Definirea suicidului Exist numeroase forme de nelegere i definire pentru suicid.

. Personal am preferat urmtoarea definie pe care o consider ca fiind mai cuprinztoare: sinuciderea este actul de conduit intenional, voluntar-deliberat, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) i de o motivaie endogen (psihologic sau psihopatologic), specifice pentru fiecare individ n parte, cu rezonan ideo-afectiv asupra personalitii sale, declannd pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale fa de sine i fa de lume i avnd ca finalitate ntreruperea desfurrii fireti a cursului vieii biologice printr-un proces de traumatizare al propriului corp (C.Enchescu). Aceast definiie a suicidului permite s fie acceptate, n mod egal, att o etiologie pur patologic a acestuia, precum i o atitudine motivat de interesele morale ale persoanei respective, absolut nepatologic. n cazul suicidului, ntreruperea cursului vieii, nu trebuie privit automat ca un fapt clinico-psihiatric, ca expresie a unei boli sau cel puin a unei tulburri psihice. Ea nu este numai anularea instinctului de conservare, ci concomitent, i dorina simbolic de a iei, prin moarte, considerat ca gest suicidar dintr-o existen considerat inacceptabil pentru individ. O existen pe care acesta o percepe ca pe o constrngere i pe care o refuz. n acest caz gestul suicidar are semnificaia simbolic a unei ncercri de trecere ntr-un alt registru al existenei, depind astfel o situaie-limit impus. Studiile efectuate (C.Enchescu, E.Durkheim, D.Lester .a.) au pus n eviden faptul c numai 15 20% din totalul cazurilor care comit acte suicidare, au o cauz absolut patologic, pe cnd la restul de 80 85% din cazuri nu se poate pune n eviden nici un fel de cauz patologic, ci conflicte psihologice, morale, sociale, probleme de contiin, decizii raportate la propria sa via etc. Consideratii generale Agresivitatea se naste din ciocnirea dintre impulsul agresor, latent sau manifest, din interiorul nostru si o actiune de provocare din exterior . Aproape intotdeauna, forta interna a agresivitatii este exagerbata si se transforma intr-un act comportamental violent, avand drept scop cheltuirea, descarcarea si deci scaderea tensiunii . Dar nu totdeauna acest proces are loc in urma unei provocari din exterior si atunci forta agesiva acumulata se directioneaza catre persoana care a produs-o, fenomen care poarta numele de autoagresivitate . Existenta autoagresivitatii in fiinta umana se bazeaza pe impulsiunea mortii, impulsiunea autodistructiva . Jocul dintre impulsiunea pacerii, a vietii si impulsiunea mortii garanteaza un echilibru dinamic al sistemului personalitatii . Uneori insa jocul se perturba si impulsiunea de autodistrugere devine foarte puternica, rupand si echilibrul vital . Autoagresivitatea cunoaste o gama variata de comportamente, care merg de la autoironie pana la sinucidere . Autoacuzarea, este un act de autoinculpare, de invinuire, de acuzare, in final de autoculpabilizare, prin formularea unor acuzatii foarte grave, in special din sfera morala . Autoacuzarea cunoaste forme si intensitati diferite ; exista o autoacuzare in limite normale . Autoacuzarea este un fenomen psihopatologic complex din punct de vedere psihodinamic, dar si din punct de vedere al consecintelor pe care le implica, in primul rand pentru subiect . Autoculpabilizarea este fenomenul prin care persoana isi insuseste vina si consecintele faptelor altei persoane, cu scopul apararii acesteia .Acest fenomen implica o alterare a mecanismelor de aparare, deci o disfunctie a constiintei . Uneori, acest fenomen poate merge pana la sacrificiu eroic, altruismul capatand forme exacerbate .

Nu rareori, autoacuzarea este urmata de autodenuntare sau de eliberarea de sub povara apasatoare a faptelor criminale prin autoliza . Autopunitia (autopedepsirea) este comportamentul voluntar de sanctionare/pedepsire a propriei persoane, prin diferite mijloace : nesatisfacerea unor trebuinte prin refuz sau claustrare, renuntarea la destindere, compensatii, automutilarea si in ultima instanta suicidul, ca urmare a unor greseli reale sau imaginare . Automutilarea este o forma brutala,si consta in mutilarea voluntara sau inconstienta a propriei persoane . Poate fi aplicata oricarui segment al corpului, cel mai frecvent organelor genitale, si cel mai rar globilor oculari . Automutilarea, are legatura cu ceea ce se numeste indiferenta congenitala la durere. Este vorba de subiectii fara dezoedini psihice aparente care, desi sunt capabili sa simta si sa localizeze intepatura unui spin, au o toleranta anormala la stimulii durerosi . Acest act de autoagresivitate are insa o evolutie care incepe in copilarie . Privita ca o manifestare comportamentala evolutiva, automutilarea a fost clasificata in comportamente autoagresive primitive si comportamente automutilatoare structurate si orientate catre un scop . In cadrul comportamentului automutilator primitiv, sunt cuprinse urmatoarele forme : muscarea, sgarierea, ciupirea, scarpinarea pana la sange, lovirea cu capul de lucruri tari, palmuirea, aruncarea pe pamant,etc. Aceste acte sunt frecvente pana la 2 ani, dupa care la copilul normal incep sa dispara, manifestandu-se cu regularitate numai la copiii cu anumite tulburari psihice . Autoagresivitatea persistenta sau cu aparitie tardiva este caracteristica copiilor frustrati de grija si afectiunea materna, apare la copiii institutionalizati, la copiii cu deficiente mintale sau cu dezordini de tip psihic . La aceste categorii de copiii, comportamentul automutilator capata aspecte spectaculoase; aceste manifestari sunt mai mult sau mai putin permanente, dar survin de obicei in timpul unui acces, ca o furie autodistructiva . Subiectul prezinta o oarecare pasivitate si indiferenta la actele sale mutilatorii, in ciuda panicii pe care o raspandeste in jur . Actul sinucigas S.Freud afirma ca pe schema de cunoastere abisala, eul nu poate sa se suprime, sa se omoare pe sine, ci numai sa dirijeze contra lui o ostilitate . La baza sinuciderii se afla aceleasi impulsiuni agresive ale omului . Cercetarile de psihologie si psihiatrie conchid ca cel care se sinucide o face din cauza cuiva, sau a ceva, cu care nu a putut sa comunice si acest fapt a blocat in mod tragic fluxul esential . Cand exprimarea acestui conflict esential se face in exterior, avem de-a face cu crima (omuciderea). Cand exprimarea se face in interior, are loc suprimarea eului (sinuciderea). Ambele acte, omuciderea si sinuciderea, au ca element comun - agresivitatea . Cauzele, pentru ambele acte, sunt multiple si de cele mai multe ori comune . Cele care sunt cele mai constante, sunt factorii de structura a personalitatii si cei de structura si dinamica a societatii . In ceea ce priveste structura persoanei si a personalitatii, toate statisticile demonstreaza ca frecventa sinuciderii cunoaste o curba ascendenta de la varsta de 14-15 ani pana la varsta de 65 ani, cu doua cresteri foarte accentuate, la adolescenta si la varsta a treia . Adolescenta este epoca cea mai tulbure, in care fortele impulsionale se confrunta cu exigentele valorilor morale . Acest fenomen este dominat de legea vulnerabilitatii determinata de varsta biologica . Aceasta lege a vulnerabilitatii este dovedita si prin raportul dintre numarul sinuciderilor la adolescenta si la varsta a treia, raport care este de 3/9 . Desi raportul ramane constant, in ultimele doua decenii se observa o crestere a procentelor de sinucideri la tineri . De ce fenomenul sinuciderii este intalnit la varsta a treia intr-un procent mai ridicat decat la alte grupe de varsta ? Fenomenele biopsihosociale apartinand imbaranirii, produc o serie de modificari psihopatologice in personalitatea batranilor care, de multe ori, declanseaza impulsul de autoagresivitate sub diferite forme, printre care si sinuciderea . In epoca moderna, situatia

batranilor, din punct de vedere economic, relational, asistenta sociala etc., este foarte primejduita, mai ales in tarile lumii a treia si in tarile slab dezvoltate . Lipsurile materiale, extrapolarea, sentimentul abandonului total, lipsa de asistenta si protectie sociala, sunt factori care fac sa creasca numarul sinuciderilor la batrani . La aceste cauze se adauga lipsa de protectie sociala a batranilor, singuratatea, vaduvia, traumatismele psihoafective etc. In ceea ce priveste actul sinucigas si raportul intre sexe, acesta este de 7/4 (b/f) . Cum se explica acest raport in favoarea sexului masculin ? - agresivitatea masculina, prin mecanisme neuroendocrine, si prin comportamentele invatate, bazate pe forta si atac, este mai accentuata si manifesta inca de la varsta copilariei . Este demonstrat ca secretia de testosteron, hormon specific masculin, reprezinta motorul agresivitatii . Dintre activitatile autoagresive, cu caracter distructiv, sinuciderea la adolescenti se caracterizeaza printr-o conduita al carei deznodamant antreneaza sau nu moartea si a carei explicatie psihodinamica nu depinde de reusita sau nereusita, ci de personalitatea subiectului care comite acest act . Dintre comportamentele distructive ale tinerilor, suicidul este cel mai tragic deoarece las n urm nu numai promisiunile nerealizate ale unei tinereti dar si sentimente de vinovtie si tristete ale familiei persoanei decedate. Se constat c numrul sinuciderilor la tineri a crescut n lumea ntreag mai mult dect la alte grupe de vrst. Suicidul este insuficient certificat din cauza prejudectiilor pe care le suscit (antreneaz uneori condamnri religioase si chiar penale) si, de asemenea, pentru c n caz de dubiu decesul este atribuit unui accident mai degrab dect unei cauze intentionale. Frecventa sinuciderilor la varsta adolescentei in societatea actuala constituie un semnal al disperarii . Din statisticile europene, in special cele din Franta, rezulta ca sinuciderile adolescentilor intre 15 si 19 ani ocupa locul al doilea in cadrul mortalitatii, cu exceptia celei cauzate de boli, sau accidente intamplatoare, si reprezinta 67 % din cazurile autoagresivitatii copiilor si adolescentilor . Din punctul de vedere al apartenentei la sexul biologic, baietii sinucigasi reprezinta un procent mai mare decat fetele, la care deobicei predomina parasuicidul . Si mediul cultural are o importanta speciala in acest domeniu . S-a constatat ca populatia alba cunoaste o rata mai mare de sinucideri decat populatia neagra . In populatia urbana frecventa este mai mare decat in populatia rurala , iar daca tinem cont de pregatirea profesionala, cu cat gradul de pregatire este mai ridicat, cu atat creste riscul de expunere . Din punct de vedere al mediului familial se acorda o importanta deosebita perturbarilor de organizare si de structura a relatiilor intrafamiliale . Astfel, pe primul loc se situeaza sinuciderile adolescentilor in urma decesului ambilor parinti (25 %); pe ultimul loc sunt sinuciderile in urma abandonului caminului de unul sau de amandoi parintii (3%) . Se estimeaz c raportul dintre tentative si suicid reusit la adolescenti este de 40:1 n multe din trile industrializate. Caracteristici clinice ale comportamentului suicidar la copil si adolescent Adolescentul cu comportament suicidar are o modificare a perceptiei conflictelor sau a pierderii, are propria lui filosofie despre viata si moarte, pe care si-o exprima in relatiile din familie sau cu cei de-o varsta. Un anumit subgrup de adolescenti apeleaza la acest gest dupa un conflict mai important cu familia, cu legea sau la scoala . Anticiparea pedepsei sau umilintei precipita gestul suicidar. Date din literatura releva deasemenea, exacerbarea comportamentului suicidar printre adolescenti dupa mediatizarea unor evenimente similare. Profilul psihologic al acestor adolescenti arata faptul ca 50% dintre sinuciderile complete au fost precedate de verbalizarea intentiei(scrisori,cuvinte de amenintare); de aceea toate semnele care pot anticipa un astfel de gest trebuie luate in serios si luate ca un semnal de alarma .

Riscul de suicid creste atunci cand : - adolescentul are acces la arme, la substante toxice cu efect letal; - cand adolescentul premediteaza, cand planul include precautii deosebite (de a nu fi surprins si impiedicat sa duca la bun sfarsit gestul); - scenariul include legaminte si juraminte cu prietenii care obliga la respectarea unor coduri ; - supravegherea si suportul familiei lipseste . Majoritatea autorilor sunt de acord ca adolescentul cu gesturi suicidare a fost obligat sa traiasca intr-un mediu psihosocial neadecvat, nesuportiv, uneori chiar abuziv,iar acest comportament este considerat ca fiind solutia salvatoare. Comportamentul suicidar la copii si adolescenti are cateva particularitati etiologice, pe care le mentionam separat : - caracteristicile parentale - de obicei acesti copii provin din parinti cu boli psihice sau tulburari de personalitate, cu dificultati materiale; - maniera educationala - este inadecvata, inconsecventa sau aplicata rigid; - paternul de comunicare in familie este sarac in emotii si informatii . Parintii nu sesizeaza trairile adolescentului, nu pot intui nevoile acestuia iar, uneori, sunt chiar nepasatori in fata ideilor suicidare ale adolescentului ; - izolarea sociala a copilului - in anumite situatii copilul se afla departe de casa sau este izolat de prieteni sau restul familiei, care ar putea sa ofere suport ; - studiul statusului mintal al copilului sau adolescentului cu gesturi suicidare arata o rata mare de tulburari afective si antecedente de comportament deviant ( acte antisociale, uz de droguri) ; - boli somatice - pacientii cu boli somatice sunt predispusi la gesturi suicidare, la fel si adolescentii cu boli maligne; - contactul cu alti sinucigasi - exista o componenta de tip contagios in actul suicidar . De obicei exista in jurul celui ce face acest gest si altii care au incercat . Paradoxal, programele radio-tv, in loc sa reduca, cresc rata suicidului in populatia infantila . Cauzele comportamentului suicidal Factori precipitanti Tranzitia ctre vrsta adult este adesea dificil att pentru tineri deoarece implic renuntarea la sentimentul de dependent din copilrie si sperante noi, ct si pentru anturaj care se asteapt la un comportament mai adult pe planul relatiilor sociale si al relatiilor sexuale. Presiunea datorat emigrrii ctre oras, izolarea, concurenta intens la scoal si somajul provoac stress. Pentru anumiti tineri, exigentele devin coplesitoare si perspectiva unui sprijin afectiv pare fr sperante. Cnd tinerii nu si pot satisface sperantele, amorul propriu sufer si poate aprea o faz de depresie, uneori mascat. Contextul social al vietii tnrului are de asemenea important; dezorganizarea relatiilor familiale este una din cauzele frecvente de comportament suicidar. La fete o cauz ar fi sarcina sau frica unei sarcini, rezultat n afara cstoriei. Factori predispozanti Nu exista o ereditate suicidara propriu-zisa, ci numai un procentaj ridicat de tare predispozante la sinucidere, sau trasaturi psihopatologice generale. Mediul psihosocial in care adolescentul se dezvolta are mare influenta in concretizarea adoptarii unui astfel de comportament, dar este foarte adevarat ca prezenta singulara a acestor tulburari structurale si relationale, nu conduc la suicid,avand o mare influenta, modalitatea in care adolescentul receptioneaza si integreaza aceste influente . Suicidul poate fi asociat cu dependenta de drog si alcool, precum si cu o instabilitate mental. Uneori el este simptomul unei tulburri mentale grave cu tendinte paranoice sau schizofrenice. O personalitate neadaptat sau depresiv cu afectiuni somatice poate precipita o tentativ de suicid la un tnr. Totusi, pentru majoritatea tinerilor care se

sinucid nu se poate diagnostica nici o tulburare mintal, rolul principal fiind jucat de factori de ordin individual si social. Sructura personalitatii si dinamica comportamentului suicidar Actul suicidar are mai multe scenarii. Uneori, suicidul se prezinta ca rezultat al unui scurtcircuit, cu componente impulsive, fara ca subiectul sa fi putut sa decida asupra lor constient, executand actiunea in timpul unei mai mari sau mai mici obnubilari de constiinta; alteori, este rezultatul unei framantari mai mult sau mai putin indelungate al unei premeditari anterioare, sau al unui act mai mult sau mai putin gandit; deasemenea poate fi urmarea unei fantasme, in care actul sinucigas a fost de multe ori executat imaginar, in functie de consecintele sale asupra propriei persoane (narcisism, autopunitiune, dorinta de a deveni erou, pentru a fi iubit, dorinta de a pedepsi pe cineva, de a se razbuna etc.). Ca rezultat al unor cercetari indelungate H.Ey a stabilit o tipologie in raport cu structura personalitatii suicidarului : sinuciderea emotiv-impulsiva, care raspunde unei modalitati reactivepsihoorganice a adolescentului, emotivitatea acestuia fiind foarte vie si exploziva, fara posibilitatea unui control, aunei frane. Este vorba de o acumulare de traumatisme afective pe o durata indelungata, sugerata si intensificata de o amintire cu caracter sugestiv; forma imaginara, in care adolescentul imita un act exterior, recreandu-l imaginativ, pentru nevoile sale interioare, si neavand nimic de-a face cu realitatea obiectiva ; sinucidera pasionala, actul fiind rezultatul unei pasiuni, uneori al geloziei; sinuciderea simulata, utilizata ca santaj. In perspectiva psihopatologiei, exista trei tipuri de suicid: - suicidul impulsiv, datorat lipsei factorilor inhibitori, a incapacitatii de a suporta frustratiile si de a-si reprezenta consecintele actului; - suicidul nevrotic, este accidentul unei nevroze organizata in timp; - suicidul, consecinta a unei dezordini psihotice, urmarind o razbunare impotriva anturajului sau a unei persoane . In ceea ce priveste problema recidivei, aceasta cunoaste o frecventa medie. Cauzele cazurilor de recidivare sunt singuratatea si antecedentele psihiatrice. Incadrata in autoagresivitate, sinuciderea este o forma ambivalenta de autopedepsire si heteropedepsire, in sensul ca adolescentul, prin acest act, isi pedepseste parintii, stiind ca astfel ii distruge din punct de vedere sufletesc si in acelasi timp, se pedepseste pe sine pentru fapte de multe ori imaginare. Adler a emis ideea ca sinuciderea la adolescent este o forma de hipercompensare fata de sentimentul de inferioritate. Adolescentul decurge la sinucidere pentru a demonstra lumii importanta si valoarea lui si pentru a arata anturajului cat pierde prin disparitia sa. O alta latura psihologica specifica personalitatii adolescentului suicidar este constituita de carenta afectiva, existenta in copilarie si adolescenta, de redirectionarea agresivitatii asupra siesi si de fenomenul de identificare cu o persoana moarta, reala sau imaginara. Pe baza caracteristicilor personalitatii adolescentului suicidar, se pot distinge doua tipuri de sinucidere : sinuciderea ca forma de mediere ; sinuciderea ca forma de autodistrugere . Sinuciderea adolescentului este un strigat, un avertisment tragic la lipsa aproape totala de cunoastere si intelegere a epocii pe care o traversam . A.Malraux spunea ca nu ne sinucidem, decat ca sa putem exista. Msuri de prevenire si combatere

Din cauza faptului c dasclii petrec mult timp cu tinerii, ei sunt n msur s-i identifice pe cei care sufer de tensiuni psihice si s ntind mna celor care ncearc s se sinucid. Recunoscndu-se acest potential, exist programe care ajut profesorii s nteleag cauzele suicidului, s disting semnele de alarm si s fac fat problemelor. Se vor identifica cauzele si se va face psihoterapie la cei cu tentativ .