POEZIE Cat ai trait, ai strans si-ai strans, Cum strange de pe crengi furtuna; Si-acum te uiti, cu suflet plans, Caci

toate cate ti le-ai strans, Te lasa, una cate una. Ai vrut, in lumea de nevoi, Sa-ti faci un rai - ce cutezanta! Si-acum, dai totul inapoi Si pleci de-aici cu pumnii goi, Dar unde pleci tu, n-ai speranta... Ai vrut, aici, pe-acest pamant, Sa-ti saturi inima flamanda; Dar toate-aici se duc, pe rand, Iar mai incolo de mormant, Tu nu ti-ai strans decat osanda... Ai vrut sa fii inconjurat o De tot ce-ti mangaie privirea /: Dar, vai, tu cat ai adunat; o Cu cat de lume te-ai legat, /: Cu-atat mai grea e despartirea! :/ Priveste, azi, ce ti-a ramas Si, singur, judeca-ti fiinta! Isus te cheama! Fa un pas, Si-apuca,-n ultimul tau ceas, Comoara cea de pret: cainta! Vin' la Isus - oricine esti - El iti cunoaste azi dorinta. Vin' la Isus, vin' la Calvar! Prin El te-mpaci cu Tatal iar, Si vei primi Fagaduinta!