Universitatea Liber Internaional din Moldova Facultatea Drept Catedra Drept Public

Disciplina Organele de ocrotire a normelor de drept

Text de lecie

Tema 5 : Centrul pentru drepturile omului. Avocaii parlamentari. ( 2 ore prelegeri )

Elaborat de Budeci Vitalie, ms., lector superior.

- Chiinu 2011 -

Plan:
1. 2. 3. 4. Istoricul i etimologia instituiei Avocatului Parlamentar. Avocatul parlamentar: sarcini, competen. Msurile de intervenie ale Avocatului Parlamentar. Statutul avocatului parlamentar. Modul de numire i eliberare din funcie. Modul de organizare i funcionare a Centrului pentru Drepturile Omului.

Bibliografie:
Vzdoag T, Roman D., .a. Organizarea i activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept. Ch., 2004.

Acte normative:

Legea Republicii Moldova Nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocaii parlamentari. Regulamentul privind Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, aprobat prin Hotarirea Parlamentului nr. 57 din 20.03.2008
"Ombudsmanul este considerat in prezent ca un simbol al unui stat democrat, esena a tot ce guvernul ar trebui sa fac, adic, dezvoltarea bunstrii ceteanului, aprarea libertilor individuale si supravegherea birocraiei administrative pentru ca aceasta sa trateze echitabil pe toi cetenii" Gerald Caiden

1.

Istoricul i etimologia instituiei Avocatului Parlamentar.

Respectarea drepturilor omului constituie o problema majora a contemporaneitii, devine obiectul unor reglementari pe plan mondial si naional, care implica adoptarea cadrului legislativ adecvat, punerea n aplicare a garaniilor proclamate si crearea de instituii democratice. Drepturile i libertile fundamentale sunt drepturile cetenilor, eseniale si inerente pentru existenta si libera dezvoltare a personalitii umane, drepturi stabilite si garantate prin Constituia Republicii Moldova. Legislaia naional garanteaz populaiei din Republica Moldova drepturile i libertile fundamentale, ns realizarea acestora se confrunt cu obstacole determinate de perioada de tranziie si nu in ultimul rnd de nivelul redus al culturii juridice al populaiei. Promovarea si protecia drepturilor si libertilor fundamentale ale omului constituie prerogativa statului, societii civile, n special a instituiilor si organizaiilor preocupate de domeniul drepturilor omului. Prin crearea institutului avocailor parlamentari Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, instituie naional independenta, menirea suprema a creia consta in contribuirea la asigurarea garantrii respectrii drepturilor si libertilor fundamentale ale omului, au fost instituite elementele principale ne judiciare pentru aprarea lor. Informarea si instruirea juridica a populaiei constituie unul din obiectivele institutului naional al ombudsmanului, in realizarea cruia o importanta deosebita o are contientizarea drepturilor si libertilor fundamentale in corespundere cu prevederile constituionale si centrat pe valorile universale: egalitate, libertate, dreptate. Aspect istoric Raspindirea rapida a institutiei Ombudsmanului in ultimele decenii este semnul reusitei acestei institutii, al instaurarii credibilitatii administratiei si justitiei intr-un stat democratic. Democratia insa devine trainica numai daca oamenii au incredere in institutiile statului, daca acestea se afla in serviciul cetateanului si il protejeaza de abuzuri. Climatul social si prestigiul institutiilor democratice sint influentate decisiv, in special de modul in care este realizata siguranta cetateanului. O societate moderna are nevoie de institutii democratice, care sa vina atit in intimpinarea cetatenilor, rezolvindu-le problemele cu care se confrunta, cit si in sprijinul celor ce se afla in functii, pentru a le usura misiunea si a simplifica mecanismul prin prisma caruia asigur protecia drepturilor omului.
2

In literatura de specialitate, aceasta autoritate este generalizata prin denumirea de Ombudsman. In traducere din suedez, sensul notiunii ,,Ombudsman inseamna autoritatea, persoana care pledeaza pentru altul. In sens juridic, ,,Ombudsman este o persoana independenta, respectabila, imputernicita de Parlament sau Guvern pentru protectia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Initial institutia ombudsmanului s-a format in Suedia in anul 1809. Anterior insa, in aceasta tara exista practica ca Parlamentul (Riksdag) sa numeasca un imputernicit al sau, investit cu prerogativa de a cerceta si solutiona plangerile persoanelor vatamate in drepturile lor prin abuzuri ale administratiei regale. Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniforma a legilor, si de a semnala inadvertentele legislative. Avea posibilitatea de a isi indeplini atributiile prin efectuarea de inspectii si prin primirea de plangeri. In limba suedeza ombud inseamna mandat, procura, imputernicire. Prin raportare, ombudsman desemneaza institutia investita de Riksdag printr-un mandat de reprezentare sa examineze plangerile ce i se adreseaza de cei ce pretind ca le-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numita de Parlament si raspunzator fata de acesta, caruia i se confera prin Constitutie sau printr-o lege speciala dreptul de a solutiona plangerile ce i se adreseaza de catre cetatenii care pretind ca organele executive leau incalcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constitutional. Etimologic, acest termen deriva din legislatia embrionara a unor vechi triburi germanice, in limbajul carora insemna ,,cel care incasa amenda. In legea medievala suedeza era utilizata notiunea Frostathing, ceea ce desemna un agent care are puterea de a actiona pentru altul, iar in Suedia moderna termenul cuprinde o arie mai vasta: exista Ombudsmeni ai presei, ai sindicatelor, ai consumatorilor etc. Se considera, astfel, ca institutia suedeza este prima institutie constituita pentru a veghea la respectarea legilor in administratie, dupa cum prevedea Constitutia Suediei din 1809, si este lipsita de orice rigoare stiintifica afirmatia potrivit careia ar fi cunoscut modelele anterioare, din care s-ar fi inspirat. Cu toate acestea, istoria ofera exemple de existenta a unor institutii similare. Egiptul Antic cunostea autoritati asemanatoare desemnate de faraoni, in scopul investigarii plingerilor la curtile lor; Grecia Antica instrumenta o procedura prin care cetatenii puteau acuza functionarii publici pentru abuz. In Republica Romana se numeau doi cenzori care inregistrau plingerile cetatenilor impotriva abuzurilor functionarilor imperiali. Ca plebis tribunus, cenzorii erau confirmati in functie de catre Prefectul pretorian sau de catre Imparat, pe un mandat de doi ani. Se bucurau de mare autoritate, fiind adevarati aparatori ai celor lipsiti de securitate materiala, intervenind in favoarea acestora in proces, aparindu-i impotriva pretentiilor militare, a diferitelor injustitii fiscale sau a torturii. Ulterior, aceasta institutie este promovata in Imperiul Bizantin, in timpul domniei lui Justinian, sub denumirea de ,,vindex, prin care se subintelegea conducatorul orasului. In China dinastia Han instituie controlul Yuan, cu atributii de solutionare a problemelor survenite in rezultatul abuzurilor din partea functionarilor, preluate mai tirziu de catre Cenzorat. In civilizatia musulmana, cele mai cunoscute institutii similare institutiei Ombudsmanului actual, erau in Turcia si Arabia Saudita. Persoana, supranumita mohtasib, era desemnata pentru aprecierea ordinelor executive, care contraveneau moralei religioase, fiind imputernicit cu drept de anulare. Continentul african, de asemenea, a cunoscut in Evul Mediu un Ombudsman colegial, care era reprezentat de un sfat al batrinilor. Sub forma unui organ colegial activa Ombudsmanul in Arabia Saudita, numindu-se Comitetul pentru plingeri. In Aragon functia de ombudsman era atribuita unui judecator, numit pe viata de catre rege, cu atributii de protectie a cetatenilor de posibilele abuzuri din partea functionarilor publici.

Exemplu de institutii similare Ombudsmanului ne ofera Spania, avind diverse denumiri: Sahib-al-Mazaim, El Personero del Pueblo, El Consul del Mar. Tara Basca, la fel a cunoscut, din anul 1503, functia de avocat al saracilor (Abogado de los Pobres), considerat posibil precursor al actualului Ombudsman basc. In Suedia, din sec. XV, prima institutie similara Ombudsmanului parlamentar era senechalul, care, avind esentiale atributii judiciare functiona sub autoritatea regelui intru supravegherea administrarii justitiei in regat, insa nu avea competenta de acuzare a functionarilor in fata tribunalelor. Aceasta atributie a fost conferita abia in 1605 unui acuzator al Coroanei, numit Riksfiskalen. In baza celor relatate, mentionam ca, desi exista o similitudine dintre aceste organe cu institutia actuala a Ombudsmanului, anume sistemul suedez este considerat acela care a creat Ombudsmanul parlamentar. Caracteristic acestui sistem este ideea de mandatar, adica de persoana care actioneaza in baza unei imputerniciri, Ombudsmanul parlamentar suedez fiind un mandatar al Riksdagului. Literatura de specialitate evoca ca institutia Ombudsmanului poate fi organizata la nivel national, provincial ori local, sub doua forme de baza: Ombudsmanul cu competenta generala, care primeste orice plingere a cetatenilor impotriva abuzurilor si nedreptatilor administratiei, si in rezultatul examinarilor, solicita administratiei repunerea acestora in drepturi; Ombudsmanul cu competenta speciala, care controleaza anumite servicii sau domenii. Institutia Ombudsmanului (mediatorului), s-a statuat dupa primul razboi mondial in multe state, avind la baza modelul suedez, consfintit constitutional in anul 1809. Statele respective au introdus modelul suedez in ordinea lor juridica, dar profund modificat, cu forme si variante diverse privind denumirea, componenta, competenta, durata mandatului etc. Urmand modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar in 1919. Prin urmare institutia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua infiintata din lume. Institutia Ombudsmanului s-a raspandit in toate tarile nordice la jumatatea secolului 20. In Danemarca institutia Ombudsmanului poporului a fost creat in 1955 iar in Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat in 1962. In ambele tari, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decat ale institutiilor similare din Suedia si Finlanda. Mai tarziu institutia s-a raspandit in alte parti ale lumii, in special urmarind modelul Danez. Treptat institutia Ombudsmanului se raspandeste in toate partile lumii. Anii 1970 au demonstrat ca institutia Ombudsman ului a gasit terenul potrivit pentru a se raspandi in Noua Zeelanda si provinciile canadiene si statele australiene. Pana in prezent institutii asemanatoare au fost infiintate in aproape toate tarile europene. Institutii asemanatoare functioneaza in unele tari africane dar si in state central si sud americane. Uniunea Europeana a creat postul Ombudsmanului European in anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activitatile institutiilor uniunii europene si de a se asigura ca acestea respecta principiile unei bune guvernari. Primul titular al acestui post a fost Jacob Sderman care anterior indeplinise aceiasi functie in Parlamentul Finlandez. In doctrina si practica constitutionala recenta este constant subliniata importanta institutiei Ombudsmanului pentru garantarea si, indeosebi, pentru apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat a carui durata difera de la stat la stat. De obicei, mandatul ombudsmanului este de patru ani. Parlamentul detine, totodata dreptul de a revoca pe ombudsman inainte de expirarea mandatului daca acesta s-ar face vinovat de incalcarea Constitutiei sau a legilor, ori ar avea o conduita reprobabila. In principiul Ombudsmanul isi desfasoara activitatea la nivel national. Aceasta nu este insa o regula. De pilda, in Statele Unite nu a fost infiintata o asemenea institutie la nivel federal. In schimb exista un numar foarte mare de ombudsmani la nivelul unor state federale, al unor municipalitati sau chiar in institutii sau companii. De asemenea, exista ombudsmani avand o jurisdictie materiala specializata.
4

Conform IOI (International Ombudsman Institute) in prezent in aproximativ 140 de tari functioneaza Ombusdman-i. In unele tari aceste institutii sunt regionale sau locale, Italia sau Germania de exemplu sunt tari care nu au o institutie parlamentara (la nivel naional) a Ombudsmanului. Aici ombudsmanii funcioneaz la nivel regional. Practic institutia Ombudsmanului a capatat caracter universal fiind intalnita pe toate continentele, indiferent daca este consacrata la nivel national sau regional, sau daca atributii generale sau specializate pe domenii. Drept exemplu, servesc denumirile nationale diferite: Comisar Parlamentar in Marea Britanie (Parlamentarz Commisoner for Administration), Aparator al Poporului in Spania (Defensor del Pueblo), Mediator in Franta (Mediateur de la Republique), Protector al Cetateanului in Canada, Delegat Parlamentar al Apararii in Germania, Comisar in Problemele Administratiei in Cipru, Aparator al Drepturilor Civile in Polonia, Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Ombudsman pentru Drepturile Omului in Slovenia, Avocatul Poporului in Romania, Avocat parlamentar in Republica Moldova (Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova), in alte state - mediator public, procuror parlamentar, imputernicit, controlor etc. Referitor la numarul de ombudsmeni, relatam ca in unele tari ca: Danemarca, Franta, Irlanda, Portugalia, Romania, majoritatea statelor CSI exista un singur ombudsman; in alte tari Suedia, Austria, Australia - sunt desemnati mai multi ombudsmeni; in Regatul Unit al Marii Britanii, ombudsmanul activeaza cu Comisia Parlamentara, in Republica Moldova sunt desemnati patru Avocati parlamentari. Referindu-ne la Italia, mentionam ca aici s-a optat pentru crearea unui numar de aparatori civici in regiunile Toscana, Liguria, Lombardia si Friuli Venetia. Printre caracteristicile de baza ale institutiei Ombudsmanulul pot fi mentionate urmatoarele: este creata printr-un act al puterilor sau autoritatilor statului; comisia (in cazul in care institutia coreleaza cu comisia parlamentara - Marea Britanie) este creata de Parlament, in unele cazuri de Guvem; are misiunea de a supraveghea activitatea administratiei publice; are sarcina de a inspecta, demasca, recomanda si a da publicitatii rezultatele investigatiilor. Functiile exercitate de catre institutul Ombudsmanulul, in baza misiunii sale, constau in: supravegherea respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si a legalitatii, care implica si functiile de cercetare si control a administratiei publice; mediere sau sugerare a unor noi masuri legale; sanctionare sau penalizare a autoritatilor, care provoaca prejudicii in activitatea institutiei. Astfel, Ombudsmanul completeaza si largeste functiile parlamentare traditionale de control al organelor puterii executive. Aceste prerogative formeaza Ombudsmanului imaginea unei institutii garant intru protejarea cetateanului de abuzurile din partea statului. Crearea institutiilor nationale de promovare si protectie a drepturilor omului, care sa sprijine activitatea forumurilor internationale cu preocupari in aceasta materie a facut obiectul mai multor demersuri ale O.N.U. In acest context, in perioada 1995-1996 Misiuni speciale ale Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), reprezentanta O.N.U. in Republica Moldova, au studiat situatia in domeniul drepturilor omului in Republica Moldova, ajungind la concluzia privind necesitatea si rationalitatea crearii institutiei nationale de protectie a drepturilor omului. O concluzie analogica a fost prezentata si la cea dea doua Conferinta internationala a institutiilor Ombudsmenilor si drepturilor omului, desfasurata la Chisinau in primavara anului 1996. In cadrul acestui forum, in contextul experientei internationale, au fost abordate aspectele crearii institutului Ombudsmanului in Republica Moldova. In martie 1997 Biroul Inaltului Comisariat al ONU a semnat cu Guvernul Republicii Moldova documentul de proiect ,,Sprijin initiativelor democratice in domeniul drepturilor
5

omului in Republica Moldova, agentia de implementare din partea Republicii Moldova fiind Ministerul Afacerilor Externe si Comisia parlamentara pentru drepturile omului si minoritati nationale. Din momentul semnarii acestui document s-a inceput activitatea de analiza, perfectionare si ajustare a legislatiei nationale, privind constituirea institutiei nationale de protectie a drepturilor omului institutul Avocatului parlamentar. Grupul de lucru, creat din colaboratorii agentiilor de implementare si executare a proiectului, au avut ca sursa de inspiratie institutia de traditie suedeza (clasica) si institutiile similare din numeroase tari infiintate dupa cel de-al doilea razboi mondial, tinindu-se cont de traditiile nationale, modul de desfasurare a procesului de democratizare si reforma din republica. Activitatea grupului s-a finisat cu prezentarea in Parlament a proiectului Legii Cu privire la avocatii parlamentari, adoptata ulterior, la 17 octombrie 1997. Republica Moldova a fost printre primele state independente (ex-sovietice), in care a fost creat institutul ombudsmanului, care a devenit un element important al mecanismului de protectie a drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor. Astfel, la 17 octombrie 1997 Parlamentul RM a adoptat Legea nr. 1349-XII Cu privire la avocatii parlamentari, promulgata prin Decretul Presedintelui RM, nr.381-11 din 28 noiembrie 1997. Prin adoptarea acestei legi Republica Moldova a creat institutul Avocatului parlamentar, similar institutelor european si international ale ombudsmenilor, confirmind adeziunea sa la Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la alte acte juridice internationale cu privire la drepturile omului. Legea cu privire la avocatii parlamentari defineste activitatea acestora ca garant in asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale omului de catre autoritatile publice centrale si locale, institutii, organizatii si intreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociatiile obstesti si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. In conformitate cu prevederile legii respective au fost desemnati trei Avocati parlamentari, pe un mandat de cinci ani, si creat Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, cu sediul in mun.Chisinau. Un rol important in activitatea avocatilor parlamentari il are Regulamentul privind Centrul pentru Drepturile Omului, aprobat prin Hotarirea Parlamentului nr. 57 din 20.03.2008, care stabileste statutul Centrului, ca institutie de stat.

Avocatul parlamentar: sarcini, competen. Msurile de intervenie ale Avocatului Parlamentar

2.

Sarcinile instituiei Avocatului Parlamentar sunt stabilite n Art.2. al Legii Republicii Moldova cu privire la avocaii parlamentari Avocaii parlamentari contribuie la repunerea n drepturi a cetenilor, la perfecionarea legislaiei ce ine de domeniul aprrii drepturilor omului, la instruirea juridic a populaiei prin aplicarea procedeelor menionate n prezenta lege. Competena Avocatului Parlamentar: I. Art.13. - Avocaii parlamentari examineaz sesizrile cetenilor Republicii Moldova, cetenilor strini i apatrizilor care locuiesc permanent sau se afl temporar pe teritoriul ei, denumii n continuare petiionari, ale cror drepturi i liberti au fost nclcate n Republica Moldova. Avocatul parlamentar pentru protecia drepturilor copilului examineaz petiii privind protecia drepturilor copilului i, n limitele competenei, este n drept s acioneze din proprie iniiativ.
6

Art.15. - Avocaii parlamentari examineaz cererile privind deciziile sau aciunile (inaciunile) autoritilor publice centrale i locale, instituiilor, organizaiilor i ntreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaiilor obteti i persoanelor cu funcii de rspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiionarului, au nclcat drepturile i libertile sale constituionale. II. Art.21. - (1) n cazul cnd exist informaii veridice privind nclcarea n mas sau grav a drepturilor i libertilor constituionale ale cetenilor, n cazurile de o importan social deosebit sau n cazul cnd este necesar de a apra interesele unor persoane ce nu pot folosi de sine stttor mijloacele juridice de aprare, avocatul parlamentar este n drept s acioneze din proprie iniiativ, lund, n limitele competenei sale, msurile corespunztoare. (2) Avocatul parlamentar este n drept s deschid din proprie iniiativ un proces n legtur cu faptele depistate de nclcare a drepturilor i libertilor omului.
Art.231. (1) n scopul asigurrii proteciei persoanelor mpotriva torturii i a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar, membrii consiliului consultativ i alte persoane care i nsoesc efectueaz periodic vizite preventive n locurile unde se afl sau se pot afla persoane private de libertate, plasate la dispoziia unui organ de stat sau la indicaia acestuia, sau cu acordul ori consimmntul su tacit. (2) Se interzice ordonarea, aplicarea, permiterea sau tolerarea oricrui tip de sanciune, precum i prejudicierea n alt mod a unei persoane sau organizaii, pentru comunicarea oricrei informaii, veridice sau false, avocatului parlamentar, membrilor consiliului consultativ i altor persoane care i nsoesc n exercitarea funciei de prevenire a aplicrii torturii sau a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante. (3) n sensul prezentei legi, prin privare de libertate se nelege orice form de plasare a persoanei ntr-un loc de detenie de stat sau privat, la ordinul oricrui organ judiciar, administrativ sau al altui organ, n calitate de pedeaps, sanciune, msur procesual de constrngere, msur de siguran, precum i ca rezultat al dependenei fa de o ngrijire acordat sau n baza oricrui alt motiv, loc pe care persoana respectiv nu are dreptul s-l prseasc din proprie iniiativ. Art.232. (1) Centrul pentru Drepturile Omului creeaz un consiliu consultativ n scopul acordrii de consultan i de asisten n exercitarea atribuiilor avocailor parlamentari n calitate de mecanism naional de prevenire a torturii. n componena acestuia, n mod obligatoriu, trebuie s fie inclui reprezentani ai asociaiilor obteti care activeaz n domeniul proteciei drepturilor omului. (2) Componena i Regulamentul de organizare i funcionare a consiliului consultativ se aprob de ctre directorul Centrului, n baza avizului Comisiei pentru drepturile omului a Parlamentului. (3) n componena consiliului consultativ pot fi incluse persoane care dispun de competen profesional i o bun reputaie. La selectarea acestora se va ine cont de asigurarea echilibrului de gen i de reprezentarea grupurilor etnice i minoritare din societate. (4) Pentru exercitarea independent a funciei de prevenire a torturii, membrii consiliului consultativ beneficiaz de drepturile prevzute la art.24 lit.b)d), f) i g). (5) Membrii consiliului consultativ nu au dreptul s dezvluie informaii confideniale i date cu caracter personal despre o persoan privat de libertate fr acordul acesteia, n situaia n care informaiile au fost obinute n cadrul vizitelor preventive. Art.24. - n procesul examinrii cererii i controlului, din proprie iniiativ, al semnalelor despre nclcarea drepturilor i libertilor omului, precum i al efecturii vizitelor preventive n locurile unde se afl sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este n drept: a) s aib acces liber la toate autoritile publice centrale i locale, s asiste la edinele lor, inclusiv la edinele organelor colegiale ale acestora; b) s aib acces liber la instituii, organizaii i ntreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaii obteti, n comisariate de poliie i locurile de detenie din cadrul acestora, n instituii penitenciare, n izolatoare de detenie provizorie, n uniti militare, n centre de plasament al imigranilor sau al solicitanilor de azil, n instituii care acord asisten social, medical sau psihiatric, n coli speciale pentru minori cu devieri de comportament i n alte instituii similare; c) s solicite i s primeasc de la autoritile publice centrale i locale, de la persoanele cu funcii de rspundere de toate nivelurile informaiile, documentele i materialele necesare pentru exercitarea atribuiilor; c1) s aib acces nelimitat la orice informaie privind tratamentul i condiiile de detenie ale persoanelor private de libertate; d) s primeasc explicaii de la persoanele cu funcii de rspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmeaz a fi elucidate n procesul; 7

e) s sesizeze instituiile de stat respective pentru a efectua investigaii de expertiz i a pregti rapoarte asupra chestiunilor ce urmeaz a fi examinate; f) s aib ntrevederi nelimitate i convorbiri personale, fr martori, iar n caz de necesitate, prin intermediul traductorului, cu persoana aflat n locurile specificate la lit.b), precum i cu oricare alt persoan care, n opinia sa, ar putea oferi informaiile necesare; g) s atrag, la efectuarea vizitelor preventive n locurile unde se afl sau se pot afla persoane private de libertate, specialiti i experi independeni din diferite domenii, inclusiv juriti, medici, psihologi, reprezentani ai asociaiilor obteti; h) s colaboreze cu mijloacele de informare n mas, precum i cu asociaiile obteti care activeaz n domeniul proteciei drepturilor omului att n ar, ct i peste hotare. Art.25. - (1) n exercitarea atribuiilor sale, avocatul parlamentar are dreptul la audien peste rnd la conductori i la alte persoane cu funcii de rspundere ale autoritilor publice centrale i locale, ale organelor de drept, instituiilor, organizaiilor i ntreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaiilor obteti, comisariatelor de poliie i locurilor de detenie din cadrul acestora, instituiilor penitenciare, izolatoarelor de detenie provizorie, unitilor militare, centrelor de plasament al imigranilor sau al solicitanilor de azil, instituiilor care acord asisten social, medical sau psihiatric, colilor speciale pentru minori cu devieri de comportament i ale altor instituii similare.

III. Art.33.- (1) Avocaii parlamentari desfoar activitate de propagare a cunotinelor n domeniul aprrii drepturilor i libertilor constituionale ale omului. (2) n acest scop, avocaii parlamentari pregtesc i difuzeaz n rndul populaiei materiale informative despre drepturile omului, colaboreaz cu asociaiile obteti neguvernamentale i cu organizaiile care practic activitate de aprare a drepturilor omului n ar i peste hotare, precum i cu mass-media. (3) Avocatul parlamentar face publice, n mod periodic, rapoartele ntocmite n urma vizitelor n locurile unde se afl sau se pot afla persoane private de libertate, precum i rspunsurile autoritilor corespunztoare. Msurile de intervenie ale Avocatului Parlamentar Art.27. - (1) n situaiile n care se constat unele nclcri ale drepturilor petiionarului, avocatul parlamentar prezint organului sau persoanei cu funcii de rspundere respective ale crei decizii sau aciuni (inaciuni), dup prerea sa, ncalc drepturile i libertile constituionale ale omului un aviz care va conine recomandri privind msurile ce urmeaz a fi luate pentru repunerea imediat n drepturile nclcate a petiionarului i ncunotineaz despre aceasta petiionarul. n cazul n care avocatul parlamentar nu este de acord cu msurile ntreprinse, el este n drept s se adreseze organului superior pentru luarea msurilor de executare a recomandrilor cuprinse n aviz. (11) n activitatea sa de prevenire a torturii i a altor tratamente i pedepse crude, inumane sau degradante, avocatul parlamentar va prezenta autoritii sau persoanei cu funcie de rspundere corespunztoare recomandrile sale n vederea ameliorrii comportamentului fa de persoanele private de libertate, a condiiilor de detenie i a prevenirii torturii. n cazul n care avocatul parlamentar nu este de acord cu msurile ntreprinse, el este n drept s se adreseze unui organ ierarhic superior pentru luarea msurilor corespunztoare n vederea executrii recomandrilor cuprinse n avizul su i/sau s informeze opinia public, inclusiv s divulge numele persoanelor autorizate s acioneze n numele acelei autoriti. (2) Organul sau persoana cu funcii de rspundere care a primit avizul este obligat s-l examineze n termen de o lun i s comunice avocatului parlamentar n scris despre msurile luate. Art.28. - (1) n baza rezultatelor examinrii cererii, avocatul parlamentar, de asemenea, este n drept: a) s adreseze n instana de judecat o cerere n aprarea intereselor petiionarului ale crui drepturi i liberti constituionale au fost nclcate;
8

b) s intervin pe lng organele corespunztoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal n privina persoanei cu funcii de rspundere care a comis nclcri ce au generat lezarea considerabil a drepturilor i libertilor omului; c) s intenteze proces administrativ mpotriva persoanelor care au svrit contravenia prevzut la articolul 320 din Codul Contravenional (Imixtiunea n activitatea avocatului parlamentar). d) s sesizeze persoanele cu funcii de rspundere de toate nivelurile asupra cazurilor de neglijen n lucru, de nclcare a eticii de serviciu, de trgnare i birocratism. (2) Avocatul parlamentar ncunotineaz petiionarul despre msurile luate n corespundere cu prevederile alin.(1). (3) Dac, n urma examinrii cererii, s-a constatat c faptele expuse n ea nu s-au adeverit i nu au fost nclcate drepturile i libertile constituionale ale petiionarului, avocatul parlamentar ia o decizie argumentat privind respingerea cererii. (4) Decizia de respingere a cererii nu poate fi atacat. Art.29. - n baza analizei datelor privind nclcarea drepturilor i libertilor constituionale ale cetenilor i n baza rezultatelor examinrii cererilor, precum i n urma efecturii vizitelor preventive n locurile unde se afl sau se pot afla persoane private de libertate, avocatul parlamentar este n drept: a) s prezinte Parlamentului propuneri n vederea perfecionrii legislaiei n vigoare n domeniul asigurrii drepturilor i libertilor omului; b) s remit autoritilor publice centrale i locale obieciile i propunerile sale de ordin general referitoare la asigurarea drepturilor i libertilor constituionale ale cetenilor, la mbuntirea activitii aparatului administrativ. Art.30. - (1) n cazul n care se constat nclcri n mas sau grave ale drepturilor i libertilor constituionale ale omului, avocatul parlamentar are dreptul s prezinte un raport la una din edinele Parlamentului, precum i s propun instituirea unei comisii parlamentare care s cerceteze aceste fapte. (2) Avocaii parlamentari au dreptul s asiste i s ia cuvntul la edinele Parlamentului i ale Guvernului. Art.31. - Avocaii parlamentari au dreptul s sesizeze Curtea Constituional n vederea controlului constituionalitii legilor i hotrrilor Parlamentului, decretelor Preedintelui Republicii Moldova, hotrrilor i dispoziiilor Guvernului, asupra corespunderii lor principiilor general acceptate i actelor juridice internaionale cu privire la drepturile omului. Fiind o institutie noua in sistemul social-politic al Republicii Moldova, institutului avocatului parlamentar i se atribuie prin legislatia nationala o autoritate morala si o eficacitate practica, neprevazuta de Constitutia RM, dar instituita prin lege organica. In activitatea sa cotidiana institutia se straduie sa inlature unele practici si mentalitati de natura totalitara, punind accent pe relatiile de colaborare, respect si incredere reciproca in special intre administratie si cetateni; sa contribuie la schimbarea stereotipurilor in mentalitatea populatiei, cit si la concentrarea atentiei statului fata de problematica drepturilor omului in scopul crearii unor mecanisme eficiente de asigurare a respectarii drepturilor si libertatilor omului garantate de legislatia nationala si internationala. Centrat pe ideea afirmarii si garantarii respectarii drepturilor omului, ombudsmanul depune efort si in masura posibilitatilor contribuie la accentuarea trasaturilor statului de drept prin supravegherea respectarii legii in diversele compartimente ale administratiei publice, a activitatii acesteia, care are un impact direct asupra asigurarii respectarii drepturilor si libertatilor constitutionale ale cetatenilor, precum si la informarea, educarea in constientizarea drepturilor si intereselor lor si, prin aceasta, la stimularea activizarii societatii civile. In principiu, puterea ombudsmanului se reduce la dreptul de a face recomandari autoritatilor publice vinovate de incalcarea drepturilor unor persoane, de a controla activitatea organelor administratiei publice carora le revin atributii in domeniul drepturilor omului, de a
9

inspecta institutii de detinere (penitenciare, institutii scoli de reeducare, centre de internare a minorilor), spitale, scoli s.a. In unele sisteme constitutionale, insa, ombudsmanul are dreptul de a actiona in justitie, in conditiile prevazute de lege, functionarii care s-au facut vinovati de incalcarea unor drepturilor unor persoane. Dreptul de actiune judiciara se bazeaza, in acest caz pe investirea, prin Constitutie, a ombudsmanului cu atributia de a veghea la respectarea legilor in domeniul drepturilor omului. Dreptul la actiune judiciara este recunoscut ombudsmanului in Suedia, Finlanda si Danemarca. Constitutia sau dupa caz, legile de organizare si functionare a institutiei ombudsmanului prevad, in acest sens, obligatia autoritatilor publice de a pune la dispozitia ombudsmanului toate datele, informatiile si documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-si exercita atributiile. Obudsmanul isi exercita atributiile la plangerea persoanelor ale caror drepturi au fost vatamate sau din oficiu, cand are informatii, date privind incalcarea unor drepturi cetatenesti sau cand constata el insusi asemenea incalcari. In general, excede competentei de investigatie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii si membrii alesi ai administratiei publice locale. Motivul unei asemenea derogari este ca deputatii, senatorii, membrii alesi ai organelor administratiei publice locale sunt reprezentanti ai poporului chiar ministrii raspund politic in fata Parlamentului. Cererile care se adreseaza Ombudsmanului trebuie facute in scris si semnate. In principiu, anonimele nu se iau in considerare, ceea ce nu impiedica insa ca o plangere anonima sa fie motivul sesizarii din oficiu al ombudsmanului si punctul de declansare al unei expertize de rutina. In legislatia statelor referitoare la organizarea si functionarea institutiei ombudsmanului, se prevede ca nu se iau in considerare plangerile cetatenilor ale caror drepturi au fost incalcate cu unu sau dupa caz, cu doi ani inainte de sesizarea ombudsmanului. Activitatea ombudsmanului este in principiu publica, ceea ce nu impiedica ca persoanele lezate sa solicite ombudsmanului caracterul confidential al plangerii. De asemenea, ombudsmanul poate decide din proprie initiativa caracterul secret al activitatii sale pentru motive temeinice (ex. Apararea secretelor militare, a ordinii publice, a moralei, etc). Nu trebuie exclus nici dreptul unor institutii publice de a solicita pentru motive temeinice confidentialitatea unor investigatii ale ombudsmanului.

3. Statutul avocatului parlamentar. Modul de numire i eliberare din funcie.

In exercitarea atributiilor sale, ombudsmanul nu se substituie altor organisme carora le sunt conferite atributii privind apararea drepturilor omului. Avem in vedere, indeosebi, organele judiciare. Potrivit legii de organizare si functionare institutul avocatilor parlamentari - Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (CpDOM) este o institutie de stat independenta, formata din patru avocati parlamentari, desemnati de Parlamentul RM pentru un mandat de 5 ani, egali n drepturi, unul dintre care este specializat n problemele de protecie a drepturilor copilului.. Nici o persoan nu poate ndeplini funcia de avocat parlamentar mai mult dect dou mandate consecutive. Avocat parlamentar poate fi orice cetean al Republicii Moldova liceniat n drept, care are o nalt competen profesional, o vechime de cel puin 5 ani n activitatea juridic sau n nvmntul juridic superior i o reputaie ireproabil. Avocaii parlamentari snt numii n funcie cu votul majoritii deputailor alei. Propunerile privind candidaturile avocailor parlamentari snt naintate n Parlament de ctre Preedintele Republicii Moldova i de cel puin 20 de deputai ai Parlamentului, n decursul ultimei luni a mandatului avocailor parlamentari desemnai anterior. Comisia parlamentar pentru drepturile omului i minoritile naionale prezint Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecrei candidaturi.

10

In ceea ce priveste statutul sau si raporturile cu autoritatile publice, trebuie mentionat ca ombudsmanul este independent fata de toate celelalte autoritati publice, inclusiv fata de Parlament, care il numeste si il poate revoca inainte de expirarea mandatului sau. De altfel, nu este permisa nici o ingerinta in activitatea ombudsmanului, nici chiar din partea Parlamentului. Desi este independent fata de celelalte autoritati publice, ombudsmanul prezinta insa anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a investigat, solutiile date, etc. De asemenea, in raportul anual pot fi facute recomandari Parlamentului si Guvernului privind perfectionarea legislatiei in materie sau a activitatii unor departamente sau alte autoritati guvernamentale ori ale administratiei publice care intereseaza drepturile omului. Pentru a consolida independenta ombudsmanului, legislatia referitoare la organizarea si functionarea institutiei stabileste o serie de incompatibilitati intre calitatea de ombudsman si orice alte functii publice sau private. Pentru a-si exercita in conditii corespunzatoare activitatea, ombudsmanul are nevoie de concursul celorlalte autoritati publice. Personalitatea avocatului parlamentar este inviolabila pe toata durata mandatului. Inviolabilitatea avocatului parlamentar se extinde asupra locuinei i localului su de serviciu, asupra mijloacelor de transport i de telecomunicaie folosite de el, asupra corespondenei, documentelor i averii personale. Avocaii parlamentari nu pot fi trai la rspundere penal sau administrativ, nu pot fi reinui, arestai, percheziionai, supui controlului personal fr acordul prealabil al Parlamentului, cu excepia cazurilor de infraciune flagrant. In exercitiul mandatului, avocatii parlamentari se calauzesc de Constitutia RM, Legea cu privire la avocatii parlamentari, alte legi nationale si de actele juridice internationale la care Republica Moldova este parte; se conduc de principiile legalitatii si transparentei, echitatii sociale, democratiei, umanismului, accesibilitatii dupa cum le dicteaza constiinta; sunt independenti fata de deputatii Parlamentului RM, Presedintele RM, autoritatile publice centrale si locale si persoanele cu functii de raspundere de toate nivelurile. Distribuirea domeniilor de activitate ale avocailor parlamentari are loc prin decizie a lor, luat de comun acord, i se aprob prin ordin al directorului Centrului pentru Drepturile Omului. Avocatul parlamentar nu poate detine nici o functie electiva sau publica, nu poate practica alte activitati retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice. Avocatul parlamentar nu are dreptul sa desfasoare activitate politica, sa fie membru al vreunui partid sau al unei origanizatii social-politice. In decurs de 10 zile de la data depunerii juramantului, avocatul parlamentar este obligat sa inceteze orice activitate incompatibila cu statutul sau si sa suspende apartenenta sa la oricare partid sau alta organizatie social-politica. Avocatul parlamentar este obligat sa fie corect in relatiile cu petitionarii; sa garanteze nedivulgarea secretului de stat si a altor informatii ocrotite de lege; sa nu divulge informatiile confidentiale; sa se abtina de la orice actiuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. Avocatul parlamentar este obligat: a) s fie corect i amabil n relaiile cu petiionarii i cu alte persoane; b) s garanteze nedivulgarea secretului de stat i a altor informaii i date ocrotite de lege; c) s nu divulge informaiile confideniale, precum i datele cu caracter personal, care i-au fost comunicate n cadrul activitii sale, dect cu consimmntul persoanei la care acestea se refer; d) s se abin de la orice aciuni neconforme cu demnitatea de avocat parlamentar. Ignorarea obligaiilor menionate la alin.(1) poate constitui temei pentru retragerea ncrederii.

11

4. Modul de organizare i funcionare a Centrului pentru Drepturile Omului.

Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova : Este accesibil tuturor: cetatenilor Republicii Moldova, persoanelor straine si apatrizilor, care locuiesc permanent sau temporar pe teritoriul ei, ale caror drepturi au fost incalcate; Serviciile prestate sint gratuite; Este deschis pentru colaborare cu organizatiile si institutiile de stat, ONG-le nationale si internationale preocupate de protectia drepturilor omului. Organizarea CpDOM este institutie similara institutelor european si international al ombudsmanului, creat in conformitate cu Legea nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocatii parlamentari, si Regulamentul privind Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, aprobat prin Hotarirea Parlamentului nr. 57 din 20.03.2008 cu modificarile ulterioare i activeaza in Republica Moldova din aprilie 1998. Este o institutie de stat independenta, formata din patru avocai parlamentari, desemnati de Parlamentul RM:

Munteanu Anatolie; - directorul Centrului pentru Drepturile Omului Grigoriu Aurelia; Plmdeal Tamara; Lazr Tudor .
Institutia isi desfasoara activitatea prin intermediul: Directorul Centrului - avocat parlamentar Avocai parlamentari Aparatul avocailor parlamentari Serviciul programe instructive, relaii cu publicul Serviciul protecie a drepturilor copilului Serviciul recepionare a petiiilor i organizare a audienelor Serviciul investigaii i monitorizare Cancelaria Serviciul administrativ Reprezentane Centrul pentru Drepturile Omului este persoan juridic, dispune de tampil i formulare ce au imprimate denumirea centrului i imaginea stemei de stat a Republicii Moldova. Personalul auxiliar asigur asistena organizatoric, informaional, tiinificoanalitic i de alt natur a activitii avocailor parlamentari. Structura, statele de personal i finanarea Centrului pentru Drepturile Omului snt reglementate de regulamentul respectiv aprobat de Parlament. Directorul Centrului pentru Drepturile Omului este desemnat de Parlament din rndul avocailor parlamentari, la propunerea Preedintelui Parlamentului. Directorul Centrului pentru Drepturile Omului efectueaz conducerea general a Centrului: angajeaz i elibereaz din funcie funcionarii Centrului, definete ndatoririle avocailor parlamentari i ale altor colaboratori ai Centrului, exercit controlul activitii lor, organizeaz pregtirea rapoartelor anuale, reprezint instituia n ar i n strintate. n absena directorului Centrului pentru Drepturile Omului, interimatul funciei este asigurat de cel mai n vrst dintre avocaii parlamentari. n chestiunile ce in de retribuirea muncii, asistena social, medical i de alt natur, avocatul parlamentar se asimileaz cu judectorul Curii Supreme de Justiie.
12

Centrul pentru Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat. Proiectul bugetului Centrului pentru Drepturile Omului, cu avizul prealabil al Ministerului Finanelor, se aprob de ctre Parlament concomitent cu bugetul de stat. Avocaii parlamentari primesc n audien petiionari conform orarului stabilit de ei, dar nu mai rar dect de trei ori pe lun. Primirea n audien are loc n municipiul Chiinu, n alte municipii i orae, conform unui grafic aprobat. n scopul acordrii asistenei consultative avocailor parlamentari, pe lng Centrul pentru Drepturile Omului poate fi creat un consiliu de experi din specialiti n domeniul drepturilor i libertilor constituionale ale omului. Sediul permanent al Centrului se afla in municipiul Chisinau, str. Sfatul Tarii 16. CpDOM are trei filiale amplasate in localitatile: Balti (str. Independentei 1, tel. 231/28149); Cahul (str. Independentei 6, bir.415 (sediul Primariei), tel. 299/21781); Comrat, Unitatea Teritoriala Autonoma Gagauzia (str. Lenin 206, tel. 298/25105). Obiectivele CpDOM Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova are menirea sa asigure asistenta avocatilor parlamentari in activitatea lor de: Contribuire la asigurarea garantarii respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului in Republica Moldova; Analiza a legislatiei nationale ce tine de domeniul drepturilor omului, perfectionarea si ajustarea ei la cerintele actelor juridice internationale la care Republica Moldova este parte; Informare si instruire juridica a populatiei privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului prevazute de legislatia nationala si internationala. Audienta cetatenilor Republicii Moldova, cetatenilor straini si apatrizilor care locuiesc permanent sau temporar pe teritoriul ei, ale caror drepturi au fost lezate; Examinarea petitiilor parvenite la Centru si repunerea in drepturi a cetatenilor; Organizarea "Zilelor de audienta" in localitatile republicii: audierea cetatenilor, vizite la penitenciare, aziluri pentru batrani, unitatil militare, orfelinate, etc; Activitati de informare si instruire in domeniul drepturilor omului: seminare, conferinte, "mese rotunde", concursuri etc.; Elaborarea si editarea unor publicatii cu tematica diversa la domeniu: buclete, postere, pliante, calendare, carti de vizita informative, buletine etc.; Colaborarea cu diferiti parteneri sociali din republica si de peste hotare in vederea realizarii obiectivelor trasate.

13