SERVICIILE IN SECOLUL al XX-lea -ROMANIA-

In secolul al XX-lea sectorul tertiar era in plina expansiune,atat la nivelul fiecarei economii nationale cat si la nivelul economiei mondiale. Serviciile au devenit tot mai importante ,atat prin valoare lor economica, cat si prin aportul pe care il aduc la desfasurarea proceselor de productie ale diferitelor economii nationale. Avand in vedere aceste aspecte putem spune ca rolul serviciilor a crescut nu numai in cadrul sectoarelor economice ale diferitelor state dar si in economia mondiala in ansamblul sau ,mai ales prin tendintele si mutatiile din structura comertului mondial. Progresul tehnologic caracteristic acelei perioade si-a pus in mod direct amprenta asupra productiei si comertului cu servicii ,inclusiv asupra proiectelor de dezvoltare ,asa incat strategiile dezvoltarii au fost reevaluate in functie de importanta contributiei tertiarului pe plan national si international.Gama aprecierilor,rezultat al acestor evolutii cu privire la rolul serviciilor in economia contemporana ,o constituie faptul ca serviciile dupa unii autori ar indeplini rolul de accelerator pentru ansamblul activitatilor moderne si totodata un rol de catalizator pentru tranzactiile comerciale internationale , sau ca acestea ar reprezenta marea speranta a secolului al XX-lea conform afirmatiilor lui Jean Fourestie.Pentru alti autori insa, cresterea exploziva a sectorului serviciilor ar constitui una din cauzele incetinirii cresterii economice contemporane. Rolul serviciilor este extrem de important pentru procesul de crestere si dezvoltare economica , evidentiat de aportul acestuia la P.I.B. Evidenta sectoriala a economiei mondiale
Sector Ani Agricultur a Industrie Servicii Economie mondiala 1970 7,2 29,3 63,6 1979 6,9 29,6 64,8 Tari dezvoltate 1970 4,3 30,0 63,6 1979 4,0 29,0 67,0 Tari in curs de dezvoltare 1970 1979 27,0 17,3 24,8 50,2 32,0 51,0

Din acest tabel rezulta faptul ca serviciile in secolul al XX-lea contribuiau cu 67% la formarea P.I.B. in tarile dezvoltate si cu 51% in tarile in curs de dezvoltare situand sectorul tertiar in primul loc. Ramura comertului si a finantelor este cea mai importanta din cadrul serviciilor. Daca in tarile dezvoltate cu economie de piata locul sau a ramas in genere acelasi ca in anii 1970 ,reperezentand 38-39% din totalul serviciilor ,ea a sporit insa in tarile in curs de dezvoltare de la 38,8% la 42,5%. Ponderea ramurii altor servicii a crescut in tarile dezvoltate cu economie de piata de la 22,9% in 1970 la 24,3% in 1980 ,in schimb in tarile in curs de dezvoltare ea a scazut in aceeasi perioada de la 22,9% la 16,8%. Referindu-ne la serviciile din transporturi si telecomunicatii observam ca acestea nu variaza deloc de la un grup de tari la altul,inregistrand o usoara tendinta de regres. In acea perioada datele generate cu privire la productia de servicii a tarilor socialiste nu erau direct comparabile cu celelalte informatii de aceea urmeaza tabelul:
Denumire a tarii R.P.B. R.P.U R.P.P. R.D.G. R.S.R. R.S.C. U.R.S.S. Agricultura 1970 1979 22,6 19,4 17,8 13,2 17,3 15,7 13,2 9,7 18,5 14,8 11,3 7,4 21,8 16,2 Industrie 1970 1979 49,1 43,8 54,6 59,0 58,0 61,3 51,2 Servicii 1970 1979 28,3 38,4 28,2 30,3 23,5 27,4 27,0

55,0 47,9 52,9 62,1 58,5 64,0 51,6

25,6 38,9 31,4 29,8 26,7 28,6 32,2

Sursa: Statisceaskii Ejegodnik, Moskva,1981

Importanta relativa a industriei si constructilor s-a modificat sensibil, iar daca in 1960 ele au jucat un rol mai important in economia nationala decat serviciile ,spre mijlocul anilor 1970 expansiunea sectorului de srevicii detroneaza agricultura de pe locul 3. In 1982 serviciile materiale au trecut pe locul 2 in activitatea economica si ponderea a crescut pentru Romania de la 15,28% la 24,6%. Intre 1960 si 1984 in toate tarile socialiste member ale C.A.E.R. sectorul serviciilor a crescut in ritmuri rapide; mai mult, progresul tehnico- stiintific si dezvoltarea tehnologica ,dezvoltarea cooperarii si specializarii industriale duc la perfectionarea si extinderea retelei de transport si comunicatii care necesita un personal tot mai bine instruit.

Analizand dinamica si structuta fortei de munca in ultimii 20 de ani ai secolului XIX lea si primele sapte decenii ale secolului al XX-lea rezulta o tendinta de crestere pe plan mondial a fortei de munca ocupata in sectorul serviciilor.Intre anii 1900-1960 ponderea fortei de munca in sectorul tertiar a crescut pe plan mondial cu 18%,iar intre 1880-1960 a crescut cu 11% In cazul tarilor capitaliste dezvoltate cu economie de piata , sectorului serviciilor ii revine cea mai mare parte din totalul fortei de munca; in anul 1979 forta de munca in acest sector a variat intre 53,9% in Spania si 73% in SUA spre exemplu. In literatura de specialitate SUA era considerata , definite- economia serviciilor in acea perioada ,deoarece ponderea fortei de munca ocupata in sectorul tertiar in 1975 era de 2/3 ,iar in 1990 ponderea era de 75%. Pentru a aprofunda informatiile sustinute anterior ne-am hotarat sa studiem un caz particular,adica serviciile in secolul al XX-lea in Romania.

CUM SE RAPORTEAZA REALITATILE ECONOMICE ROMANESTI LA TENDINTELE INTERNATIONALE DIN SPATIUL SERVICIILOR Dupa cum am putut observa,fenomenul tertiarizarii productiei a declansat o serie de procese in tarile dezvoltate cu repercursiuni importante nu numai asupra performantelor acestor economii, ci si asupra dinamicii si structurii comertului international, creand la nivelul economiei mondiale fenomenul internationalizarii serviciilor, adica fenomenul participarii sporite a serviciilor la circuitul economic international, cu implicatii majore in planul extinderii comertului international cu servicii, al politicii acestor schimburi si, implicit, al strategiilor de dezvoltare a economiilor contemporane. Cu prilejul celui de-al 3-lea Simpozion privind viitorul societatii industriale, organizat in 1988 la Berlin, s-a previzionat o crestere continua a importantei serviciilor in context national si international: In viitor, sectorul de servicii va fi cel din care vor fi declansate impulsurile decisive-economice si sociale-,atat in ceea ce priveste piata fortei de munca si schimbarile structurale, cat si relatiile economice internationale. Dezvoltarea dinamica a sectorului de servicii ca factor de crestere economica va fi sustinuta de oferta de noi servicii, de noile tehnologii, de tertiarizarea productiei industriale, ca si de structura in schimbare a cererii consumatorilor

In aceste circumstante devine cat se poate de clar faptul ca, in prezent, tarile lumii-fie ele dezvoltate sau aflate pe trepte mai scazute ale dezvoltarii-nu mai dispun de posibilitatea de a alege intre alternativele acceptarii sau respingerii procesului de internationalizare a sectorului lor de servicii, aceasta din urma alternativa echivaland, practic, cu o autoeliminare de pe scena globala. Problema optiunii pentru prima alternativa se ridica cu atat mai mult in cazul tarilor-cum este Romania-,care au ales calea tranzitiei catre economia de piata dupa o lunga perioada de neglijare a activitatilor de servicii in economiile lor si care acum sunt in cautarea celor mai potrivite solutii de reinscriere a economiilor lor pe traiectoria dezvoltarii durabile si a integrarii in structurile ecnomice mondiale. De altfel, procesul crescand de constientizare din partea comunitatii internationale a implicatiilor de ordin strategic ale fenomenului expansiunii serviciilor in economiile contemporane a condus la convenirea in ultimul deceniu a unor mecanisme de cooperare internationala (GATS 1994 si GATT 1947)in sfera serviciilor ceea ce face ca Romania sa puna problema atat in termeni reali(sub aspectul structurilor productive ale sectorului servicii) cat si in privinta cadrului reglementarilor si in special a mentalitatii. Evolutia macrostructurii economiei Romanesti pe parcursul perioadei de tranzitie ofera imaginea unei tari marcate inca de distorsiunile structurale mostenite, printer altele,in dimensiunea atrofiata a sectorului de servicii.Mai mult,evolutia distributiei sectoriale a PIB si a fortei de munca in perioada 1989-1998 prezinta un tablou paradoxal,dupa cum se poate observa din urmatorul tabel :

Modificari structurale in ec.romaneasca An Total din Agricult Indust Constru Servi ii care: ura rie ctii cii PIB (in preturi curente)
198 9 199 0 199 1 199 2 199 3 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 14,0 21,8 18,9 19,1 21,0 46,0 40,5 37,9 38,3 33,8 5,0 5,4 4,4 4,8 5,2 35,0 26,5 34,8 40,6 36,9

199 4 199 5 199 6 199 7 199 8 198 9 199 0 199 1 199 2 199 3 199 4 199 5 199 6 199 7

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0

19,9 19,8 19,2 18,1 16,0

36,2 32,9 33,2 35,5 31,7

6,5 6,6 6,5 5,3 5,2

33,7 36,0 36,6 33,2 37,8

Forta de munca (la sfarsitul anului respectiv)

100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 27,9 29,0 29,0 32,0 35,0 36,0 34,0 35,0 37,5 38,1 36,0 35,0 31,0 30,0 28,0 28,0 29,0 27,2 7,0 6,0 4,0 5,0 5,0 5,0 5,0 5,0 4,9 27,0 29,0 32,0 32,0 30,0 31,0 33,0 31,0 30,4

In timp ce scaderea ponderii industriei atat in PIB cat si in ocuparea fortei de munca ar putea fi interpretata ca o tendinta pozitiva , compatibila cu tendintele manifestate pe plan international si cu asteptarile in materie de restructurare industriala, in cazul Romaniei acest fenomen este in fapt rezultatul declinului dramatic al productiei industriale la mai putin de jumatate din nivelul sau din 1998 si nicidecum consecinta unor ajustari structurale reale. Cresterea ponderilor respective ale agriculturii-deja foarte inalte in 1989- ilustreaza o tendinta anacronica care plaseaza Romania intr-o pozitie unica printre celelalte tari europene in tranzitie.Situatia este cu atat mai izbitoare, cu cat agricultura contribuia in 1998 cu 16% la formarea PIB, ocupand aproape 38% din forta de munca. Ponderea fortei de munca ocupata in agricultura este foarte ridicata nu numai in comparatie cu tarile dezvoltate, dar si cu tarile europene in tranzitie.In conditiile unei fragmentari excesive ale ternurilor agricole, ale unei inzestrari tehnologice

printre cele mai precare din Europa si ale unu sistem de depozitare,distributie si transport subdezvoltat, agricultura romaneasca s-a conturat tot mai mult ca una de subzistenta, caracterizata printr-o eficienta foarte scazuta, in pofida unei inzestrari bogate cu factori naturali si a unui ridicat potential de crestere. Cresterea modesta, cu numai 3 procente in perioada tranzitiei a ponderii ramurilor de servicii in PIB la 43% in 1998 (incluzand constructiile, carora le revin 5 puncte procentuale)-,precum si stagnarea practica a ponderii lor in ocuparea fortei de munca, sunt relevante pentru progresul lent in directia cristalizarii unei strcturi macroeconomice moderne in anii de tranzitie. In opozitie cu celalalte tari europene in tranzitie, unde resursele de forta de munca s-au deplasat dinspre agricultura si industrie spre sectorul de servicii, in Romania agricultura a actionat drept supapa pentru absorbtia fortei de munca eliberata din industrie, fiind de fapt singurul sector in care a crescut ocuparea fortei de munca in anii de tranzitie.Practic, cu exceptia serviciilor financiare, a comertului(cu ridicata si cu amanuntul) si a serviciilor de administratie publica, cresterea fortei de munca in sectorul servicii a fost in cea mai mare parte a anilor 90 fie nesemnificativa, fie inexistenta.In aceste conditii ponderea sectorului de servicii in forta de munca de numai 35% in 1997 este considerabil inferioara nivelului majoritatii tarilor est-europene. Contributia sectoarelor economice la formarea PIB si la ocuparea fortei de munca in tarile est-europene, UE si SUA (in %) PIB(1997) Forta de munca(1996) Agricult Indust Servi Agricult Indust Servi ura rie cii ura rie cii
Bulgar ia Rep.C eha Poloni a Roman ia Sloven ia Slovac ia Ungari a UE-15 SUA 26 5 6 18 4 6 6 3 2 29 44 37 41 38 32 31 30 26 45 51 57 41 58 62 63 67 73 25 6 27 35 10 9 8 7 3 33 41 31 34 42 36 30 28 24 43 53 43 30 47 55 62 65 73

Cauzele intarzierii procesului de dezvoltare a sectorului servicii Schimbarile intervenite in perioada de tranzitie sub aspectul cadrului de reglementare,atat la nivel macroeconomic,cat si la nivelul segmentelor specifice de servicii,au condus in mod incontestabil la cristalizarea unor premise favorabile pentru initierea si desfasurarea activitatilor de servicii in Romania,deopotriva de catre furnizori autohtoni de servicii si de cei straini.De ce noile conditii create pe piata interna nu au atras dupa sine o cotitura radicala in statutul sectorului romanesc de servicii?Raspuns: inconsecventa in aplicarea reformelor economice,insuccesele in domeniul macrostabilizarii si cu preponderenta intarzierile ce se manifesta in procesul privatizarii si al restructurarii industriei. Liberalizarea economiei si restructurarea sectoriala in tarile din centrul si estul Europei
Grupe de tari Indicele Mediu de Liberaliz are, 1989-95 Modificari ale ponderii In PIB,1989-94 (puncte procentuale) Agricu Indu Servi lscii tura trie -4 -12 16 Ponderea serviciilor in PIB (%) Actua la 1989 42 Norm ala Deca laj 1989 9 Proporti a Recuper arii decalaju lui din 1989 in94 173

Grupul 6.9 51 1 Grupul 4.7 1 -11 10 35 51 15 68 2 Gupul 1 include:Polonia,Slovenia,Ungaria,Croatia,macedonia,Republica ceha,Republica Slovaca. Grupul 2 include:Estonia,Lituania,Bulgaria,Letonia,Albania,Romania.

Fluctuatiile considerabile de pe frontul macrostabilizarii pe parcursul anilor de tranzitie-in termeni de crestere economica,nivel al inflatiei,al somajului,al echilibrului bugetar sau al echilibrului financiar extern-constituie tot atatea indicii ca punctul de inflexiune dintre declinul postsocialist si relansarea economica nu a fost atins,si nici nu au fost puse bazele inscrierii economiei romanesti pe fagasul unei cresteri economice durabile si sustenabile.Mai mult,Romania cunoaste din 1997 experienta celui de-al doilea soc al tranzitiei,cu consecinta deteriorarii in continuare a climatului economic.

Evolutia principalilor indicatori macroeconomici ai Romaniei(19901998)

PIB real,% Inflatie,%sfarsit de an Somaj,%sfarsit de an Deficit bugetar(%PIB) Balanta com. (mld.$) Datoria externa(mld.$) Cursul de schimb leu/$ 19 90 -5,6 5,1 0,0 -0,4 3,9 8 0,2 3 22, 4 199 3 1,5 256, 1 10,2 -2,6 199 4 3,9 136, 7 10,9 -4,2 19 95 7,1 32, 3 8,9 -4,1 19 96 3,9 38, 8 6,3 -4,9 3,3 5 7,2 0 308 7 199 7 -6,9 154, 8 8,8 -3,6 199 8 -7,3 59, 1 11, 0 -3,5

1,63 0,96 2,3 7 3,36 4,56 5,4 6 760 165 203 4 3

2,85 3,5 2 8,23 8,9 7 713 887 7 6

Pe de alta parte,privatizarea si procesul ajustarii structurale-in special in domeniul industriei-,sunt sensibil intarziate, afectand grav potentialul de crestere a economiei nationale si restrictionand, implicit, posibilitatile dezvoltarii activitatii cu servicii. Cu un aport de numai 43% al sectorului privat la valoarea adaugata bruta creata in domeniul industriei in 1997 si o pondere a industriei de numai 26% in valoarea adaugata creata la nivelul economiei nationale in acelasi an, structura industriei romanesti continua sa fie dominata de mari intreprinderi de stat, caracterizate prin pozitii de monopol, intensitate mare de resurse si productivitate scazuta. Cu o proportie de 60% din capitalul social al intreprinderilor aflate inca in proprietatea statului la sfarsitul anului 1998,Romania este considerabil intarziata fata de celelalte tari europene in tranzitie, in care privatizarea s-a desfasurat in ritm sustinut, si in care procentajul respectiv se situa la niveluri sensibil inferioare inca de la sfarsitul anului 1997,si anume: 20% in Ungaria, 30% in Republica Ceha,Slovenia si Slovacia si 40% in Polonia. Absenta unor progrese vizibile in planul privatizarii si a restructurarii intreprinderilor industriale a impiedicat dezvoltarea unui sector puternic si sanatos de intreprinderi mici si mijlocii, modernizat si restructurat, chemat sa asigure o sporire a eficientei economice si o crestere economica sustenabila pe termen lung. Im mod implicit, aceste neimpliniri au intarziat dezvoltarea acelor ramuri ale sectorului de servicii care furnizeaza inputuri intermediare pentru productia industriala, adica intreaga gama de servicii de productie, dat fiind faptul ca principala sursa a cererii pentru aceste

servicii ar trebui sa derive dintr-un sector industrial restructurat si modernizat sub aspect tehnologic si organizational, de natura sa favorizeze aparitia unor noi specializari, noi aptitudini si noi ocupatii. Un factor important de natura sa inhibe potentialul de crestere al sectorului romanesc de sevricii este gradul scazut de penetrare in economia si societatea romaneasca a noilor tehnologii din domeniul informatiei si telecomunicatiilor. Experienta internationala reliefeaza existenta unor puternice corelatii intre implementarea acestor tehnologii si expansiunea serviciilor, in special a serviciilor de productie, in cadrul economiilor nationale, datorita faptului ca productia si furnizarea acestor servicii depind intr-o masura crescanda de accesul la o infrastructura moderna de telecomunicatii, de stocul existent de computere si de capacitatile de operare a retelelor. Din cauza progreselor lente in directia cristalizarii unor structuri economice moderne si a perpetuarii starii de subdezvoltare a sectorului de servicii, Romania intampina dificultati in satisfacerea cererii pentru o gama larga de servicii de inalta calitate cerute de procesul reconstructiei si consolidarii pietei. Aceasta situatie afecteaza negativ procesul de edificare si de functionare a pietei, proces care este legat in mod inevitabil de disponibilitatea de servicii moderne, conforme cu standardele mondiale. Totodata, structurile productive din sectorul industrial si agricol sunt, astfel, private de marea varietate a inceputurilor de servicii, atat de necesare pentru modernizarea si adaptarea lor la exigentele pietei externe. Intrucat serviciile sunt prestate in general la costuri mari de catre intreprinderile publice ineficiente, utilizatorii de servicii din Romania sunt puternic dezavanatajati in raport cu utilizatorii similiari din tarile dezvoltate. Si in fine, dar nu in ultimul rand, situatia existenta in sfera serviciilor alimenteaza numeroase cercuri vicioase.Astfel, se poate aprecia ca influxul de investitii straine directe (ISD) in Romania este grav subminat de lipsa unor facilitati infrastructurale si de servicii moderne, indispensabile desfasurarii vietii de afaceri si racordarii acesteia la retelele de operare de anvergura globala. Si avem in vedere in acest context, printre altele: lipsa unui sistem modern de telecomunicatii, reteaua neadecvata de drumuri, facilitatile aeroportuare precare destinate traficului international, precum si absenta unei retele de servicii financiare si de afaceri moderne si diversificate, atat de necesare pentru derularea curenta a relatiilor de afaceri. Pe de alta parte, modernizarea sectorului de servicii si a celorlalte sectoare ale economiei

romanesti este serios afectata de lipsa unei implicari mai substantiale a ISD in economie. REPERE ALE SCHIMBARII POZITIEI SI ROLULUI SERVICIILOR IN ECONOMIA NATIONALA Potrivit asteptarilor, restructurarea economica ar fi trebuit sa se reflecte in deplasarea greutatii specifice a diferitelor activitati economice in structura eocnomiei nationale catre activitati mai eficiente, generatoare de bunuri materiale si servicii cu continut mai ridicat in valoarea adaugata si o reorientare corespunzatoare a resurselor catre aceste din urma activitati. Concomitent, acest proces ar fi trebuit sa se traduca printr-o mutatie radicala in structura relatiilor de proprietate, de natura sa inlocuiasca pozitia predominanta a sectorului de stat cu cea a sectorului privat in cadrul economiei nationale. Evolutia macrostructurii economiei romanesti in perioada 1989-1998 pare a sugera ca serviciile nu au avut un impact semnificativ asupra procesului ajustarii structurale si al cresterii si dezvoltarii economice. Dupa cum s-a vazut, in anii tranzitiei, relatiile sectoriale, in cadrul economiei romanesti nu au suferit mutatii de natura sa le apropie de configuratia structurii sectoriale a tarilor dezvolatte sau macar a tarilor europene in tranzitie, iar progresele in directia schimbarii radicale a structurii relatiilor de proprietate au fost,la randul lor, lente si modeste. O asemenea apreciere necesita,insa,unele amendamente: in primul rand, aportul serviciilor la procesul cresterii si dezvoltarii economiilor contemporane nu poate fi judecat doar prin prisma distributiei sectoriale a PIB si a ocuparii fortei de munca.Aceasta, deoarece indicatorii respectivi nu reusesc sa surprinda conexiunile care se stabilesc intre servicii si restul economiei si nici multiplele efecte de antrenare ale acestor activitati asupra economiei in ansamblu. Potrivit opiniei larg impartasite pe plan international de cercurile de economisti, inclusiv de specilaistii organismelor financiare internationale, metodele statistice conventionale se dovedesc tot mai incapabile pentru comensurarea cu acuratete a contributiei reale a activitailor economice contemporane, si cu deosebire a activitatilor de servicii. Dificulatile in masurarea valorii activitatilor economice sunt si mai mult amplificate intr-un mediu de tranzitie, in care fenomenele si procesele se schimba dinamic si permanent, ca sa nu mai amintim de cazul economiilor instabile cum este

cea a Romaniei. In aceste circumstante, orice apreciere vizand productia este susceptibila numeroaselor inadvertente statistice, derivand, printre altele, din distorsiunile legate de evaluarea bunurilor si serviciilor produse, din tendinta de subevaluare a productiei din motive de evaziune fiscala, precum si din erorile aferente incercarilor de ajustare pentru a tine cont de sporurile in termeni de calitate sau de varietate.Intrucat aceste aspecte pot fi deosebit de importante, fara a putea fi captate de indicii conventionali ai preturilor, se manifesta o tendinta generala de supraestimare a inflatiei si de subestimare a cresterii reale in tarile in curs de tranzitie, inclusiv in Romania. In al doilea rand, tranzitia a adus cu sine o crestere vertiginoasa a economieie neoficiale sau subetarne in Romania, care eludeaza statisticile nationale.Proportia acestei economii este estimata la 49,1% din PIB al anului 1998-potrivit unui studiu al Trezoreriei SUA-, iar numarul fortei de munca angajata in economia subterana este apreciat la 1,5 milioane persoane de catre oficialiataile romanesti. In masura in care activitatile neoficiale fac parte in mod covarsitor din sectorul de servicii si nu sunt inregistrate de statisticile oficiale, este cat se poate de evident ca datele privind distributia sectoriala atat a PIB, cat si a fortei de munca, sunt considerabil subevaluate. Inconsistenta cadrului legal si institutional al tranzitiei, drepturile de proprietate ambigue, mediul economic ostil pe care il ofera economia oficiala noului sector privat in colaborare cu structurile ineficiente de guvernare si de supraveghere se numara printre factorii majori ai expansiunii rapide a economiei subterane in tara noastra. Intrucat prin insasi natura lor serviciile sunt mai predispuse sa faca parte din economia subterana, o larga proportie de activitati de servicii s-au reorientat catrea aceasta pentru a evita fiscalitatea excesiva, pentru a eluda dispozitiile legale restrictive si imprevizibile si pentru a aranaja in mod flexibil si la costurile reduse forta de munca. Desigur, in anumite limite, economia subterana a actionat ca un amortizor pentru declinul productiei, oferind un teren atat pentru manifestarea unor talente antreprenoriale, cat si pentru ocuparea fortei de munca disponibilizate. Dar, in conditiile in care o asemenea economie este in mod preponderent una de supravietuire, focalizata exclusiv pe obiective pe termen scrut si nepredispusa spre investitii, ea conduce la pierderi de eficienta, la reducerea veniturilor bugetare si incurajeaza coruptia. In ultima instanta, ea submineaza

economia oficiala si instituiile guvernamentale, impiedicand dezvolatarea acestora. In baza considerenteor de mai sus se poate estima ca dimensiunea reala a sectorului romanesc de servicii este considerabil mai mare decat cea evidentiata de cei doi indicatori sintetici-ponderea serviciilor in PIB si, respectiv, in ocuparea fortei de munca-,ceea ce confirma concluziile a numeroase cercetari pe plan international potrivit carora pe masura avansarii tarilor in procesul dezvoltarii economice, multiple variabile- cum ar fi, schimbarile in plan oraganizational, conventiile in materie de contabilitate,propensiunea spre evaziune fiscala etc- influenteaza interactiunea dintre servicii si acest proces, ca si modul in care este reflectata aceasta interactiune la un nivel ridicat de agregare. Pe de alta parte, se poate aprecia ca, in ciuda imaginii aparent neschimbata pe care o ofera macrostructura economiei romanesti prin prisma evolutiei sectorului de servicii in intervalul 1989-1998 , tranzitia a dus dupa sine schimbari semnificative in pozitia si rolul serviciilor in cadrul economiei nationale. Aceste schimbari reconfirma, totodata, rezultatele cercetarilor recente pe plan international potrivit carora serviciile genereaza externalitati pozitive substantiale care afecteaza performantele generale ale tarilor in materie de dezvoltare, dar care nu pot fi sesizate cu ajutorul indicatorilor conventionali.Cateva argumente pot fi aduse in sprijinul acestei aprecieri. In primul rand, experienta Romaniei pare a confirma teza larg impartasita de analistii problematicii serviciilor cu privire la caracterul mai putin ciclic al serviciilor, si ca atare, la capacitatea acestora de a oferi o modalitate de atenuare a gravelor fluctuatii economice care afecteaza economia in decursul procesului de ajustare la exigentele economiei de piata. Datele disponibile cu privire la evolutia principalelor componente ale PIB real in perioada 1989-1998 (in preturi in 1989), confirma ca recesiunea din sectorul romanesc de servicii a avut o intensitate mai redusa comparativ cu economia in ansamblu. Aceleasi date ne arata ca in cadrul productiei agregate de servicii, dinamica cea mai sustinuta au inregistrat-o serviciile de telecomunicatii, serviciile financiare si serviciile de productie, adica acele segmenete de servicii care sunt decisive pentru sustinerea mecanisemelor alocative si de eficiente ale economiei, pentru functionarea si consolidarea pietei si , astfel, pentru sustinerea schimbarilor structurale de natura sa puna bazele modernizarii si cresterii economice in perspectiva.

In al doilea rand, sectorul romanesc de servcii s-a dovedit deosebit de flexibil in reactia sa fata de cerintele economiei de piata, inregistrand cea mai rapida expansiune a sectorului privat si cele mai avansate modificari structurale, contribuind substantial la restructurarea economica prin stimularea si sustinerea dezvoltarii sectorului privat in cadrul economiei nationale.

STRUCTURA VALORII ADAUGATE BRUTE ECONOMICE(IN PROCENTE) 199 199 199 199 1 2 3 4 TOTAL VAB, 100, 100, 100, 100, din care: 0 0 0 0 Agricultura 58,8 54,8 49,3 42,3 Industrie 15,1 16,3 16,9 20,5 Constructii 3,0 3,6 4,0 8,2 Servicii 23,1 25,3 29,8 29,0

DIN SECTORUL PRIVAT,PE SECTOARE 199 5 100, 0 33,7 18,8 7,3 40,2 199 6 100, 0 29,3 21,7 7,6 41,4 199 7 100, 0 28,1 25,9 6,4 39,6

Mutatiile in planul structurii relatiilor de proprietate au fost insotite de schimbari importante in structura fortei de munca. Sectorul privat a absorbit la sfarsitul anului 1997 aproape 60% din populatia ocupata. In timp ce numarul persoanelor ocupate in sectorul privat a crescut in mod sustinut in perioada de tranzitie, distributia sectoriala a fortei de munca releva preponderenta acesteia in agricultura, careia ii revine 61% din totalul fortei de munca ocupate in sectorul privat. In conditiile in care, in perioada 19901997, numarul persoanelor ocupate in sectorul de servicii a scazut cu aproape jumatate de milion, numarul persoanelor ocupate in sectorul privat de servicii a crescut la 1,5 milioane. Cu toate acestea, sectorul de servicii absoarbe doar 25% din totalul fortei de munca ocupate in sectorul privat. Faptul ca in 1997 numai 30% din forta de munca totala ocupata in sfera privata avea statut de salariat (comparativ cu proportia corespunzatoare de 60% la nivelul ecnomomiei nationale) evidentiaza amploarea pe care o are fenomenul de angajare a fortei de munca fara forme legale si proliefarea economiei subterane. Pe de alta parte, o explicatie plauzibila a acestui fenomen ar putea fi oferita de ponderea deosebit de ridicara a lucratorilor pe cont propriu in sectorul agriculturii (respectiv, de 47% din totalul fortei de munca ocupate in agricultuira), precum si de ponderea la fel de ridicata a lucratorilor familiali neremunerati- care constituie cifre sensibil superioare

standardelor internationale.Totodata, acetse date ofera o posibila explicatie pentru nivelurile surprinzator de scazute ale ratei somajului inregistrate in ultimii ani in Romania. Si, dincolo de aportul sau la procesul ajusatarii structurale si la sustinerea performantelor de eficienta ale economieiei romanesti, sectorul de servicii a contribuit la asezarea bazelor unei cresteri si dezvoltari viitoare, in special in virtutea capacitatii remarcabile a acestui sector de a efectua investitii pe parcursul tranzitiei. In perioada 1990-1997, in pofida climatului economic ostil si a activitatii economice puternic depresive, ramurile de servicii au inregistrat cresteri notabile ale investitiilor in termeni reali. Ce exceptia serviciilor de transport si depozitare, unde investitiile s-au diminuat cu peste 70%, celelalte ramuri de servicii au inregistrat performante notabile, volumul investitiilor sporind in domeniul constructiilor de peste 2 ori, in comert, tursim si alimentatie publica de 3 ori, in domeniul postei si telecomunicatiilor de 16 ori, in domeniul financiar, bancar si al asigurarilor de 61 ori. Drept urmare, compozitia sectoriala a investitiilor s-a schimbat semnificativ, ponderea sectorului de servicii sporind la aproape jumatate din totalul investitiilor in 1997. Experienta acumulata de Romania pe parcursul unui deceniu de tranzitie furnizeaza, asadar, numeroase argumente pentru verificarea si, respectiv, reconfirmarea validitatii si in cazul specific al tarilor in tranzitie, a rolului serviciilor in tarile mai putin dezvoltate: 1. expansiunea serviciilor poate oferi oportunitati de redresare a unor dezechilibre economice fundamentale si, respectiv, de reducere a fluctuatiilor economice severe care afecteaza economia pe parcursul procesului de ajusatare ( in sepcial datorita caracterrului mai putin ciclilc al activitatilor de servicii) 2. serviciile pot oferi posibiliatti reale pentru atenuarea problemei somajului in contextul procesului de ajusatre structurala ( chiar daca in romania actest fenomen urmeaza sa apara intr-o etapa ulterioara, dat fiind faptul ca pana in prezent agricultura a actionat drept supapa pentru absorbtia somajului). 3. faptul ca numeroase servicii nu sunt intensive in capital ofera o solutie pentru maximizarea resurselor limitate ale economiei romanesti 4. expansiunea serviciilor este hotaratoare pentru stimularea dezvolatrii unei clase mijlocii (aceasta, intrucat firmele mici si mijlocii, libera initiativa si antreprenoriatul, ca si personalizarea muncii constituie

caracteristici tipice ale serviciilor, iar dezvoltarea acestor activitati asigura o baza sanatoasa pentru consolidarea comportamentului de piata si, implicit, a valorilor democratice) Sub aspectul dezvoltarii serviciilor putem constata doua aspecte importante atunci cand se compara Romania cu tarile dezvoltate: 1. modul diferit in care sunt interconectate in tarile dezvoltate activitatile economice,dand nastere unei retele de conexiuni si interdependente in economiile acestora de o esenta total diferita comparative cu o economie de comanda cum a fost cea a Romaniei. 2. Functia cheie pe care o detin serviciile in asigurarea acestor conexiuni si interdependente.

Acceptand rationamentul, potrivit caruia, cauzele subdimensionarii sectorului de serviciile din tara noastra in raport cu tarile dezvoltate trebuie cautate in insasi evolutia diviziunii muncii si functionarea acesteia in contextual procesului cresterii si dezvoltarii,rezulta in mod logic concluzia ca ,dimensiunea si rolul sectorului de servicii in economia romaneasca se vor schimba pe masura ce vor fi create premisele comparabile cu cele existente in tarile dezvoltate sub aspectul modelului dezvoltarii economicesi al mecanismelor corespunzatoare implementarii acestuia. Economiile progreseaza prin modernizarea pozitiilor lor competitive ,prin realizarea unor avantaje competetitive de ordin superior in cadrul industriilor existente si prin dezvoltarea capacitatii lor de a concura cu succes in segmente si industrii noi si cu productivitate inalta. Urmand aceasta linie de gandire ,se poate considera ca modernizarea structurii exporturilor romanesti presupune ca produsele intensive in forta de munca ,energie si materii prime sa-si reduca ponderea in totalul exporturilor in favoarea produselor intensive in capital si cunostinte , cum ar fi masinile ,echipamentele ,mijloacele de transport etc. Se poate aprecia ca implicarea mai profunda a tarilor in tranzitie in tranzactiile internationale cu servicii atat prin intermediul comertului propriu-zis trans,transfrontier, cat si al investitiilor straine directe reprezinta un barometru pertinent al progreselor realizate de aceste tari in directia

ajustarii structural si in general in procesul de modernizare a economiei.Analizele releva ca Romania continua sa fie confruntata cu dificultati majore in procesul ajustarii structurii schimburilor sale internationale.Cel putin trei argument pot fi aduse in sprijinul acestei asertiuni. In primul rand,puternica reorientare a fluxurilor comerciale ale Romaniei catre pietele occidentale dupa anul 1990-reflecta indeosebi, in cresterea ponderii tarilor membre ale Uniunii Europene la 65% in exporturile romanesti si la 58% in importurile respective, in 1998- ca urmare a deschiderii rapide catre exterior a economiei romanesti ,nu a fost insotita de o schimbare radical a structurii comertului exterior si nici de o imbunatatire a performantelor comerciale ale tarii.Volumul exporturilor de bunuri material nu a reusit sa atinga nici in anul 1998 nivelul inregistrat anterior anului 1990 , parand a fi cantonat incepand din anul 1996 la un prag annual de aproximativ 8 miliarde de dolari. In schimb au sporit importueile rapid devansand inca din anul 1995 nivelul lor dina nul 1989 si depasind incepand cu nul 1996 pragul de 10 miliarde de dolari.Desi ca volum valoric exporturile de servicii au devansat incepand din anul 1994 nivelul anului 1990, evolutia lor a fost insotita de o deteriorare continua a balantei serviciilor , in conditiile in care importurile de servicii au sporit in ritm sustinut inca din anul 1990. In al doilea rand ,configuratia comertului romanesc care s-a cristalizat pe parcursul perioadei de tranzitie , ilustreaza cat se poate de clar absenta schimbarilor structurale positive si implicit , vulnerabilitatea crescanda a economiei romanesti,reflecatat in deteriorarea grava a echilibrului balantei comerciale si al balantei conturilor curente ,care in 1998au inregistrat solduri negative record ,alimentate intr-o masura semnificativa de deficitul balaneti serviciilor.Modelul de specializare a economiei romanesti conturat de-a lungul periodei de tranzitie genereaza un grad ridicat de dependenta a exporturilor fata de importuri, atat de produse intermediare ,cat si de materii prime si energie. Aceasta explica de ce cresterea economica indusa de dinamismul exporturilor in conditiile unei economii nestructurate ,dupa cum ilustreaza pregnant perioada de avant 1993-1995, nu a fost sustenabila.Cu alte cuvinte ,o crestere in ritmuri sustinute a exporturilor presupune o crestere mai mult decat proportional a importurilor de energie,materii prime si produs eintermediare ,iar valoare adaugata care este create in cursul acestui proces este de nivel scazut.

In al treilea rand ,din cauza ramanerii in urma a dezvoltarii sectorului de servicii si a progreselor lente inregistrate pe parcursul tranzitiei in directia redresarii acelei situatii , capacitatea acestuia de a genera fluxuri international de servicii este limitata. Romania dispune de o capacitate redusa de a genera fluxuri international cu servicii.Cu un volum valoric de numai 1.208 milioane de dolari in 1998,exporturile de servicii ale Romaniei detin o pozitie marginala in exporturile mondiale de servicii ,revenindu-le o pondere de 0,1%. Exporturile de servicii reprezinta dor 13% din totalul exporturilor romanesti de marfuri ,comparative cu o pondere corespunzatoare in media mondiala de 20%,iar in media Uniunii Europene de 25%. Desi ponderea respectiva s-a dublat dupa 1989, cresterea relativa trebuie pusa exclusiv pe seama declinului drastic al volumului exporturilor de bunuri material , care nu a reusit sa atinga nici in 1998 nivelul din anul 1989. Comertul cu bunuri material si servicii al Romaniei,in 1989-1998
1989 Bunuri material (in mil. Dolari) Exporturi(F OB) Importuri(F OB) Sold Servicii (in mil. Dolari) Credit Debit Sold Ponderea serviciilor in total comert cu bunuri si servicii(%) Exporturi Importuri Structura comertului cu servicii(%) Credit,din care 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998

1048 7 8437 2050

5775 9202 3427

4266 5372 1106

4364 5784 1420

4892 6020 1128

6151 6562 -411

7910 9487 1577

8085 1055 5 2470

8431 1041 1 1980

8300 1091 1 2611

834 450 384 100, 0

610 787 -177 100, 0

680 819 -139 100, 0

631 799 -168 100, 0

799 914 -115 100, 0

1044 1215 -171 100, 0

1494 1684 -190 100, 0

1563 1948 385 100, 0

1524 1938 -414 100, 0

1208 1711 -503 100, 0

7,4 5,1

9,6 7,9

13,8 13,2

12,6 12,1

14,0 13,2

14,5 15,6

15,9 15,1

16,0 15,0

15,3 15,7

12,7 13,6

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

100, 0

Transporturi Turism Alte servicii Debit,din care Transporturi Turism Alte servicii

55,5 20,0 24,5 100, 0 87,1 7,8 5,1

49,0 17,4 33,6 100, 0 69,1 13,1 17,8

36,5 21,3 42,2 100, 0 50,7 17,5 31,9

36,5 41,5 22,0 100, 0 39,5 32,6 27,9

36,4 24,7 38,9 100, 0 33,3 21,3 41,4

36,5 39,7 23,9 100, 0 33,2 36,9 29,9

31,5 39,5 29,0 100, 0 27,9 41,4 30,8

36,6 33,8 29,6 100, 0 35,5 34,2 30,3

38,6 34,5 26,9 100, 0 29,2 35,1 35,7

41,7 21,5 36,8 100, 0 36,8 26,4 36,9

Desigur,decalajul dintre Romania si tarile dezvoltate este urias sub aspectul participarii la schimburile international cu servicii.Foarte ingrijoratoare este, insa, tendinta de crestere a decalajului fata de celelalte tari europene in tranzitie ,datele disponibile pentru perioada 1990-1996 evidentiind ca Romania se situeaza sensibil in urma acestor tari sub aspectul volumului si dinamicii fluxurilor international de servicii ,situatia sa fiind comparabila doar cu cea a Bulgariei.Mai mult, in timp ce in toate celelalte tari europene in tranzitie comertul cu servicii a contribuit in perioada respectiva la imbunatatirea pozitiei lor financiare externe,Romania a fost singura tara din grupul acestor tari care a inregistrat in mod sistematic solduri negative ale balantei serviciilor incepand din 1990, cu consecinta agravarii dezechilibrului balantei platilor curente.Chiar daca cele trei componente majore ale comertului cu servicii:transporturi,turism si alte servicii,sunt responsabile intr-o anumita masura,in peerioada 1996-1998, toate cele trei mari categorii de venituri au fost inferioare platilor respective. Prin urmare,in loc sa compenseze macar in parte deficitele comerciale crescande, tranzactiile international cu servicii ale Romaniei contribuie prin soldul lor negativ la agravarea dezechilibrului balantei platilor curente.Numarul sosirilor de turisti straini este nu doar modest comparativ cu alte tari in tranzitie dar vadeste chiar o tendinta alarmanta de reducere ,de la 6,5 milioane in 1990 la 4,8 milioane in 1998. Starea de subdezvoltare a sectorului romanesc de servicii este ilustrata si de structura fluxurilor de srevicii ale Romaniei. Serviciile traditionale,cum ar fi serviciile de transport si turism, joaca rolul principal in cadrul tranzactiilor international cu servicii, revenindu-le cumulate aproximativ doua treimi din totalul incasarilor din exportul de servicii si, respective, al platilor in contul importurilor.Exemple pe urmatoarea pagina. Ponderea ridicata a serviciilor de transport- chiar daca aceasta s-a redus substantial dupa 1990- confera tranzactiilor internationale cu servicii ale

romaniei un pronuntat carcater complemanetar afta de tranzactiile cu bunuri materiale. De altfel, in anii tranztiei, fluxurile de servicii ale romaniei au urmat indeaproape tendintele de evolutie in domeniul comertului cu bunuri matriale, deficitele permanente inregistarte ce categoria transporturilor in balanta serviciilor fiind generate de nivelurile ridicate determinate de trasnportul pe distante mari al bunuriloe materiale importate( materii prime esentiale, minereuri, carbune etc). Aceste deficite sunt alimentate de modelul de specializare in sefra bunurilor materiale tributar structurilor industraile mostenite, care genereaza o dependenta excesiva a exporturilor fata de importuri, si in cadrul caruia sunt create produse cu valoare adaugata scazuta, impicit aceasta situatie reflecta lipsa prpgresleor in procesul de restrcuturare industriala si de ajusatare a structurii comertului cu bunuri materiale. Ponderea categoriei alte servicii a Romaniei este redusa in comparatie internationala. Aceasta componenta carcaterizata printr-un nivel ridicat de agregare, include ansamblul acelor servicii de productiebancare,asigurarile, serviciile informatice, serviciile profesionale(juridice, de contabilitate, cercetare-dezvoltare, publicitate etc.)-, care constituie componenta cea mai dinamica a tranzactiilor internationale cu servicii, detinand in medie mondiala o pondere superioara categoriei transporturi sau tursim; de exemplu la jumatatea anilor 90 au detinut o pondere de aproximativ 50% in exporturile globale de servicii ale Uniunii Europene, restul revenind transportului si turismului.
1998 Credit 1208 504 350 40 3 54 239 91 63 260 0 258 128 444 97 40 39 3 Debit 1711 629 532 122 33 85 287 46 51 451 180 268 223 631 44 20 49 21 Sold -503 -125 -182 -82 -30 -31 -48 45 12 -191 -180 -10 -95 -189 53 20 -10 -18

TOTAL,din care: TRANSPORTURI Naval-transport marfuri Maritim Aerian Cai ferate Auto Transport de pasageri Alte servicii de transport TURISM Turism de afaceri Turism particular,din care: Schimb valutar ALTE SERVICII Comunicatii Constructii Servicii financiare Taxe de licenta,drepturi de autor

Merchanting si alte operatii inrudite Leasing operational Alte servicii cultural si de recreatie Servicii guvernam. Neincluse in alta parte ALTE SERVICII,din care: Reclama si cercetarea pietei Cercetare si dezvoltare Arhitectura,inginerie si alte serv. tehnice Servicii aferente agriculturii, silviculturii,mineritului etc. Alte servicii comerciale,profesionale ,tehnice etc.(neincluse in alta parte)

3 1 60 16 141 11 2 5 3 100

15 29 58 20 295 14 2 32 4 178

-12 -28 2 -4 -154 -3 0 -27 -1 -78

Predominanta serviciilor traditionale (transporturi,turism) si ponderea modesta a serviciilor de productie in comertul total cu servicii al Romaniei sunt relevante pentru gradul scazut de diversificare a serviciilor romanesti prestate pe plan international si , in ultima instanta, pentru handicapul sectorului romanesc de servicii de a genera intreaga gama de sevricii moderne cerute pe pietele externe si, repsectiv, pe piata romaneasca. In cazul a numeroase categorii de servicii moderne cu inalt grad de sofisticare, cum ar fi serviciile bancare, de asigurari, numeroase servicii profesionale, lispesc capacitaile pe plan intern in vedere producerii lor: inzestrarea cu capital, know-how, calificare profesioanla, reputatie mondiala ceea ce face ca romania sa recurga la cantitati crescande de servicii importate.

Bibliografie :

Agnes Ghibuiu Serviciile i dezvoltarea; Ed. Expert,2000

Ion Rou-Hamzescu Comerul internaional cu servicii; Ed. tiinific si enciclopedic,1989