1.

Consideratiuni privind rolul stiintei. Sistemul stiintelor sociale.

tiina este un sistem de cunotine despre natur, societatei gndire, cunotine obinute prin metode corespunztoare i exprimate n concepte, categorii, principii i noiuni. n general, se poate accepta, din numeroasele analize i clasificri fcute de-a lungul timpului sistemului tiinei, clasificarea trihotomic n: a)tiine ale naturii; b)tiine despre societate; c)tiine despre gndire (cunoaterea uman). Scopul tiinelor despre societate este acela de a cunoatelegile generale ale existenei i dezvoltrii societii, de a studia formele istorice de organizare social i modalitile specifice de manifestare a diverselor componente ale realitii social-umane (politice, etice, juridice, etc.). Prin tradiie, prin coninutul obiectului su, tiina dreptului aparine tiinelor despre societate. tiinele sociale alctuiesc urmtorul tablou: a) tiine de tip nomotetic (care esprim legile obiective), care au ca obiect activitile umane i i propun s stabileasc legile i relaiile funcionale corespunztoare. n cadrul lor se utilizeaz observaiile sistematice,experimentele, studiile statistice, etc. Aici intr: economia politic, psihologia, sociologia,demografia, lingvistica, etc. b) tiinele care-i propun reconstituirea i interpretareatrecutului = tiine istorice. c) tiinele care delimiteaz lumea dominat de norme,obligaii i atribuii, care studiaz aspectele normative ale activitii umane = tiinele juridice, etica, etc. d) Cercetarea epistemologic (procesul cunoaterii din cadrul diferitelor tiine) a tiinei ca disciplin filozofic socio-uman.
2.

Teoria statului si dreptului ca un sistem al cunostintelor generalizate despre stat si drept.

Teoria general a dreptului este o tiin social,politic i juridic care se bazeaz pe un ansamblu de teorii i concepii ce in de apariia, evoluia i funcionarea sistemului de drept, sau la general care se bazeaz pe un ansamblu de concepii, teorii i idei cu privire la stat i drept.Noiunea o form a gndirii (un termen), care exprim semnele eseniale ale obiectului, fenomenului, procesului.Teoria statului i dreptului - exprimarea concentrat a practicii juridicostatale.tiina un sistem de cunotine despre natur, societate i gndire.Aceste cunotine sunt obinute prin metoda corespunztoare i snt exprimate n noiuni, cotegorii, principii (idei fundamentale) i concepte (concepii). Sistemul tiinelor se clasific:1.tiine ale naturii;2.tiine despre societate;3.tiine despre gndire;Statul o organizaie politic, un instrument (form) a organizrii i dirjrii cu societatea. Statul este organizarea puterii politice, este instrument al organizrii i dirijrii (conducerii) cu societatea .Dreptul - sistemul regulilor (normelor) generale de comportare, ce expim voina de stat i servete ca regulator al relaiilor sociale.Statul i dreptul snt nu numai fenomene politice deosebite, dar i fenomene sociale deosebite, strns legate ntre ele. Ele apar, funcioneaz i se dezvolt, interacioneaz recipoc. Teoria general a statului i dreptului este sistemul cunotinelor generalizate despre stat i drept. Ea este o tiin social ce reprezint n sine un sistem de cunotine teoretice depre stat i drept.Legitile snt legturi:1. Permanente (stabile)2. Eseniale3. Proprii luntric obiectului, fenomenului dat4. Ce se repet i5. exprim esena obiectelor fenomenelor, proceselor date.Iat de ce n teorie se studiaz mai ales originea, esena statului i dreptului,legtura lor cu baza economic i cu alte fenomene sociale, semnele lor specifice,fundamentale, dezvoltarea, tipurile istorice, formele i funciile lor.Teoria statului i dreptului examineaz statul i dreptul ca pri ale suprastructurii asupra bazei economice.
3.

Notiunea teoriei generale a statului si dreptului.

Teoria general a dreptului este o tiin social, politic i juridic care se bazeaz pe un ansamblu de teorii i concepii ce in de apariia, evoluia i funcionarea sistemului de drept, sau la general care se bazeaz pe un ansamblu de concepii, teorii i idei cu privire la stat i drept.Din definiie rezult urmtoarele aspecte: * Teoria general a dreptului este o disciplin tiinific i didactic-universitar care cerceteaz genul (dreptul) i nu specia (ramura de drept). * Aceast disciplin studiaz dreptul privit ca ansamblu, ca sistem. Teoria general nu este, aadar, o ramur a dreptului. * Teoria general a dreptului elaboreaz categorii, concepte i noiuni fundamentale, specifice ntregului sistem de drept (norma juridic, tehnica juridic, izvoarele dreptului, raportul juridic, rspun-derea juridic). Teoria general a dreptului nu se raporteaz la o singur ramur a dreptului, ci esenializeaz i extrage ceea ce este comun i definitoriu pentru ansamblul dreptului. *
1

Teoria general a dreptului studiaz totodat articulaiile drep-tului cu alte domenii ale tiinelor: cu filosofia dreptului, sociologia, politologia, psihologia.
4.

Locul si rolul teoriei generale a statului si dreptului in sistemul stiintelor juridice.

Teoria statului i dreptului este strns legat de tiinele juridice de ramur. Legtur este reciproc, bilateral.Sistemul tiinelor juridice se compune din: 1.Teoria general a statului i dreptului. 2.tiinele juridico- istorice - cerceteaz statul i dreptul dintr-o anumit ar(ex. Istoria statului i dreptului R.M.) sau dezvoltarea general a fenomenelorjuridico-statale (tiina despre stat i drept scoate la iveal existena unor legiti aleapariiei sau dispariiei unor forme de stat i drept. n numrul tiinei istorice intr istoria doctrinelor politico-juridice (legiti ce se refer la dezvoltarea gndirii juridicei politice). 3.tiinele juridice de ramurstudiaz fenomene juridice particulare i anume ramurile al dreptului(tiina dreptului constituional, administrativ, civil,penal). 4.tiinele ajuttoare - strns legate de tiinele juridice: criminalistica,medicina legal, logica judiciar, statistica juridic. Ele ajut la cunoaterea fenomenelor juridico-statale, la aplicarea corect a normelor de drept. Fa de tiinele juridice de ramur, teoriea statului i dreptului se prezint ca o tiin generalizatoare, deoarece ea elaboreaz noiuni, categori, principii, concepte, concluzii, recomandri, propuneri pentru toate tiinele juridice. Teoria general a statului i dreptului: 1)Este o tiin ntroductiv, deoarece ne cunoatem cu noiunile, categoriile,principiile, conceptele iniiale al iinei juridice n ansamblu, ajutndu-ne astfel s studiem tiinele juridice de ramu. De aici, rezult ca fr cunoaterea teoriei statului i dreptului este imposibil cunoaterea tiinelor juridice de ramur. 2) TSDS este numit sociologia dreptului, filosofia statului i dreptului, enciclopedia juridic, alfabetul tiinei juridice. 3) Teoria statului i dreptului este o tiin general n sistemul tiinelor juridice de ramur, deoarece ea cercetaz problemele comune. (Ex. tipurile statului i dreptului, interpretarea actelor normative, realizarea dreptului, funciile statului i dreptului, mecanizmul reglementrii juridice .a.). 4)Teoria statului i dreptului se prezint ca o tiin de orientare metodologic, deoarece ea elaboreaz teze teoretice cardinale ce ne orientez la soluionarea problemelor n tiinele juridice de ramur (esena statului, dreptului). Teoria statului i dreptului cuprinde partea conceptual (filozofic) prin care tiina juridic judec, explic i modific realizarea juridico-statal. Coinchidem, c necesitatea teoriei statului i dreptului este solicitat att de necesitile teoretice, ct i de cele practice, iar scopul teoriei statului i dreptului este de a mbogi i intensifica cunoaterea teoretic i practic a statului i dreptului.5) Teoria statului i dreptului- o tiin de sintez (generalizatoare). Toate tiinele ce studiaz statul i dreptul constituie jurisprudena, care mai nseamn (practica juridic).*Jurisprudena-toate tiinele despre stat i drept; *Jurisprudena - practica judiciar (al doilea sens). Necesitatea Teoriei generale a dreptului este dictata att de cerine pur teoretice, dar i practice. Din ambele perspective, Teoria generala a dreptului este o disciplina de referin pentru tiina dreptului. Scopul Teoriei este acela de a mbogi i amplifica cunoaterea (deci si practica) dreptului. Teoria general a dreptului i justific necesitatea prin obiectul ei i unghiul ei specific de analiz. Ea ofer a viziune global asupra dreptului, de care nu ne putem lipsi nici n studierea, nici n elaborarea i nici n aplicarea dreptului. Transpunerea n via a dreptului implic recurgerea la conceptele, principiile i procedeele juridice generale.
5.

Istoricul aparitiei si constituirii teoriei generale a statului si dreptului.

Teoria general a dreptului, ca tiin juridic, s-a desprins din Filozofia dreptului ce cuprindea reflecii filozofice asupra dreptului, din antichitate pn la sfritul sec. al XVIII-lea. Pentru prima dat, expresia de enciclopedia dreptului este folosit de Hunius, Enciclopedia Juris universi (1638) ce cuprindea un rezumat al cunotinelor despre drept care a devenit disciplin juridic n nvmntul juridic superior european sub denumirea de Enciclopedia juridic. n anul 1275 Wilhelm Durantis elaboreaz lucrarea Speculum juris, considerat ca fiind prima ncercare de analiz enciclopedic a dreptului. Concepte i categorii cu care opereaz teoria dreptului au fost elaborate de celebrul filosof Ch. Montesquieu n opera sa Despre spiritul legilor i de Jean Jaques Rousseau n Contractul social La nceputul secolului al XIX lea, Teoria general a dreptului denumit i Enciclopedia dreptului a cptat o fundamentare ca urmare a contribuiei deosebite a unor autori ca: Edmond Picard, Leon Duguit, Jean Bergel, John Austin, Victor Cousin, E.R. Bierling, Giorgio del Vecchio i alii. Dup anul 1880, n paralel cu Enciclopedia dreptului s-a conturat un alt studiu de iniiere n tiina
2

dreptului, denumit curent n sec.XX, Introducere n studiul dreptului. Marea transformare n studiul Enciclopediei dreptului se face sub imperiul filozofilor germani Schelling, Hegel i Ahrens, i fondatorii colii organice (ntre anii 1840-1860), care concep enciclopedia dreptului ca un studiu introductiv n tiina dreptului. n concluzie, Enciclopedia dreptului este tiina dreptului care studiaz esena dreptului, sub toate aspectele sale, iar obiectul Teoriei Generale a dreptului n ara noastr este dreptul romn. n literatura juridic de specialitate se consider c Teoria general a dreptului, este tiina ce vizeaz fenomenul juridic la un nivel de maxim generalitate, fapt ce o deosebete de celelalte tiine juridice ale cror abordri au caracter abstract. TGD este o tiin de abordare global a dreptului, care este completat de datele concrete pe care le ofer analiza direct a fenomenului juridic n cadrul tiinelor juridice de specialitate. Astfel, TGD ofer disciplinelor de ramur, noiuni, categorii, concepte i principii de baz necesare pentru abordarea specializat a fenomenului juridic, reprezentnd premisele general-teoretice, conceptuale i metodologice ale iniierii n celelalte domenii ale juridicului. TGD este o tiin juridic general i introductiv, ce preia de la tiinele juridice de ramur datele eseniale privind formele de manifestare particulare ale dreptului i crora le ofer criteriile de apreciere critic a principiilor i postulatelor, precum i metodele i rezultatele cunoaterii mecanismului de influenare a conduitei umane de ctre drept. 6. Obiectul de studiu al teoriei generale a stautului si dreptului ca sistem al cunostintelor generalizate despre stat si drept. Obiectul TGD este actualitatea juridico-statala,legitatile ei generale si special de dezvoltare pe baza carora se elaboreaza problem fundamentale,problem ce au o insemnatate metodologica pentru stiintele jur.ramurale. Obiectul specific l constituie observarea i cercetarea fenomenului juridic, a legilor generale ale vieii juridice, a categoriilor i noiunilor generale valabile pentru ntreaga tiin juridic. Totodat, Teoria general a dreptului studiaz i cerceteaz cele mai importante aspecte ale statului, dat fiind legtura indisolubil dintre drept i stat. Statul i dreptul sunt fenomene sociale speciale ce nu pot fi studiate i nelese unul fr cellalt. Dreptul este o expresie a voinei sociale n form statal, un instrument al statului. Statul este, la rndul su, o organizaie politic ale crei principii structural-funcionale sunt fixate n norme juridice. 7. Functiile si structura logica a teoriei generale a stautului si dreptului. Funciile dreptului snt acele direcii fundamentale ale aciunii mecanismului juridic, la ndeplinirea crora particip ntregul sistem al dreptului, (ramurile de drept,instituiile juridice, normele dreptului), precum i instanele sociale, special abilitate cu atribuii n domeniul realizrii dreptului. Astfel, la funciile principale ale dreptului putem atribui: Funcia de instituionalizare juridic a organizrii social politice care, se manifest prin faptul c dreptul prin normele sale reglementeaz organizarea autoritilor publice ale statului, atribuiile lor, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat i anume puterea legislativ, puterea executiv i puterea judectoreasc; Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii gsindu- i expresie prin urmtoarele: - cu ajutorul normelor juridice se asigur regimul constituional, ordinea legal; - dreptul apr colectivitatea uman precum i pe fiecare membru al colectivitii n parte;- dreptul asigur buna funcionare a colectivitii, neadmind dezorganizare i conflicte n societate; Funcia de conducere a societii, care stabilete c dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social politice pe care societatea i le propune. Reglementnd cu ajutorul celor mai importante domenii de activitate social, n drept i gsesc expresie scopurile pe care societatea i le propune la aceea sau la alt etap problemele cu care ea se confrunt; Funcia normativ a dreptului care deriv din necesitatea subordonrii aciunilor individuale fa d conduita tip prescris prin normele juridice. Stabilind prin normele juridice modalitatea de comportare organelor statului, organizaiilor obteti, a cetenilor, statul n acelai timp verific n ce msur acel comportament prescris se realizeaz n practic.
3

 Funcia informativ reflectnd realitatea, n normele juridice se acumuleaz cunotine despre viaa multilateral a societii i despre problemele stringente a ei. Funcia educativ adoptnd norme juridice statul asigur cadrul organizatoric necesar activitii spirituale i pune la dispoziia oamenilor o serie de mijloace culturale i spirituale prin intermediul crora se realizeaz educaia. Funcia de aprare a valorilor fundamentale ale societii. Aprarea valorilor fundamentale mpotriva oricror atingeri posibile prin fapte antisociale este o funcie necesar a dreptului, care presupune consacrarea valorilor de aprat prin aciunea mecanismului juridic, stipularea consencinelor faptelor prin care se aduc atingeri valorilor fundamentale ale societii. Rolul statului, ca principala institutie de organizare si conducere politica a societatii, se realizeaza prin anumite functii: pe plan intern: a.functia legislativa, prin care statul, cu organismele sale specializate, adopta ntreaga legislatie din societate, inclusiv constitutia; b.functia organizatorica, are n vedere transpunerea n viata a legilor si a altor decizii adoptate, ct si organizarea ntregii activitati pentru asigurarea desfasurarii normale a vietii sociale; c.functia judecatoreasca, prin care se supravegheaza aplicarea corecta a legilor si sanctionarea ncalcarii acestora; d.functia economica, ce consta, pe de o parte, n faptul ca statul este organizatorul direct al activitatii economice n cadrul proprietatii de stat si, pe de alta parte, asigura ntregul cadru politico-organizatoric prin care agentii economici independenti (propritari privati sau publici) sa-si desfasoare activitatea; e.functia sociala, prin care se asigura conditiile ca toti cetatenii tarii, independent de pozitia lor sociala, sa duca o viata decenta, prin organizarea unui sistem de protectie sociala, de asigurari sociale, de sanatate etc.; f.functia administrativa, prin care se asigura servicii catre populatie, pentru desfasurarea normala a tuturor activitatilor precum: asigurarea surselor de energie, apa, servicii publice etc; g.functia culturala, prin care se asigura conditii de instruire si educare a tuturor cetatenilor prin institutii specializate, de nvatamnt, cultura, cercetare stiintifica etc. h. functia de aparare pe plan interna ordinii sociale si asigurarea convietuirii normale, functie care are o latura preventiv educativa si alta coercitiva, prin care se sanctioneaza actele antisociale, savrsite de unii membrii ai comunitatii. pe plan extern: a.functia de aparare a independentei si suveranitatii statale, a integritatii teritoriale si a ordinii de drept; b. functia de organizare a colaborarii cu statele lumii pe diferite planuri: politic, economic, stiintific, cultural etc.; c. functia de aparare a pacii n lume, a mentinerii unui climat de liniste si ntelegere ntre popoare.

8. Teoriea generale a dreptului si practica constructiei juridico-statale. Importanta studierii dreptului. Fenomenul dreptului reprezinta ansamblul regulilor obligatorii de conduita, reguli care consacra drepturi, libertati si obligatii determinate, decurgnd din relatiile interumane si a caror respectare este garantata, la nevoie, de catre forta publica. Dreptul se deschide spre valorile sociale, chintesenta a aspiratiilor comunitatii; promovarea si apararea lor este vitala pentru fiintarea societatii civile si a statului de drept. O buna parte a valorilor sociale este consfintita juridic, dobndind astfel forma dreptului, a normelor juridice. Pentru statul autentic democratic, modelarea juridica a relatiilor dintre oameni nseamna, n ultima instanta, rationalizarea sui-generis a necesitatii sociale, care devine, n acest mod, o necessitate constientizata si asumata. Dreptul este o expresie normativa specifica a acestui proces continuu de raportare activa la necesitatea nuda, de cunoastere si modelare sistematica a contextului istoric si a relatiilor interumane n acord cu interesul general al comunitatii. Dreptul, prin valorile pe care le promoveaza, este un mod de umanizare a Fiintei istoriei si deci de afirmare a libertatii. El instituie, n ordinea sa, prin amintitul efort de rationalizare juridica a necesitatii, acele elemente de normativitate n masura sa exprime ontosul socio-uman. Lumea normelor juridice este o ipostaza, complementara celorlalte, a existentei umane. Dreptul deriva din esenta omului ca zoon politikon (fiinta sociala), care si subsumeaza natura biopsihica conditiei sale sociale, n raport cu care, numai, libertatea sa dobndeste ntemeiere axiologica (valorica) si sens constructiv, exprimndu-se juridic prin drepturi, libertati si obligatii.
4

Cunoasterea normelor de drept si, pe un plan mai cuprinzator, a fenomenului juridic este si trebuie sa fie mai mult dect reflectarea ca atare a fenomenalitatii juridice n constiinta insului, apropierea ei pur gnoseologica; poti astfel cunoaste dreptul si totusi sa nfaptuiesti nondreptul! 9. Consideratii generale privind metoda de cercetare. Precizari terminologice. Cuvntul metod vine de la grecescul methodos cale, drum, mod de expunere. Preocuparea pentru perfecionarea metodei a dus la apariia tiinei despre metod metodologia (methodos, plus logos = tiin). Metodologia reprezint sistemul celor mai generale principii de investigaie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda privete fie un anumit principiu metodologic (metod particular), fie un procedeu tehnic oarecare (metod individual). Prin metode nelegem un ansamblu de operaii intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care snt folosite pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoaterea unui fenomen. 10. Notiunea metodologiei juridice. Metodologia juridic- acea disciplin care se preocup de problemele logice, de problemele aflrii adevrului n tiina dreptului. metodologia juridic poate s apar ca o tiin despre tiina dreptului, care dezvluie aspecte din cele mai importante i pasionante, cum ar fi: modul cum lucreaz omul de tiin, regulile tiinei dreptului, caracterul su. Sau metodologia juridica- sistem al acelor factori de relativa invarian ntr-un numr suficient de mare de metode, factori ce au ca obiect raporturile, legturile, relaiile ce se stabilesc ntre diferitele metode n procesul cunoaterii fenomenului juridic. Factorii de relativ invarian ntr-un numr suficient de mare de metode, sunt n acest caz principiile, normele sau criteriile metodologice care formeaz coninutul metodologiei juridice. Raporturile, legturile, relaiile ce se stabilesc ntre diferite metode n cadrul actului de cercetare tiinific alctuiesc obiectul metodologiei juridice.

11. Motodele cercetarii stiintifice-juridice. METODA LOGIC o totalitate de procedee i operaii metodologice i gnoseologice specifice, prin care se creeaz posibilitatea surprinderii structurii i dinamicii raporturilor necesare ntre diferite componente ale sistemului juridic al unei societi. Dreptul este o matematic a tiinelor sociale. METODA COMPARATIVA - o operaie ce urmrete constatarea unor elemente identice sau divergente la dou fenomene. O prim regul impune a se compara numai ceea ce este comparabil. O alt regul, termenii supui comparaiei trebuie privii n funcie de contextul social, politic, economic i cultural din care provin. METODA ISTORIC n general, dreptul urmeaz firul evoluiei sociale, n el reflectndu-se nivelul dezvoltrii culturale al unei societi. Pentru cunoaterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, aa cum i istoricul trebuie s se aplece asupra documentului juridic. TGD i tiinele juridice de ramur, abordeaz de fiecare dat dimensiunea istoric a conceptelor i categoriilor cu care opereaz. TGD opereaz cu categoria de tip al dreptului, cu cea de bazin de civilizaie juridic, plecnd de la datele de cunoatere oferite de tiina istoriei. Originea i apariia tiinei dreptului nu pot fi studiate fr s se porneasc de la punctele de vedere afirmate n istorie. METODA SOCIOLOGIC- reprezint o direcie de cercetare cu reale foloase pentru cunoaterea realitii juridice. Dreptul este studiat de sociologia juridic din exterior.. METODA CANTITATIVA: -informatica juridic; -folosirea calculatorului; -statistica judiciar. Aceste metode au un rol important n ceea ce privete sistematizarea legislaiei, evidena deciziilor judectoreti, realizarea evidenelor criminologice etc. Metodele cantitative sunt, de asemenea, utile n activitatea organelor legislative i executive care, pe baza datelor oferite de statistica juridic si informatica juridic pot opta pentru: adoptarea unor soluii legislative adecvate, modificarea unor reglementri juridice, adoptarea unor msuri corespunztoare n vederea aplicrii legii n anumite sectoare i ramuri de activitate. 12. Aparitia si evolutia istorica a dreptului.

Odat cu procesul apariiei statului are loc i procesul formrii dreptului.Dreptul apare pe 3 ci: 1. pe calea transformrii obiceiurilor primitive n normele obiceiului juridic. Pe msura descompunerii ornduirii primitive unele obiceiuri care mai nainte exprimau voina intregii gini, se schimb dup coninut. Ele au nceput s exprime voina unor grupuri sociale. Concomitent cu acesta statul asigur obiceiurile prin constrngere, adic a nceput s le susin prin puterea sa de constrngere. 2. pe calea crerii lui ( a dreptului) de ctre organele de stat. Organele de stat au nceput s creeze i s fixeze norme juridice n diferite acte juridice (legi, coduri). Acestea consacrau norme avnd ca obiect vnzarea - cumprarea, mprumutul, modul de organizare a statului (Codul lui Hamurappi n Babilon, Legile lui Mnu n India, Legea celor 12 table la romani).Cu timpul acest canal devine principala cale de creare a dreptului. 3. pe calea precedentului juridic sau administrativ n crearea normelor juridice. Un rol esenial au jucat organele judiciare sau administrative (Anglia, SUA Canada). Apariia i formarea dreptului este, de bun seam, un proces complex, cruia nu i se poate stabili o dat precis de natere, iar normele din aceast perioad a nceputurilor societii omeneti suit nc destul de difuze, mpletite cu multitudinea de obiceiuri, datini, practici religioase etc. Ele snt studiate n special de etnologia juridic. 13. Tipologia dreptului. criterii de clasificare: Poirier- system de organizare: R.David- bazin de civilizatie juridical. Tipul de drept are n vedere nsuirile semnificative, ceea ce este esenial, caracteristic i nu diferenele individuale nesemnificative. Jean Poirier - unul din analitii cei mai remarcabili ai tipologiei dreptului i sistemelor juridice - a ajuns la concluzia c dependena de sistemele de organizare social ne ngduie s constatm existena unor asemenea tipuri istorice de drept cum sunt: DREPTUL SCLAVAGIST i exercita rolul n realizarea obiectivelor sale majore privind aprarea proprietii stpnilor de sclavi i excluderea sclavilor din categoria subiectelor de drept i situarea lor n aceea a lucrurilor. DREPTUL FEUDAL apr prin toate mijloacele proprietatea funciar, edictnd reguli menite s mpiedice frmiarea marilor domenii. Un loc important n atingerea acestui obiectiv revenea regulii masculinitii i a regulei primo-geniturii. Dezvoltarea relaiilor de producie a impus apariia i garantarea libertii proprietii, a libertii contractuale, facilitnd schimbul de mrfuri i servicii. DREPTUL BURGHEZ proclam asemenea drepturi i liberti democratice, cum sunt: libertatea persoanei, egalitatea cetenilor, libertatea ntrunirilor etc.". DREPTUL SOCIALIST sau cel communist. R.David- bazin de civilizatie n baza apartenenei la un anumit bazin de civilizaie sunt cunoscute mai multe familii sau sisteme juridice, ntre care: familia romano-germanic; familia anglo-saxon; dreptul musulman; dreptul hindus; dreptul chinez; dreptul japonez etc. n sistemul juridic ROMANO-GERMANIC, distingem elemente caracteristice ale familiei de inspiraie franceze i a familiei influenat de Codul civil german de la 1900.Familia dreptului ANGLO-SAXON, a aprut n Marea Britanie i ara Galilor i a influenat sistemele de drept din SUA, India, Australia, Noua Zeeland. Acest sistem de drept cunoate cteva momente eseniale care l structureaz i i dau substan. ntre acestea, sunt de relevat, ca fiind foarte importante prin rolul pe care l joac n ntregul sistem juridic: 1. Common Law, care reprezint precedentele judectoreti ale unor instane superioare care sunt obligatorii pentru instanele inferioare n cauze similare; 2. Equity, care reprezint acele reguli pronunate de Curi regale pentru atenuarea asperitilor regulilor Common Law; 3. Statutary-Law, care reprezint regulile de drept stipulate n acte normative. Familia dreptului MUSULMAN - are drept surs istoric: Coranul; Sunna; Idjma; Idjitihad. Dreptul HINDUS, CHINEZ I JAPONEZ are mai multe caracteristici distinctive, determinate de evoluia relaiilor sociale n Extremul Orient, sub influena destul de marcat a curentelor filozofice din aceast zon a lumii. Astfel, filozofia chinez a avut un impact hotrtor asupra normelor juridice edictate n China antic i meninute i adaptate relaiilor sociale din etapele urmtoare. Dreptul EXTREMULUI ORIENT conine norme influenate de reguli religioase i de obiceiul juridic. Chiar mai trziu - cnd aceste norme au mbrcat o form juridic accentuat - au continuat s aib o influen important: elementele tradiionale, precum i caracteristicile diferitelor regiuni privind asemenea instituii importante, cum sunt: proprietatea; familia; rudenia etc. 14. Conceptul dreptului ca fenomen social. Explicatii terminologice.

Cuvantul drept deriv din latinescul directus avand sensul de direct, adic o regul de conduit fr specificarea coninutului. La noi dreptul se folosete in dou sensuri i anume: a) cel care are in vedere sau cuprinde regulile juridice de conduit sau normele juridice din societate denumit i drept obiectiv, b) cel prin care se are in vedere dreptul ce aparine unei persoane fizice sau juridice pe care-l denumim drept subiectiv. Dreptul cunoate mai multe definiii ce-l caracterizeaz, astfel definiia marxist il reprezint ca fiind voina clasei dominante ridicat la rang de lege.O alt definiie il infieaz ca reprezentand totalitatea regulilor de conduit stabilite sau sancionate de ctre stat care exprim voina deintorilor puterii de stat i a cror aplicare este asigurat prin fora de constrangere a statului, in scopul aprrii, consolidrii i dezvoltrii raporturilor. Dreptul, ca i intreaga componen juridic a vieii sociale este un fenomen deosebit de complex a crui cunoatere presupune o cercetare aprofundat a legitilor obiective a existenei sale, a factorilor care-l configureaz i valorile pe care le promoveaz.Luand in consideraie cele expuse apreciem c dreptul reprezint o totalitate de norme juridice strict determinate i obligatorii, care fixeaz cadrul juridic de organizare a statului, a activitii acestuia intr-o societate de organizare i conducere a acelei societi. 15. Dreptul obiectiv. Dreptul subiectiv si dreptul pozitiv. Drept obiectiv cuprinde norme juridice impersonale abstracte, care nu se adreseaz unei personae anumite i se clasifica in drept public i drept privat. Drept subiectiv- n aceast accepie - facultatea unui subiect de a-i valorifica sau de a-i apra mpotriva terilor un anumit interes, legalmente protejat. Drept pozitiv - totalitatea normelor juridice n vigoare (active) dintr-un stat, un drept aplicabil imediat i continuu, obligatoriu i susceptibil a fi adus la ndeplinire printr-o for coercitiv exterioar (coerciiune statal), ca o ndreptire legitim a unor instane sociale special abilitate . Dr. subiective exist i se pot exercita numai dac sunt recunoscute i reglementate de dr. pozitiv.

16. Realitatea juridic si componentele ei. Realitatea juridical (juridicul) este o dimensiune inalienabil a realitii sociale n condiii istorice determinate. *Contiina juridic se structureaz pe dou paliere:- o component raional ideologia juridic ( ca ansamblual reprezentrilor cu privire la fenomenul juridic)- o component psihic psihologia juridic (ansamblul tririlor emoionale): sentimente, dorine. O bun politic juridic, rezultat al traducerii n planul normelor dreptului a cerinelor realeale dezvoltrii sociale, constituie o adevrat formul educativ, contribuind hotrtor la formarea unei atitudini culturale a individului fa de exigenele de comportament coninute n normele de drept. **Dreptul parte instituional, ca sistem de reglementri i instituii. Aceast parte alctuiete miezul juridicului, a realitii juridice, coninutul su, cadrul su substanial de referin. Dreptul ca fenomen normativ d expresie cerinelor structurilor sociale-conductoare sau conduse - d mai bun organizare raporturilor umane, n vederea obinerii acelui echilibru social indispensabil pentru asigurarea climatului n care liberului arbitru i violenei s i se poat opune eficient anumite standard oficiale de comportament i n care s poat fi nlturat tensiunea ntre cei care accept aceste standarde i cei care se abat. ***elemente raionale, sociologice aici sunt cuprinse raporturile juridice i situaiile juridice, cele care probeaz eficiena dreptului. n cadrul acestor raporturi oamenii (individual sau colectiv) particip n calitate de subiecte de drept, valorificndu-i sau aprndu-i pe cale legal interese i drepturi. Desfurarea lor n conformitate cu dispoziiile legale, duce la crearea ordinii de drept.

17. Aparitia dreptului-cerinte socialmente umane. Dimensiunea istoric. Apariia dreptului constituie o necesitate istoric, un progres social real, deoarece meninerea ordinii nu se mai putea asigura cu sistemul regulilor din comunitile gentilico-tribale i se impunea statornicirea de alte reguli, care consfinesc relaiile sociale i care asigur conducerea societii, transformarea voinei sociale n voin de stat, voin general obligatorie. Formarea dreptului, ca sistem de reguli ce exprim voina de stat i a cror respectare este asigurat de puterea statului, constituie un proces de durat i de o mare complexitate, proces care prezint particulariti de la un popor la altul, de la un stat la altul. dreptul a aprut
7

pentru prima dat n orientul antic. ntre primele legiuiri (adevrate monumente juridice) semenioneaz: Codul lui Hamurabi esena dreptului mesopotamian a fost edictat cu 2000 de ani H. Conine norme juridice, morale, religioase.Legile lui Manu cuprind norme juridice contopite cu norme religioase.Erau redactate n versuri i se refereau la cast, la deciziile regale i tradiii. Legile lui Moise reprezint vechiul drept ebraic, n care norma juridic seconfund cu norma religioas. Conin reguli ce se refer la crime, desfurarea judecii, pedepse, legitima aprare, circumstane atenuante. Legile lui Solon reprezint dreptul atenian i se refer mai mult laraporturi juridice civile. Un cod de legi reformist legat de cstorie, adopie, calendar,comer, circulaie monetar. Dreptul roman Codul lui Justinian un adevrat cod cu prevederi legalefoarte variate, cuprinznd ntreaga materie de drept public i privat. Are la baz Legea celor XII Table. Dimensiunea sociala. Dreptul este un produs complex al societii; normele sale intervin n procesul productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic repetat al producerii, repartiiei i schimbului de produse i activiti. Munca cere o rigoare acceptat. Libertatea omului este deplin numai n msura n care nu stnjenete libertatea celorlali. Drepturile omului nu pot prinde contur, nu pot deveni realiti, dect n cadrul unei interaciuni, bazat pe coexistena libertilor i nu pe afirmarea brutal i pgubitoare pentru semeni a unor drepturi i interese personale. Superioritatea reflectrii n drept a corelaiei necesare, ntre drepturi i ndatoriri precum i nobleea actului de justiie (ca oactivitate independent ntr-o societate democratic) alctuiesc coordonatele care marcheaz decisiv dimensiunea social adreptului. 18. Caracteristica puterii obstesti si a normelor sociale in societatea prestatala. La nceputul omenii triau n TURME, sub influiena muncii ei cptau trsturile omului social. Munca a jucat rolul primordial n crearea omului social i al GINTEI. Pentru gint, ca celul primar a organizrii sociale este caracteristic:1. Ginta este o alian personal i nu teritorial, ceea ce nseamn c ginta nu depinde de teritoriu. Ea putea s se mute dintr-un loc n altul, dar ea se pstra ca organizaie. 2. n gint exist autoadministrarea social, lipsea puterea public politic, iar puterea social (public) purta un caracter printesc i se baza pe autoritate, respect i tradiie. ADUNAREA POPULAR aprut odat cu ginta era puterea suprem. Pentru conducerea nemijlocit cu afacerile gintei adunarea poporului alegea cpitenia (stareiina) i comandantul oastei, care nu avea precumpniri materiale, muncea de rnd cu ceilali membri ai ginii i se bucurau de autoritatea moral (i nu politic). Legturile cu alte gini au contribuit la formarea de UNIUNI DE GINI, care a fost denumit FRATARIE n Grecia, curie n Roma. n fratarii organizarea puterii se asemna cu cea din gint. Cteva fratarii n msura dezvoltrii societii se uneau n TRIBURI. Au existat i uniuni de tribri. n trib puterea social se nfptuia de consiliul tribului n care intrau reprezentanii fratariilor: - Capiteniile (eful tribului, preoii); - Comandanii de oti; - Slujitorii cultelor (sacerdoii). n societatea primitiv existau anumite reguli de comportare a oamenilor, adic normele sociale. La aceasta se refer OBICEIURILE (ex. obiceiul egalitii tuturor membrilor gintei; obiceiul motenirii n folosul gintei; rzbunarea prin snge) - reguli de comportare, legate de normele moralei primitive de precripiile religioase. Particularitile obiceiului din societatea primitiv: 1. Obiceiurile exprimau interesele i voina ntregii gini, porneau de la gint, dela trib. 2. Obiceiurile reglementau comportarea oamenilor unii pe baza colaborrii, ajutorului reciproc. 3. Acionau (funcionau) obiceiurile n puterea obinuinei, iar n caz de necesitate, executarea lor se asigura de ntreaga gint. 19. Esenta, continul si forma dreptului. Esena dreptului este voina general oficializat (devenit voin juridic, exprimat n legi i aprat de stat) care trebuie privit ca o unitate de momente sociale i psihologice. Coninutul dreptului, l constituie ansamblul elementelor laturilor i conexiunilor care dau expresie concret (contur) voinei i intereselor sociale ce reclam oficializarea i garantarea pe cale etatic (realizarea reformelor recunoscute ca necesare). Coninutul dreptului are ca latur component dominant sistemul normelor juridice. Normele de drept laturi alctuitoare ale coninutului dreptului se nfieaz n calitate de premise i condiii sine quanon ale ordinii, precum i
8

ca instrumente de control social. Forma dreptului, semnific exprimarea organizrii interioare a structurii coninutului; ea desemneaz aspectul exterior al coninutului, modul su de exteriorizare. Forma este chiar legea de alctuire, modul n care se leag elementele care compun coninutul dreptului. 20. Dreptul si valorile fundamentale ale sociatatii. Studiul factorilor de configurare a dreptului nu poate fi complet fr cercetarea valorilor sociale pe care le urmrete societatea respectiv i n slujba crora urmeaz s acioneze reglementrile juridice. Valorile nu snt de natur strict i exclusiv juridic. Dimpotriv ele au o dimensiune mai larg de natur moral, politic, social, n general. Este important de reinut, pe de o parte, c legiuitorul n procesul de legiferare, ghidndu-se dup aceste valori, le transpune n normele juridice, iar pe de alt parte, odat "legiferate", aceste valori snt aprate i promovate n forma specific reglementrii juridice. Norma juridic devine att un etalon de apreciere a conduitei n funcie de valoarea social respectiv, ct i un mijloc de asigurare a realizrii exigenelor acestei valori i de predicie a evoluiei viitoare a societii. Referindu-ne la valorile sociale ale dreptului nostru, n prezent, este de subliniat c ele, desigur, decurg din idealurile Declaraiei de independen a Republicii Moldova. Alturi de justiie asemenea valori snt: democraia, cu tot ceea ce implic ea - demnitatea uman, securitatea (sigurana) juridic, statul de drept, proprietatea n formele ei multiple, societatea civil, suveranitatea naional. Prezentnd doar unele considerente cu privire la aceste valori, artm c: a) democraia presupune necesitatea instaurrii puterii liber alese a poporului n societate, asigurarea egalitii, drepturilor i obligaiilor ceteneti n conformitate cu prevederile documentelor internaionale, respectul persoanei umane, libera dezvoltare a personalitii sale, omul n centrul preocuprilor, vzut ca scop nu ca mijloc; b) securitatea juridic presupune respectul drepturilor i libertilor persoanei mpotriva oricror abuzuri, ncrederea ceteanului c drepturile sale snt respectate; c) statul de drept, apreciat ca valoare social presupune instaurarea unei puteri bazate pe domnia legii, a justiiei, principiile separaiei puterilor i pluralismului politic. Fiecare dintre aceste principii snt ele nsele valori sociale; d) n legtur cu proprietatea, trebuie menionat excluderea monopolului unei forme de proprietate i a dominaiei proprietrii de stat, ntre formele multiple ale proprietii, afirmarea proprietii private, realizarea procesului de privatizare, furirea economiei de pia, ca o necesitate a progresului societii noastre; e) societatea civil este un concept tot mai des evocat, desemneaz, n principiu, organizarea societii pe baze democratice, distincte de puterea politic; dezetatizarea ntr-un anumit sens a societii, nlocuirea dominaiei politicului, a dominaiei atotputemice a statului, care trebuie redus la dimensiunile sale fireti, nu statul este n centrul ateniei i preocuprilor, ci ceteanul, dispunnd de drepturile sale fundamentale; f) suveranitatea naional are n vedere asigurarea dreptului fundamental al poporului de a-i determina singur modul de organizare i de via n contextul societii internaionale contemporane, cu respectarea principiilor dreptului internaional; g) ordinea constituional este, putem spune, o sintez a tuturor acestor valori, exprimat n existena 21. Difinitia dreptului.precizari terminologice. Dreptul este ansamblul regulilor asigurate i garantate de ctre stat, care au ca scop organizarea i disciplinareacomportamentului uman, n principalele relaii din societate, ntr-un climat specific manifestrii coexistenei libertilor, aprrii drepturilor eseniale ale omului i justiiei sociale. Dreptul se arat ntr-o lucrare american- este unul din cele mai profunde concerne ale civilizaiei omului, pentru c el ofer protecia contra tiraniei i anarhiei, este unul din instrumentele principale ale societii pentru conservarea libertii i ordinii mpotriva amestecului arbitrar n interesele individuale. 22. Notiunea si definitia statului. Acceptiunile termenului de stat. STATUL este organizaia politic, care, deinndmonopolul forei de constrngere, al elaborrii i aplicrii dreptuluiexercit ntr-o comunitate uman de pe un anumit teritoriu, putereasuveran din societatea data. Accepiunile termenului de stat:* Statul reprezint puterea central, n opoziie cu comunitile locale (regiuni, departamente, orae); **Statul este ansamblul autoritilor publice care asigur guvernarea unei societi;
9

**Statul reprezint o modalitate istoric de organizare social prin care grupurile sociale i-au promovat interesele commune;*Statul desemneaz o societate politic organizat (statul moldovenesc, francez, japonez) 23. Aparitia statului. Tipurile istorice de stat. *Aparitia statului - Statul, ca principala institutie politica, a aparut n perioada de trecere de la organizarea gentilica a societatii la ornduirea sclavagista. Principalii factori care au determinat aparitia statului sunt: 1.evolutia triburilor si uniunilor de triburi, prin cresterea lor numerica si, mai ales, calitativa, prin tendinta de a se transforma n popoare si a deveni sedentare. 2.diviziunea sociala a muncii, legata n deosebi de aparitia agriculturii odata cu care viata comunitatii ncepe sa capete un caracter sedentar. 3. diferentierea sociala - ca rezultat al aparitiei plus produsului, care reclama o armonizare a intereselor privind productia, circulatia si, mai ales, distribuirea si redistribuirea produselor - Deci, aparitia statului este legata de evolutia comunitatilor umane, care pentru a functiona, aveau nevoie de o organizare politica data de stat. La nceput, statul a fost o organizare politica a triburilor si uniunilor de triburi, iar apoi, odata cu formarea popoarelor, statul a devenit principalul mod de organizare politica a acestora, situatie prezenta att n sclavagism, ct si n feudalism. Odata cu trecerea la capitalism, n epoca moderna, are loc transformarea popoarelor n natiuni, care va conduce la constituirea statelor nationale unitare. Statul devine pentru natiune nsusi modul ei de organizare politica. **Tipurile istorice de stat Conform teoriei Marxist Leniniste, se disting urmtoarele tipuri de stat, la baza denumirii lor fiind puse clasele: Sclavagist statul sclavagist a cunoscut 3 forme de guvernmint Monarhia sclavagist: Babilon se caracterizeaza prin mentinerea timp indelungat a proprietatilor obstilor asupra pamantului. Aristocrata sclavagista Sparta puterea de stat se afla in mina unei minoritati nobilimea aristocratica. Democratia sclavagista - Atena asigura guvernarea stapinilor de sclavi cu participarea la conducerea statului a unui numar mare de cetateni, care se intruneau in adunari populare, in tribunalul juratilor denumit Helia si prin exercitarea functiilor administrative pe baza unui cens de avere. Feudal in exercitarea functiilor statului, marii feudali au recurs, adesea la un mechanism de stat caracterizat printr-o strinsa conlucrare cu institutiile clerice. Justitia bisericeasca avea o sfera larga de aplicare, in competenta ei intrind nu numai pricini bisericesti dar si laice. Forma de stat dominanta era monarhia. Burghez - este instrumentul dominatiei unei minoritati (burghezia) asupra maselor uriase ale celor exploatati. Socialist - Statul sovietic este primul stat socialist din lume al muncitorilor si taranilor, creat in urma victoriei revolutiei proletare si a instaurarii dictaturii proletariatului in Uniunea Sovietica si principalul instrument de construire a societatii socialiste si comuniste. Stiinta contemporana, distinge urmatoarele tipuri de stat: Statul antic este primul tip de stat. a aparut in diferite perioade de dezvoltare a societatii. O deplina dezvoltare a modului de productie antic aflam in orasele (statele) cetati ale Greciei antice si in Roma antica. Aici proprietatea privata asupra pamantului si asupra sclavilor devine trasatura esentiala a societatii. Statul medieval se intemeiaza pe relatii de productie caracterizate prin proprietatea feudalilor asupra principalelor mijloace de productie, in primul rind, asupra pamantului. Statul medieval parcurge mai multe etape de dezvoltare caracterizate prin centralizarea treptata a puterii de stat: de la farimitarea feudala, caracterizata printr-o putere relative slaba a monarhului, spre perioada infloririi feudalismului, unde se formeaza niste monarhii absolute, puternice. Statul modern apare in urma victoriei relatiilor burgheze, care se intemeiaza pe proprietatea private asupra maijloacelor de productie, pe proprietatea concentrate in miinile burgheziei. 24. Esenta, scopurile, sarcinile si functiile statului. *Esenta statului fericirea cetatenilor. **Sarcinile statului .Sarcina economica economia RM este economie de piata, de orientarev sociala, bazata pe proprietatea private si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libera.
10

Sarcina politica determinata de realiatea cu care se confrunta statul nostru. Vconstitutia precizeaza ca statul are ca fundament unitatea poporului RM. RM este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai. Sarcina sociala - oblige statul sa iam asuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-I asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare. Sarcina ideologica- recunoasterea reala, si nu formala a demnitatii tuturor membrilor comunitatii umane si formarea unei societati in care demnitatea omului , dr li libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic sa reprezinte valori supreme si garantate. Scopul statului apararea interesului general. Scopul statului este elucidate de Constitutie art. 1 alin (3) care statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Aceste dispozitii constituie scopul supreme al RM. Functiile statului - directiile fundamentale, de baza, ale activitatii statului prin intermediul intregului system politic al societatii si, in primul rind, prin intermediul organelor puterii de stat intru realizarea scopului si sarcinilor ce le stau in fata la etapa respective. I. In dependenta de sfera de activitate se impart in : *functii interne ce tin de activitatea in interior, solutionarea sarcinilor interne ale vietii sociale ale statului: * legislative; *executive; *judecatoresti, *functii externe ce tin de activitatea statului in exteriorul sau, de relatiile cu alte state. II. Dupa importanta lor aceste se impart in: *functii principale (de baza) *functii facultative (secundare, ajutatoare) III. Dupa durata actiunii: *functii permanente * functii vremelnice. 25. Puterea de stat. exercitarea puterii de stat. Puterea de stat este un atribut caracteristic statului, ce se deosebete de celelalte categorii sau forme de autoritate, prin trsturi caracteristice: are caracter politic, are o sfer general de aplicabilitate, dispune de structuri specializate care o realizeaz (la nevoie prin utilizarea mijloacelor violente) i este suveran. Organizarea puterii de stat - forma de stat n sensul larg al noiunii -se manifest sub trei aspecte: a) forma de guvernmnt; b) structura de stat; c) regimul politic. Dei distincte, aceste trei aspecte, laturi componente ale formei de stat, snt strns legate ntre ele i nu se poate stabili, care dintre aceste laturi ale formei de stat este mai important, decisiv pentru caracterizarea ntregii forme de stat. De asemenea exist o interaciune ntre aceste laturi ale formei de stat. Astfel, o schimbare n regimul politic al statului nu poate s nu afecteze forma de guvernmnt i invers.

26. Mecanismul statului: concept, principiile, structura. MECANISMUL STATULUI - un sistem de organe cu ajutorul crora se realizeaz n practic sarcinile i funciile statului. AP. DE STAT - se compune numai din organele de stat examinate n unitatea i interaciunea lor. ORGANUL DE STAT, o instituie politic cu o anumit structur, competen i mputerniciri autoritare de stat. Modul lor de funcionare, repartizarea componenelor, atribuirea unor prerogative specifice snt coninute n legi, n Constituie, n legile organice. Organele de stat au o organizare sau structur proprie i se gsesc ntre ele n anumite raporturi, formnd un tot unitar, un sistem propriu. Ca o parte component a aparatului de stat, fiecare organ urmrete ntr-o form specific realizarea sarcinilor i funciilor statului. Uneori organul de stat const dintr-o instituie, n componena creia intr o singur persoan, ex. instituia Preedintelui RM. Activitatea organelor de stat se efectueaz n mare msur prin elaborarea de acte juridice care au un caracter oficial, fiind obligatorii. Actele juridice pot conine norme generale obligatorii, n principiu, pentru ceteni i funcionarii de stat, sau pot conine dispoziii concrete unor
11

anumii ceteni, funcionari de stat, organe de stat sau obteti. In actele organelor de stat se concretizeaz voina statului. Ca atare, obligativitatea lor este aprat la nevoie prin fora coercitiv a unor instituii speciale. Tocmai de aceea se spune ca organele de stat snt investite cu putere, ntreinerea organelor de stat este asigurat prin contribuia populaiei, n principiu, sub forma impozitelor. Potrivit criteriilor ce stau la baza separaiei puterilor, se poate vorbi despre: a) organele de stat legislative - activitatea de legiferare i n general de conducere suprem, n cadrul creia snt elaborate cele mai importante acte de stat, cum snt legile, n care este concretizat politica intern i extern a statului; b) organele de stat executive - activitatea executiv-dispozitiv sau administrativ, care organizeaz traducerea n via n mod nemijlocit a sarcinilor statului pe baza legilor; c) organele de stat judectoreti - activitatea jurisdicional, care are menirea de a aplica legile n forma judecii n cazul nclcrii lor sau a existenei unui litigiu.

27. Statul la inceputul mileniului III. Criza functional a statului; statul providenta; efectele globalizarii- negarea statelor. Are loc o aprig dezbatere despre criz funcional a statului i dreptului, care s-a vzut n situaia de a-i asuma prea multe sarcini nemaiavnd la dispoziie mijloacele concrete de rezolvare a acestora. Criza s-a adncit nepoca globalizrii, cnd societile transnaionale ignor suveranitatea statelor. La moment se dorete realizarea a dou obiective: protecia indivizilor i coeziunea social. Statul-providen i propune s se ntemeieze pe concepia justiiei sociale, care ar nsemna redistribuirea bogiei comune n scopul asigurrii bunstrii materiale i intelectuale a cetenilor si. Acest tip de democraie modern are ca obiectiv nfptuirea unei egaliti real indivizilor, ignornd faptul c prin natura lor oamenii nu sunt egali. Oamenii i pierd ncrederea n sistemul politic i n falsa structur de administrare a societii. Guvernele sunt incapabile s fac fa unor asemenea realiti. Curentul care se dezvolt astzi n tiinele sociale este acela al negrii statelor, cnd statul naional nu mai poate asigura coerena societii i disciplinarea comportamentelor indivizilor ce o compun. Oamenii i pierd ncrederea n sistemul politic i n falsa structur de administrare a societii.Prima consecin major a economiei globalizate ar fi dificultatea fundamental a guvernrii ei, respectiv construirea unor modele integrate eficiente de politici publice naionale i internaionale care s fac fa forelor de pia globale.A doua consecin - ar fi transformarea companiilor multinaionale n companii transnaionale, acestea deinnd rolul de actori principali n economia mondial. Companiile transnaionale vor dispune de un puternic capital care nu are o identitate naional specific, se pot stabili ori unde n lume pentru a obine cele mai mari i mai sigure profituri. Guvernele naionale nu ar mai putea s adopte nici un fel de reglementare efectiv contrar standardelor internaionale impuse de companiile transnaionale. A treia consecin a globalizrii ar fi continuarea declinului influenei politicei al puterii de negociere economic a forei de munc organizat. Globalizarea conduce inevitabil la slbirea capacitii statelor naionale de a-i impune propriile obiective de reglementare, la scderea puterilor lor disciplinare. 28. Conceptii despre rolul statului in epoca globalizarii: conceptia lui Francis Fucuiama(Constructia statelor)- 2004; conceptia lui BenjaminBarber. FUKUYAMA Statul indeplinete funcii pozitive protejarea dreptului de proprietate i garantarea siguranei public; negative confiscarea proprietii i nclcarea drepturilor cetenilor si. Esena neoliberalizmului o reprezint reducerea gradului de intervenie a statului n afacerile economice. Societatea de astzi genereaz o puternic cerere intern de instituii, din care mai multe sunt create cxa urmare presiunii esterne de UE, NATO, Banca Mondial Guvernele multor ri sunt supradimensionate, iar intituiile de baza nu au fora necesar pentru a-i ndeplini misiunile, din cauza bugetelor insuficiente i centralizri exesive. Cu privire la legimitatea democratic la nivel international, dilemma se refer la cine are dreptul s decid a cui suveranitate trebuie s fie violate i pe ce temeiuri. Potrivit teoriei unilaterismului American, SUA pot declana rzboiul preventive contra teroritilor sau statelor care sponsorizeaz terorismul, acolo unde i cnd doresc. Teoria exepionalismului American dezvolt idea c SUA sunt o exepie n ce privete statalitatea, suveranitatea, ntruct sunt individualiste, egalitariste i liberale n expresie absolut. B. BARBER (Imperiul fricii rzboi, terrorism i democraie): *SUA se afl pe o traectorie de coliziune cu istoria. *SUA dup 11.11.2001 a invat
12

c mai bite s fie temut dect iubit; *SUA a invocate dreptul la aciune unilateral, la rzboi preventive i schimbarea de regim n Irak. SUA cred c alii pot s instaureze democraia peste noapte, importnd instituii americane care, n SUA au avut nevoie de secole pu dezvoltare i cultivare. *Misiunea SUA este s asigure binele aa cum l nelege i cum l dorete. Formulele lansate de R. Reagan imperiul rului (URSS) i de G. Bush (Irak, Iran, Coreea de Nord) sunt semnificative.*Soluia pu democraie este crearea de ceteni. Ceteni sunt create i nu nscui prin educaie i exercitarea drepturilor.* Expresia PAX AMERICANA (societate global bzat pe respect i bun inelegere) impus lumii de fora militar unilateral american, nsoit de un nivel de cooperare i respectare a legii care s nu stea n calea deciziilor i aciunilor unilaterale. Alternativa ar fi LEX HUMANA (legea universal) care i are rdcini n comunitatea unam i opereaz n beneficiul buneii inelegeri globale, i care urmrete concentrarea suveranitiilor cu gurul legilor, al instituiilor i dr. international. 29. Conceptul formei statului. Problematica formei de stat a preocupat gndirea politico-juridic nc de la primele existene statale, avndu-se n vedere ca ea trebuie s rezolve anumite sarcini practice, s explice i s dea soluii privind organizarea de stat, modalitatea exercitrii puterii publice privind organizarea de stat, modalitatea exercitrii puterii publice. Primele cercetri sistematice a formelor de stat se datoreaz gditorilor antici Platon, Aristotel, Polibiu, Cicero. Dup Platon (427 - 347. e. n.) corespunztor trsturilor de caracter ale omului, exist i cele trei forme principale ale formei de stat i anume: -inelepciunii umane i corespunde monarhia; - curajului - aristocraia militar; - modestiei - o form de compromis, cu participarea maselor populare. Toate formele de stat se mpart: a) n juste - ideale (aristocraia, monarhia aristocratic); b) i injuste rele (a) timocraia; b) oligarhia; c) democraia; d) tirania). La temeiul clasificrii formei de stat, potrivit concepiei lui Aristotel (384-322. e. n.) st interesul general, folosul general (monarhia, aristocraia i politeea (democraia legal) i nu folosul personal (oligarhia, tirania i democraia). Filozoful i juristul roman Cicero n lucrarea sa "Republica" distinge 3 forme de stat:a) monarhia b) aristocraia c) democraia El se pronun pentru utilizarea tuturor acestor forme, cu condiia utilizrii laturilor lor positive. J. Bodin clasific formele de stat dup criteriul etic al dreptului i se pronun pentru monarhie popular, pe care o distinge de monarhia fondat pe cuceriri. J. Rousseau, sprijinindu-se pe criteriul etic, cerceteaz n "Contractul social" 3 forme principale de guvernmnt: a) democraia; .b) aristocraia; c) monarhia. Teoria politic i juridical socialist, pornind de la concepia materialist-dialectic asupra statului (Marx, Engels, Lenin) au determinat forma de stat reieind din caracterul de clas al societii, de aici reiese o abordare unilateral a acestui fenomen social. Deci organizarea puterii de stat - forma de stat n sensul larg al noiunii -se manifest sub 3 aspecte: a) forma de guvernmnt; b) structura de stat; c) regimul politic. 30. Forma de guvernamint: concept, varietati. Forma de guvernmnt - organizarea puterii supreme n stat. Aceast form ne arat cine se afl n fruntea statului, cum este organizat instituia efului statului, dac este eligibil sau nu, dac are o putere limitat sau nu etc Aristotel mprea formele de guvernmnt n: a) monarhie (care degenereaz n tiranie); b) aristocraie (care degenereaz n oligarhie); c) democraie (care degenereaz n demagogie). n teoria lui Cicero formele de stat sunt mixte - statul nu este altceva dect o comunitate de drepturi n care exist egalitatea cetenilor i sistemul gradaiei dup merit, conductorul, omul de stat n general, trebuie s fie pentru concetenii si un exemplu de mrinimie sufleteasc i de comportament civic.Montesquieu nu face deosebire ntre democraie i monarhie, important - s fii liber, s fie garantat libertatea politic prin separaia puterilor. Dup forma crmuirii statele se impart n republic i monarhie. REPUBLICA (res publica - cauza general) - forma de guvernmnt, n care puterea suprem aparine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele, care compun organul suprem al puterii de stat snt responsabile juridicete pentru activitatea lor .eful statului n republic este ales (de parlament sau popor). n statele contemporane, preedintele republicii, sau organul colectiv -parlamentul, consiliul de stat etc. se aleg pe un timp limitat (4 sau 5 ani). De aici republicile pot fi prezideniale sau parlamentare.
13

MONARHIA este o asemenea form de guvernmnt, n care eful statului este stabilit pe calea succesiunii (nu este ales). Monarhul nu este responsabil juridicetei nu poate fi schimbat fr voia lui. Monarhia poate fi nelimitat, cnd monarhul este unicul organ suprem de stat. Ea poate fi limitat, cnd alturi de monarh exist i alte organe ale puterii de stat, care ngrdesc mai mult sau mai puin autoritatea monarhului. Monarhia absolut este o form de guvernare, n care puterea este deinut unipersonal de ctre monarh. Nu exzist instituii reprezentative, care ar limita puterea monarhului. Poporul e lipsit de drepturi i de posibilitatea de a participa la conducerea statului. n prezent monarhia absolut s-a meninut n Arabia Saudit, Katar, Oman, Brunei, Emiratele Arabe Unite. Monarhia constituional reprezint o form de guvernare, n care puterea monarhului este limitat de parlament. Parlamentul stabilete n legea fundamental a rii limitele puterii monarhului. Monarhia constituional se afirm ca dualist sau parlamentar. Monarhia dualist este o form de guvernare, n care monarhul nu depinde de parlament n realizarea puterii executive. Monarhul formeaz guvernul, care este responsabil doar fa de el.Puterea legislativ aparine parlamentului, dar este limitat de monarh, care dispune de dreptul de veto, numete membrii palatei superioare, poate dizolva parlamentul. Monarhia parlamentar este o form de guvernare, n care monarhul ndeplinete funcii reprezentative, fiind mai mult un simbol al statului. Puterea legislativ aparine parlamentului; puterea executiv - guvernului, care este format de parlament i este responsabil n faa lui pentru activitatea realizat. 31. Structura de stat: concept si varietati. Forma de organizare (structura de stat) nseamn mprirea intern a statului n uniti administrativ-teritoriale sau n pri politice autonome i raporturile dintre stat, considerat ca ntreg, i prile sale componente. Din acest punct de vedere statele se mpart n: A. Statul simplu sau unitar este forma cea mai rspndit a structurii de stat. In aa state exist un singur parlament, un singur guvern, o singur constituie i o singur cetenie. Imprirea intern a statului se face n acest caz n uniti administrativ-teritoriale. (Frana, Italia, Bulgaria etc.). B. In statele compuse (federative) exist mai multe rnduri de organe legislative, executive i judectoreti federale i ale statelor federale, mai multe constituii, iar mprirea intern este fcut n pri politice autonome, sau componente ale federaiei. Se disting diferite feluri ale structurilor de stat dintre care cele mai cunoscute snt: a) federaia; b) confederaia. De regul, este dificil de fcut o delimitare net ntre formele federative i confederative: prin federaie se nelege statul unional, iar prin confederaie -uniunea statelor. Forma federativ (foedus - n limba latin nseamn uniune), presupune de regul, trecerea celor mai importante funcii asupra organelor ntregii federaii (statului federal), existena a cel puin dou rnduri de organe supreme ale puterii, administraiei de stat i justiiei (organele federative i organele statelor membre ale federaiei), o dubl legislaie, legislaia ntregii federaii i legislaia fiecrei formaiuni statale - membri ai federaiei, dou cetenii etc. Confederaia ca form de structur este o uniune de state fr o legtur atit de strns, fiecare pastrndu-i suveranitatea integral, uniune creat pentru anumite scopuri comune ale statelor membre, militare, diplomatice, economice. Ex: Elveia (1815-"1848), Germania (1815-1871). Astzi nu mai exist confederaii n adevratul sens al cuvntului. Elveia, dei a pstrat denumirea de confederaie, are n realitate dup 1949 o structur de stat federal. Forme ale structurii complexe n istorie au fost i uniunea personal i uniunea real de state. Uniunea personal este rezultatul nelegerii ntre dou state, constnd n desemnarea unui ef de stat comun. Statele membre ale uniunii personale i pstreaz guvernitatea. Uniunea reala este o unire mai strns ntre dou state, legate nu numai prin persoana efului de stat, ci prin existena unor instituii comune. Suedia i Norvegia (1815-1905), Austria i Ungaria (1869-1918). Principatele unite - Muntenia i Moldova -ntre anii 1859- 1862 au cunoscut o uniune personal, transformat ntre anii 1862-1864 n uniune real care a dus mai trziu la formarea statului unitar. 32. Regimul politic: concept si varietati.
14

 reprezint ansamblul metodelor i mijloacelor de conducere a societii, cu referire imediat la raporturile dintre stat i indivizi, la modul concret n care un stat asigur i garanteaz drepturile subiective. Cea mai general clasificare a regimurilor politice este clasificarea n: REGIMUL AUTOCRATIC se caracterizeaz prin inexistena att a condiiilor juridice formale ct i a condiiilor reale pentru manifestarea voinei poporului. Masele populare nu au nici o posibilitate s determine sau s influeneze politica intern i extern a statului. Puterea de stat este exercitat n interesul unor grupuri de persoane, de o persoan sau un grup de persoane prin metode dictatoriale, brutale, prin folosirea terorii poliieneti, prin negarea drepturilor i libertilor individuale, n msur n care acestea snt prevzute n legislaia statului respectiv. REGIMUL POLITIC DEMOCRATIC, presupune existena unor condiii care s fac posibil participarea maselor de ceteni la viaa politic, influenarea politicii interne i externe a statului, exercitarea unui control asupra modului n care organele de stat ndeplinesc voina lor. Regimurile democratice, se pot mpri dup criteriul democraiei directe sau indirecte. n regimurile de democraie direct, poporul exercit nemijlocit puterea de stat, n timp ce n regimurile politice de democraie indirect, conducerea de stat se realizeaz prin reprezentani, prin organele alese (democraie reprezentativ). 33. Corelatia idiologie, doctrina, doctrina politica, stat si drept. IDEOLOGIE totalitatea ideilor si conceptiilor filosofice, morale, religioase, care reflecta intr-o forma teoretica interesele si aspiratiile unor categorii sociale intr-o anumit epoca, stiinta care are ca obiect de cercetare studiul ideilor, al legilor si originilor lor. Termenul de DOCTRINA desemneaza totalitatea principiilor unui sistem politic stiintific religios. Marile doctrine politice cunoscute in epoca moderna si contemporana - Liberalismul Loke, Anarhismul Proud Hon, socialismul Simon si Fourieir/ Carl Marx cu directiile cunoscute ca Leninism, Stalinism, Maoaism, totalistasismul cu variante de fascism si Nazism, pluralismul - prezent in SUA, au luat nastere , au evoluat si au dominat spatial de gandire si actiune al fortelor politice decenii si secole. DOCTRINELE POLITICE au caracterizat si caracterizeaza sistemele politice din societate, fiecare partid sau structura politica isi elaboreaza propria doctrina globala cu componentele: politica economie si religie. Statul reprezinta sistemul nervos central al societatii, motiv pentru care puterea politica instalata va actiona astfel incit statul sa fie in masura a implementa conceptele proprii doctrine sale. Puterea politica ghidata de o doctrina proprie este forta care dirijeaza in societate. Important este ca dreptul se afla in slujba obiectivelor stabilite de puterea politica. Teoretic vorbind, dreptul ar trebui sa aiba capacitatea de a cenzura comenzile statului, de a domoli nervozitatea, ori nerabdarea puterii politice asigurind reglementarea sub forma normelor juridice a celor mai importante domenii ale vietii economice, politice si sociale, plecind de la protectia valorilor juridice a dr si libertatilor fundamentale ale omului, a democratiei reale in general. Corelatia dintre ideologie doctrina politica, stat si drept este evidenta ( ex.: ideologie nazista- doctrina politic anazista stat nazist - drept nazist). Vointa statului este vointa puterii politice. Normele juridice sint elaborate potrivit vointei statului vointei puterii politice. Dreptul nu ar putea sa fie eficient, nu ar putea fi aplicat fara ca el sa aiba garantia fortei statului. Dreptul este oglinda statului, este expresia puterii politice. 34. Notiunea trasaturile si felurile democratiei. DEMOCRAIA (n traducere literal conducere de ctre popor, de la demos, popor + kratos, putere) este un regim politic care se bazeaz pe voina poporului. Principiile de baz ale democraiei sunt votul universal i suveranitatea naiunii.De esena democraiei moderne ine respectarea drepturilor omului (egalitatea n faa legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea i separaia puterilor n stat. n ziua de astzi termenul este de cele mai multe ori folosit cu sensul de democraie liberal, dar exist multe alte varieti iar metodele de a guverna pot diferi.Pe plan politic, democraia se definete ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranitii naionale (naiunea conduce statul prin reprezentanii si alei, pe principiul separrii puterilor n stat, pe principiul egalitii tuturor n faa legii. Democraia este inseparabil de respectarea drepturilor omului i ale ceteanului. Democraia modern are la baz trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez). Un element important al democraiei este constituia. Acest document, votat de ctre popor prin referendum organizat n mod liber, reglementeaz drepturile i libertile individului ntr-un stat i definete limitele puterii a conductorilor aflai n diferite funcii din stat i din guvern, definete politicile fundamentale i stabilete structura, datoria i puterea guvernului. TRASATURILE: a) separatia puterilor in stat ; b) alegeri libere ; c) pluralism ; d) respectarea drepturilor si libertatilor oamenilor ; e
15

)domnia majoritatii si protectia minoritatiilor. TIPURILE: Democraia DIRECTA - regim politic democratic n care populaia (suveranul) exercit puterea n mod direct. Exemple de democraie direct sunt democraia atenian (n secolul al V-lea .Hr.) i, actual, comunitile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rural) din anumite cantoane elveiene, acestea din urm originnd din Evul Mediu .Democratia REPREZENTATIVA (Democratia parlamentara i democratia prezidentiala)- este un regim politic democratic n care cetenii deleag puterea poporului - a "suveranului" unor reprezentani pe care i aleg chiar din rndurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimeaz dreptul reprezentanilor de a decide n locul i n numele poporului, fr a-l mai consulta, pentru o perioad de timp limitat, dup care trebuie organizate noi alegerei. In realitate forme amesticate. 35. Factorii de configurare a democratiei reale. 36. Formele democratiei. Referendumul ca forma a democratiei. Democraia direct este un regim politic democratic n care populaia (suveranul) exercit puterea n mod direct. Democraia direct mai este numit uneori i "democraie pur". Aplicat doar sectorului economic, democraia direct este n mod uzual numit autogestiune. Democraia direct apare ca alternativ fa cu sistemele (democratice) deja existente, alternativ orientat critic n raport cu, n special, democraia reprezentativ. Democraia reprezentativ este un regim politic democratic n care cetenii deleag puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentani pe care i aleg chiar din rndurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimeaz dreptul reprezentanilor de a decide n locul i n numele poporului, fr a-l mai consulta, pentru o perioad de timp limitat, dup care trebuie organizate noi alegerei. Referendum este procesul de consultare direct a cetenilor unei ri n legtur cu un text de lege de o importan cu totul deosebit sau asupra unei situaii de importan naional. Referendumul sau plebiscitul este o form de democraie direct, n contrast cu democraia reprezentativ. Ca procedur legislativ general acceptat, n cazul referendumului consultarea cetenilor se face prin chemare la vot direct, pe buletinele de vot existnd doar dou opiuni, Da sau Nu. 37. Corelatia stat-drept. Aspect teoretico-metodologice a corelatie stat-drept. Statul edicteaz normele juridice, care exprim voina statal sau atribuie normelor sociale care aspir la consacrarea prin drept juridicitatea, le valideaz, asigurnd prin fora sa coercitiv aplicarea lor. Fr garania forei publice, a constrngerii statale, dreptul i-ar pierde specificul i eficacitatea n raport cu alte modaliti de reglementare social. Statul este limitat prin drept, dar dreptul nu trebuie vzut ca un obstacol n calea iniiativei statale, el trebuie s mpiedice doar excesele n aceast direcie. Aciunea normelor juridice n timp i spaiu, ct i asupra persoanelor este reglat de voina statal care se pronun asupra intrrii n vigoare a acestora, a meninerii lor n sfera dreptului pozitiv, a oportunitii modalitilor de abrogare, precum i asupra relaiilor complexe care se instituie fa de populaia i teritoriul unui stat. Statul asigur organele, mecanismele, procedurile cu ajutorul crora se ntruchipeaz reacia societii fa de cei care ncalc normele juridice. Dreptul, vzut ca ansamblu de norme juridice, este un instrument indispensabil pentru puterea statal cnd aceasta dorete s ia decizii obligatorii pentru cetenii unui stat. Prin drept, puterea statal capt oficialitate i legitimitate, capacitatea de a-i exercita prerogativele de conducere social, de armonizare a intereselor diverse din societate, de soluionare a conflictelor sociale, de promovare a justiiei sociale i a progresului social. 38. Independent relativa a statului si dreptului: independent relative a statului fata de economie; independent relativa a organelor statului; independent relativa a dreptului. Statul i dreptul sunt produse ale evoluiei istorice a omenirii care s-au cristalizat ca valori fundamentale ale civilizaiei. Interaciunea nu presupune suprapunere, identificare, chiar dac exclude ideea c ele doar sunt realiti separate. Statul care concentreaz puterea presupune un minimum de organizare a societii n ntregul ei, iar aceast organizare nu se poate realiza fr un minim de norme de organizare i conduit general obligatorii n teritoriul locuit de o populaie Normele sociale pot deveni norme de drept numai prin intermediul statului, care le investete cu autoritatea puterii generale din societate, iar organizarea social devine "stat" prin forma normelor de drept general-obligatorii n acea societate. Statul confer dreptului obligativitate general;
16

dreptul confer statului stabilitatea structurilor, fixnd i permanentiznd instituii, relaii i funcii specifice ordinii i organizrii statale. Din perspectiva apariiei statului i dreptului, corelaia stat-drept este nedisociabil: acolo i atunci (unde i cnd) a aprut statul, a aprut i dreptul, ntreaga lor evoluie istoric fiind conex.

39. Conceptul si structura sistemului politic al societatii. Un sistem politic este un sistem localizat la nivelul sistemului social care ndeplinete funcii de natur politic i privete guvernarea. Este de regul comparat cu sistemul juridic, sistemul economic, sistemul cultural sau alte sisteme prezente n viaa social. Problema definirii componentelor structurale si functionale ale sistemului politic, trebuie sa porneasca de la unitatea si diversitatea partilor sale constitutive, a multitudinii si varietatii relatiilor ce le guverneaza si indeosebi a impactului acestuia asupra celorlalte sisteme partiale ale societatii. Sub aspectul dimensiunii structurale a sistemului politic, cele mai multe pareri converg spre acceptarea urmatoarelor componente: relatiile politice; institutiile politice; constiinta si cultura politica. La acestea noi ne permitem sa includem normele si comportamentul politic, comunicatia politica, actiunea politica.

40. Varietatile sistemelor politice. Una din primele clasificri ale sist.pol. a fost realizat n raport cu gradul de interaciune a sistemului c umediul su de colaborare, astfel se distingeau sisteme politice de tip nchisrile sistemului socialist: URSS,Bulgaria, Ungaria etc. i sisteme politice de tip deschis proprii rilor occidentale de tip capitalist. In functie de gradul de dezvoltare a culturii si ponderea diferitor subiecti ai procesului politic distingem: sistemul anglo-american- care se caracterizeaza printrun nivel inalt al diviziunii rolurilor si functiilor intre participantii procesului politic: stat, partide,grupuri de presiune. Puterea si influenta sunt repartizate intre diferite niveluri ale sist.pol. sistemul politic functioneaza in baza hemoragiei culturii politice orientate spre apararea valorilor liberale, care sunt recunoscute in societate. Sistemul continentaleuropean- se deosebeste prin caracterul fragmentar al culturii politice prin aparitia in cadrul culturilor nationale a orientarilor, idealurilor, valorilor, principiilor opuse. Imbinarea traditiilor si culturii cu elementele culturii politice anglo-americane. Existenta diferitor subculturi nu poate asigura stabilitatea sociala. Dezvoltarea fiind una uniforma, acest tip de sist.pol fiind characteristic Frantei Germaniei si Italiei Sistemul preindustrial si partial industrial- acest tip de sist.pol. dispune de o cultura politica mixta care este constituita din subculturile locale, intemeiate pe valorile clasei, ale tribului, ale gintei, ale clanului. In cadrul acestui sistem intelegerea, linistea stabilitatea nu pot fi atinse fara constringere. Integrarea societatii cu ajutorul violentei contribuie la intarirea puterii, la concentrarea ei in minile unui grup restrins Sistemul totalitar- Cultur politic dubioas i contradictorie cu valori pseudoumaniste,deoarece ele sunt impuse cetenilor prin constrngere. Absena asociaiilor benevole ale cetenilor .Adoptarea sistemului de planificare a fiecrui sector de stat. Societatea este dominat de puterea politic hipercentralizat; aparatul de stat, partidele,structurile de for- armata, serviciile secrete sunt adaptate la tehnologiile autoritare, bazate pe constrngerea puterii, contrar principiului benevol. Conform coninutului i formei de guvernare distingem: democraii liberale- atasate pe valorile liberale; democraii comuniste (radical-autoritare)- care proclama egalitatea sociala dar nu ofera solutii pentru realizarea ei; democraii tradiionale- conduse de regula de grupul oligarchic, conservative dupa caracterul sau; democraii populiste- orientate spre afirmarea principiului egalitatii in distribuirea bunurilor dar care sunt in majoritatea cazurilor de esenta autoritara dupa mijloacele utilizate; democraiii autoritar-conservatoare- pentru care este caracteristica o politica de conservare a inegalitatii care se opune raspindirii principiului egalitatii si participarii politice.

17

41. Statul si partidele politice: concept, corelatie. PARTIDUL POLITIC - o grupare de oameni constituit pe baza liberului consimmnt, ce acioneaz programatic, contient i organizat pentru a servi intereselor unor clase, grupuri sociale, comuniti umane, pentru dobndirea i meninerea puterii politice, n vederea organizrii i conducerii societii, conform cu idealurile proclamate n platforma program. Un partid politic este o organizaie care ncearc sa obin putere politic n cadrul unui guvern, de obicei prin participare n campanii electorale. Unele partide nu ncearc s ctige putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc s participe n sistemul electoral, i uneori utilizeaz alte metode, chiar i terorismul. Multe partide sunt centrate n jurul unei ideologii, ns pot i s fac parte dintr-o coaliie cu interese mixte. ntr-un sistem parlamentar de guvernare, majoritatea partidelor politice au un lider ales care n cazul n care partidul su ctig, devine eful statului. ntr-un sistem preedinial, preedintele poate fi ales ca un reprezentativ a partidului su, dar n unele ari e forat s renune la legturile sale cu orice partid politic cnd devine eful statului. n unele situaii electorale, un guvern de coaliie poate fi format, cu membri din partide diferite. Acest fenomen este ntlnit mai des n sisteme cu reprezentare proporional dect ntr-un sistem de tipul first past the post. mpreuna cu statul, partidele politice sunt principalele expresii institutionalizate ale puterii politice. Prin natura relatiilor de putere, prin locul ocupat n sistemul puterii si prin modul de consacrare a sistemului partidist, partidele prezinta anumite elemente institutionale specifice. Coalitiile lor, aliantele, diversele conventii se nscriu n categoria institutiilor politice de tip partidist. Institutionalizarea puterii n forma partidelor implica doua aspecte esentiale: a) constituirea lor ca institutii apte de a participa permanent la viata politica n calitate de structuri de sine statatoare; b) consacrarea de catre puterea de stat a statutului partidelor n structurile puterii politice.Ca institutie politica, partidul se individualizeaza prin intermediul doctrinei, programului, idealurilor si scopurilor urmarite. Pe baza unor norme politice si juridice, el devine o componenta principala a mecanismului puterii, un element esential al configurarii regimului politic. Institutionalizarea partidelor este uneori consacrata prin prevederi constitutionale; 42. Statul si organizatiile obstesti: concept si corelatie. Sindicatele, in sens larg, pot fi considerate grupuri de interese, dar a caror activitate, scop si mijloace sunt reglementate in mod expres de lege. Sindicatele nu trebuie s vizeze scopuri politice. Activitatea sindicatelor are un caracter pronuntat profesional. Sindicatele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Sindicatele si asociatiile patronale "contribuie la apararea si promovarea intereselor economice si sociale ce se sunt proprii". Fenomenul sindicalismului a fost generat de aspiratia clasei muncitoare de a i se recunoaste si respecta de catre guvernanti, asociatii patronale, drepturi legate de raporturile de munca: salarizare, concedii de odihna, medicale, pregatire profesionala, protectia muncii, ajutoare de somaj si alte instrumente de protectie sociala, dreptul la greva, la un program de munca rezonabil, regimul de munca in general, al femeilor, tinerilor si copiilor etc. Sindicatele se deosebesc de partidele politice prin aceea ca ele nu vizeaza accesul la putere. Din nefericire, de multe ori sindicatele, nu cunosc si nu utilizeaza mijloacele legale de actiune in solutionarea problemelor lor profesionale, uzand tot mai des de greva, iar uneori de mijloace ilegale, ca blocarea drumurilor etc. 43. Statul si religia: concept si corelatie. Religia este o forma a constiintei sociale constituind o reflectare imaginara a realitatii naturale si sociale intro divinatate. Religia se intersecteaza cu politic ape cai ce tin de istoria particulara si traiectoriile de dezvoltare a societatii individuale fie ele traditionale sau modern. In societatea traditionala relatia dintre religie si politica este una foarte apropiata. Puterea politica este sprijinita de credintele si practicile religioase in timp ce treburile politice patrund in interiorul sferei religioase. Alaturi de identitatea etnico-lingvistica si culturala, identitatea religioasa continua sa defineasca astazi popoarele, sa le apropie sau sa le dezbine. 44. Corelatia statului cu organele de autoadministrare. Organele de autoadministrare sunt consiliile judetene sau municipal, precum si comisiile primariilor, sau organele de stat.
18

45. Statul de drept: concept si repere istorice Ideea statului de drept a aparut inca in antichitate cind o serie de scoli filosofice, in special grecesti ca cea a sofistilor, sau ca cea a legitimistilor din China Antica dar si o serie de ginditori ca Platon, Aristotel au formulat idea fundamentarii statului pe lege, pe drept. In forma clasica statul de drept a aparut odata cu societatea moderna, cu asezarea societatii pe principii laice, rationale, pe principii de drept. Denumirea de stat de drept indica faptul ca statul isi exercita puterea sa politica pe baza legilor.termenul stat de drept desi e cunoscut in sec XVII capata o semnificatie deosebita doar in sec XX. Anume in etapa contemporana termenul dat e introdus atit in actele internationale cit si in cele interne(in Constitutii). Statul de drept are anumite trasaturi: se intemeiaza si functioneaza pe baza legii supreme a Constitutiei. Constitutia este cea care fundamenteaza, legitimeaza, argumenteaza, orienteaza si conduce intreaga activitate a statului, a institutiilor sale; exista un larg sistem de drepturi si liberatati cetatenesti fundamentate pe lege, pe constitutie care le garanteaza existent si aplicarea in practica; se aplica in practica si se respecta principiul separatiei puterii in stat; organele si institutiile statului atit central cit si locale sunt rezultatul votului, a optiunilor exprimate de cetateni, de majoritatea acestora. Statul de drept este un nou model de concepere a raportului si relatiilor dintre institutii, dintre acestea si cetatean, dintre societatea civila si politica.

46. Principiile statului de drept. La baza statului de drpet stau 3 principii fundamentale: Principiul separatiei puterii in stat-dupa montesqieu in orice stat de drept exista trei puteri distincte: puterea judecatoreasca, executive si legiuitoare, aceste trei puteri trebuie sa atribuie unor organe separate si independente unele de altele. Separatia puterilor constituie o trasatura definitorie majora a statului de drept, fiind principalul mechanism de evitare a concentrarii puterii in miinile unui singur detinator, principala garantie a drepturilor si libertatilor individuale. Principiul suprematiei legii- include aspectele legitimitatii, eficacitatii si legalitatii pe care multi autori le considera fundamentale pentru statul de drept. Legalitatea este definite ca conformitate a normei sau a actului juridic cu normele superioare ce stabilesc conditii de procedura privind edictarea normelor juridice. Eficacitatea este definite ca fiind conformitatea normelor cu comportamentul destinatarilor normelor sau al autoritatilor imputernicite cu aplicarea lor. Deoarece legile nu se interpreteaza si nici nu se aplica desinestatator , dominarea legii impune pe imputerniciti cu interpretarea si aplicarea lor sa le trateze cu seriozitate sis a fie efectiv independent fata de orice presiuni extralegale. Legitimitatea este definita ca conformitate a normelor juridice cu norme, valori si principia extrajuridice si are un character etic. Legitimitatea sistemului juridic nu poate fi redusa la legalitate. Principiul echitatii sociale si egalitatii in drepturi- realizarea acestui principiu prin prisma drepturilor omului constituie protectii minimale, permitind individului sa traiasca o viata demna, de neamestec atit din partea statului cit si din partea altcuiva, viata lui personala desemnind un fel de spatiu sacru de nepatruns si constituind in jurul individului o sfera de inviolabilitate.

47. Perspectivele edificarii statului de drept in R.M. n condiiile actuale finalizarea formrii statului de drept n Republica Moldova devine unul dintre elementele centrale al reformelor structurale care snt menite s confere reformei democratice un caracter ireversibil. Statul de drept se caracterizeaz prin unele principii proprii lui, dintre care de baz snt urmtoarele: PREDOMINAREA LEGII n toate sferele vieii publice. IMPORTANA PRIMORDIAL A SOCIETII CIVILE de origine moldoveneasc pentru funcionarea statului de drept. Crearea unei societi civile deschise, libere, democratice, bazate pe lege, pe responsabilitatea, informarea i spiritul ntreprinztor al cetenilor face ca omul i ceteanul s fie elementul central al unui stat de drept.Societatea civil i statul de drept acestea snt dou pri ale unui tot ntreg. Din acest punct de vedere este foarte important reglementarea de stat a activitii persoanelor de origine strin, care au un interes n elaborarea politicii n Republica Moldova.
19

MBUNTIREA DE MAI DEPARTE A PRINCIPIULUI SEPARRII PUTERILOR, n conformitate cu care toate cele trei ramuri ale puterii legislativ, executiv i judectoreasc. RM are reuite, ns pentru a nfptui de facto principiul de separare al puterilor e nevoie s fie dezvoltat sistemul de control i de echilibrare n administrarea public i politic. n acest scop, este oportun s fie mbuntite metodele de interaciune continu a structurilor puterii de stat, n scopul elaborrii soluiilor coordonate bazate pe satisfacerea intereselor reciproce i compromisurilor rezonabile, a opri prile de excesul de ambiii, egoism i acte necugetate n interes propriu. SUPREMAIA LEGISLAIEI la funcionarea i organizarea puterii de stat. Un stat de drept nseamn c, n societate i n stat legea reprezint cea mai nalt valoare juridic, toate relaiile economice, politice, sociale, culturale snt construite n baza legii i corespund acesteia. EGALITATEA TUTUROR CETENILOR N FAA LEGII. Legile trebuie s fie respectate de ctre toi cetenii, indiferent de rangul lor, de orice alte caracteristici specifice. RESPONSABILITATEA RECIPROC a statului i ceteanului. Anume prin acordarea drepturilor cetenilor i a responsabilitilor asumate ntre stat i ceteni se stabilesc raporturile juridice n limitele n care una dintre pri are tot attea drepturi cte obligaii are cealalt. MORALITATEA N ADMINISTRAREA STATULUI. Statul odat cu implicarea societii civile ar trebui s se ocupe de aceast problem: s duc o politic de consolidare a bazelor eticii i moralitii i mai presus de toate, n rndul funcionarilor publici. 48. Teoria statului social. stat social, trebuie s imprime tuturor aciunilor economice i politice un coninut social pregnant, fundamentat pe valori etice i umane, care s permit exprimarea deplin a drepturilor i libertilor cetenilor, valorificarea egal a anselor. Statul social trebuie s intervin pentru realizarea binelui comun; el nu este un simplu partener de afaceri; el trebuie s asigure protecia social a oamenilor, s sprijine sectoarele economice aflate n criz. Organizaiile neguvenamentale - actori ai societaii civile, intervin pe lng factorii de decizie, pe lng instituiile statului de drept pentru a le influena, in sensul aprrii drepturilor i intereselor grupurilor de ceteni pe care i reprezint. Societatea civila este format din ceteni, asociai sub diferite forme, care au aceleai interese i care i dedic timpul, cunotinele i experienta pentru a-i promova i apra aceste drepturi i interese.Ex: organizaii nonguvernamentale (ONG-uri); organizaii comunitare; asociaii profesionale; organizaii politice; Societatea civil descrie un ntreg sistem de structuri, care permit cetenilor noi roluri i relaii sociale, prin diferite modaliti de participare la viaa public.Societatea modern se structureaz prin trei componente: a) componenta economic; b) componenta politic (instituiile fundamentale ale statului); c) componenta societii civile, sectorul fr scop lucrativ, care legitimeaz sau amendeaz celelate dou componente.

49. Regelementarea drepturilor si libertatilor omului in statul de drept. 50. Rolul statului in garantarea drepturilor si libertatilor omului. 51. Consideratii generale privind actiunea sociala, conduit umana si reglementarea normative a acesteia. Individul isi duce existenta in societate, intr-un sistem corelat de relatii care-l pun in contact nemijlocit si diversificat cu semenii sai. Interactiunea reciproca a indivizilor si a colectivitatilor formeaza "viata sociala". Pretutindeni, unde ca urmare a existentei in acelasi spatiu a indivizilor, acestia isi satisfac necesitatile de viata materiala si spirituala, avem de-a face cu viata sociala. Actiunea indivizilor - inzestrati cu constiinta si vointa - realizeaza dinamica societatii. In general, actiunile omului sunt determinate de interesele sale (de interesele de moment sau de perspectiva). Structurandu-si interesele si stabilindu-si strategia de actiune individul intra in diverse legaturi sociale. In acest fel, actiunile individului si relatiile lui genereaza societatea, iar relatiile sociale institutionalizate, obiectivate, devin - apoi - forte modelatoare, ale determinatiilor calitative ale indivizilor. In general, toate genurile de activitate umana sunt supuse, intr-un fel sau altul, normarii, in sensul ca ele nu
20

se pot desfasura neorganizat, fara sa se subordoneze unor scopuri sau criterii, prefigurate intr-un sistem de principii si norme. Deci orice proces de evolutie, adaptare sau integrare in societate, va avea loc intr-un cadru organizat, normat, reglementat. 52. Sistemul normelor sociale. Norma social este cea care reglementeaz conduita uman. Mare diversiatate a relaiilor sociale determin existent unei multitudini de norma sociale care urmresc influenarea comportamentului oamenilor normativitatea social, care cuprinde: a) normativitatea juridic (cuprinde n.j), b) normativitatea nejuridic (cuprinde normele morale, religioase, politice etc). Aceste categorii interacioneaz in cadrul realitilor artate n scopul asigurrii ordinii specific acestor component (ex. Realitatea social ordinea social normativitatea social (n.j.+n.nejur.)). Sistemul normelor sociale este alcatuit din urmatoarele categorii de norme: - normele etice; - normele obisnuielnice; - normele tehnice; - normele politice; - normele religioase; - normele juridice; 53. Rolul normelor sociale in functionarea si dezvoltarea durabila a societatii. 54. Conceptul functiilor dreptului. Dreptul are ca scop reglementarea relaiilor sociale, orientarea comportamentului uman, in cadrul unor relaii de interes major, in conformitate cu o voin general. Acest scop este servit de o serie de funcii. Funciile dreptului sint acele direcii (orientri fundamentale) ale aciunii mecanismului juridic, la realizarea crora participa intregul sistem al dreptului (ramurile, instituiile, normele dreptului) precum i instanele sociale cu atribuii in domeniul realizrii dreptului. Cuvintul funcie vine de la latinescul funcio (onis) care iniial a insemnat munc, deprindere, avind i sensul de indeplinire. Noiunea are o larg aplicabilitate in matematic i biologie. Cunoscutul sociolog american, Talcoit Parsons considera c funcia primar a dreptului este funcia integrativ, dreptul avind rolul de a "calma" elementele poteniale de conflict i de a "unge"mecanismul social. Dreptul este in aceast lumin un instrument al controlului social, instrument ce poate funciona in condiii bune numai in prezena urmtoarelor premise:- fundamentul legitim al sistemului normativ;- modul de interpretare a normelor dreptului;- sanciunile ce se aplic in cazul inclcrii acestora;- jurisdicia.Aceste patru premise sint dup Parsons atit obiective, cit i funcii ale sistemului juridic. S. Komarov definete funciile dreptului ca fiind direciile principale de influen a mecanismului juridic care evideniaz rolul dreptului in reglementatea relaiilor sociale. In tabloul pe care-1 ofer lumii evoluia societii de azi, dreptul ii dezvluie natura sa instrumental, capacitatea sa de a servi interesele generale ale societii, intr-o reea de interese particulare, adeseori contradictorii. Intr-un aa context, dreptului ii revine funcia de creare a ordinii publice, funcie ce se concretizeaz in rezolvarea conflictelor dintre indivizi i grupuri, in prezena acestor conflicte, dreptul apare ca un instrument imparial de rezolvare a litigiilor. In termeni asemntori trateaz problematica funciilor dreptului autorul norvegian Vilhelm Aubert. n concepia sa dreptul este un mijloc de rezolvare a conflictelor. Cind analizm funciile dreptului, trebuie s avem in vedere c noiunea dreptului se infieaz in complexitatea sa, ca sistem juridic, introducind in dezbatere nu numai latura normativ a coninutului dreptului, ci i aspectele caracteristice ale crerii dreptului, viaa normelor juridice i realizarea lor, in strins legtur cu imprejurrile sociale in care apar i se dezvolt raporturile de drept i care intr-o exprimare utilizat in sociologia dreptului determin condiia social a legii. 55. Prezenta analitica a functiilor dreptului. FUNCIA NORMATIV a dreptului deriv din scopul superior al dreptului, din faptul c nefind scop n sine, dreptul este destinat s asigure subordonarea aciunilor individuale fa de o conduit-tip. Aceast funcie ne apare ca o funcie de sintez, care implic toate celelalte funcii ale dreptului. Ea este strns legat de caracterul normativ al dreptului, de normativitatea juridic. FUNCIA DE CONSERVARE, APRARE I GARANTARE a valorilor fundamentale ale societii. Ocrotind i garantnd ordinea constituional, proprietatea, statul i rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat n procesul dezvoltrii sociale. FUNCIA DE INSTITUTIONALIZARE sau formalizarea juridical a organizrii social-politice o funcie de baz a dreptului. Dreptul -n special Constituia i legile organice asigur cadrul de funcionare legal a
21

ntregului sistem de organizare social. FUNCIA DE CONDUCERE a societii. Fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea scopurilor social-politice dreptul exercit un rol important n conducerea societii. Actul juridic normativ este un act de conducere social, n forma ei cea mai general, legea este forma universalde exprimare a nzuinelor sociale majore, mbriind domeniul organizrii sociale, dreptul se circumscrie conceptului de practic social. Dreptul aparine acestui domeniu cel puin din dou perspective: a) aciunile care pun n micare activitatea legislatorului snt strns legate de nevoile reale ale societii, de practica raporturilor interumane. In acest sens spunem c dreptul este determinat de scopuri ce se impun aciunii; b) ca efect al aplicrii normei de drept se produce o modalitate a relaiilor sociale prin aceea c dreptul ofer o form specific de manifestare a raporturilor sociale - forma raporturilor juridice, cu toate consecinele ce deriv de aici.

56. Conceptual principiilor dreptului. Prin,,principiile ale dreptului se nelege un ansamblu de idei directoare care ,fr a avea caracterul precis i concret al normelor de drept pozitiv orienteaz aplicarea dreptului i evoluia lui . Principiile ale dreptului nu depesc sfera ordinii de drept . Ele nu sunt principii filozofice sau de drept natural . Principiile generale ale dreptului reprezint substratul dreptului pozitiv . Normele juridice au fost considerate fie aplicaii , fie excepii ale principiilor generale ale dreptului . Spre deosebire de principiile cuprinse n textile legale care ofer soluii precise problemelor juridice concrete, principiile generale ale dreptului ofera orientari mai generale si mai flexibile necesare activitatii juristilor . Prin formulare lor de catre legiuitor sau judecator , li se atribuie autoritate si rigurozitate ,devenind astfel aplicabile. In sens juridic principiul are anumite caracteristici: 1.este un inceput in plan ideal, este o sursa, o cauza de actiune; 2.are forta si semnificatia unor norme superioare, generale, ce pot fi formulate in textile actelor normative de regula in constitutie; 3.se poate prezenta sub diferite forme in special ca o generalizare de fapte experimentale; 4.reflecta functionarea si dezvoltarea dreptului; 5.se caracterizeaza printro pronuntata afinitate logica intre ele; 6.sunt descoperite de legiuitor si reflecta necesitatile societatii; 7.ele reprezinta un factor de stabilitate, adaptare si integrare in ordinea juridical iar din punct de vdere a tehnicii juridice com[plecteaza lacunele, corijeaza excesele si anomaliile in procesul de integrare si aplicare a dreptului. 57. Clasificarea principiilor dreptului. Principile dreptului pot fi clasificate n trei grupe, i anume:a) principiile fundamentale (generale); b) principiile ramurale (de ramur); c) principiile interramurale.Principiile fundamentale sau generale deseori sunt numite i constituionale, deoarece ca regul sunt reglementate n Constituie sau sunt deduse din legea fundamental a statului. Principiile fundamentale stau la baza principiilor ramurale i interramurale, ntre ele exist relaii de coresponden i de amplii care, n sensul c aceste principii nu numai c se bazeaz pe cele fundamentale, ci i constituie o prelungire, o ncercare de dezvoltarea a lor.Principiile ramurale sunt principiile proprii unei ramuri de drept i sunt nscrise n coduri i n alte legi. n aceast categorie pot fi numite asemenea principii ca cel al individualizrii pedepsei penale, principiul prezumiei nevinoviei n procesul penal.Spre deosebire de principiile fundamentale sau cele ramurale, principiile interramurale se refer la dou sau mai multe ramuri de drept, dar nu la toate. Din ele fac parte, de exemplu: principiile oralitii, contradictorialitii sau publicitii n dreptul procesual penal, dreptul procesual civil. Dupa sfera de aplicare avem principia: de drept national(intern), de drept comunitar(supranational), de drept international. Din punct de vedere al continutului princip pot fi: filosofice, politice, sociale, exclusive juridice si de tehnica juridica. Dupa diviziunea dreptului: de drept public si de drept privat. 58. Principiile ramurale a dreptului. Principiile dreptului international- contin regulile de conduit cele mai generale a caror respecatre este obligatorie pentru toate statele member ale comunitatii internationale, pentru mentinerea pacii si securitatii internationale: principiul egalitatii suverane; pacta sunt servanda(principiul indeplinirii cu buna-credinta a obligatiilor internationale); principiul autodeterminarii(dreptul popoarelor de asi hotari singur soarta); principiul
22

neinterventiei in treburile interne; principiul neagresiunii(nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta); principiul solutionarii pe cale pasnica a diferendelor internationale; Principiile dreptului civil- sunt definite ca idei in conformitate cu care se reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitatii juridice: principiul inviolabilitatii proprietatii; principiul egalitatii in fata legii civile; principiul imbinarii intereselor individuale cu cele generale; principiul ocrotirii drepturilor subiective civile. Principiile dreptului penal- sunt definite ca reguli de baza carora li se subordoneaza toate normele si institutiile dreptului penal: principiul legalitatii; egalitatii in fata legii; umanismului dreptului penal; principiul prevenirii faptelor prevazute de legea penala; principiul caracterului personal al raspunderii penale; principiul vinovatiei; individualizarii raspunderii penale si pedepsei penale. Principiile dreptului procesual penal- sunt definite ca ideile principale pe baza carora este organizat procesul penal: principiul legalitatii; prezumtiei nevinovatiei; aflarii adevarului; oficialitatii; rolului activ al organelor judiciare penale; garantarii libertatii persoanei; respectarii demnitatii umane; garantarii dreptului de aparare; egalitatii persoanelor in procesul penal; operativitaii procesului penal; echitatii. Principiile dreptului familiei- principiul ocrotirii casatoriei si familiei; ocrotirii intereselor mamei si copilului; casatoriei liber consimtite intre soti; egalitatii in drepturi dintre barbat si femeie; exercitarii drepturilor si al indeplinirii indatoririlor parintesti in interesul copilului; monogamiei. Principiile dreptuui comunitar- principiul aplicativitatii immediate si efectului direct al normelor dreptului comunitar; principiul prioritatii dreptului comunitar; principiul armonizarii.

59. Conceptual de izvor al dreptului. clasificarea izvoarelor dreptului. In teoria dreptului, precum i in general in tiinele juridice conceptul de izvor al dreptului este folosit intr-un sens specfic, strict juridic, prin care se au in vedere formele de exprimare a normelor juridice - actele normative (legi, decrete), obiceiul juridic, practica judiciar etc Izvoarele materiale desemneaz faptul social, forele creatoare sau factorii care configureaz dreptul, geneza dreptului. In coninutul acestor izvoare sint introduse elemente ce aparin unor sfere diferite de relaii sociale. Sint socotite, astfel, izvoare materiale ale dreptului factorii de configurare a dreptului, dreptul natural i raiunea uman, contiina juridic. Analiza tiinific a dreptului nu poate ignora rolul izvoarelor materiale (factorii sociali, economici, culturali, ideologici etc.). Ele reprezint factorii ce dau coninut concret dreptului pozitiv, concentrand nevoile reale ale vieii i aprind in faa legislatorului sub forma unor comenzi sociale. Izvoarele formale - mijlocul cu ajutorul cruia se exprim izvorul material, forma pe care o imbrac dreptul in ansamblul normelor sale. Prin IZVOARE ALE DREPTULUI (in sensul juridic) tiina juridic are in vedere, intr-oformulare foarte general, formele de exprimare ale normelor juridice in cadrul unui sistem de drept in diferite epoci i ri. Teoria juridic clasic a izvoarelor dreptului deosebete: a) izvoarele scrise (actul normativ) i izvoare nescrise (obiceiul); b) izvoare oficiale ( lege, jurispruden) i izvoare neoficiale (obiceiul, doctrina); c) izvoare directe (actul normative, contractul normative) i izvoare indirecte (obiceiul, normele elaborate de organizaii nestatale). Izvorul de drept este forma de exprimare a dreptului, adic modalitatea de instituire sau recunoatere de ctre puterea de stat a normelor juridice in procesul de creare a dreptului. Izvoarele dreptului sint date de modalitile multiple de existen ale dreptului dintr-o epoc istoric, intr-o anumit ar. Rolul de a da fora juridic regulilor de conduit revine organelor statului, fie printr-o activitate direct de elaborare i prelucrare a izvoarelor de drept sub forma actelor normative -legi, decrete, hotriri etc. -fie prin investirea cu fora juridic a unor reguli aprute pe alte ci cum sint obiceiul sau practica judiciar prin care aceast investire sau recunoatere, devin izvoare de drept. Izvoarele formale ale dreptului impuse de evoluia de pin acum a dreptului sint urmtoarele: a)obiceiul juridic; b) practica judectoreasc i precedentul judiciar; c) doctrina; d) contractul normativ; e) actul normativ.
23

60. Obiceiul juridic ca izvor al dreptului. Obiceiul este cel mai vechi izvor de drept. Obiceiul este o regul de conduit ce se formeaz spontan ca urmare a aplicrii ei repetate intr-o perioada de timp relativ indelungat intr-o colectivitate uman. In conformitate cu interesele pe care le promoveaz, puterea de stat are fa de obiceiurile existente urmtoarele atitudini: a) de recunoatere, consacrare i sancionare; b) de acceptare i tolerare a acelor care, prin semnificaia i importana lor nu reclam transformarea lor in norme cu caracter juridic, iar prin prevederile lor nu contravin ordinii de drept i rinduielilor sociale corespunztoare;c) de interzicere a acelora care contravin ordinii i rinduielilor sociale, instituite i aprate de puterea de stat.In general, cutuma, ca izvor de drept, este inferioar dreptului scris, ea nu prezint certitudinea acestuia, fiind imprecis, nesigur, mai greu de constatat i cunoscut. Ea are prin natura sa un caracter conservator deoarece consfinete unele comportamente rezultate dintr-o practic indelungat. Alturi de consacrarea unor valori morale i spirituale ale poporului, numeroase cutume au avut un caracter retrograd, consfinind inegalitatea dintre sex, descriminri naionale i rasiale, intoleran religioas. In epoca modern i contemporan sfera de aciune a cutumei s-a restrins, dei in msur diferit, atit in rile cu o dezvoltat legislaie codificat cit i in dreptul anglo-saxon, unde totui, se mai pstreaz sub forma dreptului comun (common law). Astzi, in msura in care este recunoscut, cutuma in unele ri se aplic in dreptul privat (civil, comercial) i in dreptul constituional. Odat cu instaurarea principiului legalitii incriminrii i al pedepsei, s-a pus capt recunoaterii cutumei ca izvor al dreptului penal. Ca for juridic in raport cu legea, cutuma are, in principiu, un rol subsidiar, subordonat. Totui, in dreptul Germaniei doctrina susine c cutuma are aceeai for juridic cu legea, de unde decurge c ea poate nu numai s suplineasc legea s o, dar chiar s deroge de la ea (teoretic). Sistemele socialiste au fcut practic inoperabil folosirea formei cutumiare m dreptul intern, afar de anumite situaii cu totul speciale i de excepie. 61. Doctrina juridical. Rolul stiintei juridice in diferite perioade de timp. Doctrina, ca izvor de drept, este tiina juridic care cuprinde analizele, investigaiile, interpretrile pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic. Doctrina sau tiina juridic a avut un rol insemnat ca izvor de drept in special in antichitate i epoca medieval.In continuare, de-a lungul secolelor, tiina juridic i-a adus o insemnat contribuie la unificarea i adoptarea dreptului in diferite ri, la relaiile in continu dezvoltare, dar rolul ei ca izvor de drept a incetat, practic, in epoca modern. Este adevrat c in unele cazuri legea permite judectorului ca atunci, cind nu exist o reglementare referitoare la pricina pe care o soluioneaz, s se inspire din soluii consacrate de doctrin. In dreptul socialist, dei doctrina nu a fost recunoscut ca izvor de drept, in realitate doctrina i ideologia totalitar, exprimat in programul partidului unic comunist au exercitat o puternic influen nefast in activitatea organelor de stat, inclusiv al justiiei. 62. Precedentul judiciar si practica judicatoreasca ca izvor al dreptului. Instanele de judecat, cu ocazia soluionrii unor cauze, sint puse in situaia de a preciza sensul legii cind acesta este intunecat, sau de a completa i a suplini lipsa unor reglementri, in numeroase sisteme de drept se admite ca o hotrare judectoreasc, mai ales cind este dat de instanele superioare, devine obligatorie in soluionarea unor cauze similar viitoare, formindu-se in felul acesta o anumit PRACTIC JUDICIAR NUMIT I JURISPRUDEN.Uneori insi hotririle judectoreti conin alturi de dispoziiile de spe i dispoziii de principiu, cu caracter general, menite a orienta activitatea viitoare, in felul acesta judectorii, pe ung activitatea de aplicare, fceau i oper de creare a dreptului, substituindu-se legiuitorului. Rolul jurisprudenei nu este acelai in toate sistemele de drept. Avind o poziie important intre izvoarele dreptului in antichitate i feudalism, rolul ei se diminueaz. Conform doctrinei clasice a "dreptului comun", acesta este privit ca i cum ar avea o existen obiectiv chiar dac nu este exprimat in anumite acte. Dac, ins, o anumit intimplare nu-i gsete reglementarea in lege, asta nu inseamn c nu este reglementat. Ei i se aplic "dreptul comun". Deci, pin la urm, legea apare intr-o poziie auxiliar, ajuttoare fa de dreptul comun. De-a lungul anilor sau adunat un numr imens de precedente, cu multe necorelri, contradicii, fapt ce face dificil cunoaterea dreptului chiar i pentru specialiti, nemaivorbind de ceteanul de rind. Accesul la justiie este ingreunat fr asistena unor specialiti, a avocaturii.O situaie aparte era rezervat aa numitelor Decizii de
24

indrumare pe care era imputernicit s le dea Judectoria Suprem, instana judiciar suprem, in cadrul competenei sale de control a activitii instanelor judectoreti. Deciziile de indrumare nu erau soluii de spe ci indrumri de principiu pentru soluionarea unor cauze de ctre instane (care in practica lor au interpretat in mod diferit actele normative) in vederea asigurrii, aplicrii i interpretrii unitare a legilor i altor acte normative.

63. Contractual normativ ca izvor al dreptului. - stabilete norme juridice obligatorii. Istoria dreptului cunoate forma convenional a crerii normelor juridice, situaie in care drepturile i obligaiile se manifest ca reguli de conduit norme juridice obligatorii pentru pri, in comportamentul lor.O aplicare larg a avut contractul ca izvor de drept in feudalism in reglementarea raporturilor dintre diferitele stri sau pturi sociale sau dintre acestea i monarh. n epoca de mai tirziu contractul este un important izvor al dreptului constituional in cazul formrii confederaiilor sau federaiilor; prin el se statorniceau principiile fundamentale, convenite de statele membre in constituirea federaiei sau statului feudal. n dreptul intern, este de asemenea acceptat teza potrivit creia contractul colectiv este un izvor al dreptului muncii, cit privete prevederile sale cu caracter general, se constituie adevrate norme juridice de natur convenional. Este de menionat aici tendina actual de standardizare a numeroaselor operaii juridice prin "contractele-tip" sau "contractele de adeziune", unde prile se mulumesc cu acceptarea i individualizarea lor. O insemntate deosebit i se recunoate contractului, in sens general de convenie, tratat, acord, etc. ca izvor de drept internaional.

64. Actul normativ- juridic ca izvor al dreptului. Actul normative izvorul de drept creat de autoritile publice investite cu puterea de legiferare (parlament, govern, organe ale administraiei), care cuprinde norme generale obligatorii, a cror aplicare poate fi realizat i prin fora coercitiv a statului.* Este creat de un organ al autoritii publice care este investit cu puterea legifera.*Este singurul izvor de drept care prin fora sa are capacitatea de a asigura ordinea de drept n stat, putnd s apeleze la fora statului. *Are caacitatea de a rspunde cerinelor de mobilitate i dinamizmul ale dreptului.* Poate acoperi prin normele juridice toate domeniile elaiilor sociale. *Fiind redactat n scris poate fi adus la cunoatina publicului mai repede dect celelalte izvoare de drept. *Poate fi mai uor modificat, ncorporat, sistematizat i codificat. Sistemul actelor normative este compus din: 1~Constituia; 2~Legi constituionale; 3~Legi organice; 4~Legi ordinare; 5~Decrete prezideniale; 6~Hotrrea parlamentului; 7~Hotrrile guvernului; 8~Ordonanele guvernului; 9~Acte n. elaborate de organele admin. publice central i locale.

65. Legea si actele normative juridice subordinate legii: clasificarea lor. Legea este actul normativ cu valoare juridic superioar, cel mai important izvor al dreptului ce eman de la Parlament, organul suprem at puterii de stat, exponent al puterii suverane a poporului. Clasificarea legilor: Din punctul de vedere al forei juridice se disting dou categorii de legi: constituionale sau fundamentale (constituia denumit i legea fundamental) i ordinare (celelalte legi). Prin coninutul ei, Constituia (implicit legile de modificare a constituiei) are ca obiect reglementarea principiilor fundamentale ale organizrii sociale i de stt, sistemul organelor i separaiei puterilor n stat, drepturile, libertile i ndatoriile fundamentale ale cetenilor. Actele normative subordonate legii au forme diferite n sistemul de drept al fiecrui stat. Ele pot fi, totui, clasificate ca : acte ale efului statului, purtnd denumirea de regul, de decrete, acte ale organelor centrale de specialitate - hotrri, regulamente, ordine, instruciuni, decizii, ori avnd alte denumiri ale guvernului sau ale ministerelor i altor organe centrale de stat, precum i ale organelor locale.
25

66. Actiunea actelor normative juridice in timp. Regulile si exceptiile actiunii. Actul n. are valoarea juridical mpreun cu intrarea lui n vigoare i acioneaz pu viitor (data stipulate sau publicarea n MO) i pierde aceasta valoare mpreun cu abrogarea lui sau anularea actului, sau este incompatibil cu un alt act n. international. El nu are car-r retroactive (are fora juridical numai pantru aciuni, care au aprut dup intrarea lui in vigoare). Exepie sunt legi care anuleaz sau atenuiaz rspunderea pentru crime, sau n lege este stipulate expres de aplicare a normelor sale de a relaiilor care a aprut nainte de intrare legii n vigoare.

67. Actiunea actelor normative juridice in spatiu. Principiile si exceptiile actiunii. Actul normativ are actiune bine determinata prin faptul ca are aplicatie pe teritoriul unui stat intr-o perioada bine determinata. Se aplica persoanelor aflate pe un teritoriu deoarece obiectul reglementarilor juridice il reprezinta tocmai oameni. Se disting doua aspecte:1. Latura interna a suveranitati statului. Se ajunge la concluzia obiectivitati legilor si altor acte normative pentru toti cetateni, organismele si organizatiile din stat. Actiunea actelor normative in spatiu este conditionata de competenta teritoriala a organului emitent. Actele normative adoptate de organele locale de stat au o actiune limitata. 2. Aspectul international constituie obiectul de studiu al unor discipline cum sunt : drept international privat, penal si comercial. Acestea au survenit datorita necesitati reglementari si dezvoltari relatiilor inter state in conditiile egalitati intre ele. Ele reglementeaza si statutul persoanelor straine de pe teritoriu ce au in principiu statut diplomatic. Este vorba despre imunitatea diplomatica, statutul juridic al consulului, regimul juridic al unor categorii de straini. Imunitatea diplomatica consta in exceptarea personalului diplomatic de la jurisdictia statului resedinta, inviolabilitatea cladirilor, reprezentantelor mijloacelor de transport. Persoane ce incalca grav legile tarilor de resedinta pot fi declarate "persona non grata" . Reprezentanti consulari ai statelor straine sunt scutiti de unele impozite sau prestatii. Regimul strainilor se manifesta de regula sub trei aspecte: -regimul national constand in faptul ca straini au aceleas drepturi ca si cetateni statului resedinta; -regimul special, potrivit caruia drepturile strainilor sunt stabilite in mod special prin legi sau tratate internationale; -regimul clauzei natiuni celei mai favorizate, statul de resedinta acorda cetatenilor unui alt stat dar aflati pe teritoriul lui, anumite drepturi care nu pot fi mai restransa decat drepturile acordate cetatenilor oricarui alt stat tert. Statul nostru acorda persoanelor straine drepturi, pretinde ca cetateni sai aflati pe teritoriul altor state sa aiba aceleas privilegii. Cetatenii statului nostru sunt datori oriunde s-ar afla sa respecte legile organelor de stat ale tari noastre. Codul penal prevede sanctiuni pentru delicte savarsite de romani in strainatate, cat si pentru cetateni straini ce comit delicte, pe teritoriul statului nostru. Actiunea actelor normative asupra persoanelor a fost elucidata odata cu cercetarea actiuni teritoriale a legilorata t sub aspect intern cat si sub aspect international. Legile se aplica tuturor cetatenilor statului, in mod egal faradeosebire de nationalitate sau sex. Exista categorii de cetateni cu capacitate juridica diferita pentru care s-auelaborat legi dupa specific; studenti, mame, copii. 68. Actiunea actelor normative juridice asupra persoanelor. Destinatorul oricarui act normativ este omul privit individual, ca persoana fizica sau colectiv, ca persoana juridica. In unele cazuri ca subiect apare statul sau organele de stat. Actiunea normelor juridice asupra persoanelor are mai multe criterii de clasificare a) Dupa cercul de subiectii ai raportului juridic distingem:*individuale; *colective b) Dupa caracterul normelor juridice se disting: *norme juridice cu caracter general de aplicare pentru toti subiectii de drept; *norme juridice care se aplica numai persoanelor fizice; *norme juridice care se aplica numai persoanelor juridice; *norme juridice speciale, care se aplica numai unor categorii de persoane;* norme juridice cu un caracter individual, care se aplica unei singure persoane. c) Dupa satul juridic al persoanelor fizice se deosebesc: *cetatenii statului propriu zis;u cetatenii straini;
26

*persoanele fara cetatenie; In republica Moldova actele normative se aplica in mod egal tuturor cetatenilor, fara in mod egal tuturor cetatenilor, fara deosebire de rasa, nationalitatea sau sex. 69. Norma juridica: notiunea, trasaturi. NORMA JURIDIC - o regul de comportament a oamenilor cu caracter general, instituit sau sancionat i garantat de stat. ~Norma juridic e o regul, o msur a manifestrii de voin i a comportrii omului; ~Norma juridic nu este pur i simplu o regula de comportare a omului, ci o regul cu caracter GENERAL OBLIGATORIU, adic, n primul rnd, reprezint o regul de purtare cu caracter general (pentru toi), iar n al doilea rnd, este obligatorie pentru executare, respectare de orice persoan, indiferent de voina i dorina acestuia. Aceasta nu nseamn c orice norm juridic trebuie s fie executat, respectat absolut de oriicare, de fiecare. Caracterul general obligatoriu al normei de drept nseamn executarea, respectarea obligatorie a prescripiilor ei de oricare persoan care nimerete in condiiile prevzute (stipulate) n aceast norm. Caracterul GENERAL al normei de drept rezid i n faptul c ea reglementeaz un anumit tip de relaii sociale, este adresat unui cerc nedeterminat de persoane i organizaii, este calculat pentru un numr infinit de ntmplri tipice i acioneaz n continuu; Caracterul FORMAL al normei juridice presupune perfectarea i consfinirea (fixarea) exterioar a coninutului ei n lege sau n alte acte normative juridice. Caracterul DETERMINAT al normei juridice rezid in faptul ca n coninutul normei juridice se fixeaz mai mult sau mai puin precis, ce fel de drepturi i obligaiuni juridice pot sau nu pot aprea n baza normei de drept, sunt date formulri determinate. ~Normele juridice se instituie (se stabilesc, se creeaz; sau se sancioneaz (aprob) de organele competente ale statului (uneori, mai ales n trecut, se adoptau i de unele organizaii obteti mputernicite de stat); ~ Normele juridice se traduc n via, de regul, benevol, ns n unele cazuri, spre deosebire de alte norme sociale, se ocrotesc de stat. Doar dreptul prevede i posibilitatea aplicrii msurilor constrngerii de stat, adic n drept sunt consfinite sanciuni juridice care, la nevoie, se aplic de organele competente (procuratur, judectorie, organelle de interne etc.), evident, numai n cazurile nerespectrii normelor juridice.~ Norma juridic se instituie (se stabilete, se creeaz) n rezultatul activitii contientvolitive a oamenilor, ntruct ea se elaboreaz, se emite i se asigur n aciune de ctre stat, voina cruia se manifest (se exprim) n ea. ~Norma juridic nu reglementeaz toate relaiile sociale, ceea ce ar fi uneori inutil i chiar duntor. Ea reglementeaz numai cele mai importante relaii sociale din punctul de vedere al cetenilor, grupurilor de ceteni, colectivelor, categoriilor sociale, societii i statului. Pornind de la caracteristicile analizate, am putea defini norma juridic ca regul de comportare cu caracter generalobligatoriu, formal-determinat, instituit sau sancionat i ocrotit de stat care reglementeaz cele mai importante relaii sociale.

70. Structura normei juridice. Structura normei juridice are 2 aspecte: Structura intern are n vedere structura logico-juridic a normei, Structura extern - construcia ei externa, care este legat de modul de exprimare n cadrul unui act normativ, juridic, adic structura tehnico - legislativ. Structura logic: IPOTEZA unde este stabilite condiiile, mprejurrile sau faptele n care intr n aciuea norma, precum i categoria subiecilor de drept. Ipoteze pot fi: strict determinate (stabilte exact condiiile de aplicare a dispoziiei n.j.); relative determinate (care nu pot fi formulate n mod detaliat); ipoteze simple (o singura condiie sau mprejurare); ipoteze complexe. DISPOZIIA prevede conduit ce trebuie urmat n cazul ipotezei formulate. Pot fi: determinate (stabilesc categoric dr. i obl. Subiecilor:trebuie, are dreptul, este obligat etc ); relative determinate (stabilesc variante de conduit sau limitele ale conduitei). SANCIUNEA precizeaz urmrile, consecinele, ce apar n caxul nerespectrii disp. N.j. Dup natural or ele pot fi: civile, penale, contravenionale. Dup gradul: absolut determinate (prcis stabilite); relative determinate (dpot stabili din funcie de gravitatea de nclcare a legii); altenative (organul de stat are de ales dintre mai multe sanciuni); cumulative (2 sau mai multe saciuni pu aplicare).
27

Str-ra externa:ARTICOLUL reglementare de sine stttoare formulate ntr-o propoziie gramatical sau ntr-o fraz n limba oficiala de stat.ALINEATUL o parte din articol i poate fi format dintr-o propoziie, o fraz sau mai multe fraze.

71. Modalitati de expunere a elementelor normelor juridice in textul actului normativ. S-a putut constata c orice norm prezint coninut i form, fiecare avnd o anumit modalitate de exprimare: coninutul - prin structura logic intern, forma prin structura exterioar a acesteia, prin stilul formal-juridic de redactare a coninutului respectiv ce apare ca un articol, grupaj de articole sau act normativ determinat. Primul aspect de la care pornim n analiza noastr este acela c normele juridice nu sunt o existent aprioric a ontisului socio-istoric; prin originea lor normele juridice sunt: fie preluate din norme sau reguli sociale constituite n afara dreptului, investind aceste norme cu for juridic, deci consacrndu-le ca norme juridice (din nevoi practice); fie create sau elaborate prin voina expres a organelor de putere public competente (n virtutea legitimitii i reprezentativitii lor), n vederea reglementrilor de raporturi sociale n coresponden cu interesele i voina puterii de stat. Tehnica normativ - ca noiune ce exprim ansamblul principiilor metodelor i procedurilor ce fundamenteaz elaborarea tuturor categoriilor de norme sau acte juridice normative nu se identific cu noiunea de "tehnic legislativ", sau de "legiferare" ntruct aceasta de pe urm are o sfer mai restrns, viznd doar procesul de elaborare a legilor - ca principale forme ale actului normativ sau ale izvorului de drept; asimilrile conceptuale sunt datorate ponderii "tehnicii legislative" n elaborarea normelor juridice ("tehnica legislativ" conine, pe lng legiferarea propriu-zis i ansamblul principiilor, mijloacelor, metodelor, deci - modelele de interpretare i aplicare a normelor juridice). "Tehnica normativ" ( juridic) = "tehnica legislativ", nsoit de modele de interpretare i aplicare. "Legiferarea", pentru a rspunde finalitii ei, trebuie s se fundamenteze pe urmtoarele condiii: a) cunoaterea realitii i nevoilor de legiferare, o ordonare a prioritilor prin criterii tiinifice (analize socio- juridice) - existena unui "dat" al procesului de legiferare; b) aplicarea adecvat a tehnicii legislative n vederea realizrii unei "construcii" de drept. Corelaia ntre cele dou condiii este realizat prin interdependena dintre reflectarea realitii i reglementarea realitii. Etapele procesului tehnicii normative sunt: iniierea proiectului normei sau actului normativ, potrivit competenei i prevederilor legale specifice pentru fiecare organ emitent dezbaterea proiectului iniial, n cadrul organului de stat competent; adoptarea proiectului; promulgarea - dac este cazul; realizarea publicitii oficiale a actului normativ, aspect ce vizeaz i comunicarea datei intrrii n vigoare a normei. 72. Clasificarea normelor juridice. Criteriu ramurii de drept: 1. N.j de drept penal reglementeaz relaii sociale de aprare social. 2. N,j de drept civil - reglementeaz relaii sociale privitoarea la regimul persoanelor, bunurilor, contractelor i succesiunilor. 3. N.j. de drept procesual penal activitile necesare realizrii procesului penal. 4. N.j. procesual civil 5. N.j. de dre constitutional - reglementeaz relaiile specific, care apar i se dezvolt n activitatea de instaurare, meninere i executare a puterii de stat. 6. N.j. de drept administrativ - reglementeaz relaii sociale din sfera administraiei publice. Dup criteriul forei juridice: n.j. constituionale, n.j. cuprinse n legi, n.j. n decrete, n.j. n hotrri de Guvern i Ordonane guvernamentale elaborate de puterea executiv; n.j. n acte normative elaborate de organelle administraiei locale.
28

Dup creteriul str-rii interne: n.j. complete(incluse toate 3 elemente structural constitutive); Incomplete. Dup criteriul sferei de aplicare: generale (sfera ce mai larg, ex. Partea general cod Penal); Speciale (unor categorii restrnse de relaii sociale, ex. Legea privind dr. de autor); de exepie (completeaz n.j. generale sau special, ex. Fixarea vrstei de casatorie a femeiei cu legea adugtoare). Criteriul modului de reglemantare a conduitei: 1. N.j. onerative oblig subiectul s fac ceva, s svreasc o aciune concret. 2. N.j. prohibitive oblig subiectul s se abin de la svrirea unor aciuni. 3. N.j. permisive permit subiectului s aleag o conduit care nu poate nclca sau afecta ordinea de drept. 73. Teoria raportului juridic: notiune, trasaturi, clasificare. Este un raport reglementat de norma de drept, raport in care subiectii umani sau partile se manifesta ca titulare de drepturi si obligatii prin exercitarea carora serealizeaza finalitatea normei, al carei respectare este asigurata ori prin vointa partilor,ori prin forta coercitiva a statului. In realitatea existentei sale raportul juridic existanumai ca raport juridic concret:civil, penal, administrative, de dreptul muncii, financiar,de dreptul familiei, Trasaturi: a. Raporturile juridice sunt raporturi sociale.Fiind raporturi dintre oameni, care se manifesta ca indivizi (persoane fizice) fie ca societati sau organizatii colective. Raporturile juridice pot exista intre oameni si/sau intre oameni si lucruri. Dreptul i-si indeplineste functia prin supunerea si influenta vointei membrilor societatii, asa incat lucrurile ne avand vointa relatiile ce implica lucruri se determina tot prin comportamentul oamenilor in diferite imprejurari b.Raporturile juridice au caracter volitional ca expresie a vointei de stat. Sunt rezultatul reglementarilor sociale. Iau nastetre si se desfasoara potrivit vointei de stat. In lipsa normei juridice nu se pot crea raporturi juridice. Raportul juridic va lua nastere numai prin producerea unor acte de vointa ale subiectilor de drept. Stingerea sau modificarea relatiilor juridice are loc ca urmare a produceri unor evenimente. c.Raporturile juridice cuprind o varietate larga de relatii sociale. Acestea sunt relatii de proprietate, relatii de schimb si alte relatii economice; relatii sociale cum ar fi: relatii de munca, de familie, relatii politice de organizare stat. In concluzie, raporturile juridice pot fi definite ca raporturi sociale volitionale. Participanti sau subiectele apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice si sunt garantate de forta coercitiva a statului. Clasificarea raporturilor juridice poate fi realizat folosind criterii diferite. Astfel, dup natura lor, raporturile juridice se clasific n funcie de ramurile de drept crora le aparin,respectiv constituionale, administrative, financiare, civile, penale , etc., existnd o legtur intrinsec ntrenatura normei juridice (lege civil, penal, administrativ, etc.) i natura sau felul raporturilor generate de regula de conduit. Cu privire la acest aspect este ns de subliniat faptul c nu existo identitate absolut, pe de o parte ntre natur izvorului de drept i natura normelorreglementate, iar pe de alt parte, nici ntre natura izvorului de drept i cea a raporturilor juridice generate n temeiul actului de reglementare. Astfel, de exemplu, legea este ntotdeauna un act de drept constituional, dar prin coninutul normelor sale poate fi izvor nu numai al dreptului constit uional, ci i al celui civil, penal, administrativ, etc. Alteori, exist o identitate de naturjuridic ntre izvorul de drept i raportul juridic generat n temeiul su. n acest sens, de exemplu,legea electoral este un act de drept constituional ce conine norme constituionale care stau labaza unor raporturi de drept constituional. n acelai mod, o hotrre guvernamental este un act de drept administrativ care poate fi un izvor al dreptului civil sau financiar, generndraporturile respective n materie de locaiune sau nchiriere ori de impozite i taxe. Raportul juridic concret are, spre deosebire de norma care l reglementeaz, avantajul de a releva ntr- o msur mai exact natura sau felul ramurii de drept creia i aparine i implicit, norm a care l reglementeaz i aceasta mai ales prin drepturile i obligaiile coninute, dar i prinpoziia de egalitate sau subordonare a prilor n raportul dat. De exemplu, egalitatea juridic aprilor este specific dreptului privat (civil, comercial) , iar subordonarea dreptului public (constituional, administrativ, financiar, penal) unde raportul juridic este un raport de putere ori de autoritate. Dup coninutul lor,raporturile juridice pot fi de drept material i de drept procedural sau procesual Primele sunt drepturi de substan, care vizeaz drepturi i obligaii cu coninut patrimonial saunepatrimonial specifice prilor din raportul juridic, n timp ce ultimele apar n legtur cu formape care trebuie s o mbrace activitatea juridic de coninut pentru a produce efectele scontate, nspecial n legtur cu aciunea organelor de stat, guvernnd procesul de elaborare i executare aactelor juridice (de exemplu, procedura legislativ, procedura executrii silite, procesul tragerii larspundere a celor vinovai pentru nclcarea legii
29

- procedura judiciar civil sau penal). 74. Subiectele raportului juridic. Subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi dect oamenii - fie individual, fie grupai n forme organizate. Statul recunoate oamenilor o atare calitate i apr, n caz de nevoie prin constrngere, realizarea prerogativelor specifice ale titularilor drepturilor n cadrul diverselor raporturi juridice. Deci, la ncheierea unui raport juridic snt necesare cel puin dou persoane, care se numesc subiecte ale raportului juridic. Subiectele raporturilor juridice se clasific n: a) subiecte individuale - persoane fizic: cetean, apatrid, strin,n cazurile cele mai frecvente ca subiecte ale raportului juridic snt cetenii statului. Pentru a fi subiect de drept persoana fizic trebuie s aib capacitate juridic (aptitudinea general i abstract a persoanei de a avea drepturi i obligaii): de exerciiu i de folosin.b) subiecte colective; persoanele juridice, statul; organul de stat; unitile administrativ-teritoriale, instituiile de stat;- organizaiile cooperatistei alte forme asociative asemntoare, organizaii, asociaii, partide politice;- subiecte colective atipice. 75. Continutul r. juridic- dreptul subiectiv si obligatiunea juridic. Coninutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor i obligaiilor pe care le au subiecii n cadrul raportului juridic. Aceste drepturi i obligaii snt prevzute de norma juridic. Trebuie s facem deosebire ntre dreptul obiectiv ca ansamblu de norme i dreptul subiectiv ca posibilitatea unei persoane de a aciona n temeiul dreptului obiectiv i care se poate apra (dreptul subiectiv) apelnd la justiie. DREPTUL SUBIECTIV este puterea subiectului unui raport juridic de a aciona ntr-un fel sau de a pretinde celuilalt subiect o anumit comportare, o anumit prestaie, puind, la nevoie, apela la ajutorul organelor de stat. Dreptul subiectiv al unui raport juridic se deosebete de alte drepturi subiective de natur etic, religioas . a., deoarece, potrivit regulilor de drept, titularul obligaiei poate fi constrns prin intermediul unor organe competente. Cellalt element al coninutului raportului juridic l formeaz OBLIGAIA- ndatorirea pe care o are un subiect al raportului juridic de a avea o anumit conduit, de a svri o aciune sau de a se abine de la svfrirea unei aciuni, conduit care-i poate fi impus cu ajutorul organelor de stat Drepturile subiective i obligaiile care formeaz coninutul unui raport juridic snt corelative, fiecrui drept corespunzndu-i o anumit obligaie i invers. Clasificarea drepturilor subiective i a obligaiilor.Drepturile subiective snt foarte variate. De aceea, pentru nelegerea lor aprofundat este necesar efectuarea unor distincii ntre diversele categorii de drepturi. Distinciile se fac n funcie de urmtoarele criterii: 1. Conform importantei i modului lor de consfinire drepturile i ndatoririle snt fundamentale (dreptul electoral) (prevzute n constituie) i nefundamenlale sau ordinare (prevzute n diferite acte normative). 2. Dup natura lor juridical: - Drepturi i obligaii materiale (de coninut) ; Drepturi i obligaii procedurale (de form) Drepturi de coninut snt: patrimoniale (economice) i nepatrimoniale (drept de autor), onoarea, dreptul la nume.Drepturile patrimoniale sempart n drepturi reale (dreptul de proprietate) i drepturi de crean (ex. acele care rezultdin contractul de mprumut). 3. Dup ntinderea efectelor lor : - Drepturi absolute (acele drepturi ce produc efecte fa de toat lumea. (De exemplu dreptul la via, proprietate etc.); - Drepturi relative (acele drepturi care produc efecte numai ntre titularul dreptului subiectiv i titularul obligaiei).

76. Obiectul raportului juridic. Obiectul raportului juridic este reprezentat de conduit ce se realizeaz de ctre subiecii raportului juridic ca urmare a exercitrii drepturilor i ndeplinirii oligaiilor pe care le identificm n coninutul raportului juridic. Obiectul raportului juridic cuprinde:- lucruri; - conduita uman (aciuni sau inaciuni).

77. Faptele juridice si clasificarea lor. Corpul juridic.

30

FAPTUL JURIDIC reprezint o mprejurare care are efecte juridice, care creeaz, modific sau stinge raporturi juridice. Nu orice mprejurare din natura sau din viaa social este fapt juridic, ci numai acele mprejurri, de existena crora normele de drept leag consecine juridice. Aceste mprejurri snt descrise, de obicei, n ipoteza normei juridice. n funcie de caracterul lor voliional sau n mod tradiional faptele juridice se clasific n dou mari categorii: Evenimente fapte juridice care se produc independent de voina omului, da rale cror rezultate produc consecine juridice numai dac norma de drept prevede acest lucru, n aceast categorie se includ fenomenele naturale - calamiti, naterea, moartea etc. Ele snt nite procese ce se dezvolt independent (uneori mpotriva) voinei oamenilor. 2. Aciuni sunt manifestri de voinale oamenilor (ncheierea unui contract, ridicarea unei construcii etc.). Aciunile la rndul lor pot fi: - svite cu intenia de a produce efecte juridice (actele juridice); fr intenia de a produce efecte juridice. Aciunile svrite fr intenia de a produce efecte juridice se impart n: a) aciuni licite;b) aciuni ilicite. 1. Locul cel mai important n cadrul faptelor juridice l constituie actele juridice - aciunile juridice licite svrite cu scopul de a produce efecte juridice. Actul juridic const n manifestarea de voin care are ca intenie producerea, prin respectarea legii, a efectelor juridice. Pentru svrirea (n cazul actului juridic unilateral) sau ncheierea (n cazul unui act juridic bilateral) unui act juridic este necesar s existe:1- un subiect de drept; 2- o voina acestui subiect de drept creia i se recunosc efecte juridice (voina juridic); 3-un scop definit (cauza juridic); 4- o aciune sau inaciune, care este avut n vedere pentru atingerea scopului propus (obiectul juridic);

78. Teoria activitatii normative a statului: definitie, genuri. Tehnica juridica si tehnica legislativa. Tehnica de elab. a dr. Este alctuita din:tehnica legislativa i juridica. Tehnica juridica desemneaz totalitatea mijloacelor, metodelor, procedeelor i tehnicilor utilizate de organele puterii de stat n procesul de iniiere, elaborare adoptare (Tehnica legislativa) i aplicare a actelor normative (Tehnica realizarii). Tehnica legislativa este o parte integrant a tehnicii juridice i asigura eficiena n practica a soluiilor cu caracter normativ potrivit intereselor societaii. Ea vizeaz activitatea legiuitourlui ntru conturarea normei, actulvolativ de creare a dr. Tehnica juridica vegheaz nu numai asupra elaborrii i interpretrii lui dar i asupra transpunerii acestuia n viaa sociala i impune autoritatea statala prin fora coercitiv a statului. 79. Factorii de configurare a dreptului. Unul din cele mai importante factori de configurare a dreptului poate fi menionat cadrul geografic, unde respective societate i desfoar activitatea sa, care determin nivelul dezvoltrii sociale. Alt factor natural este spatial cosmic, care a pus omenirii problem sociale, politice, economice necunoscute i avnd in videre interesul international acest regim juridic poate fi ndeplinit numai prin convebii internationale. Elemntul demographic i biologic este al doilea factor din cele mai influienate i importante. De obicei el este inclus n cel politic. Ex: In rile cu scderea natalitiimai bine este asigurat sntate populaiei impuse din nevoia creterii forei de munc, reclamat de imperativele socio-economice. In rile cu excedent de opulaie se urmrete o politica de diminuare a exploziei demografice. cel mail important factor este socio-economic, n compoziia cruia intr structura de clas a societii i structura i forma statal. 80. Principiile activitatii de elaborare a dreptului. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice - o buna cunoastere a ratio legis duce la exprimarea corecta a normei juridice in continutul legii. In cadrul fundamentarii stiintifice a unui proiect de lege trebuie sa cuprinda: descrierea situatiilor de fapt ce urmeaza a fi transformate in situatii de drept, analiza judecatilor de valoare cu privire la determinarea situatiilor de fapt care trebuiesc schimbate si care se
31

gasesc in contact cu judecatile de valoare din care provine insasi schimbarea, determinarea efectelor posibile ale viitoarei reglementari Principiul asigurarii unui raport firesc dintre dinamica si static dreptului schimbarile care au loc in viata societatii atrag dupa sine modificari in continutul raporturilor sociale, uneori chiar esentiale. Astfel, in special pentru aceste cazuri sint prevazute normele de drept, care intervin pentru a garanta siguranta persoanei si a ordinii publice, pentru a calma posibilele conflicte, instituind o stare de relativa stabilitate Principiul corelarii sistemului actelor normative / unitatii actelor normative - diverse categorii de acte normative legi, decrete, decizii, hotariri actioneaza, in reglementarea raporturilor sociale, in cadrul unui proces caracterizat printr-o acuta interferenta, ea fiind necesara pentru a evita o eventuala stare de contradictorialitate dintre 2 sau mai multe legi. Unitatea legilor - are doua acceptiuni : pe linie orizontala la elaborarea unei legi se va tine cont de de toate celelalte leg ice contin dispozitii ce reglementeaza domeniul noii legi; pe linie vertical dispozitiile noii legi vor fi reflectate cu precizie in toate actele normative subordinate legii. Astfel toate actele normative in materie exostente isi inceteaza aplicarea si urmeaza a fi adoptate altele noi cu respectarea reglementarilor din noua lege.Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace la elaborarea normative prin accesibilitate se subintelege ca legea trebuie sa fie inteleasa de catre destinatari prin folosirea unui limbak=j pe intelesul tuturor. 81. Etapele activitatii de elaborare a dreptului. Procesul legislativ. Procedura legislativa incepe cu formularea initiativei legislative. Dreptul de initiativa legislativa apartine deputatilor, Presedintelui Republicii Moldova, Guvernului si Adunarii Populare a unitatii teritoriale autonome Gagauzia. In exercitiul dreptului de initiativa legislativa, deputatii si Presedintele Republicii Moldova prezinta Parlamentului proiecte de acte legislative si propuneri legislative, iar Guvernul si Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome Gagauzia - proiecte de legi si de hotariri. Proiectul de act legislativ si propunerea legislativa se depun spre dezbatere impreuna cu o expunere a obiectivului, scopului, conceptiei viitorului act, a locului acestuia in legislatia in vigoare, precum si a efectelor sale social-economice si de alta natura. Se indica totodata persoanele care au luat parte la elaborarea proiectului si se anexeaza rezultatele expertizelor si cercetarilor efectuate in cadrul elaborarii. In cazul in care realizarea noilor reglementari necesita cheltuieli financiare, materiale si de alta natura, se anexeaza fundamentarea economico-financiara. Proiectele de acte legislative si propunerile legislative inaintate de deputati se prezinta in limba moldoveneasca sau in limba rusa. Prin dispozitie a Presedintelui Parlamentului, proiectele de acte legislative care corespund cerintelor se introduc in procedura legislativa si se distribuie spre avizare comisiilor permanente, Directiei juridice a Aparatului Parlamentului si, dupa caz, Guvernului, institutiilor interesate.Comisiile permanente care au primit spre avizare proiecte de acte legislative si propuneri legislative le supun dezbaterilor si vor prezenta comisiei sesizate in fond avize asupra lor in termen de cel mult 30 de zile lucratoare.La momentul cind comisia permanenta sesizata in fond a pregatit raportul, proiectul se include pe Ordinea de zi a sedintelor in plen a Parlamentului.Fiind inclusa in ordinea de zi a Legislativului, proiectul de lege devine, de obicei, obiectul unei discutii generale, in cursul carei deputatii au posibilitatea de a se exprima asupra conceptiei proiectului respectiv. De regula, proiectele de lege se dezbat in doua lecturi. Regulamentul Parlamentului, totodata, stipuleaza posibilitatea adoptarii proiectelor de legi ordinare si dupa dezbaterea acestora in prima lectura, iar proiectelor de legi organice - doar dupa dezbaterea lor in a doua lectura. Conform prevederilor constitutionale, legile organice se adopta cu votul majoritatii deputatilor alesi, iar cele ordinare si hotaririle - cu votul majoritatii deputatilor prezenti in sala. De notat, ca proiectele de legi constitutionale, proiectele de legi organice in problemele bugetului, finantelor, economiei care necesita considerabile cheltuieli financiare, precum si tratatele internationale, la decizia Parlamentului, pot fi supuse dezbaterii si in a treia lectura. Dupa dezbaterea si adoptarea legii, aceasta este semnata de Presedintele Parlamentului si trimisa spre promulgare Presedintelui Republicii Moldova. Seful statului, avand obiectii asupra unei legi, este in drept sa o trimita, doar o singura data, in termen de cel mult doua saptamani de la primirea ei, spre reexaminare Parlamentului. Constitutia il obliga pe Presedintele Republicii sa promulge legea, in cazul in care Parlamentul isi mentine hotararea adoptata anterior, daca Paralamentul nu-si mentine hotarirea, legea se considera respinsa.Toate legile intra in vigoare la data publicarii lor in "Monitorul Oficial" sau la data prevazuta in textul ei. 82. Structura actului normativ juridic.
32

a)TITLUL - Elementul principal de identificare al actului legislativ este titlul, obligatoriu pentru toate actele legislative. Trebuie sa fie laconic si sa exprime cu claritate obiectul reglementarii. In cazul modificarii, completarii ori abrogarii mai multor parti ale unor acte legislative in vigoare, titlul va contine: a) enumerarea exhaustiva a actelor in al caror cuprins se efectueaza modificari, completari ori abrogari; sau b) o formula generala referitoare la modificarea, completarea ori abrogarea unor acte legislative. In titlu se indica numarul actului legislativ din anul in care a fost adoptat definitiv. b) PREAMBUL - expune finalitatile urmarite de Parlament prin adoptarea actului legislativ, ratiunea adoptarii, motivatia social-politica, economica sau de alta natura a actului. Preambulul poate insoti actul legislativ de o importanta majora. El nu are putere juridica si nu face parte din continutul normativ al actului. c)CLAUZA DE DOPTARE - ; stabileste temeiul legal de adoptare a actului legislativ si categoria lui. Ea obligatorie pentru toate actele legislative. d)DISPOZITII GENERALE - sint prevederile care: a) determina obiectul, scopul si sfera lui de aplicare; b) orienteaza intreaga reglementare; c) explica termeni si definesc concepte. In cazul actelor legislative de maxima importanta si cu un continut specific, dispozitiile generale se expun, de regula, sub forma de principii: e) DISPOZITII DE CONTINUT - prevederile care formeaza obiectul actului legislativ. Dispozitiile stabilesc: a) reguli; b) drepturi si obligatii; c) consecintele juridice ale incalcarii regulilor, drepturilor si obligatiilor. Dispozitiile de continut vor fi sistematizate in urmatoarea succesiune logica: a) dispozitiile de drept material le preced pe cele de ordin procedural; b) dispozitiile cuprinzind sanctiuni se grupeaza, de regula, in ultima parte a actului legislativ.f)DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII cuprind, de regula, prevederi referitoare la: a) modalitatea de intrare in vigoare si de punere in aplicare a noilor reglementari; b) corelarea noilor reglementari cu cele din actele legislative preexistente si mentinerea temporara a unor situatii juridice nascute sub imperiul reglementarilor preexistente; c) obligatia autoritatilor responsabile de a executa actul legislativ, de a lua masurile si de a efectua procedurile necesare executarii; g) ANEXE - cuprinde schite, planuri, exprimari statistice sau alte exprimari cifrice, organigrame, desene, tabele si alte prevederi de detaliu. Are natura si forta lui juridica. Daca un act legislativ are citeva anexe, acestea se numeroteaza in ordinea citarii lor in textul actului. Schema de mai sus nu este obligatorie, din cuprinsul actului legislativ putind lipsi unele elemente. ARTICOLUL - Elementul structural de baza al actului legislativ. El are caracter unitar si contine una sau mai multe dispozitii cu raport direct intre ele si subordonate uneia si aceleiasi idei. De regula, ele sint intitulate. Articolele se numeroteaza in continuare, cu cifre arabe, incepind cu primul si terminind cu ultimul. Daca actul legislativ contine un singur articol, in loc de numerotare se scrie formula "Articol unic". In cazul unei legi de modificare si completare a mai multor acte legislative, fiecarui act i se consacra un articol, numerotat cu cifre romane. Daca actul legislativ este completat cu un articol nou, acestuia din urma i se atribuie un indice. Articolul poate fi compus din alineate numerotate cu cifre arabe luate intre paranteze. Alineatul poate avea diviziuni, insemnate, de regula, cu litere latine mici si o paranteza. In cazul unor structuri mai complexe, aceste diviziuni se numeroteaza cu cifre arabe si o paranteza. Diviziunile numerotate cu cifre pot avea subdiviziuni insemnate cu litere latine mic si o paranteza. In cazul in care subdiviziunile sau diviziunile insemnate cu litere latine se impart, componentele lor se insemneaza cu cratima. 83. Conceptul legalitatii. Garantiile legalitatii. Legalitatea este una din principalele notiuni att n teoria statului, ct si n teoria dreptului. nsemntatea legalitsii e determinat de faptul c ea este strns legat cu asa institutii si prti ale vietii politice si juridicostatale a societtii cum sunt: functiile statului, formele de realizare a dreptului, democratia, drepturile, liberttile si obligatiunile personale, etc. Legalitatea este principiu al vietii sociale si de stat, care const n ndeplinirea exact, neabtut si uniform a normelor juridice de ctre tosi participantii la relatiile socciale (subiectii de drept); el presupune lupta continu cu nclcrile de drept si neadmiterea samovolniciei n viata social. Acest principiu poate fi exprimat astfel: respect legea oricine ar fi, orice ai face si oriunde te-ai afla regul adresat tutror subiectilor de drept. mpiedic consolidarea legalittii nclcrile suprematiei legii, egalittii tutror n fata legii, echittii sociale, precum si neajunsurile n activitate a organelor de ocrotire a normelor de drept, nivelil sczut al culturii juridice a cettenilor etc. Despre legalitate au fost scrise mai multe lucrrisi, respectiv, exist mai multe definitii ale legalittii, ns toate eu un element comun, specific legaittii, si anume: respectarea strict si uniformp, executarea normelor juridice
33

de ctre participanti la relatiile sociale. Acest element este caracteristic legalittii pentru orice etap istoric de dezvoltare, care capt un anumit continut si se exprim n diverse forme. Legalitatea este proclamat si foarte ntrit n legislatie (inclusiv n Legea Fundamental a statului nostru) n calitate de principiu, cerint de a respecta prevederile legale si este adresat participantilor n relatiile sociale. Totodat, legalitate se manifest ntr-un comportament concret concret al subiectilor respectivi, adic devine o metod a activittii lor. Ca rezultat, apare regimul vietii sociale, care se exprim prin faptul c majoritatea participantilor la relatiile sociale respect si execut prevederile legale. Chiar cea mai perfect lege este viabil numai atunci, cnd ea se execut, cnd influienteaz asupra relatiilor sociale, asupra constiintei si comportamentului oamenilor. Anume aceasta este acea latur a dreptului, care este legat de viata legii, de aplicabilitatea ei si se caracterizeaz cu notiunea de legalitate.

84. Ordinea de drept si ordinea publica. Ordinea de drept este definita ca organizare a vietii sociale bazata pe drept si legalitate,care reflecta situatia calitativa reala a relatiilor sociale la o anumita etapa de dezvoltare a societatii.Din definitia citata rezulta urmatoarele particularitati ale ordinii de drept si anume: 1)ordinea de drept este o stare a organizarii si aranjarii effective a vietii sociale; 2)aceasta ordine este stabilita si reglementata de catre normele juridice; 3)ordinea de drept apare ca rezultat al transpunerii reale in viata a prevederilor normelor juridice,reprezinta finalitatea reglementarii juridice; 4)ea este asigurata de catre stat.Ordinea publica este o stare de drept si de fapt care permite realizarea si mentinerea echilibrului bazat pe consensual social necesar functionarii optime a ansamblului social in conditiile reglementarilor juridice interne in vigoare, consacrarii, apararii si respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, avutului public si privat, a celorlalte valori supreme in scopul promovarii si afirmarii progresului social intr-o societate democratica.

85. Coraportul legalitate, democratie, ordine de drept. De notiunea legalitatii este strins legata notiunea de ordine de drept ca component a ordinii sociale.Cuvintul ordine,cind este vorba de lucruri,obiecte,reprezinta o anumita asezare sau succesiune a acestora conform unui plan,unor reguli.Daca ordinea priveste comportarea si activitatea umana,obiectul ei sunt relatiile sociale.In situatia cind conduita oamenilor corespunde intocmai regulilor ce reglementeaza relatiile lor,rezulta ordinea dorita.Ordinea de drept inseamna o rinduiala a relatiilor sociale in baza normelor juridice a dreptului intr-un stat de drept aceste norme juridice,obiect al legalitatii,trebuie sa fie emanatia democratic a vointei poporului prin intermediul organelor legislative democratic constituite. 86. Conceptul constiintei juridice. Constiinta juridica este o parte a constiintei sociale,fiind alcatuita din totalitatea ideilor,conceptiilor si reprezentarilor,precum si sentimentelor si volitiunilor cu privire la dreptul existent si la modul in care acesta ar trebui sa reglementeze raporturile sociale.Constiinta juridical apare o data cu dreptul,dezvoltindu-se siperfectionindu-se concomitant cu el.I n present,constiinta juridical serveste drept obiect de cercetare a teoriei generale a dreptului.Constiinta juridica este un fenomen complex ce include urmatoarele elemente structurale:ideologia juridica sau latura cognitiva;psihologia juridica sau latura social-psihologica,emotionalvolitiva.Este stability ca constiinta juridical reprezinta punctual central ce inglobeaza toata procesele psihice,particularitatile si starile care se manifesta intr-un comportament juridic concret,formind anumite orientari juridice. 87. Structura constiintei juridice. Constiinta juridical cuprinde elemente de natura rationala,afectiva si volitiva.Elementul rational,de cunoastere sau al ideilor si reprezentarilor contine ideologia juridical ca modalitate organizata de cunoastere se intelgere a
34

juridicului,adevarat nucleu al constiintei,cu rol hotaritor asupra celorlalte doua elemente,cel afectiv sic el volitiv,constituind totodata factorul determinant in realizarea cunoasterii juridice.Elementul afectiv constituie un factor de apreciere valorica sau de valorizare obiectiva si subiectiva a normelor in vigoare,apreciere care,in functie de anumiti factori,poate fi pozitiva sau negative.Elementul volitional ,resultant al primelor doua,concretizeaza dorinta si vointa de a actiona intr-un anumit fel,contribuind la desavirsirea si manifestarea conduitei subiectului de drept in baza modului de receptare a juridicului si in temeiul convingerilor pe care le-a format.

88. Felurile constiintei juridice. I n literature juridical exista citeva criteria in baza carora sint relevate mai multe feluri ale constiintei juridice.Primul criteriu vizeaza subiectii cinstiintei juridice,in conformitate cu care deosebim:constiinta juridical individuala;constiinta juridical a unui grup social;constiinta juridical a societatii. Din punct de vedere al profunzimii reflectarii realitatii juridce,se evidentiaza 3 niveluri ale constiintei juridice:constiinta juridica cotidiana(empirica);constiinta juridica stiintifica(teoretica);constiinta juridical profesionala. Constiinta juridica cotidiana se formeaza stiintific sub influenta unor conditii concrete de viata,a experientei vitale a cetatenilor si studiilor juridice accesibile populatiei.Constiinta juridca stiintifica se formeaza si se perfectioneaza in baza generalizarilor si concluziilor facute in conformitate cu legitatile si metodele stiintifice de cercetare a realitatii social-juridice.Constiinta juridca profesionala este caracteristica juristilor si cuprinde deprinderi,priceperi de aplicare a dreptului. 89. Interactiunea constiineti juridice cu dreptul.

90. Cultura juridica: concept , felurile culturii juridice. Termenul cultura are mai multe semnificatii si anume: 1)totalitatea valorilor materiale si spiritual create de omenire in procesul practicii social-istorice,precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori; 2)posedarea cunostintelor variate in diverse domenii;totalitatea acestor cunostinte;nivel de dezvoltare intelectuala la care ajunge cineva. Cultura juridca poate fi divizata in individuala,de grup si a societatii.Cultura juridical individuala presupune instruirea juridica a individului,care include o inalta constiinta juridical,posibilitatea si deprinderea de a folosi dreptul,de a-si supune comportamentul normelor juridice.Cultura juridica de grup sau colectiva presupune cointeresarea membrilor grupului,ai colectivului in rezultatele muncii in comun,in asigurarea unei inalte organizari si ordini de drept.Cultura societatii acele raporturi juridice,reglementate si garantate de stat,totodata respectate de toti subiectii de drept,daca comportamentul social este subordonat normelor de drept,daca actele normative in vigoare isi realizeaza scopurile si sarcinile pentru care au fost elaborate si daca in societate este recunoscuta suprematia legii. 91. Educatia juridica: concept, metode, forme. Prin educatie juridica se intelege o activitate bine orientate a statului,organelor sale,organizatiilor obstesti si a colectivelor de munca spre ridicarea nivelului constiintei si culturii juridice.Educatia juridical influenteaza asupra formarii si dezvoltarii constiintei juridice,care poate sa-si exercite influenta atit asupra constiintei juridice individuale,cit si asupra constiintei juridice a societatii.Educatia juridica urmareste realizarea unor obiective relative independente care pot fi divizate in:a)obiective strategice care urmeaza a fi realizate pe parcursul unei perioade relative indelungate de timp;b)obiective tactice;c)obiective generale;d)obiective operationale.
35

92. Concepul realizarii dreptului. subiectele realizarii. Realizarea dreptului reprezint o activitate complex i continu de transpunere n realitatea vieii sociale a normelor juridice. n aceast activitate sunt implicate att personae fizice, ct i persoane juridice. Acestea din urm acioneaz i se manifest ca subiecte de drept privat ( societi comerciale, asociaii, fundaii ) sau autoriti i instituii publice. Aciunea de realizare a dreptului definete aciunea de respectare a dreptului, implicarea autoritilor publice potrivit competenei atribuite fiecreia. n procesul de realizare a dreptului trebuie pornit de la realitile sociale care au generat adoptarea normelor juridice i de la conduita oamenilor anume gradul de acceptare a normemor juridice. Notiunea de realizarea dreptului implica doua aspecte ale infaptuirii ei : a)Transpunerea in practica a normelor juridice prin respectarea de buna-voie, fara interventia sau prezenta nemijlocita a organelor statului a prevederilor acestora de catre subiectii sociali persoane fizice si/sau juridice, publice sau private, organe de stat. Aceasta cale de realizare a dreptului este expresia nivelului de constiinta juridica a membrilor societatii, a civilizatiei democratice din acea societate. Ea este totodata si expresia nivelului calitativ al dreptului insusi, adica al concordantei normelor acestuia cu cerintele, interesele si valorile membrilor acelei societati. Respectarea de buna-voie a normelor juridice constituie principala si cea mai relevanta cale de realizare a dreptului intr-o societate democratica, civilizata. b) Cea de a doua cale de realizare a dreptului o constituie transpunerea normelor juridice in practica vietii sociale prin interventia, intr-o forma sau alta, a organelor statului in acest proces. Aceasta cale a primit si denumirea de aplicare5) a dreptului, exprimand acceptiunea sau sensul restrans al notiunii de realizare. Ea apare ca o activitate specializata a aparatului de stat, desfasurata in limitele unor competente stabilite de lege adica, al unor drepturi, obligatii, proceduri, forme si mijloace de interventie menite sa asigure respectarea normelor de drept. Activitatea de aplicare este corolarul functiei puterii de stat de a reglementa sau a legifera in viata sociala,legiferarea fara aplicarea normelor elaborate ar fi un non sens. Cele doua cai sau directii de realizare a dreptului (realizarea de buna-voie si aplicarea de catre organele de stat) trebuie intelese ca fiind complementare, chiar daca prima este nejuridica adica, fara implicarea sau interventia factorilor statali iar cealalta cale este prin excelenta juridica .Desigur, la realizarea dreptului concura in mod indirect si alti factori prin cai si modalitati nejuridice: activitatea culturala, instruirea scolara, dezvoltarea economica, activitatea politica, mass-media etc. 93. Formele realizarii dreptului. Exista mai multe acceptiuni cu privire la formele realizarii dreptului. La romani realizarea dreptului, are loc prin dou forme: 1- realizarea dreptului prin activitatea de respectare i executare a legilor, 2- aplicarea dreptului de ctre autoritile i instituiile publice. La autorii rusi realizarea dreptului are loc prin 4 forme:1Executarea- norma juridica se exprima in indeplinirea activa a obligatiilor juridice a subiectului obligat. Executarea este obligarea unei purtari active . (ex: acordarea ajutorului parinti-copii; copii-parinti.). 2Respectarea- este o forma aexecutarii care consta in abtinerea de la savirsirea actiunilor interzise. Prin acesta forma se intocmeste obligatiunea pasiva. Respectarea dreptului reprezint cea mai important modalitate de realizare a dreptului. Ea rezid n conformarea conduitei umane comandamentelor normelor juridice. n marea majoritate a cazurilor, oamenii, luai ca subiecte individuale de drept, se supun comandamentelor normelor juridice, nu le ncalc i se supun dispoziiilor regulilor de conduit aprate de fora coercitiv a statului. Motivele acestei supuneri nu pot fi descoperite cu uurin. La polul opus, se afl reacia negativ a subiecilor de drept fa de normele juridice, care se manifest prin nfrngerea dispoziiilor normelor juridice, urmat, n cele mai multe cazuri, de aplicarea sanciunilor juridice, de intervenia rspunderii juridice a persoanelor care au nclcat legea, menit s restabileasc ordinea juridic i s repun subiectul de drept n starea anterioar nclcrii drepturilor sale. Cu alte cuvinte, n astfel de cazuri intervine cea de-a doua cale de realizare a dreptului: aplicarea acestuia de ctre autoritile publice abilitate de lege. 3. Folosirea- forma care consta in infaptuirea drepturilor subiective. Spre deosibire de primele 2 forme, care sunt legate de obligatii, aceasta forma tine de realizarea drepturilor subiective proprii. Dreptul subiectiv - prerogativa conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunoscuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de
36

convietuire sociala. 4- Aplicarea activitatea organelor de stat competente care aplica careva prevederi legale in numele statului sau a legii. Pe lng participarea cetenilor i a organizaiilor nestatale n procesul realizrii dreptului, dreptul se realizeaz i prin intermediul unor acte specifice de autoritate, acte emise de autoritile statale potrivit competenelor stabilite de lege.

94. Aplicarea dreptului- forma speciala de realizare. Aplicarea dreptului este o form specific de realizare a lui, strns legat de procesul traducerii n via a normelor juridice prin acte individuale i concrete adoptate de organele statului. Domeniile n care intervin organele statului n procesul realizrii dreptului snt determinate de competena acestor organe n domeniul organizrii i conducerii sociale, al garantrii exercitrii libere a drepturilor ceteneti, al jurisdiciei. La aplicarea dreptului particip, n principal, organe ale statului, n baza i n vederea realizrii competenei acestora. n esen, aplicarea dreptului const n elaborarea i realizarea unui sistem de aciuni statale, n vederea transpunerii n practic a dispoziiilor i sanciunilor normelor de drept .Aplicarea dreptului implic aciuni diverse de organizare a transpunerii n via a normelor de drept, prin crearea unor raporturi juridice. Spre deosebire de realizarea dreptului prin executarea, respectarea i utilizarea prevederilor normelor juridice, care se pot desfura, n fapt, i fr crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legat de naterea i desfurarea legturilor juridice sub forma unor raporturi de drept, n care un subiect este totdeauna un organ al statului care i exercit prerogativele potrivit cu competena ce-i este rezervat prin lege. . Aplicnd dreptul, organele de stat se manifest ca purttoare ale atributelor puterii de stat; actele lor de aplicare snt acte de putere cu caracter individual, concret. Prin intermediul lor snt concretizate, n limita competenei ce le este repartizat prin normele juridice, drepturile i obligaiile unor subieci n cadrul raporturilor juridice determinate. De asemenea, prin emiterea actelor de aplicare, organele statului stabilesc msuri de sancionare a celor care nu respect obligaiile ce le revin.

95. Etapele procesului de realizare a dreptului. Procedura legislativa incepe cu formularea initiativei legislative. Dreptul de initiativa legislativa apartine deputatilor, Presedintelui Republicii Moldova, Guvernului si Adunarii Populare a unitatii teritoriale autonome Gagauzia. In exercitiul dreptului de initiativa legislativa, deputatii si Presedintele Republicii Moldova prezinta Parlamentului proiecte de acte legislative si propuneri legislative, iar Guvernul si Adunarea Populara a unitatii teritoriale autonome Gagauzia - proiecte de legi si de hotariri. Proiectul de act legislativ si propunerea legislativa se depun spre dezbatere impreuna cu o expunere a obiectivului, scopului, conceptiei viitorului act, a locului acestuia in legislatia in vigoare, precum si a efectelor sale social-economice si de alta natura. Se indica totodata persoanele care au luat parte la elaborarea proiectului si se anexeaza rezultatele expertizelor si cercetarilor efectuate in cadrul elaborarii. In cazul in care realizarea noilor reglementari necesita cheltuieli financiare, materiale si de alta natura, se anexeaza fundamentarea economico-financiara. Proiectele de acte legislative si propunerile legislative inaintate de deputati se prezinta in limba moldoveneasca sau in limba rusa.Prin dispozitie a Presedintelui Parlamentului, proiectele de acte legislative care corespund cerintelor se introduc in procedura legislativa si se distribuie spre avizare comisiilor permanente, Directiei juridice a Aparatului Parlamentului si, dupa caz, Guvernului, institutiilor interesate.Comisiile permanente care au primit spre avizare proiecte de acte legislative si propuneri legislative le supun dezbaterilor si vor prezenta comisiei sesizate in fond avize asupra lor in termen de cel mult 30 de zile lucratoare.La momentul cind comisia permanenta sesizata in fond a pregatit raportul, proiectul se include pe Ordinea de zi a sedintelor in plen a Parlamentului.Fiind inclusa in ordinea de zi a Legislativului, proiectul de lege devine, de obicei, obiectul unei discutii generale, in cursul carei deputatii au posibilitatea de a se exprima asupra conceptiei proiectului respectiv. De regula, proiectele de lege se dezbat in doua lecturi. Regulamentul Parlamentului, totodata, stipuleaza posibilitatea adoptarii proiectelor de legi ordinare si dupa dezbaterea acestora in prima lectura, iar proiectelor de legi organice - doar dupa dezbaterea lor in a doua lectura. Conform prevederilor constitutionale,
37

legile organice se adopta cu votul majoritatii deputatilor alesi, iar cele ordinare si hotaririle - cu votul majoritatii deputatilor prezenti in sala. De notat, ca proiectele de legi constitutionale, proiectele de legi organice in problemele bugetului, finantelor, economiei care necesita considerabile cheltuieli financiare, precum si tratatele internationale, la decizia Parlamentului, pot fi supuse dezbaterii si in a treia lectura. Dupa dezbaterea si adoptarea legii, aceasta este semnata de Presedintele Parlamentului si trimisa spre promulgare Presedintelui Republicii Moldova. Seful statului, avand obiectii asupra unei legi, este in drept sa o trimita, doar o singura data, in termen de cel mult doua saptamani de la primirea ei, spre reexaminare Parlamentului. Constitutia il obliga pe Presedintele Republicii sa promulge legea, in cazul in care Parlamentul isi mentine hotararea adoptata anterior, daca Paralamentul nu-si mentine hotarirea, legea se considera respinsa.Toate legile intra in vigoare la data publicarii lor in "Monitorul Oficial" sau la data prevazuta in textul ei.

96. Actele de aplicare. Deosebirea actelor de aplicare de actele normative juridice. Aplicarea dreptului este o form specific de realizare a lui, strns legat de procesul traducerii n via a normelor juridice prin acte individuale i concrete adoptate de organele statului. Domeniile n care intervin organele statului n procesul realizrii dreptului snt determinate de competena acestor organe n domeniul organizrii i conducerii sociale, al garantrii exercitrii libere a drepturilor ceteneti, al jurisdiciei. La aplicarea dreptului particip, n principal, organe ale statului, n baza i n vederea realizrii competenei acestora. n esen, aplicarea dreptului const n elaborarea i realizarea unui sistem de aciuni statale, n vederea transpunerii n practic a dispoziiilor i sanciunilor normelor de drept .Aplicarea dreptului implic aciuni diverse de organizare a transpunerii n via a normelor de drept, prin crearea unor raporturi juridice. Spre deosebire de realizarea dreptului prin executarea, respectarea i utilizarea prevederilor normelor juridice, care se pot desfura, n fapt, i fr crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legat de naterea i desfurarea legturilor juridice sub forma unor raporturi de drept, n care un subiect este totdeauna un organ al statului care i exercit prerogativele potrivit cu competena ce-i este rezervat prin lege. . Aplicnd dreptul, organele de stat se manifest ca purttoare ale atributelor puterii de stat; actele lor de aplicare snt acte de putere cu caracter individual, concret. Prin intermediul lor snt concretizate, n limita competenei ce le este repartizat prin normele juridice, drepturile i obligaiile unor subieci n cadrul raporturilor juridice determinate. De asemenea, prin emiterea actelor de aplicare, organele statului stabilesc msuri de sancionare a celor care nu respect obligaiile ce le revin.

97. Structura si clasificarea actelor de aplicare a dreptului. Actele de aplicare reprezint voina statului, autoritar, individual, emis de organele competente ce ntruchipeaz aciunea normei juridice, rezultatul realizrii ei, veriga de legtur ntre normele juridice i raporturile reale, ce servete drept unul dintre mijloacele de executare a activitii organizaionale a statului de drept. Actele de aplicare a dreptului reprezint n sine o varietate a actelor juridice individuale. No-iunea act individual are un coninut mult mai vast i include n sine toate actele comportamentului legal, special ndreptate spre naterea (modificarea, ncetarea) raporturilor juridice . Actul de aplicare a dreptului nu trebuie confundat cu actul normativ juridic. Deosebirea acestora este: 1.Actul normativ juridic este un act primar, actul aplicativ este un act derivat. Actele aplicative rezult ntotdeauna din cele normative i snt adoptate n baza lor. 2. Actul normativ juridic intervine pe planul elaborrii dreptului, pe cnd actul de aplicare a dreptului pe planul transpunerii acestuia n via, pe planul aplicrii dreptului. 3. Actele de aplicare ntotdeauna dau natere unor raporturi juridice. Aceste raporturi juridice apar fie ntre organul emitent i un alt subiect de drept, fie ntre dou subiecte de drept distincte de organul de stat care a emis actul de aplicare. 4. Spre deosebire de actele normative, care au un caracter general, impersonal, tipic, injoctiv i irebrogabil, actele de aplicare a dreptului snt acte individuale, concret determinate, referindu-se la o situaie de fapt. 5. Actul normativ, avnd un caracter general, acioneaz n mod repetat, continuu, n msura n care se produce ipoteza prevzut de norm, producndu-i efectele impersonal i difuz pn la abrogarea lui, expirarea termenului . Actul de aplicare a
38

dreptului, fiind individual, i consum efectele odat cu soluionarea speei deduse. 7. Emiterea actelor aplicative nu este numai un drept al organelor de stat, ci i o obligaie juridic. Dac actul normativ intr i iese din vigoare dup reguli strict determinate prin lege, actul de aplicare devine obligatoriu din momentul comunicrii sale celor interesai.Structura actului de aplicare: (sentinta) -1- partea introductiva- sunt indicate lcul, timpul. 2 partea discriptiva- fabula, insasi constatarea.3- partea de motivare-probele.4- partea rezolutiva-adica hotarirea luata. Clasificarea actelor de aplicare. 1. Hotariri ale organelor puterii de stat; 2. Decizii; 3. Actele organelor de ocrotire a ordinii de drept(sentinte, decizii, hotariri); 4. Actele emise de organelle administratiilor , organizatiilor, intreprinderilor, si organizatiilor cu character public si privat.

98. Lacunele in drept. Analogia legii si analogia dreptului. n procesul de aplicare a dreptului, existena lacunelor n drept creeaz dificulti serioase. lacuna n drept reprezint lipsa deplin sau parial a prevederilor normative, a cror necesitatea este condiionat de dezvoltarea relaiilor sociale i de necesitile practicii judiciare, principii de baz, sensul i coninutul legislaiei n vigoare, direcionate spre reglementarea faptelor vitale n sfera influenrii juridice.Mijloacele de depire a lacunelor n drept, nseamn acele metode, cu ajutorul crora cel ce aplic dreptul formuleaz baza juridic a cazului, atunci cnd lipsesc dispoziiile juridice. Unul dintre cele mai rspndite mijloace de depire a lacunelor n drept este analogia, ce reprezint situaii cnd judectorul rmne n cadrul sistemului dreptului n vigoare, recurgnd la reglementri privind cazuri asemntoare. Analogia este folosit ca metod de interpretare i de aplicare a dreptului. Analogia legii este un procedeu logic la care se recurge atunci cnd se constat lipsa normei juridice care sa se refere expres la cazul ce urmeaza a fi solutionat cautindu-se o norma juridical care se refer la o situaie sau caz asemntor, pentru a fi aplicat cazului supus soluionrii. Aplicarea analogiei legii este admis n multe ramuri ale dreptului, cum ar fi, dreptul civil, familiei, muncii etc. n acelai timp, soluionarea lacunelor dreptului prin analogia legii nu este absolut. Analogia nu se poate aplica n dreptul penal, ...ntruct aici funcioneaz principiul legalitii incriminrii i cel al legalitii pedepsei, care nu permit interpretului s declare noi fapte ca infraciuni i nici s stabileasc alte pedepse dect cele prevzute n lege Analogia dreptului este procedeul la care se recurge atunci cnd la soluionarea unei cauze se constat nu doar c lipsete norma de drept care s se refere n mod expres la cauz, dar nu pot fi gsite nici norme juridice care s reglementeze cazuri sau situaii asemntoare. Aadar, analogia dreptului este admis doar atunci, cnd nu este posibil analogia legii. n acest caz, subiectul aplicant va asigura soluionarea cauzei cu ajutorul principiilor generale ale dreptului. n actul de aplicare, aplicantul va justifica necesitatea utilizrii analogia iuris, va numi principiile utilizate i va da explicaia lor.

99. Conceptual si necesitatea interpretarii normelor juridice. Necesitatea interpretarii normei juridice rezida, in primul rind, din faptul ca legislatorul nu poate avea n vedere atunci cnd elaboreaz normele juridice, toate situaiile, care se pot ivi n aplicarea dreptului. De aceea, el trebuie s rmn la un nivel de generalitate, care impune, pentru racordarea normei la situaie, interpretarea ei. n al doilea rnd, necesitatea interpretrii normelor juridice rezult i din faptul c legislatorul, redactnd normele, se exprim concis, concentrnd la maximum coninutul exprimat. n al treilea rind, se tie c pe timpul ct o norm este n vigoare pot s apar fapte noi care, ntruct nu existau n momentul elaborrii ei, nici n-au fost prevzute n mod direct. Aceasta duce la elaborarea unor noi norme, care intersecteaz sfera de aplicare a celor deja existente. n aceast situaie se impune interpretarea noilor acte normative, comparndu-le i studiindu-le cu alte dispoziii legale. n al patrulea rnd, necesitatea interpretrii deriv i din problemele care se pot ivi n legtur cu redactarea gramatical a textului de lege, cu o anumit poziie a cuvintelor n text, cu folosirea semnelor de punctuaie. n al cincilea rnd, n lextele de lege snt folosite de multe ori termeni al cror sens este diferit de cel obinuit. Din acest motiv, legislatorul consider uneori necesar s fac, chiar n cuprinsul unor legi, precizri asupra inelesului special al termenilor folosii n redactarea actului normaliv. Abordnd conceptul interpretrii normelor juridice, trebuie s precizm c privim interpretarea ca un moment al
39

aplicrii dreptului Orice norm trebuie interpretat, orict ar prea de simpl i de clar; varietatea cazurilor n care se aplic tot face necesar interpretarea ei. Scopul interpretrii este intotdeauna identificarea voinei legislatorului. Aceast voin ar fi putut s fie exprimat mai mult sau mai puin corect Interpretarea normei ]uridice nu are ca obiect identificarea voinei interne a indivizilor, care au redat norma, ci voina lor aa cum a fost exprimat (materializat) n norma publicat. Definind interpretarea dreptulai, putem reine c interpretarea normelor juridice constituie o operaiune logic - raional care const n clarificarea sensului exact i lmurirea coninutului normelor juridice n vederea realizrii i aplicrii lor ct mai eficiente i n mod echitabil fa de toi cetenii. 100. Felurile interpretarii normelor juridice dupa subiect. n teoria dreptului interpretarea normelor juridice se clasific n: a) interpretarea oficial - Interpretarea oficial este obligatorie i ea mai poart denumirea de interpretare cu for juridical; b) interpretarea neoficial - Interpretarea neoficial mai poart denumirea de interpretare doctrinar: ea este facultativ, fr for juridic. A. Interpretarea oficiala este realizat de ctre organe de stat care au atribuii fie n procesul elaborrii dreptului, fie n procesul aplicrii lui. n Moldova puterea de a edicta legile (stricto sensu) aparine, cel puin pentru moment, numai Parlamentului. n exercitarea funciilor sale, Parlamentul poate interpreta oricnd att Constituia i legile constituionale, ct i legile ordinare pe care le adopt. Interpretarea sa are un caracter autentic - atunci cnd organul emitent i interpreteaz propriul act aceast interpretare poart denumirea de interpretare autentic, iar actul juridic ce cuprinde interpretarea are for juridic a actului interpretat.n afar de legislativ, interpretarea poate fi efectuat i de alte organe ale statului. Toate organele administrative snt pri componente ale puterii executive. Acestea pot interpreta legea, fie prin acte normative inferioare, cum ar fi hotrrile guvernului, ordinile i instruciunile cu caracter general al minitrilor i secretarilor de stat, efi ale unor instituii centrale, fie prin acte cu caracter individual, pe care le emit sau svresc cu ocazia aplicrii normelor juridice la situaii individuale. Este neles c legea (stricto sensu) trebuie respectat n ambele forme de interpretare administrativ. Acest gen de interpretare constituie o interpretare legal sau general Interpretarea, n acest caz, constituie o premis a bunei aplicri a normelor juridice prin faptul c d explicaie corect nelesului, scopului i finalitii unui act emis anterior. Interpretarea legal a legilor revine numai parlamentului. Celelalte organe ale statului, neputnd adopta acte normative prin care s dea interpretare general obligatorie legilor, emit, ns, acte normative n temeiul i pentru aplicarea legilor. Actul de interpretare are efect retroactiv; el intr n vigoare de la o dat ce prevede adoptarea sa i care marcheaz perioade de timp pn la data intrrii n vigoare a actului interpretat. Totodat, actul de interpretare creeaz efecte i pentru viitor; situaiile ce vor fi rezolvate ulterior se vor baza pe interpretarea dat ntre timp. De asemenea interpretarea poate fi concret (cauzal sau judiciar), fiind fcut de organele de aplicare a dreptului cu prilejul soluionrii unei cauze concrete, a unui anumit caz sau spe i care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauz. Subiectele acestei interpretri sunt toate organele de stat care aplic dreptul. Interpretarea dat are for juridic (este obligatorie) pentru cauza respectiv i fa de participanii la aceast cauz, aceast hotrre (dac este vorba de o hotrre judectoreasc) are putere de lucru judecat. De aici rezult c interpretarea cauzal se caracterizeaz prin: - aplicabilitate limitat doar la un raport juridic determinat; - obligativitatea ei numai n i pentru situaia soluionat;- neobligativitatea ei pentru alte organe i pentru mprejurri similare i nici pentru aceeai autoritate ntr-o mprejurare identic. B. Interpretarea neoficial este cuprins, de obicei, n operele tiinifice (n doctrin), efectele sale nefiind obligatorii. ntre modalitile interpretrii neoficiale distingem urmtoarele genuri: - doctrinar - obinut n cercetarea riguroas a instituiilor juridice, este ntemeiat pe argumente tiinifice. Valoarea acestei interpretri este n funcie de puterea argumentelor tiinifice pe care se sprijin, cu alte cuvinte, ea se bucur numai de o autoritate tiinific i nu juridic; - oficioas - rezult din opiniile unor conductori de organe de autoritate public, ale funcionarilor i deputailor sau ale altor persoane oficiale, opinii exprimate cu prilejul dezbaterilor proiectelor de acte normative etc. Interpretarea oficioas rezult i din opiniile unor juriti (procurori, avocai, jurisconsuli) asupra unor probleme de drept aprute n procesele judiciare la care particip.- comun - realizat de ceteni, de mass-media, de factorii politici etc. Ea
40

corespunde nivelului culturii i educaiei juridice i const n opinii despre dreptul existent, despre aplicarea i perfecionarea sa. 101. Felurile interpretarii normelor juridice dupa volum(rezultat). Din punctul de vedere al rezultatelor (limitelor) interpretrii normelor juridice, interpretarea poate fi: a) LITERARA- se realizeaz atunci cnd organul de aplicare constat c textul normei juridice coincide deplin coninutului raporturilor sociale pe care le reglementeaz. n acest caz se spune c legea este limpede, organul de aplicare neavnd dect sarcina s-o aplice, ntruct textul corespunde coninutului normei, voinei legislatorului. b) EXTENSIVA - lrgete coninutul normei n raport cu formularea ei textual, ea stabilete c voina legislatorului are de fapt un caracter mai cuprinztor n raport cu acela intervzut n libertatea primar a normei n cauz; c) RESTRICTIVA - acel rezultat al interpretrii care restrnge coninutul real al normei n raport cu formularea textului ei, formulare dovedit ca fiind prea larg. n ambele sale forme (extensiv i restrictiv) interpretarea ne dovedete existena unei relative nepotriviri ntre textul normei juridice i coninutul su, prin referire la sfera relaiilor sociale pe care le vizeaz coninutul reglementator al normei. 102. Metodele interpretarii normelor juridice. Metodele de interpretare constau n construcii logice, metode de lucru i principii generale, care au fost acceptate, n practica organelor de aplicare a legii, ca mijloace pentru identificarea voinei legislatorului, ct privete coninutul i finalitatea normei juridice interpretate. n general se admite existena urmtoarelor metode: A. Metoda gramatical (interpretarea ad literam) - are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins n norma juridic prin analiza gramatical (sintactic i morfologic) a textului normei juridice. Interpretul trebuie s stabileasc sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora n text. Se urmrete i modul de mbinare a cuvintelor in propozilii i fraze precum i sensul unor conjuncii. B. Metoda sistematic - Ea cere ca norma s fie interpretat n intregul context al ramurii de drept creia i aparine sau chiar a nlregului sistem de drept din care face parte actul normativ respectiv. n acest fel, nici o norm de drept nu poate fi neleas dac este rupt de celelalte norme. Utilitatea acestei metode este i mai evident n cazul normelor incomplete, adic a normelor de trimitere, de referire i n alb, care i capt coninutul deplin numai prin adugarea realizat pe calea interpretrii. C. Metoda istoric - stabilirea sensului adevrat i deplin al normelor juridice, recurgndu-se la cercetarea condiiilor istorice, social-politice, care au determinat adoptarea unui act rnormativ i, n funcie de aceste condiii, prin determinarea scopurilor urmrite de acest act. Aplicarea metodei istorice reclam studiul izvoarelor documentare, a materialelor pregtitoare ale adoptrii actului normativ, a expunerii de motive i discuiilor ce s-au purtat cu ocazia dezbaterii proiectului de lege, amendamentele propuse etc. Uneori informaiile necesare pentru stabilirea cauzelor i scopurilor elaborrii unui act normativ sunt descrise n partea introductiv a actului normativ, n preambul. D. Metoda logic - utilizarea regulilor logicii formale i a sistemului de argumente pe care se sprijin pentru stabilirea nelesului unei norme. Metoda logic nu este o metod adugat celorlalte. Scopul ei este altul. Ea nu se pronun nemijlocit asupra valorii de adevr i, deci, asupra coninutului, ci asupra corectitudinii logice a desfurrii argumentaiei, de aici, asupra coerenei formale a gndirii care st la baza actului normativ. E. Metoda teleologic sau dup scop - urmrete gsirea sensului actului normativ prin desprinderea finalitii actului respectiv, a interesului protejat. Metoda teleologic este foarte aproape de metoda istoric. Diferena principal const n aceea c, interpretarea istoric are n vedere realitatea dat n momentul edictrii sau sancionrii normei juridice, pe cnd interpretarea teleologic are n vedere obiectivele urmrite de legiuitor.
41

F. Analogia (Rezolvarea unei cauze pe baz de analogie) - Atunci cnd organul de aplicare, soluionnd o cauz, nu gsete o norm corespunztoare, el face fie apel la o norm asemntoare (analogia legis) fie la principiile de drept (analogia juris). Analogia legii reprezint procedeul prin care, atunci cnd lipsete norma care s reglementeze cazul dat, se utilizeaz acea norm care privete un caz asemntor. Analogia dreptului se prezint ca un procedeu de soluionare a unei situaii pentru care, nedispunndu-se de nici un text normativ, se apeleaz la principiile dreptului, care formeaz acel ideal de raiune i justiie care st la baza dreptului pozitiv. Analogia nu poate fi aplicat n trei categorii de situaii: 1. Prima este a pedepselor prevzute n codul penal. 2. aceea a excepiilor pe care legislatorul le poate prevedea la o norm juridic. 3. A treia categorie este acea a prezumiilor legale absolute: prezumtiones strictissima interpretatione sint (prezumiile sunt de strict interpretare). 103. Conceptual raspunderii juridice. Termenul "rspundere", astfel cum este utilizat n drept, este derivat din verbul latin "respondere". Acest verb nseamn a rspunde dar n acelai timp i a plti o ndatorire, o sarcin. Rspunderea juridic este o form specific a rspunderii sociale, nerespectarea normelor sociale provoac consecine negative, att pentru ceilali ct i pentru societate n general. Rspunderea social care cuprinde ntreaga sfer a realizrii normelor ia forma rspunderii politice, juridice, morale. Rspunderea juridic se distinge de celelalte forme de rspundere social prin faptul c vizeaz obligaia de a da seama pentru nclcarea normei de drept. Nesocotirea prevederilor normelor de drept este singurul temei al rspunderii jnridice. Rspunderea juridic este asociat cu sanciunea. Dar, dei rspunderea juridic i sanciunea pot fi considerate dou faete ale aceluiai mecanism social, ele nu se confund ci reprezint dou noiuni diferite. Rspunderea deriv din sanciunea pe care legislatorul o prevede n coninutul normei. Sanciune nu vizeaza dect un aspect al rspunderii - reacia societtii. Rspunderea juridic constituie cadrul juridic de realizare a sanciunilor juridice. Dac rspunderea juridic este un raport juridic de constrngere, sanciunea juridic constituie obiectul ei.

104. Principiile raspunderii juridice. Rspunderea juridic se bazeaz pe mai multe principii generale, valabile pentru toate formele concrete de manifestare ale dreptului. a)Principiul angajarii raspunderii doar in temeiul legii- raspunderea juridical nu poate opera decit in temeiul legii , in forma si limitele stabilite in acest sens. b) principiul raspunderii pentru fapta savirsita cu vinovatie- autorul faptei raspunde numai atunci cind sia dat seama sau trebuia sa-si dea seama de rezultatele faptei sale si de semnificatia ei social-juridice periculoase, fiind sanctionat pentru comportamentul ei antisocial. c) principiul raspunderii personale- prevede interdependent raspunderii juridice strict de persoana care a comis fapta ilicita, nici o persoana nu poate pentru fapta ilicita a alteia. d) principiul o singura violare a normei, o singura raspundere- autorul faptei nu poate fi sanctionat decit o singura data pentru aceeasi fapta. e) principiul prezumtiei nevinovatiei in stabilirea raspunderii juridicepersoana poate fit rasa la raspundere numai cind ea fost dovedita vinovatia. f) principiul unicitatii raspunderii- pentru fapta ilicita exista o singura raspundere sau nu se poate aplica decit o singura sanctiune si nu mai multe, avind aceeasi natura juridical ca si norma incalcata. Exceptie fac cazurile de cumul dj prezentate si care deriva din scopurile raspunderii. g) principiul unamismului raspunderii- sanctiunea aplicata si constringerea exercitata au un rol reeducativ si de reintegrare sociala, fara aprovoca suferinte inutile celui sanctionat si a umili demnitatea si personalitatea. H) principiul perseverentei prin raspundere- sanctiunea are rolul de a preveni atit pe cel vinovat, cit sip e altii in savirsirea pe viitor a altor fapte de acelasi gen.

105. Functiile raspunderii juridice. Functiile raspunderii juridice sunt directiile de baza ale influentei raspunderii juridice asupra relatiilor sociale, conduitei oamenuilor, morale, constiintei juridice, uclturii in care se dezvaluie esenta raspunderii, destinatia ei
42

sociala si prin care sunt atinse scopurile raspunderii juridice.Raspunderea juridical realizeaza urmatoarele functii: functia de reprimare- este orientate spre incetarea sau modificarea relatiilor sociale, raporturilor juridice existente si stabilirea unei legaturi juridice concrete intre subiectele de drept necesare pentru realizarea raspunderii juridice. Mijloacele de realizare a functiei de reprimare sunt: condamnarea; reducerea sferei patrimoniale; privarea de drepturi subiactive, privarea cu character personal.Odata cu functia de reprimare se realizeaza si functia reparatorie-obiectul careia sunt relatiile sociale inculcate. Orce fapta ilicita, incalca relatiile sociale si cauzeaza daune diverselor elemente proprii. Obiectul de actiune al functiei reparatorii il formeaza si comportamentul subiectului. Actionind concomitant cu functia de reprimare, functia reparatorie convinge vinovatul spre o conduit licita, compenseaza pierderile statului, ale partii vatamate. Functia de reglementare a raspunderii juridice- functia de reprimare si reparatorie nu poate aparea daca nu este incalcata functia de reglementare a raspunderii juridice. Existent acestei functii serveste drept premise in aparitia altor functii ale raspunderii juridice.aceasta functie reglementeaza reactia statului la fapta ilicita comisa. Functia preventive-actioneaza asupra vointei si constiintei subiectelor cu insusiri psihologico-morale modificate asupra acelor personae care anterior au savirsit fapte ilicite sau asupra persoanelor care sunt predispose sa savirseasca fapte ilicite. Functia educativa- este orientate nu doar spre lumea interioara a infractorilor, ci si tuturor subiectelor cu capacitate dilictuala.

106. Temeiurile si conditiile raspunderii juridice. Conditiile raspunderii juridice reprezinta cumulul de factori esentiali ce necesita a fi reunite atit sub aspectul faptei ilicite, cit si a autorului ei in vederea creerii cadrului necesar obligarii celui vinovat la suportarea consecintelor conduitei sale.pentru angajarea raspunderii juridice trebuie sa existe citeva conditii: 1- fapta ilicita- temeiul raspunderii juridice il constituie savirsirea unei anumite fapte, rezultind dintr-o conduit neconforma cu legea. Modalitatile faptei ilicite sunt actiunile si inactiunile, formele conduitei ilicite sunt: contraventiile, infractiunile, abaterile disciplinare, fapte ilicite sau delicate civile.2- rezultatul faptei ilicitereprezinta efectul sau consecinta care decurge din savirsirea ei sau din conduit avuta.in functie de felul si natura faptei produse, acestea pot fi material si nemateriale.3-raportul sau legatura cauzala dintre fapta si rezultatul daunator- pentru existenta incalcarii ordinii de drept , legea stabileste ca pe linga savirsirea actiunii sau inactiunii, si producerea consecintelor ilicite, pentru declansarea raspunderii juridice organul de aplicare a dreptului ii revine intodeauna si sarcina dovedirii existentei sau inexistentei raportului de cauzalitate , adica a legaturii dintre faptul savirsit si rezultatul produs. 4 subiectul raspunderii juridice- este persoana fata de care se exercita constringerea de stat prin aplicarea de sanctiuni juridice. Subiecte sunt atit pers fizice cit si juridice.o prima conditie a subiectului este capacitatea de raspundere; 2- capacitatea de a actiona ca fiinta libera. 5vinovatia atitudinea psihica a unei personae fata de fapta ilicita comisa precum si fata de consecintele acestei fapte.formele vinovatiei sunt intentia si culpa. 6- cauzele care inlatura raspunderea juridica- legitima aparare; constringerea fizica si morala; forta majora si cazul fortuity; iresponsabilitatea; eroarea de fapt; betia involuntara(romani); exercitarea unui drept sau a unei obligatii legale; abuzul de drept.

107. Formele raspunderii juridice. Raspunderea penala: Reprezinta raportul juridic penal care ia nastere in urma savarsirii infractiunii. Subiectele raportului juridic penal sunt statul, pe de o parte, ca reprezentant al societatii cu competenta de a trage la raspundere infractorul, de a- aplica sanctiunea prevazuta in legea penala si de a-l constrange sa o execute, si e de alta parte, infractorul, chemat sa raspunda pentru savarsirea infractiunii si obligate sa se supuna sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept pe care a incalcat-o. Prin formele si implicatiile sale, pedeapsa penala este cea mai grava dintre toate sanctiunile juridice. b. Raspunderea civila: este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligate in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudicial cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare. Raspunderea civila intervine in material civil si cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si
43

raspunderea civila contractuala. c. Raspunderea contraventionala (sau administrativa) fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea. d. Raspunderea disciplinara este o institutie specifica dreptului muncii si consta in sanctionarea faptelor prin care o persoana incadrata in munca incalca obligatiile asumate prin contractul de munca. Aceste fapte sunt denumite "abateri disciplinare" si pot fi savarsite decat de cei care au calitate de salariat si in aceasta calitate incalca o indatorire de serviciu. In cazul savarsirii de abateri disciplinare, sanctiunili disciplinare ce pot fi aplicate sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului sau indemnizatiei de conducere, retrogradarea, desfacerea contractului de munca.

108. Conceptual nihilismului juridic. Acesta a aprut n baza negativismului general, cnd multe s-au reevaluat, reconsiderat, judecat i respins. n general, nihilismul (lat. nihil nimic) exprim atitudinea negativ a subiectului (grup, clas, ptur) fa de anumite valori, norme, viziuni, idealuri. ntr-o asemenea conjunctur s-a dezvoltat i nihilismul fa de drept, legi i ordini normative. Fiind orientat spre distrugerea a tot ce a existat anterior, nihilismul juridic a influenat negativ i asupra dezvoltrii culturii juridice, realizrii normelor constituionale. n viziunea autorului N.I. Matuzov14, astzi, nihilismul juridic se manifest n urmtoarele forme: a) nclcarea direct i intenionat a legilor i a actelor normative n vigoare; b) nerespectarea i neexecutarea n mas a dispoziiilor juridice; c) contradiciile dintre legi, elaborarea legilor paralele, ce adesea se contrazic; d) substituirea legalitii cu oportunitatea politic, ideologic sau pragmatic; e) confruntarea dintre structurile reprezentative i executive de la toate nivelurile; f) nclcarea drepturilor i libertilor omului i ceteanului etc. Potrivit aceluiai autor15, nihilismul juridic contemporan se caracterizeaz prin aa trsturi i particulariti ca: 1) accentuarea caracterului demonstrativ, agresiv i necontrolabil; 2) globalitatea, stabilitatea, rspndirea pe larg nu numai printre ceteni, grupuri profesionale, clase, pturi sociale, dar i printre structurile de stat legislative, executive etc.; 3) multitudinea formelor de manifestare: de la criminale la legitime, de la cele din vrful ierarhiei la cele cotidiene; 4) contopirea cu nihilismul politic, spiritual, moral, tiinific, economic, religios care constituie n totalitatea lor un proces destructiv. 109. Conceptual idealismului juridic. idealismul juridic, care devine n esen opusul nihilismului juridic i presupune supraaprecierea i idealizarea dreptului. 110. Conceptual si cauzele aparitiei coliziilor in drept. Una din cele mai rspndite categorii de defecte juridice snt coliziunile juridice.Termenul coliziune provine de la latinescul collisio, care semnific ciocnire de fore, tendine i interese contrare n domeniul relaiilor sociale. Conflict, ceart, disput Coliziunile juridice reprezint obiect de studiu al teoriei generale a dreptului. Prezena lor n sistemul dreptului este recunoscut de majoritatea cercettorilor. ns datorit caracterului complex i al naturii juridice a acestui fenomen, evident c nc nu s-a formulat o opinie unitar referitoare la definirea conceptului de coliziune juridic. Cauzele subiective de apariie a coliziunilordintre normele juridice sunt: delimitarea confuz a competenelor legislative ale autoritilor publice; imprecizia mprejurrilor i a procedurii de delegare a dreptului de exercitare a activitii normative; insuficiena de informaie referitoare la activitatea normativ; particularitile de intrare n vigoare a actelor normative; lipsa de sistematizare i planificare n activitatea normativ; organizarea ineficient a activitii de elaborare a dreptului n procesul de pregtire i adoptare a actelor normativ-juridice; incompetena profesional a funcionarilor autoritilor publice ce desfoar activitate normativ.
44

111. Formele coliziilor juridice. Referindu-se la coliziuni, autorii Gh. Avornic i N. Matuzov evideniaz urmtoarele categorii de coliziuni juridice : - coliziuni ntre acte normative sau norme juridice; - coliziuni ale procesului de elaborare a dreptului (dublarea sau repetarea reglementrilor juridice, adoptarea reglementrilor contradictorii etc.); - coliziuni ale procesului de aplicare a dreptului (divergene sau contradicii n aplicarea unora i acelorai prevederi; neconcordane n activitatea organelor de aplicare a dreptului etc.); - coliziuni ntre competenele autoritilor publice, funcionarilor publici i a altor instituii ale puterii de stat. Astfel, observm c n teoria dreptului s-a format o opinie majoritar conform creia coliziunile normelor juridice reprezint o varietate a defectelor juridice ale sistemului de drept i sistemului legislativ. n literatura juridic s-au constituit cteva criterii de clasificare a coliziunilor juridice. Analiznd aceste criterii putem stabili care dintre ele snt proprii i coliziunilor instituiei rspunderii juridice. Aadar, tradiional, coliziunile normelor juridice se clasific n funcie de urmtoarele criterii : a) sistemul dreptului i sistemul legislativ; b) trsturile caracteristice normelor juridice; c) fora juridic a normelor ce formeaz coliziuni; d) gradul de interaciune dintre normele juridice; e) esena naturii juridice a coliziunilor. a) n funcie de sistemul dreptului i sistemul legislativ, coliziunile juridice se mpart n coliziuni interramurale i coliziuni ramurale. Coliziunile juridice interramurale reprezint contradiciile sau divergenele dintre normele juridice care fac parte din diferite ramuri de drept, dar care reglementeaz unele i aceleai relaii sociale sau relaii sociale omogene. Spre deosebire de coliziunile juridice interramurale, coliziunile juridice ramurale se caracterizeaz prin faptul c normele care reglementeaz diferit sau contradictoriu unele i aceleai relaii sociale sau relaii sociale omogene fac parte din aceeai ramur de drept. b) Urmtorul criteriu de clasificare a coliziunilor juridice l constituie trsturile i particularitile normelor juridice care intr n coliziune. n funcie de acest criteriu putem evidenia: coliziuni juridice temporale; coliziuni juridice spaiale; coliziuni juridice ierarhice; coliziuni juridice dintre norme cu diferite grade de generalitate etc. c) n procesul formulrii definiiei coliziunilor juridice, am menionat c normele care colizioneaz se caracterizeaz prin grade diferite de interaciune, de la paralelisme pn la contradicii. Astfel, n doctrina dreptului coliziunile juridice se mai clasific i n funcie de modul de interaciune dintre normele juridice coliziuni contradicii, cnd una i aceeai relaie social este reglementat de dou sau mai multe norme juridice opuse dup sens; coliziuni divergene, cnd normele juridice, n esen, conin aceleai prevederi, dar, totodat, conin unele deosebiri referitoare la reglementarea relaiilor sociale omogene; coliziuni ce apar n urma impactului pozitiv [144, p.24] al normelor juridice. Interaciunea dintre aceste norme este caracterizat de existena unei coincidene absolute dintre dou sau mai multe norme juridice. Asemenea situaii n tiina dreptului se mai numesc paralelisme. 112.Modalitati de solutionare a coliziilor juridice. mecanismul de soluionare a coliziunilor juridice este alctuit din urmtoarele elemente: metode i mijloace de prevenire a coliziunilor juridice; metode i mijloace de eliminare a coliziunilor juridice; metode i mijloace de depire a coliziunilor juridice. Pn la apariia coliziunilor juridice n legislaie trebuie utilizate toate metodele i mijloacele pentru prevenirea lor, iar n situaia n care acestea au aprut, ele trebuie soluionate n funcie de caracterul lor, prin urmtoarele metode: eliminarea coliziunilor juridice existente n legislaie; depirea coliziunilor juridice existente n legislaie. Influena negativ a cauzelor obiective de apariie a coliziunilor juridice asupra sistemului de drept poate fi diminuat prin intermediul urmtoarelor modaliti:
45

1.1. Reglementarea strict a competenelor autoritilor care particip la activitatea normativ. Aceasta ar permite crearea unui echilibru ntre competenele normative ale diferitelor categorii de autoriti publice i prevenirea ndeosebi a coliziunilor ierarhice dintre normele juridice, deoarece autoritile publice fiind n relaii de subordonare unele fa de altele, respectiv, i actele normative adoptate de ele trebuie s se subordoneze. 1.2. Sistematizarea actelor normative n vigoare, inclusiv a tratatelor international ratificate de ctre Republica Moldova. Sistematizarea actelor normative privete o anumit aezare a actelor normative n vigoare, folosind criterii obiective i subiective . Eaeste o activitate juridic important determinat de nevoia de a pune n ordine volumul mare de acte normative n vigoare dintr-un stat cu scopul de a eficientiza activitatea de realizare i aplicare a dreptului. 1.3. Perfecionarea procesului de aplicare a dreptului ca mijloc de ridicare a nivelului culturii juridice n societate. Orientarea ateniei spre aceast problem este determinat de faptul c orice conflict, inclusiv cel fals sau denaturat, este nsoit de elaborarea i emiterea unui act de aplicare a dreptului, iar n cazul n care exist coliziuni ntre normele juridice perceperea situaiei juridice de ctre populaie este denaturat. 1.4. Legiferarea activitii lobbyste care se exercit asupra tuturor organelor de stat de toate nivelurile. n Regatul Unit al Mrii Britanii i Irlandei de Nord, de exemplu, deputaii exercit oficial activitatea de lobby. Considerm c exercitarea deschis a lobbysmului n etapa actual n Republica Moldova ar fi un pas nainte spre prevenirea corupiei legislative i democratizarea societii. 1.5. Cercetarea problemelor lingvistice existente n legislaie i elaborarea unor ndrumare metodologice de redactare a actelor normativ-juridice. 113.Scoala dreptului natural: de la trimf prin eclipsa la renastere. 114.Scoala istorica a dreptului. 115.Scoala sociologica sau pozitivista a dreptului. 116.Progmatismul juridic. 117.Teoria normativista a dreptului. 118.Realismul juridic American. reactie impotriva conceptualismului, pozitivismului juridic. Isi propune sa aplice indrept o metoda experimentala. Isi propune sa studieze dreptul in actiune, factorii sociali care creaza dreptul si rezultatele socialeale actiunii dreptului. Fara a fi ignorat rolul normelor in definirea dreptului, se pune accentul pe conduita reala a celor care aplica legea si pe folosiirea instrumentelor empirice in vederea cresterii preciziei prognozei privind viitoarele decizii judecatoresti. John Chipman Gray K.N. Lewellyn (1930):Ceea ce fac oficiantii dreptului in legatura cu litigiile este dreptul insusi. Jerome Frank promotor al scepticismului juridic :dreptul, asa cum il avem, este nedefint, supus unor schimbari incalculabile. Promoveaza rolul discretionar al instantelor, judecatorilor

46