Ruinurile T�rgovi?

tii - Vasile C�rlova

O, ziduri �ntristate! O, monument slavit!

�n ce marime nalta ?i voi a?i stralucit,
Pa c�nd un soare dulce ?i mult mai fericit
�?i ravarsa lumina p-acest pam�nt robit!
Dar �n sf�r?it Saturnu, cum i s-a dat de sus,
�n negura uitarii �ndata v-a supus.
Ce jale va coprinde! Cum totul v-a pierit!
Subt os�ndirea soartei de tot a?i �nnegrit!
Din slava stramo?asca nimic nu v-a ramas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
?-�n vreme ce odata oricare muritor
Privea la voi cu r�vna, cu ochiu-a?intator,
Acum de spaima multa se trage �napoi
�ndata ce privirea �i cade drept pe voi...
Dar �nca, ziduri triste, ave?i un ce placut,
C�nd ochiul va prive?te �n lini?tit minut:
De mila �l patrunde?i, de g�nduri �l uimi?i.
Voi �nca �n fiin?a drept pilda ne sluji?i
Cum cele mai slavite ?i cu temei de fier
A omenirei fapte din fa?a lumei pier;
Cum toate se rapune ca urma �ndarat,
Pe aripile vremii de nu se mai arat;
Cum omul, c�nd sa fie �n toate sav�r?it,
Pe neg�ndite, cade sau piere �n sf�r?it.
Eu unul, �n credin?a, mai mult ma mul?umesc
A voastra daramare pe g�nduri sa privesc,
Dec�t zidire nalta, dec�t palat frumos,
Cu stralucire multa, dar fara un folos,
?-�ntocmai cum pastorul ce umbla pre c�mpii,
La adapost alearga c�nd vede vijalii,
A?a ?i eu acuma, �n viscol de dureri,
La voi spre u?urin?a cu triste viu pareri.
Nici muzelor c�ntare, nici mila voi din cer,
O Patrie a pl�nge cu multa jale cer.
La voi, la voi nadejde eu am de ajutor;
Voi sunte?i de cuvinte ?i de idei izvor.
C�nd zgomotul de ziua �nceata preste tot,
C�nd noaptea atmosfera �ntuneca de tot,
C�nd omul de necazuri, de trude ostenit
�n lini?tirea nop?ii se afla adormit,
Eu nici atunci de g�nduri odihna neav�nd,
La voi fara sfiala viu singur lacram�nd
?i de vederea voastra cea trista �nsuflat
A noastra neagra soarta descoper nencetat.
Ma vaz l�nga morm�nt al slavei stramo?e?ti
?i sim? o t�nguire de lucruri omene?ti;
?i mi se pare �nca c-auz un jalnic glas
Zic�nd aceste vorbe: "Ce, vai! a mai ramas,
C�nd cea mai tare slava ca umbra a trecut,
C�nd duhul cel mai slobod cu d�nsa a cazut".
..........................
..........................
Acest trist glas, ruinuri, pa mine m-au patruns
?i a huli via?a �n stare m-au adus.
..........................
..........................
Deci priimi?i, ruinuri, c�t voi vedea pam�nt,
Sa viu spre m�ng�iere, sa pl�ng pe-acest morm�nt,
Unde tiranul �nca un pas n-a cutezat,
Caci la vederea voastra se simte spaim�ntat!