pe jumătate . NECUNOSCUTA Crezi. dar acum se vede' prin fereastra deschisă grădiniţa din faţă. nu se opreşte nicio-lată din drumul ei. se repetă altfel. (cu o schimbare de ton.tot ce am fi vrut să cutezăm si n'am cutezat.. mai luminoase. PROFESORUL Mona! Ce nume frumos. ( E foarte aproape de el.când te-am văzut. NECUNOSCUTA Eu sunt o stea care se opreşte. SCENA I PROFESORUL . Oameni ca noi. (Străbătut de un gând revelator): Dar e un nume de stea Alcor şi. se împlineşte. NECUNOSCUTA Sau pe steaua d-tale fără nume. CORTINA ACTUL III Acelaş decor. grădiniţă simplă de provincie. . în altă lume. albă.privind-o): Când te-am văzut astăzi seara. Parcă ar fi un nume de stea. Lung-lung sărut.. mai plutitoare. Mona. limpede. dela început. PROFESORUL Pentrucă nicio stea nu se abate. tot. Cel puţin ştii că nu eşti singur sub bolta asta imensă.MONA . să iubim si n'am iubit. a doua zi dimineaţa. nu. care aseară în întunerec nu se vedea şi care luminează totul.în gara aceea afumată.. NECUNOSCUTA Mona. Ca noi. Interiorul e tot atât de modest. PROFESORUL Cum te cheamă. Sau pe steaua mea fără nume. nu ştiu..PROFESORUL E puţin trist. NECUNOSCUTA De unde ştii ?. se simplifică. . dar cu alt noroc.. PROFESORUL Nu. strălucitoare.

de toate colorile): Nu striga că te aude. Vino înăuntru. cămaşă cu mânecile suflecate până la cot. mai mult fredonat (fie şi fals). dar te vede. Mă dă afară. Profesorul intră repede din stânga. e fără haină. E în aceeaşi rochie de seară. Tot judeţul. speriat. mormăind de unul singur): Sunt pierdut. PROFESORUL (Dezolat.. disdedimineaţă! Să te vadă toţi vecinii? MONA (Cu elan): Toată strada. îndată. Te aude de peste drum dela Chiroiu. PROFESORUL . Are în mână un prosop cu care tocmai se şterge pe faţă. Ce mai încolo 'ncoace. pentru Dumnezeu. Pe braţul stâng un buchet de flori de grădină. Chiroiu dela Percepţie. Nu râde că te aude. dintr'un cântec oarecare şi întrerupt pe alocuri de un râs copilăresc. Uşa din stânga. O frază-două. Sunt pierdut. MONA Ştiu... fii cuminte. PROFESORUL Mona. tot târgul. se întoarce spre interior. copilăresc). înţelege. Nu trebue neapărat să cânte frumos şi nu trebue mai ales să cânte o romanţă întreagă cu cuvinte. PROFESORUL (Se întoarce tresărind): Unde ai fost? MONA In curte. PROFESORUL (Alergând spre fereastra): Mona! Mona! MONA (De afară): Daa! PROFESORUL Nu mai cânta. se apleacă din nou peste pervazul ferestrei şi strigă): Mona! MONA (Intră prin dreapta. ce dă spre baie.Scena e goală. PROFESORUL Mona! MONA Şi Atanasiu. (Fredonează iar).. MONA Du ce? Nu-ţi place? PROFESORUL Ba da. nu râde. De afară din curte se aude glasul Monei. trei geamuri la stradă... MONA îndată. (Râde lung. Şi Lascu. nu te gândeşti? In rochia asta. MONA N'are decât. să culeg flori. PROFESORUL Mona. Casa cu uluci. Continuă să se şteargă pe obraz cu prosopul. (Râde). PROFESORUL Dar bine. Mă dă afară din învăţământ (şi ca şi cum aceasta reflecţie ar trezi în el o nouă alarmă. cântând. deschisă.

Parcă toate ridică deodată capul şi spun. Mai aproape Ce fel de ochi ai tu? PROFESORUL (A închis repede ochii): Fără culoare. PROFESORUL Nu. Bună dimineaţa! PROFESORUL Bună? dimineaţa Mona! MONA Bună dimineaţa Marin! PROFESORUL Ce frumoasă eşti! MONA Nu eu. Dar de aseară până acum a trecut o noapte. atâta lumină. Că nu e adevărat. Casa. Mona! MONA Totul s'a schimbat de atunci. PROFESORUL Aseară spuneai că e oribilă.. Mă auzi? Fericită.(Dojenitor): Mona! MONA Sunt fericită dragul meu. MONA Frică? PROFESORUL Da. MONA Aseară. te rog. Şi tu. sunt cele mai frumoase flori din lume. Marin. Că nu eşti aici.. Şi ce noapte! PROFESORUL (încet): N'am s'o uit niciodată. MONA De ce? PROFESORUL Mi-e frică. MONA Zău că eşti drăguţ. PROFESORUL Mona. Ce drăguţ eşti. Florile! Viaţa! Casa! PROFESORUL (Cu o ridicare din umeri): Casa! (Ca şi cum ar spune: Să nu mai vorbim de ea). E atâta soare. MONA . Ia vino aici. uite. Fericită. MONA Deschide-i. Si florile astea. Şi eu. MONA E fermecătoare.

MONA A! Mama lui m-me Chiroiu. PROFESORUL Sssst! MONA Mi-e foame. MONA Cine era? PROFESORUL M-me Grigorescu. Complimente acasă. nu mă auzi? Nimic din viaţa mea n'a fost vreodată mai adevărat decât dimineaţa asta. Mona. PROFESORUL Mona. MONA Cine e? PROFESORUL (Speriat): Sssst! (Către femeea din stradă): Da 'ncotro aşa de devreme? VOCEA La piaţă că mi-a spus m-me Maltopol că e nişte vinete. îmi venea bine.Nu sunt aici? Eu? (Râde. MONA Cu atât mai bine. sărut mâinile. Sărut mâinile. nu fii prost. domnu Miroiu. Deschide ochii şi dă-mi repede un vas să pun florile. într'un târg ca al nostru. MONA Asta aşa e. O VOCE GROASĂ DE FEMEE (Din stradă): Bună dimineaţa. în rochia asta. aproape disperat): Mona! Mona! (Către femeea din stradă): Sărut mâinile. de unde ridică un vas cu care rămâne în mână). (Se întoarce dela fereastră): Te-a văzut! (Pune decolat vasul pe masă). PROFESORUL Să ştii că te-a văzut. în plină zi. Asta e o dovadă în plus. Ştii ce? îmi pun din nou pijamaua ta de astă noapte. Ar trebui să mă schimb. PROFESORUL Sărut mâinile. Dar bine dragul meu. PROFESORUL Să lăsăm gluma. MONA Vinete? Vreau şi eu. PROFESORUL Un vas? (Caută cu ochii prin odaie): Da de unde să-l iau? (Îşi aduce aminte): A! da. MONA Nu-mi venea bine? Vrei să spui că nu-mi venea bine? PROFESORUL . (Merge spre fereastră şi se apleacă peste pervaz spre curte. tu nu poţi să rămâi aşa. Râs tânăr. PROFESORUL (Încet. clar). Haide. (Tandră): Că e adevărat. că sunt aici.

PROFESORUL Toată viaţa în rochia asta? MONA Da. PROFESORUL (Disperat): Mona! MONA Lasă-mă pe mine.Era cam ruptă. O cos. cu cravata. MONA Care Pascu? PROFESORUL Pascu. t oricum. cravata). Nu e timp de glumit. (A terminat cu haina. Magazinul General. MONA Aici ai şi tu dreptate. Ca să poţi ieşi din casă. Iţi aduc. Numai să-mi aduci un sandvich că mi-e foame. Orice. Mi-ar trebui o rochie. MONA întâiu? PROFESORUL Şi se plătesc lefurile. De altceva nu am nevoie. Cum e m-me Lascu? Grasă? PROFESORUL Mona. un trenchcoat. că ii c întâiu. nu glumi. PROFESORUL Şi n'ai să te plimbi în pijama pe stradă. MONA Stai! PROFESORUL (S'a oprit în prag): Ce e? MONA Vino aici! Nu-mi place cum ţi-ai făcut cravata. Nu te pricepi. Trebue să ii im din situaţia asta. Ce ar fi să împrumutăm dela o vecină? Dela M-me Maltopol Dela m-me Lascu. O rochie. dar acum am fugit. PROFESORUL Bine. Uite. Aşa. De acolo mă reped până la Pascu. Trebue să găsesc ceva acolo. (Îlpriveşte o secundă): Marin! PROFESORUL Da. e târziu (se uită la ceas): au! Opt fără zece! Oi 21 întâia n'am clasă. Eu rămân aici. MONA Nu-i nimic. PROFESORUL Până când? MONA Toată viaţa. (Ii reface cu atenţie şi tandreţe cravata): Stai cuminte. începe să se îmbrace zăpăcit şi stângaciu). (îşi caută haina. eu mă reped până la Liceu. (Şi-agăsit haina şi cravata. îşi ia repede pălăria din cui şi dă să iasă). MONA Da de ce să ies? Nu vreau să ies. . dar mă duc să iau nişte bani.

PROFESORUL (Se uită cu disperare la ceas): Mona. nu vă cunosc. cărţile. MONA Chiar dacă e opt fără cinci. aplecată asupra vasului cu flori.. (Iese). A uitat unde le-a lăsat adineori. (Priveşte de acolo încă odată toată încăperea. Se aude o bătaie slabă în uşa din dreapta. MONA Aici locueşte. îi luminează toată privirea): Eşti un prost. (Se întoarce cu spatele şi se rezeamâ cu capul în uşă.. pe divan. să ştii. cu un gest de amiciţie. Asta mi se poate să fie adevărat. portretele din perete.. undeva. MONA Ce credeai domnişoară? ELEVA Credeam că locueşte aici. cu ghiozdanul de şcoală în mână. domnu Profesor Miroiu nu-i acasă. Caută florile. (ceva mai degajat): fiindcă eu pe dv. fereastra. le găseşte şi fredonând începe să le pună în vas.puţin ameţit): Nu. Se întoarce. Şi totuşi aici locueşte.ELEVA ELEVA Vă rog. domnu Miroiu. şi voi sunteţi drăguţi. Mă mir că nu l-ai întâlnit. pe un scaun. (Ia vasul.MONA Eşti drăguţ. Pe urmă trece pe lângă ei. fii cu băgare de seamă. eu credeam. ELEVA (Repede): Nu se poate. Eşti foarte drăguţ. SCENA II MONA . credeam. intră timidă. Mai ales nu cânta. cu mare grijă. iar nu aude. ELEVA . e opt fără cinci. PROFESORUL Da. E şi mai încurcată acum): Vă rog să mă iertaţi. fredonând mereu. Uşa se deschide uşor şi cu mare băgare de seamă. (Mona se întoarce brusc. Nu ieşi în curte. de emoţie. Nu cânta. bătaie care se repetă după o secundă. MONA (Rămâne o clipă privind lung spre uşa prin care a ieşit eh Un zâmbet de tandreţe. ţinută reglementară). numărul cusut pe mânecă. MONA Nici eu pe d-ta. Fata când o vede din faţă. eleva. ca şi cum i-ar mângâia pe sub bărbie): Şi voi. visătoare): Şi eşti aşa de drăguţ. nu te arăta la fereastră. Chiar acuma a ieşit din casă. (dă să plece). ale lui Keppler şi Kopernick. eşti foarte drăguţ. trece în baie ca să pună apă. (Îl mângâie uşor pe obraz şi pe urmă se sărută lung). MONA De ce? ELEVA Fiindcă. nu cânta. tresare.. (lese dar n'a închis bine uşa si se întoarce): Mona. întoarsă cu spatele. MONA (Cu tonul lui): Nu râde. PROFESORUL (După ce s'a desprins de ea.

ELEVA Atunci... (Din nou îngrijorată): Domnişoara Cucu. dacă ziceţi că nu-i acasă... Ora patra.Nu. după ce şi-a muiat degetul pe limbă): Despre. . (Deschide ghiozdanul şi caută cartea. legile lui Keppler. ELEVA (Oprindu-se): Vă rog. ELEVA Da de ce? MON A Un profesor ca el! Vorbeşte aşa de frumos! ELEVA (Fărăprea mare entuziasm): Da. A zis că mai întâiu să aştept conferinţa şi atunci eu am dat fuga până aici. mă duc. voiam să-l rog.. MONA (După o secundă de tăcere): Domnişoara. MONA Cine? El? ELEVA (Cu puţin dispreţ. (Pune mâna pe clanţă. atunci eu mă duc. eu .. ca şi cum ar spune: "Săfim serioşi'): A! nu.. MONA Nu-i. că eu am venit pe strada Unirii şi d-lui o fi dat colţul pe Cuza-Vodă. ( s e întrerupe): da' dacă nu-i acasă. vorbeşte. . MON A Ce noroc ai.. MONA E profesorul d-tale? ELEVA Da. (repede): Nici nu m'a lăsat să intru în şcoală. Mona se apropie şi urmăreşte cu viu interes. MONA Aveai treabă cu el? ELEVA Aveam. să.. Fata a scos cartea şi o răsfoieşte repede. deschide). Adică. staţi să mă uit. să-l rog pe domnu Profesor Miroiu.. C'am uitat. MONA Aveţi şi astăzi oră cu el? ELEVA Avem. (Deodată o prididesc lacrimile): Mă dă afară din şcoală. MONA Ce lecţii aveţi? ELEVA Despre.. Cosmografia. MONA Cunoşti bine pe d-l Miroiu? ELEVA II cunosc.. da. MONA .

. aşa de . Aşa de ameţitor de frumoase. Iţi stă bine şi frumos.despre lucruri aşa de frumoase. MONA (Se uită câteva secunde în carte cu mare atenţie. sunt proporţionale cu timpurile întrebuinţate spre a le descrie".. mişcarea se face în sens direct" (Se opreşte din citit): Ce frumos e! ELEVA Zău ! MONA (Citeşte mai departe): "Ariile descrise de raza vectoare a soarelui. Crede-mă că nu. MONA Ce noroc aveţi. Pe urmă oarecum decepţionată): A! e domnu Ispas.. Pământul fiind într'unul din focare.. aici la noi. (Nu găseşte cuvântul). cu mama şi cu tanti. dar dumneavoastră iertaţi-mă că vă întreb. Lăsaţi-mă să mă uit bine la ea. MONA . soarele descrie o elipsă. ELEVA Numai de trei ori pe săptămână.. ELEVA (Fascinată): Niciodată n'am văzut o rochie ca asta.. acum doi ani de Paşte. (Din nou interesată): Ba stai! Că mai e cineva. E minunat. Fata tresare surprinsă): Ce-i asta? (Sgomotulse apropie): In automobil? Pe strada asta? MONA (Care nu dă importanţăfaptului): Nu se poate? ELEVA A oprit aici. (Ii dă cartea). ELEVA (Sceptică): Da. d-ta şi colegele d-tale că-l puteţi asculta vorbind în fiecare zi.. Şi nici la Bucureşti. Cineva poate fi fericit într'un şorţ ca ăsta. C'am fost la Bucureşti. ELEVA Vă râdeţi de mine Doamnă. Nu-i aşa că-i minunat. vă râdeţi de mine. (Explicativ): Domnu Ispas dela gară. ca să povestesc şi fetelor la şcoală. ELEVA Doamnă. Aveţi o rochie aşa de.. MONA (Cu o vagă amărăciune): Aşa de. Un domn.Keppler! (Privire scurtă spre portretul din perete): Mă laşi să văd si eu? ELEVA (Puţin mirată): Vă rog. MONA Nu. Pe urma citeşte): "In mişcarea lui aparentă în jurul pământului. La poartă. de unde veniţi? (Din strada se aude un sgomot de automobil. MONA (Tresărind): Un domn? ELEVA Vai! Ce elegant e! MONA . (Se uită cu aceeaşi privire fascinată la miraculoasa rochie): Da. (Se repede la fereastră şi se uită afară. (Privind-o): şi ce bine-ţi stă şorţul ista.

Au plecat împreună.. puţin blazată poate. Nici n'a auzit. E un om care la volanul unei maşini.ŞEFUL . Regulamentul. eleganţă simplă. trăgând uşa după ea). Om de afaceri. GRIG (Mai mult pentru el): S'ar putea?. ŞEFUL Şi când ai intrat n'ai văzut o doamnă? GRIG O doamnă. (Intransigent): Nimic! Regulament... de a-i cheltui la fel de uşor. urmat de Grig. Gesturi sigure (fără ostentaţie însă).. la o masă de baccara. în camera de baie. GRIG împreună ? ŞEFUL Adică. Vine dela volan. dispare în stânga. domnişoară. aseară. profesorul. d-ta eşti de mult aici? ELEVA (Fără să-şi ia ochii dela Grig): De adineauri. domnişoară? ELEVA (Nu-şi poate lua ochii dela Grig. Dar obişnuinţă veche de a umbla cu bani mulţi.. privire spre uşe.. de a-i câştiga uşor.(Îngrijorată): Elegant? (Vine şi ea spre fereastră. GRIG (Către Şef): Dumneata eşti sigur că doamna. aruncă o privire spre stradă şi tresare cu un mic ţipăt): El e! ELEVA Cine el? MONA (Are o secundă de editare. gris deschis. firească.GRIG Intră şeful gării. La domnu Miroiu.. Poate că la Bucureşti nu s'ar vedea aşa de direct. blondă. se simte la el acasă. repede. . frumoasă. dar aici. d-lui zicea că se duce să doarmă la Udrea (Cu subînţeles): Mă'nţelegi!. într-un mare hall de hotel. Datoria înainte de toate. (Zărind-o pe elevă): Domnul Miroiu nu-i acasă. Şi asta se vede. A plecat cu el. în lumina asta. (Privind curios şi amuzat decorul): S'ar putea să fi petrecut ea aici o noapte? Aici? ŞEFUL Dacă vă spun. e aici? ŞEFUL Sigur. soră. dela mine. tânără. Meserie neprecisă. doamna de care ţi-am vorbit. spre fereastră şi pe urmă. Grig e "bucureştean".. ELEVA (Din ce în ce mai intrigată): Care el? SCENA III ELEVA . ŞEFUL N'auzi domnişoară? Domnu Miroiu nu-i acasă? ELEVA (Tresărind): Cum? Nu. Poartă un costum sportiv de dimineaţă.. Tată să-ţi-fie.. frate. ŞEFUL (In continuarea unei discuţii): Şi cum-vă spusei. nici nu răspunde). în rochie albă. (Către elevă): l-ascultă. Nu e. parcă e un exemplar din altă specie umană... dela gară.

ŞEFUL Eu de asta zic. adică nu. ŞEFUL Şi unde e? ELEVA Eu. (Face un pas spre uşe). dumneata eşti convins că doamna e doamna pe care o caut eu? ŞEFUL Mai e vorbă? înaltă. S'o vedeţi şi dv. ŞEFUL Păi nu? Păi nu era locul să-i tragem un proces-verbal de contravenţie? GRIG Ba era. s'o chemăm înăuntru. fără să participe în ultimele replici. ŞEFUL Şi mai e ceva. le priveşte): Fise dela ruletă. care n'a văzut-opână acum. Nu s'a mai pomenit. blondă. arătând uşa din dreapta): Acolo. ŞEFUL Şi p'ormă.. să vedeţi. (Merge spre uşe şi rămâne în faţa ei). de apropierea lui şi de întrebarea lui scurtă): Eu. GRIG Nu. S'o chemăm înăuntru şi să-i tragem procesul. Am văzut-o. GRIG (Le ia.. Uitasem. GRIG (II opreşte calm): Lasă dumneata... SCENA 69ŞEFUL . Dacă s'a mai pomenit! GRIG Adevărat. (Nu mai poate minţi): Ba da. GRIG . (Se scotoceşte prin buzunarele vestei şi scoate de acolo cele câteva fise de joc de aseară): Poftim. Staţi să vedeţi.ELEVA (Buimăcită că el.GRIG GRIG (Care a privit mereu spre uşa din stânga. (Cu un gest scurt. fără măcar să le audă): Domnule Şef. îi vorbeşte): Ba da. Nu? GRIG (Cu un zâmbet): Ba da. Corespunde. ŞEFUL Cu asta voia dumneaei să plătească biletul. rochie albă. ŞEFUL Acolo? (Face un pas spre uşe). la faţă. GRIG Da sau nu? ELEVA (Şi mai buimăcită. eu. Semnalmentele corespunde. Lasă.

GRIG Ai dormit bine? MONA Mulţumesc. GRIG Nu. păşeşte spre uşa din stânga. Se privesc în tăcere unul pe altul câtva timp. dar face semn cu degetul arătător. tare-mi pare rău. GRIG (Nu prea îngrijorat): Ce vorbeşti? ŞEFUL Piiiii! Ce-am tras cu ea. Nu zici că voia să se omoare. Dar acum lasă-mă. Vă salut. Lasă-mă singur.Acuma-i târziu. De cinşpe ani n'am mai tras un procesverbal. se opreşte în faţa ei. m'am schimbat şi am pornit să te caut. Nu ţi-am plătit la gară? Şi biletul şi amenda? ŞEFUL (Cu regret): Ba aţi plătit. pe urmă foarte calm. se uita o secundă sau două. ŞEFUL Da. .MONA Grig l-a petrecut pe şef până în prag. (Se opreşte în prag): Tiii. Dacă nu eram eu. MONA Şi m'ai găsit. da nu avea acte. Rămas singur. SCENA V GRIG . GRIG Bună dimineaţa Mona. repetă gestul. O ocazie ca asta nu se mai nimereşte. iar când vede ca ea nu răspunde. MONA Cine ştie? Poate că de astădată. nu. Eşti un om de ispravă. Nu intră. (Iese). MONA Nu eram. GRIG (Luându-l de spate şi împingându-lspre ieşire): Iţi mulţumesc domnule Şef. chemând-o pe Mona. cu un vag surâs amuzat. MONA Bună dimineaţa Grig. Mona iese în sfârşit de acolo. Pe urmă m'am dus la hotel. Nu şi nu că ea se omoară. GRIG După cum vezi. Am luat repede o baie. GRIG Păi vezi? Aseară trebuia. Am stat la joc până la cinci dimineaţa. Am fost în serie mare. pune mâna pe clanţă şi deschide. se întoarce. Rămâne locului. dar nu prea mult. credeam că eşti acolo. Tu? GRIG N'am dormit deloc. E puţin jenată. Nu erai. Eu totdeauna te găsesc. ŞEFUL Am onoarea.

MONA Daa. din gară în gară. părăsind tonul de glumă de până acum): Mona!. Eroare. MONA întocmai. Dar cineva din hall te zărise coborând scările spre gară. GRIG {După o secundă de tăcere. Atunci. MONA Tu? GRIG Eu. MONA Eşti foarte inteligent. Nu erai nici acolo. nici nu avea camere libere. Atunci mi-am închipuit că ai trecut peste drum la Caraiman. de altfel. Nu veniseşi. GRIG Ii plătesc bine. chelnerul. Nu.GRIG (N'a dat atenţie): Intâiu crezusem că ai schimbat numai camera. Simpatic şeful gării. MONA Eroare. GRIG Şi la gară. GRIG Am telefonat la Bucureşti. GRIG Sunt.acasă. MONA Aşa da. GRIG Timp de cinci minute. MONA Ştiu. MONA Grig! . MONA îngrijorat? GRIG Foarte. M'am urcat în maşină şi am pornit-o metodic. MONA Nu te recunosc. te văzuse urcându-te în accelerat. MONA Ai mulţi informatori.atunci am început să fiu îngrijorat. Am telefonat la gară să văd dacă trenul nu avea întârziere. Sosise regulat. GRIG Fiindcă după cinci minute mi-am adus aminte că n'aveai un ban în poşetă şi că probabil te-au dat jos pe undeva în vre-o gară. GRIG Exact. tipul dela bar. dar portarul mi-a spus că nici nu te văzuse prin hotel şi că. Jean. Până aici.

MONA Şi după ce-am plecat eu? GRIG Am început să câştig. GRIG Recunoaşte că eu personal. că nu-mi place. MONA Foarte normal. MONA (Interesată): Cam pe la ce oră? GRIG Ştiu eu? Cam pe la 12. Mă gândeam la superstiţii. Deloc. Până dimineaţa. MONA Niciuna. iritat): Ţi-am spus de atâtea ori. n'am avut nicio vină. GRIG Apropiindu-se şi mai mult de ea): Mona! (Niciun gest din partea ei.GRIG Recunoaşte că cearta noastră de aseară a fost o prostie. GRIG (Brusc. Ce vrei? Sunt jucător. Eram într'un ghinion negru. când joc. Ceva mai târziu. formidabilă. GRIG Deloc. Şi-am intrat într'o serie fantastică. GRIG (Mai potolit): Vezi? Vezi ce'nţelegătoare eşti acum? (Din nou iritat): Mai ales că pierdeam. El o apucă uşor de umeri): Mona! Eşti supărată pe mine? MONA Nu. deloc? . GRIG A in început să câştig. să stai în spatele meu şi să-mi vorbeşti şi să mă'ntrebi şi să mă sâcâi şi să-mi ceri bani. MONA (Cu o mică tresărire): A! GRIG Dar de ce întrebi? MONA ( A rămas o secundă pe gânduri): Nimic. MONA Imediat? GRIG Nu. Am şi eu superstiţiile mele. MONA Vezi? Ţi-am purtat noroc. De asta nici n'am putut să mit ridic dela masă. Până la cinci. MONA O mare prostie.

n'ai să'nţelegi.. Grig. GRIG (Ceva mai răstit. GRIG Cum? MONA Eu nu merg. (O sărută pe obraz cu oarecare neglijenţă.. GRIG Eşti o fată delicioasă. Da. GRIG Unde? MONA Aici. Plecăm. MONA Unde? GRIG Cum unde? Maşina-i afară. Hai să mergem. pentrucă. N'ai să'nţelegi. sau prea devreme pentru glume.MONA Absolut deloc. MONA Pleci singur.. e prea târziu. Ea-l lasă): Şi acuma hai să mergem. Ar fi mai bine să nu pui întrebări şi să io duci. singur. GRIG Fată dragă. Hai. fără violenţă): Nu. GRIG (Gestcircular.. Nu. Vino. ironic): Aici? MONA Da. (Cu o schimbare de ton. Grig. ceva mai serios): De ce? MONA Pentrucă. Tu. Ai văzut vreodată Ursa Mare? GRIG Ursa ce? MONA Ursa Mare? GRIG . Mi-e somn. GRIG Singur? Cum singur? MONA Uite aşa. GRIG Nu mergi? Dar ce faci? MONA Rămân... MONA (Simplu. N'am dormit toată noaptea. simplu şi grav): Ascultă.

. florile astea. . MONA (Cu emoţie): Grig! Asta-i drăguţ. oricâţi bani am avut. Ursa Mare. totul se luminează pentru mine. MONA Nu. GRIG Noi doi? MONA Noi şi toată lumea noastră. tu delirezi. Mie nu mi-a plăcut niciodată. De atâtea ori am plâns şi n'am ştiut de ce. De atâtea ori am vrut ml fug şi n'am ştiut unde. MONA Da. GRIG Florile astea? (Se uită o clipă la florile din vas): Iţi plac ţie? MONA Sunt minunate. casa asta. nu-ţi dau voie. Eu am făcut o descoperire. dac'ai şti ce limpede văd. Sunt nebună. Nu suntem. Da. te-ai uitat la zarzavatul ăsta din oală? Morcovi. dragul meu. S'a întâmplat ceva cu tine astă noapte. Trebue neapărat să dormi. mă auzi? Totdeauna. Grig. Dar ţi-a stat bine. că nu mi-a plăcut. Aici. Grig. Ai băut. Noi nu suntem fericiţi. oricâte bijuterii. GRIG Fetiţo. MONA Martor îmi eşti tu. tu trebue să te culci. nu ştiam bine ce. GRIG Dar bine. oricâte rochii.. pătrunjel şi păstârnac? MONA Grig. O sfâşietoare descoperire. MONA Se poate. GRIG Ursa Mare probabil. GRIG Dar comodă.Eşti nebună. E atâta soare azi dimineaţa. Ducem o viaţă tristă. Asta-i cel mai drăguţ lucru pe care mi l-ai spus de când te cunosc. totdeauna am simţit că-mi lipseşte ceva. Totdeauna. stupidă. GRIG Nu ţi-a plăcut. GRIG Mona. Astă noapte. Abia astă noapte am aflat. GRIG Asta ştiam de mult. Pot fi şi eu nebună. Uite. MONA Dar eu nu. MONA (Cu un uşor zâmbet secret): Poate.

. nici una mai mult. uitându-se cu atenţie şi ironie la lucruri): E minunat! E fantastic. dimineaţa. N'ai văzut-o când ai intrat? O fântână curată şi lanţ. Florile cele mai palide nu sunt destul de palide pentru tine. vie. GRIG Dar nici mult nu-i lipseşte. Violetele de Parma în Decemvrie. ca şi cum ar fi o întrebare capitală): Mona! Te-ai spălat tu la fântână? MONA Da. a fost divin. într'un mizerabil târg de provincie. EI pune la loc stropitoarea şi pe urmă închizând uşa): Aici ţi-ai făcut baia? MONA Nu. . Apa rece. E o fântână în curte. GRIG Recunoaşte că ţi-e frică. Frică să deschizi ochii. nu sunt destul de fragile. GRIG Cum? MONA Da. Liliacul alb în Ianuarie nu e destul de alb. nicio linie mai puţin. A fost. la fântână? MONA Da. leşinând cu o sorcovă în braţe? MONA Taci. M'am spălat afară la fântână. Florile de seră cele mai scumpe se ofilesc în camera ta într'o secundă. îmi place. GRIG Tu? MONA Eu. (Scoate afară stropitoarea şi i-o arată): Şi sistematică. dar deschide-i. una seara. M'am spălat acolo. Foarte modernă. aduse cu avionul. Nu zău? Ai dormit iu pe salteaua asta găurită? MONA Taci. Ca un abur. în zori. (Păşeşteprin odaie. care la Bucureşti iei două băi pe zi. la 26 grade şi 5 linii.. (Mona zâmbeşte. GRIG Ai stat tu la masa asta şchioapă? MONA ((jignită): Nu e şchioapă. (A ajuns lângă uşa din stânga): Şi aici ce e? (Deschide şi aruncă o privire înăuntru): A! Sala de baie. ca o respiraţie şi toate astea de ce? Ca să te găsesc într'o zi. într'o infuziune de lavandă. te-ai spălat tu în curte. GRIG De ce să tac? Pentrucă nu vrei s'auzi? Pentrucă ti-e frică? MONA Pentrucă e zadarnic. GRIG Tu.GRIG Cum? Nota la florar se ridică în fiecare săptămână la zeci de mii de lei. GRIG (Foarte serios. una dimineaţa. Nu ştii ce vorbeşti. Mona şi uite-te bine la coteţul ăsta în care te sbaţi cu frumuseţea ta de prinţesă.

ameţită. Marin Miroiu.. ori nu sunt.MONA . dragul meu. A fugit. abia exprimat): Grig.GRIG Bine. GRIG Cum? MONA Da. Ce s'a întâmplat? Fiindcă ceva s'a întâmplat. (Venind spre el şi întinzându-ii mâna): Daţi-mi voie. Ce i-ai făcut. GRIG Fata asta care zice că e sora mea şi pe care o reneg. GRIG îmi pare bine. (Scurt): fratele meu... dar atunci e grav. GRIG Fata asta a plecat aseară de lângă mine. Numele meu este Miroiu. cu cât am unele întrebări de pus. SCENA VI GRIG . pun întrebări. GRIG Da. PROFESORUL (Intre jenă şi cavalerism): Domnule. îmi pare cu atât mai bine. în casa d-tale. MONA Grig! PROFESORUL Sunteţi prea aspru. PROFESORUL . E foarte grav. delirând. sunt. MONA Cât se poate de grav.. scoasă din minţi. te rog sămi explici ce s'a întâmplat azi noapte aici? MONA (Cu un strigăt. (Către Miroiu): Domnule. sunt. onorat. E fratele meu. MONA (Voindsă-loprească): Grig? GRIG (Către Mona): Eu ori sunt frate.. Şi dacă sunt. PROFESORUL (Către Mona): Cine e domnul? MONA E. domnule? (Ca şi cum deodată ar descoperi adevărul): I-ai dat de băut.PROFESORUL PROFESORUL (Intrând repede. (Se opreşte scurt): Mă iertaţi. Şi o regăsesc aici. Nu eşti singură? GRIG (Cam agresiv): După cum se vede. cu o rochie de damă pe braţul stâng): Mona! am adus.. PROFESORUL Domnule.

GRIG înainte de a vă da consimţământul meu. a căzut pe mâna unui vulgar craiu. Dar nu! D-ta eşti o conştiinţă. GRIG Te rog să nu mă insulţi. mă ia-drept să-ţi spun . PROFESORUL Şi pe mine. consimţământul.. că Mona. (Către ea): Ascultă. GRIG (Isbucnind): Dar ce s'a întâmplat. după tot ce s'a întâmplat. ăsta-i un om de onoare. cum puteţi crede? GRIG Ai îmbătat-o. MONA (Afolată): Dumnezeule! GRIG Mâna su. La urma urmelor. GRIG Ai îmbătat-o. până sezisează situaţia): A! Dar bine. atunci lucrurile se schimbă.. GRIG N'aşi putea să dau un răspuns imediat. sigur. GRIG "Mona"? Ii spui pe nume? PROFESORUL (jenat): Acum.puţin pe nepregătite. fiindcă. de frate. PROFESORUL Evident.. vreau să spun.. Dar vă asigur că eu. a unui seducător primejdios.. sângele apă nu se face. nu?. (Luând repede şi eroic hotărârea): Vă rog să-mi faceţi cinstea de a-mi acorda mâna surorei dv.. pentru numele lui Dumnezeu! vorbeşte odată! vorbiţi odată! PROFESORUL Domnule! am onoarea. GRIG . cererea d-tale. Eu mă temeam că sora mea... (O clipă de suspensie. (Către Profesor): Tinere. (întorcând o secundă capul spre ea): Biata mea soră. Cu ce? De ce? PROFESORUL Domnule. Mona. îţi cer iertare... daţi-mi voie. PROFESORUL Da. neliniştea. De ce nu mi-ai spus? (Către Profesor): Domnule.. înţeleg. într'un moment aşa de solemn. MONA (Încet dar fierbând): Şi dumneata un imbecil. indignarea.. nu fi absurd. MONA Grig. înţeleg prea bine. d-ta asta vrei dela mine. a unui don-juan fără scrupule. dacă nu mă'nşel. e datoria dv.Domnule.

am oră dela 9-10. n'are. o primeşte înapoi. Mona? MONA Ba da. în ce casă. Din cu totul altă lume. GRIG N'am nimic de spus. (Aruncă rochia repede pe un scaun). E foarte frumoasă. (Către Grig): Ştiţi. Arc fântână. eu am o carieră. rochia. a venit aici. GRIG Frumos! PROFESORUL O leafă mică. PROFESORUL înţelegi? Nu poate să iasă în oraş aşa cum este. Sunt profesor definitiv. (Întinde rochia. Are tot ce-i trebue. MONA (I-o ia din mână): Lasă. (îngrijorat): Nu-ţi place. o situaţie. (Bagă mâna în buzunarul hainei. (Către Profesor): înainte de a vă da consimţământul şi binecuvântarea. Cât p'aci să uit.273 de lei. MONA (Încet): Eşti odios. 11. Aşa m'am înţeles cu Pascu. GRIG (Luând el rochia): Ce-i asta? (O ridică de mânerul agăţătoarei). Am trecut pe la Pascu. eu am uitat. la mine. MONA (Către Grig încet): Eşti grotesc. I-am spus şi aseară. dar sigură. Arc flori. GRIG .273! Ea e o fată ordonată. printr'o împrejurare năucitoare. că n'am timp. Mona. o oribilă rochie "degata". Dar nu acum. (Încet lui Grig): Eşti odios. cu agăţătoare). PROFESORUL Nu. Şi nu trebue să credeţi că dacă prin. trebue să ştiu şi eu pe ce mâini o las. îmi dau seama că Mona vine dintr'altă lume. PROFESORUL Chiar adineaori am fost pe la şcoală şi i-am luat. GRIG (Către Mona): Definitiv! PROFESORUL Cu o gradaţie. GRIG Admirabil. (Aducându-şi aminte): Uite. 11. PROFESORUL Fiindcă dacă nu-ţi place. eu uit tot ce ne desparte.(Scurtă privire spre Mona): E colosal. Trebue să mă duc şi la şcoală. GRIG Fără reţineri? PROFESORUL Fără. PROFESORUL (Stingherit): O! casa. strângătoare. Altceva n'am găsit. scoate câteva bancnote cu stângăcie şi le vâră la loc): Azi e întâiu. Dar vedeţi.

I-e foame săraca. GRIG L-am văzut. Să ştie că nu viu. aşa. MONA N'a mâncat nimic de ieri. foarte serios): Mona! Vrei să rămâi cu el? MONA Da.Aa! Atunci du-te. . ( A făcut un pas spre uşe): Aa! Unde mi-e capul? (Scoate din celălalt buzunar al hainei un pachet învelit în hârtie): Uite Mona. (Se întoarce.. (Întoarce capul spre fereastră): când se face seara. Nu-l cunoşti. GRIG Are o taină? MONA L-ai văzut rău. Să puie pe altul în loc. GRIG (După o mai lungă tăcere. cu eleganţa ta ireproşabilă. GRIG Are haz băiatul. (A ajuns lângă uşe): eu mă 'ntorc! (Iese). în plină zi. e prost îmbrăcat. Grig. nu afirmă). MONA L-ai văzut dar nu-l cunoşti. Se apropie acum de masă şi-l aruncă uşor. aici. e timid. SCENA VII GRIG . gest care nu neagă. Nici n'aşi fi în stare.. E stângaciu. GRIG (După ce a privit-o lung în tăcere): Prin urmare. Prea sunt. MONA Te rog să nu vorbeşti despre el. Dar când se face seara. PROFESORUL Dau o fugă pân'acolo şi mă 'ntorc. Cu zâmbetul tău sigur. Că lecţia tot n'o fac. îi dă pachetul şi pe urmă explicativ. la fereastra lui.MONA Mona a rămas în mână cu pachetul care i l-a întins profesorul şi pe care ea l-a primit maşinal.. M'ai înşelat. prea sunt. fiindcă ăi crezut că-ţi baţi joc de el în faţa mea? Ce milă mi-e de tine.. fără ironie): E ridicol. Dar măcar să le spun. de absenţă. cu cravata ta perfectă. către Grig): Ceva de mâncare. (Şi deodată. E simpatic. Ce milă mi-e de tine. (coborând mult vocea): se întâmplă un lucru miraculos. GRIG (Îndârjit): Sper! MONA Dar nici n'ai să cunoşti marea lui taină. GRIG M'ai înşelat cu prăpăditul ăsta. Nu-i şade bine. MONA Ridicol? De ce? Fiindcă ti-ai bătut joc. Tu nu eşti ridicol si n'ai să fii niciodată. cu un gest de oboseală. MONA (Ridicare din umeri. tăios.

MONA Nu. Am cheltuit o avere. Te aude dela Chiroiu. MONA Eşti delicat. GRIG (Montându-se): Nu? Şi eu ce fac. pentru cinci minute. să mă 'ntorc singur. fântâna. GRIG Mona! eu te'nţeleg.. care are o taină. Un fel de excursie. nu-ţi dau voie! GRIG (Ridicândmereu vocea): Ce nu-mi dai voie? Ce nu-mi dai voie? Am trăit trei ani cu tine.. GRIG Cred că da. Tuturor ni se urăşte. GRIG Cum? MONA Pleacă dela fereastră şi nu striga. Dar vreau să rămân. la Sinaia şi pe urmă la Bucureşti? şi ce să spun? că m'ai lăsat? că m'ai lăsat pentru un tip caraghios. Vrei să schimbi. stropitoarea. Hai acasă. GRIG Ce vecini? Care vecini? MONA Nu striga. Toţi vrem să schimbăm. Ce nostim e! Dar acum. Şi n'am de ce să fiu. Te aud vecinii. MONA (Protestând vag): Ba nu. GRIG Care Chiroiu? MONA Chiroiu dela Percepţie. Un fel de escapadă. GRIG . MONA Crezi? -. Şi nu vreau să fiu. GRIG (Violent): Nu sunt delicat. Te-ai plictisit. şi la fereastra căruia se întâmplă noaptea miracole? MONA Grig.GRIG Te-ai gândit bine? MONA Nu. Dar bagă de seamă. Ţi s'a urît. Măcar odată. Nu m'am gândit deloc. Florile. Te'nţeleg foarte bine. Cele cinci minute trec. Toţi ne plictisim. GRIG Ba da. Până acum a fost foarte amuzant. MONA Nu striga.

vorbeşte cu o sinceră uluire): Tu eşti o provincială. cu precipitare. Ai ticuri de provincială. Când te-ai schimbat? Tu nu mai eşti Mona. GRIG Cucu? O cheamă Cucu? D-ra CUCU (Către Mona): Da de unde ştii d-ta cum mă cheamă? MONA Te cunosc. (A luat rochia de unde o aruncase ea adineori şi o ridică prezentând-o): Ia uite ce frumoasă e. nu trebue să te superi. cum vei fi tu peste un an? Poate cinci? încerc să-mi imaginez şi mă cutremur. GRIG Ce-ţi mai lipseşte? Rochia poate. doamnă! D-ra CUCU Pardon! Domnişoară. Eşti un argument şi vii la timp. SCENA VIII GRIG . Dumneata nu eşti o persoană. e jenată): Lasă-mă. Ţi-e frică de ce-o să spuie târgul.de mai sus . îmbrac-o. Tu crezi că toate astea vor rezista aici? Te gândeşti ce vei fi tu. Stai pe loc. D-ra CUCU (Sufocată de indignare): Domnule! MONA Domnişoară Cucu. Ţi-e frică de vecini. din oarecare fantezie. GRIG Te cheamă Cucu? D-ra CUCU Ştii că eşti obraznic? (Către Mona): De unde mă cunoşti? . GRIG Eşti nevasta lui domnul Miroiu. ca totul să fie complet.D-ra CUCU GRIG (Care e din întâmplare cu privirea spre uşe.MONA . Ştii ce vei fi? (In clipa aceasta uşa din dreapta se deschide şi intră. asta vei fi. tu eşti un animal de lux.(Încremenit): Mona! Mona! (Vine spre ea. domnul e nervos şi are vervă. domnişoara Cucu). Eşti. MONA Lasă-mă să-ţi spun. GRIG Mona. Eşti făcută din puţin parfum. MONA (Ii rupe rochia din mână şi-o aruncă din nou pe undeva): Mă plictiseşti. (Vine repede spre d-ra Cucu): Stai pe Ioc. speriată ca de un simptom grav al unei maladii pe care nu şi-o cunoştea. Mona. îi prinde imaginea instantaneu): Uite! Asta vei fi. din multă lene. (Arătând-oMonei): Uite. n'are nicio importanţă. GRIG Doamnă sau domnişoară. (Cu profundă decolare): Eşti nevasta lui Miroiu. MONA (Care şi ea a fost surprinsă de strigătul ei de respectabilitate provincială . Mona. îmbrac-o repede.iar acum.

GRIG Cucu şi mai cum? D-ra CUCU Lasă-mă domnule în pace. MONA Grig. D-ra CUCU Domnule! Te poftesc! GRIG Poate că a fost şi ea cândva. GRIG Te superi? Eşti orgolioasă. D-ra CUCU N'auzi domnule că nu mă cheamă Esmeralda? GRIG Da cum te cheamă? D-ra CUCU (Demna): D-ra Cucu. D-ra CUCU A fost? Cum "a fost"? GRIG Sau poate mai este dar nu se vede. un minut. D-ră Esmeralda. D-ra CUCU Nu mă cheamă Esmeralda. te rog. d-ra Cucu şi nimic mai mult. (începând o frază): D-ră Esmeralda. Esmeralda. dar l-a pierdut. ca tine. Stai că ştiu. GRIG Foarte rău. Mona. să faci bine să nu te amesteci în viaţa mea particulară. dar iţi închipui că dac'ai fi dus viaţa domnişoarei Cucu. o Monă. Nicio silabă mai mult. GRIG Stai. GRIG Filofteia? D-ra CUCU Nu te-astâmperi? GRIG Eulampia? D-ra CUCU (Către Mona): Ăsta-i sărit. Şi totuşi a avut şi ea un nume. GRIG D-ră Esmeralda! . o secundă din viaţa ei. Eu atâta-ţi spun. E o eroare. GRIG (Către Mona): Vezi? Nici nume n'are. A fost şi ea tânără. ai fi fost altceva decât domnişoara Cucu? D-ra CUCU Domnule.

Grig? Vezi că apa de fântână nu strică. eu salut în d-ta ceva care ar fi putut să fie. Domnule. Mona ezitând. (lese grăbit. d-ră Esmeralda. privind spre stradă. Eu. pentru c'ai rămas aici. GRIG Ştiu.D-ra CUCU D-ra Cucu a rămas la fereastră. MONA Cine spunea? D-ra CUCU (Plină de amintiri): Ei! MONA Dar M-me Chiroiu. n'am pus în viaţa mea un strop de apă pe obraz? GRIG Dar cu ce te speli? D-ra CUCU Cu lapte de castraveţi. (Către Mona): D-ta cine eşti? (Arătându-l pe Grig): Dumnealui cine e? De unde veniţi? Ce căutaţi? Ce vreţi? Şi automobilul de afară ce-i cu el? L-ai oprit în mijlocul uliţei. Mona se apropie de ea. explicativ): Georgică a lui Vişan dela regie. de s'adună toţi copiii din mahala. MONA D-ră Cucu! (O atinge uşor pe umăr): D-ră Cucu! (D-ra Cucu se întoarce. n'auzi? GRIG (Care se uită şi e l p e fereastră): Ei! (Către Mona): S'au căţărat pe maşină. (S'aude claxonul): Georgică! N'auzi? Pleacă d'acolo! (Claxonul): Georgică. d-ta ai fost frumoasă? D-ra CUCU (Tăcere.. D-ra CUCU Şi la urma urmelor să-mi daţi pace. a fost frumoasă? D-ra CUCU Cine? Spălăcita aia? MONA Dar m-me Lascu? D-ra CUCU . GRIG Ce se petrece? D-ra CUCU Duduie. Şi pentrucă te speli dimineaţa la fântână. o priveşte o secunda şi abia pe urmă cutează): D-ta. Sunt cinci-şase (Claxonul): Ei! N'auziţi? Daţi-vă jos! (Claxonul): îmi strică radiatorul. (Se uită pe fereastră): Ia te uită! (Strigând peste fereastră afară): Georgică! (Către ei. N'am venit aici să glumesc. tot târgul. Dar te rog..D-ra CUCU (Formidabilă): Nu mă cheamă Esmeralda. Lungă tăcere): Aşa se spunea. D-ra CUCU La fântână? Rău mi se face! Eu la fântână. lăsând uşa deschisă). Salut secunda de frumuseţe şi de graţie care s'a pierdut. domnule! MONA Vezi. SCENA 83MONA . fă-mi plăcerea şi lasă-mă să-ţi spun aşa. Am venit să văd ce se petrece.

. Şi iarna! (Gestdecolat): Parcă sunt douăzeci de ierni într'una singură.GRIG . dac'aşi rămâne şi eu? D-ra CUCU D-ta? Vrei să rămâi aici? (Gest care arată casa.. SCENA 84 MONA . Pe urmă. târgul. D-ra CUCU Cu cărţile lui. (Tăcere): Era aşa drăguţ. E fericit. MONA Să plec? De ce? D-ra CUCU E trist. Pleacă. cu ceva simplu. discret. să n'adormim! MONA Şi nu e nimeni? nimeni? D-ra CUCU Tot eu sunt mai bine 'n târg..Să vorbim. Cum vrei s'o iei.. Destul de des. (Iese uşor. emoţionat în voce): D-ră. Sunt şi una şi alta. tot. MONA Dar el? D-ra CUCUC Cine "el"? MONA (Gest vag spre masa de scris). D-ra CUCU Drăguţo! Eşti prea frumoasă. după o nouă tăcere. Ai spus "era".. MONA Poţi să-mi spui oricum. D-ra CUCU Miroiu? MONA Marin. MONA Trist? E atâta soare! Atâta lumină! D-ra CUCU Astăzi. sau doamnă.. Dar când plouă? MONA Plouă? D-ra CUCU Păi da.pe uşa lăsată deschisă de Grig). D-ra CUCU Era. MONA (Pe gânduri): E aşa de drăguţ. MONA Dar.

Grig? Dacă m'ai lăsa să'nchid ochii -şi pe urmă. Noi n'avem timp să fim fericiţi. Noaptea asta. noaptea care a trecut. sunt bucuros că eşti la braţul meu.. fericire. Ce vrei mai mult? E deajuns. scoate o oglindă şi se uită în ea. MONA Crezi? GRIG Cât despre fericire. Dar când intru cu tine în hall la Athenee Palace. Nu mai ştiu. MONA Şi dacă nu-mi trece? Grig? Ne iubim noi? Suntem noi fericiţi? GRIG Draga mea.. nu mai sunt femeea pe care o cunoşti şi pe care ai venit s'o cauţi. MONA Eşti cinic.. cu mine s'a întâmplat ceva. Mona. fără ca ea să-şi dea seama. Te culci şi-ţi trece. Crede-mă. N'am destul curaj.când îi deschid. Vorbe. GRIG . Abia avem timp să trăim bine. A lor e împărăţia cerului.. să dispari. -Haide.Mona a rămas cu privirea în vag. Grig. Trec câteva secunde.. maşinal. Grig. Fiindcă. Simt că dacă mă chemi am să viu cu tine.. MONA Păcat. Am un automobil afară. Pe urmă.... rămâne în prag şi o priveşte. Şi toate capetele se întorc după noi. Ar fi fost mai bine pentru amândoi. GRIG Eu nu sunt un om care dispar. GRIG Mona! Vii? MONA Vrei tu? GRIG Tu nu vrei? MONA Nu ştiu. întrebuinţezi un vocabular pe care nu-l înţeleg. Dar îmi pare rău. de ce ai venit. fără să dea atenţie gestului. vii? MONA Şi mai e ceva. GRIG Sunt grăbit. Nu e genul meu. Grig reintră.. o deschide. Dar dac'ai vrea tu să m'ajuţi. aranjându-şi puţin părul. tu nu eşti gelos? GRIG Gelos? De ce? MONA (Puţinjenată): In sfârşit. eu nu sunt. îşi ia poşeta. Te iubesc? Mă iubeşti? Nu ştiu. Fericiţi sunt ăştia care rămân aici. Iubire. să nu fii aici.. GRIG De ce nu rămâi atunci? MONA Fiindcă n'am curaj.. Care nu-i al meu. GRIG Lasă.

? serios.. (După o pauză): Şi. Fiindcă eu. în Ursa Mare? MONA Eşti un filosof. GRIG Fie şi în Ursa Mare. Nu vreau să te jignesc. Vine şi el în urmă. SCENA 86MONA . Tu ştii că eu sunt în stare să cârpesc pe un tip care se uită cu coada ochiului la tine într'un restaurant. Ii vei spune d-ta. UDREA Plecaţi? De ce? MONA Plec. eu n'am curajul.UDREA . Dar poate fi un om rezonabil. MONA Nu în lună. ştiu eu?. Dar de astădată. Mona? Adevărat. E straniu dar e aşa. (Gest uşor cu capul spre Grig). Marin? MONA Trebue să-i vorbeşti. ( E a tace): Ei bine. tot ceea ce pretinzi tu că s'a petrecut. mereu către Mona): E adevărat? M'am întâlnit cu Miroiu.. am impresia că tot ce s'a petrecut.GRIG . departe. SCENA 86MONA .PROFESORUL PROFESORUL (Intrând fericit): Mona! . la liceu. E adevărat? GRIG Ce să fie adevărat? UDREA (Tot către Mona): Domnul cine e? GRIG Sunt. cum zici tu. Grig. în lumea noastră. UDREA ( A înţeles): A!.GRIG . e extraordinar! Una ca asta nu mi s'a mai întâmplat. eu plec. n'a fost aici în lumea mea. In Ursa Mare. Uite. Să-l faci să înţeleagă. Mona! Pe cuvântul meu de onoare că nu simt niciun pic de gelozie. că undeva. UDREA Nu vă mai întoarceţi? Niciodată? MONA Ştiu eu ?.UDREA UDREA (Intrând repede): Doamnă! Coniţă! GRIG (Către Mona): Ăsta cine mai e? UDREA (Fără să-i dea vreo atenţie. MONA Grig! Taci. în lună. de astădată nu sunt gelos. Domnule Udrea. gelos pentrucă femeea lui s'a culcat într'o noapte cu cineva.Vrei să spui că.

Să-ţi povestească. vezi.. (Vocea se pierde. scurt): Nu-ţi place? MONA Ba da. A scris o simfonie. UDREA (Protestând): Doamnă. PROFESORUL (După ce s'a uitat la toţi trei cu oarecare presimţire în glas): Mona! MONA (După o nouă tăcere): Grig! Domnul Udrea e profesor de muzică şi compozitor.. Să vedem.. Pân'la Scherzo ar merge cum ar merge. se tot caţără pe automobilul meu. Dar nu e deajuns. PROFESORUL (Gest spre rochia adusă de el): Bine. Mare talent.. d-voastră. eu nu pot să rămân aici. Are nevoie de un instrument. vorbind).. se stinge. Şi atunci. ca şi cum a r f i ascultat vocile ce se depărtau)... PROFESORUL (Cu nesfârşita tristeţe): Şi iar Alegro. Aveai dreptate.. Dar dela Scherzo încolo. SCENA XIII MONA . GRIG Foarte bine. (Ies amândoi. PROFESORUL Când? MONA Repede. MONA Dacă vrei tu. Mona şi Profesorul au tăcut. (Pe urmă. PROFESORUL Mâine? MONA Mâine.. dar... întâiu intră alămurile. îmi trebue. Vino cu mine în stradă. Scherzo. PROFESORUL Mona! MONA Dar mă voiu întoarce. Andante. UDREA In patru părţi. am nevoie de atâtea alte lucruri. aşa. în rochia asta. întreabă-l. Alegro.MONA Marin! (Tăcere stânjenită). depărtându-se prin grădină): Să vedeţi. VOCEA LUI UDREA (De afară. Vino şi stăm de vorbă.. pam — pam — pam — pam. nu cred. că dracii ăia de copii. PROFESORUL . Poate e ceva de făcut. PROFESORUL (Tresărind): Pleci? MONA Deocamdată. plec să. maestre.PROFESORUL MONA Marin.

N'am să te mai văd niciodată. Pleci şi nu te mai întorci. dar ştii că e acolo.Poimâine? MONA Ştiu eu? PROFESORUL Atunci. m'am oprit din fugă . PROFESORUL Când? MONA Mereu. MONA Da. Aşteaptă-mă aici. lângă Alcor. Cel mai absurd dintre visuri. Pe urmă merge fără grabă spre raftul cu cărţi. Nu la gară. Doamne! numai de nu m'aş trezi. Nimic n'ai fost adevărat. spre steaua Iui nevăzută). spre Alcor. e o stea. MONA Marin. Duminecă. Mona! Simt că încep să mă trezesc. MONA Nimic? (Îlsărută): Nici sărutarea asta? PROFESORUL Te duci. In fiecare seară. SCENA XIV PROFESORUL . De câteva ori mi-am spus: Dac'ar fi adevărat? Dacă s'ar putea să fie adevărat? Uite şi adineaori. PROFESORUL Să te-aştept? MONA Sigur. Profesorul. Aici. poate. pleacă. Ii repetă din nou numele. cu glasul scăzut): Mona (De afară se aude motorul maşinei. Ce întrebare? PROFESORUL Să te-aştept la gară? MONA Nu. se depărtează. acolo sus. poate într'o Duminecă. PROFESORUL (După ce a privit-o): înţeleg. îl deschide). nemişcat. spre Ursa Mare. Am să viu. pe stradă. vine cu volumul spre centrul scenei.fugeam. care porneşte. Mona.UDREA PROFESORUL (Întorcându-se): Mona! (Abia acum îşi da seama că ea a plecat. Eu voiu fi totdeauna aici. UDREA . M'am oprit deodată şi am pus mâna pe mine. urmăreşte sgomotul. Tu n'ai văzut-o niciodată. scoate de acolo atlasul lui Van Merch. MONA Ce înţelegi? PROFESORUL De douăsprezece ore trăesc într'un vis absurd. (Iese uşor în timp ce el a rămas cu privirea spre cer. Duminecă. o stea care de astă noapte poartă numele meu.

Dar banii. UDREA Bine (Se depărtează spre uşe). Ea cu mâna ei.. Toată lista. nu se mai întoarce.. Am mult de lucru. Notează cu febrilitate ceva pe hârtie. CORTINA . Tace încurcat. acuma tu ce faci? PROFESORUL Am de lucru. dar. (Şi instinctiv îşi dă seama că asta n'arfi trebuit să spună. cu oarecare absenţă parcă. Marine. el i-a dat.. se uită cu lupa. Vezi. Pe urmă cu stângăcie): Ascultă. dar pe urmă din ce în ce mai atent. în timp ce foarte încet se Iasă cortina). deschide atlasul.. mai interesat. începe să citească. dar trebue. notează din nou. mi-e greu să-ţi spun. PROFESORUL (Mergând spre masa lui de lucru): De aseară vreau să citesc cartea asta şi n'am avut timp. e absorbit de lucru.. (Udrea a ieşit. te rog lasă-mă singur. Profesorul se aşează la masă. nu se întoarce niciodată din drumul ei. eu. ea.. UDREA De unde? De unde ştii? PROFESORUL Pentrucă nici o stea. nu te supăra. E nemaipomenit! A semnat tot. UDREA (După o nouă tăcere): Şi acuma. PROFESORUL Ştiu. Toţi banii.(Intrând sgomotos): Marine! E de necrezut. Ea a semnat. Udrea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->