Free online reading

Introducere 3 I. Britanic vs. European 4 II. Marea Britanie inainte de 1945 6 III. Drumul Marii Britanii in Uniunea Europeana 7 III. 1. 1945-1961 (Marea Britanie laburista) 7 II. 2. 1961-1975. 10 II. 3. 1975-1990. 12 II. 4. 1990. 13 III. Concluzii 14 IV. Bibliografie 16 2 2

Introducere
Republica Federala a Europei, Statele Unite ale Europei asta trebuie sa fie. Autonomia nationala nu mai este suficienta. Dezvoltarea economica cere inlaturarea frontierelor nationale. Daca Europa se divide in grupuri nationale atunci Imperialismul o sa-si reinceapa dominatia. Doar o Republica Federala a Europei poate da pace lumii. 1 Afirmatia revolutionarului bolsevic Leon Trotsky din 1917 poate fi considerata exagerata dar coincide cu ideile care au circulat in Europa dupa cel de al doilea Razboi Mondial. Aceste idei au facut Marea Britanie sa fie intr-o intro dilema, pe de o parte frica de o federatie supranationala ii faceau reticenti la o astfel de asociere, pe de alta parte nevoie de o Europa pasnica, stabila si cu un comert liber ii faceau sa se gandeasca de doua ori. Chiar daca Winston Churchil este una dintre personalitatile importante care au ajutat la constructia europeana.In 1942-1943 a sugerat dezvoltarea unor State Unite ale Europei care sa fie conduse de un Consiliu al Europei si care sa includa bariere comerciale reduse, libera circulatie a persoanelor, o armata comuna si o Inalta Curte care sa judece disputele. Churchill a facut aceeasi sugestie prin discursul sau de la Universitatea din Zurich de la 19 septembrie 1946 dar era clar ca entitatea respectiva ar trebui sa se axeze pe Franta si Germania, fara a include neaparat Marea Britanie(inainte de razboi Churchill declarase ca Marea Britanie era de partea Europei dar nu facea parte din aceasta.Suntem interesati si asociati dar nu si absorbiti.2, Marea Britanie a dus o politica distanta fata de Comunitatea Carbunelui si Otelului fondata in 1952 si apoi fata de Comunitatea Europeana din 1958. Lucrarea este structurata in 3 capitole. In primul capitol voi incerca sa arat daca exista vreo diferenta intre a fi britanic si de a fi european motivele cat si factorii care au facut Marea Britanie sa nu se alature statelor fondatoare CECO din 1952.Cel de-al doilea capitol descrie perioada dinainte de 1945 si urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial. In cel de-al treilea capitol voi prezenta drumul Marii Britanii spre Uniunea Europeana, in care piedicile au fost puse mai intai de guvernanti apoi de tarile fondatoare, infiintarea AELS si dezamagirea provocata de acest
1 2

http://www.bartleby.com/66/5/61705.html 2 mai 2009 John Mccormick,Sa intelegem Uniunea Europeana,Ed. Codecs, Bucuresti, 2006, p. 853

proiect.Acest capitol este structurat in 4 parti:1945-1961, 1961-1975, 1975-1990 iar cea de-a patra 1990-prezent.

I. Britanic vs. European

Pentru a intelege intarzierea aderarii Marii Britanii la cele doua comunitati europene din anii 50 trebuie sa vedem ce motive i-au determinat pe britanici sa duca o astfel de politica si daca expresia folosita la un protest impotriva implementarii sistemului metric in Marea Britanie in anul 2001 este impartasita de majoritatea locuitorilor: I am British. I am not European. 3Omul care spus asta nu este filosof, politician sau un istoric, si nu se referea la Uniune, nici la imperiu si nici la continent, ci se referea la el, ca individ, este britanic, avand valori diferite fata de ceilalti si cere sa-i fie respectate aceste valori. In continuare o sa prezint factorii importanti care au facut ca Marea Britanie si locuitorii sai sa aiba o politica tematoare fata de orice proiect de constructie europeana. In primul rand factorul geografic. Arhipelagul Britanic apartine Europei, dar are ceva distinctiv: Are granite teritoriale naturale, ceea ce o face sa-i fie usor sa evite disputele teritoriale. Alte tari Europene n-au granite naturale exceptand raurile si muntii si astfel exista pericolul de dispute teritoriale. Schimbarile politice in Marea Britanie au venit din interior, ultima data cand a fost cucerita de o forta exterioara a fost in 1066 pe cand in Europa de atunci harta politica si teritoriala s-a schimbat de nenumarate ori. Factorul geografic al Marii Britanii are un caracter deosebit,deoarece facand parte dintrun arhipelag pentru a face comert cu alte state avea nevoie de nave si practic asta era singura modalitate, fapt ce a facut imperiul sa construiasca o flota uriasa si puternica Marina Roiala (Royal Navy) pentru a apara-o. Astfel a devenit un jucator major in comert si in descoperirea de noi teritorii. Aceste realizari i-au facut pe britanici sa se considere superiori fata de alte tari, fiind un model in practicarea comertului, dezvoltare sociala si industrializare.4
3

Andrew Gamble,Between Europe and America. The future of British Politics, Ed. Palgrave Macmillan Basingstoke, 2003, p. 108 4 Ibidem p. 111 4

In afara de diferentele geografice ruperea culturala fata de Europa a favorizat reformele protestante din secolul XVI. Dupa Gamble pierderea legaturilor intelectuale, politice si religioase cu Franta, Spania, Austria si Italia au exclus Anglia din Lumea Catolica si i-au incurajat pe englezi sa se considere o natiune cu institutii, doctrine si caracter distinctivv 5Un alt factor decisiv de-a lungul secolelor au fost razboaiele cu Europa care au ajutat la definirea identitatii nationale engleze si apoi pe cea britanica[]. 6Pe de alta parte pe timp de razboi aliantele trebuiau incheiate repede iar ideea ca Anglia este singura impotiva restului Europei e in mare parte un mit. Razboiul greu impotriva lui Napoleon nu ar fi putut fi niciodata castigat fara aliantele cu Prusia, Rusia, Austria si Spania.Germania nu ar fi putut fi infranta in cel de-al Doilea Razboi Mondial fara alianta cu Franta sau in Primul Razboi Mondial fara alianta cu Rusia. Anglia a avut nevoie de aliati in Europa pentru a-si infrange aliatii din Europa. 7 Factorul religios trebuie sa fie vazut ca factor politic, pentru ca are influenta asupra politicii casatoriei aristrocratice. Cel de-al Doilea Razboi Mondial poate fi vazut ca un punct de cotitura din punctul de vedere al relatiei anglo-americana cat si din punctual de vedere al aparitia unei Noi Europe, cu tari precum Franta si Germania care erau pregatite sa piarda din suveranitatea

nationala, cat si nasterea Razboiului rece au fortat Marea Britanie sa-si redefineasca rolul. In continuare o sa incerc sa arat de ce procesul de integrare al Marii Britanii a intarziat peste doua decenii.
5 6

Ibidem p. 108 Ibidem p.110 7 Ibidem p. 109 5

II. Marea Britanie inainte de 1945

Imaginea de mare imperiu unde soarele nu apune niciodata era un fapt in secolele XIX si inceputul secolului XX. Dupa 300 de ani de expansiune inceputa cu cresterea puterii navale, afacerile coloniale cu Noua Lume si India sau declaratia Commomnwealth-ului din 1649, Regatul Unit al Marii Britanii era cel mai mare imperiu pe care omenirea l-a vazut pana atunci, intinzandu-se de la coasta de vest a Americii pana in Noua Zeelanda, de la Cercul Polar pana la Capul Bunei Sperante in sudul Africii.Cu lira sterlina fiind cea mai respectata moneda si o flota uriasa, forta comerciala si navala a Marii Britanii rivaliza cu intinderea teritoriului.Savantii englezi erau primii in dezvoltarea tehnica si au facut din Marea Britanie modelul industrial al lumii secolului XIX8. La inceputul secolului XX Statele Unite ale Americii au devenit cea mai mare economie devansand Marea Britanie dar datorita imperiului colonial putea sa-si manifeste statutul de mare putere in Europa. In anul 1948 produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor ea jumatate fata de cel american, iar in urma cu un deceniu diferenta era doar de 10%:si Marina Americana a intrecut numeric Marina Royala la toate categoriile de corabii pana in 1945, iar cu 6 ani mai devreme ii intrecuse la numarul de submarine[] 9Nu a fost infranta in Primul Razboi Mondial si spre deosebire de Franta, a rezistat cu succes invaziei germane. In perioada interbelica Marea Britanie a inceput sa decada atat politic cat si economic. Primul semn a fost separarea Irlandei in 1921 urmata de independenta Egiptului in anul 1922 si apoi caderea standardului aur, linia directa intre lira sterlina si aur pana in 1931.10 Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial balanta puterii in Europa s-a schimbat iar Marea Britanie a realizat o relatie stransa cu Statele Unite ale Americii din punct de vedere economic si militar. Cu Germania sub ocupatie si majoritatea tarilor europene cautand o solutie de durata pentru evitarea unei alte conflagratii mondiale pe teritoriul sau si cu URSS care se ridica ca o
8 9

Ibidem p. 17 Andre Maurius,Istoria Angliei. Vol. II,Ed. Orizonturi, Bucuresti, 2006, p. 189 10 Andrew Gamble,op. cit.p. 5-216

superputere, Europa infrunta o noua situatie iar cel de-al treilea mare al conferintei de la Yalta11, Marea Britanie avea un rol important.

III. Drumul Marii Britanii in Uniunea Europeana III. 1. 1945-1961 (Marea Britanie laburista)
Dintre marile tari ale Europei occidentale , Marea Britanie este singura care si-a pastrat institutiile antebelice.

In fruntea unui Cabinet de Uniune Nationala din 1940 Churchill isi condusese tara catre spre victorie cu pretul unor grele sacrificii.Rezervele se ridica doar la 500 de milioane de lire fata de o datorie de 3,5 miliarde mai ales catre Statele Unite si Commonwealth. La alegerile din 1945 teama de o revenire la perioada de criza si de somaj dintre cele doua razboaie va domina. Astfel conservatorii se bazeaza pe prestigiul lui Churchill iar laburistii pe raportul Beveridge din 1942 prin care s-ar instaura un Stat providential prin care ar trebui sa i se asigure fiecarui cetatean bunastare din leagan pana in mormant . Astfel Atlle devine primministru datorita unei victorii zdrobitoare 393 de mandate din 540, laburistii fiind votati de clasa muncitoare dar si de majoritatea clasei de mijloc.12 Laburistii fac reforme in economie, nationalizand Banca Nationala si industria miniera (1946), transporturile si telecomunicatiile (1946-1947), gazul si electricitatea (19471948), siderurgia (1949). In domeniul social, au creat Asigurarea Nationala care acoperea riscurile de boala, accidentele, somaj, un serviciu medical gratuit.Insa costul acestor masuri sociale agraveaza dificultatile financiare ale tarii.India isi proclama independenta in 1947 si situatia se inrautateste, lira se devalorizeaza in 1949 iar dependenta fata de Statele Unite este tot mai mare. Cu toate acestea laburistii castiga alegerile din 1950.13Insa slaba lor majoritate si dezbinarile
11

Pierre Milza/Serge Berstein,Istoria secolului XX. 1945-1973. Lumea intre razboi si pace. Ed All, Bucuresti, 1998, p. 272 12 ibidem p. 40 13 ibidem p. 417

interne il determina pe Atlle sa provoace noi alegeri in 1952.Scrutinul majoritar cu un singur tur si inegalitatea circumscriptiilor joaca o festa laburistilor care, cu 200 de mii de voturi mai mult decat conservatorii obtin cu 26 de deputati mai putin. Conservatorii revin deci la putere, pe care o vor pastra timp de 13 ani sub conducerea lui Winston Churchill (1951-1955), Anthony Eden (1955-1957), Harold Macmillan (1957-1963), Alex Douglas-Home (1963-1964). In domeniul economic, conservatorii nu vor repune in discutie mostenirea laburista, denationalizand numai siderurgia (1953) si transporturile rutiere (1956). Mult mai atenti la respectarea regulilor ortodoxiei financiare, ei nu ezita sa franeze uneori dezvoltarea economica printr-o politica deflationista dusa cu scopul de a mentine precarul echilibru al balantei de plati si paritatea lirei sterline. Astfel Marea Britanie cunoaste un proces de crestere economica cu dinti de fierastrau (Stop and Go), progresand mai lent decat Europa celor sase. In domeniul social, reformele laburiste beneficiind de un larg consens, conservatorii se multumesc doar sa le amelioreze functionaea si sa controleze mai bine costurile serviciilor sociale instaurate de guvernul Atlle , care se dovedise costisitoare din punct de vedere electoral. Nivelul gneral de trai se ridica considerabil: Marea Britanie conservatoare pare sa fie in mars spre societatea abundentei , in ciuda catorva puncte slabe: stagnarea industriilor traditionale, regiuni care raman in afara avantului general, deteriorarea balantei de plati.14Primele planuri britanice pentru retrasarea Hartii Europei dupa razboi nu au avut efectul asteptat printre puterile egale. Ernest Bevin, Ministrul de Externe al Guvernului laburist din 1945-1951 a urmarit politica puterii a treia 15(third power policy) care insemna ca Marea Britanie este independenta si egala cu Statele Unite intr-un sistem vestic de alianta

anticomunista.In 1950 Ministrul de Externe al Frantei a initiat CECO (Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului) statele care au fosrmat-o fiind Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg. In ciuda faptului ca Marea Britanie avea o industrie a carbunelui si oteluilui dezvoltata, o cooperare cu CECO nu a reprezentat un avantaj tactic din multiple motive16: Marea Britanie nu avea aceleasi puternice interese in controlarea Germaniei. Franta pe de alta parte
14 15

ibidem, p. 273 John W. Young,Britain and European Unity, 1945-1992,Basingstoke, Ed Palgrave Macmillan, 1993, p. 15 16 Ibidem p. 1868

avea o frica obsesiva 17fata de vecinul ei estic si avea dorinta de al controla , care era imposibil pe cale militara. Marea Britanie inca facea jumatate din comert cu ImperiulCommonwealth. O cooperare de durata intre Franta si Germania nu i se parea realizabila. Ideea pierderii suveranitatii i se parea de neconceput18,iar relatiile sale cu Statele Unite i se pareau foarte importante. Statele Unite au primit calduros indeea celor sase , pentru ca erau interesate ca Europa sa fie stabila, astfel fiind o partenera de incredere impotriva amenintarii comuniste. Planurile pentru construirea unei armate comune a celor sase , Comunitatea Europeana de Aparare nu a fost ratificat datorita faptului ca francezii se temeau de ideea reinarmarii germane intr-un timp atat de scurt de la razboi si nu doreau sa renunte la controlul asupra fortelor lor armate.19In acelasi timp Marea Britanie nu a putut rezolva criza Canalului Suez din 1956 astfel pierzandu-si reputatia de actor de incredere pe scena mondiala. In 1952 prim-ministrul conservator Anthony Eden a dat un motiv pentru scepticismul sau in privinta participarii Marii Britanii intr-o Europa federala [] asta e ceva ce stim pana in adancul oaselor ca nu o putem face 20. Marea Britanie se temea de un superstat european. Nu a putut sa-si pastreze influenta in Egipt, pierderea controlului Canalului Suez, principala conexiune intre Europa, Orientul Mijlociu si sudul Asiei a insemnat un pas inapoi in reprezentarea intereselor vestice in Orientul Mijlociu, nevoia statutului de partener al Statelor Unite a crescut, iar CECO se pronunta ca fiind noul punct de referinta in Europa.21Avand indoieli cu privire la relatiile stranse propuse de Monnet si Shuman Marea Britanie s-a decis in schimb sa sustina o cooperare mai laxa, Numita Asociatia Europeana a Liberului Schimb(AELS) Avand drept obiectiv liberul schimb mai degraba decat integrarea politica, AELS a fost infiintata in ianuarie 1960, prin semnarea Conventiei de la Stockholm de catre Austria, Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia. Spre deosebire de clauzele
17 18

Ibidem Ibidem p.29 19 John Mccormick,op. cit. p. 89 20 John W. Young, op. cit. p. 37 21 Ibidem p. 439

contractuale ale CEE, statutul de membru era voluntar si nu implica alte institutii in afara de Consiliul de Ministri care se reunea de 2, 3 ori pe an, precum si un grup de reprezentanti permanenti, asistati de un mic secretariat infiintat la Geneva.

AELS a contribuit la reducerea tarifelor, dar a obtinut realizari mici pe termen lung, in special din cauza ca multi dintre membrii sai faceau comert mai mult cu CEE decat cu partenerii din AELS. Marea Britanie a realizat rapid ca influenta politica in Europa era exercitata de CECO si nu de AELS, precum si ca ea insasi risca izolarea politica daca ramanea in afara CEE. Organizatia CEE functiona intradevar, statele membre realizasera un progres economic si politic impresionant, iar industria Marii Britanii dorea acces la bogata piata CEE. Marea Britanie cu tot mai multe colonii care devin independente si performantele sale economice crescand foarte lent a realizat ca daca nu se alatura CEE poate fi o pierdere pe termen lung. Astfel Regatul Unit sub sefia prim-ministrului conservator Harold Macmillan si-a depus candidatura in august 1961 la 15 luni de la crearea AELS.22

II. 2. 1961-1975
Dupa decizia Marii Britanii de a deveni un membru al CEE, din perspectiva tarii asupra negocierilor, chiar daca statutul de membru ar fi fost acceptat pe loc, ar fi fost dezavantajata. Britanicii s-ar fi alaturat unei aliante a carei tratate erau deja realizate. Ar fi trebuit sa accepte acele tratate fara un trade mark Britanic. Uzura puterii favorizeaza intoarcerea laburistilor, invingatori in alegerile din 1964, a caror slabamajoritate va fi consolidata doi ani mai tarziu cu ocazia unor alegeri anticipate. Adeptul unui socialism moderat si realist, noul lider al partidului laburist, Harold Wilson, va guverna de o maniera foarte pragmatica in domeniul economic ca si in politica externa. Inca de la sosirea lor la putere, laburistii se gasesc intr-o grava criza financiara, care le monopolizeaza eforturile in dentrimentul aplicarii programului lor, care prevendea in principal modernizarea industriei. Enormul deficit al balantei de plati lasat de conservatori determina guvernarea lui Wilson sa ia masuri energice(suprataxe pe importuri, politica deflationista) care vor frana expansiunea
22

John Mccormick,op. cit.p.9310

economica si vor nemiltumi sindicatele, fara totusi a putea evita o devalorizare a lirei sterline, cu 14,3% in noiembrie 1967. Absenta marilor reforme structurale cu exceptia renationalizarii siderurgiei in 1966-1967), esecuk unei noi cereri de admitere in Piata Comuna in decembrie 1967 in fata unui nou veto francez antreneaza o scadere de popularitate a guvernului laburist, care pe de alta parte este nevoit sa faca fata unor noi violente tulburari in Irlanda de Nord in toamna anului 1968 .23 . In afara de scepticii britanici aderarea a fost blocata de puterile Europene, in special de presedintele Frantei de Gaule. El ca si altii, vroiau o Europa egala economic cu Statele Unite, si independenta militar de aceasta. Ingrijorarea in legatura cu legatura puternica dintre Londra si Washington a fost confirmata afacerea Polaris. Neputand sa-si dezvolte un program nuclear Marea Britanie, a cumparat rachete polaris de la Statele Unite, astfel suparandu-l pe de Gaule si facand aderarea imposibila pe termen scurt. Acesta planuia o CEE axata pe Franta si Germania, si vedea Marea Britanie ca pe un rival pentru influenta franceza in comunitate. Monnet insa era dornic ca Marea Britanie sa devina membru, incercand chiar sa-l convinga pe cancelarul Germaniei, Konrad Adenauer.Acesta insa impartasea anglofobia lu de Gaule24. Comportamentul arogant si agresiv al Marii Britanii in timpul viitoarelor negocieri au facut ca cererea sa-i fie din nou respinsa, acum opunandu-se si Germania.

 La conferinta sa de presa de Gaule nu a restrictionat intrarea Britaniei pentru totdeauna, dar a atacat insistenta extraordinara si graba lui Harold Wilson (Prim-ministru 1964-70, 74-76) in cautarea acceptarii si credea ca Marea Britanie nu vroia statutul de membru decat pentru a putea sa-si compenseze slabiciunea[]a fost pusa presiune mare pe germani ca sa ajute Marea Britanie sa intre in Europa. Brown (George Brown, Ministru de Externe 1966-68) s-a plans chiar patetic lui Willy Brandt, care era in vizita in Britania, Willy, trebuie sa ne bagi ca sa putem lua sefia CEE. In ciuda unei asemenea arogante naive, Consiliul de Ministri al CEE a cazut de acord pe 19 decembrie 1967 ca cererea Marii Britanii nu poate fi luata in considerare. 25
23 24

Pierre Milza/Serge Berstein,op. cit. p. 275 John Mccormickop. cit.p.94 25 John W. Young,op. cit. p. 10111

Dupa demisia lu de Gaule din 1969, Marea Britanie a aplicat pentru a treia oara, de aceasta data solicitarea fiindu-i acceptata, impreuna cu cea a Irlandei si Danemarcei.26Invingatori in alegerile din 1970, conservatorii, sub directia lui Edward Heath, se straduiesc sa relanseze expansiunea economica printr-o politica neo-liberala. Insa gravitatea situatiei economice determina noul guvern sa intervina intr-o maniera adeseori dirijista (nationalizarea sectorului aeronautic de la Rolls0Royce in 1971) si sa se integreze in Piata Comuna, dupa semnalul pozitiv acordat de Georges Pampidou.27 Abia in in anul 1973, Marea Britanie a devenit membru al CEE. Aceasta optiune europeana survine in plina criza politico-sociala, guvernul Heath ciocnindu-se de puternicul sindicalism britanic. Numeroasele greve agita tara pana la marea incercare de forta dintre Trade Unions si guvern (sfarsitul lui 1973-inceputul lui 1974) cand in fata amenintari unei greve pe termen nelimitat a minerilor, Heath este nevoit sa dizolve Camera Comunele.28Chiar si atunci, dezacordurile dintre pro-europeni si euro-scepticii din clasa politica au facut un referendum in 1975 pentru a decide asupra acestei probleme. Referendumul a confirmat calitatea de membru cu o medie DA-NU de 67,2 la 32,19

II. 3. 1975-1990
Cu toate ca toate partidele politice au fost de acord cu statutul de membru al CEE in 1973 contradictiile au fost lamurite odata pentru totdeauna printr-un referendum in 1975. Britnicii au parut sa fie un partener ciudat [], cautand sa-si promoveze interesele izolandu-se de celelalte state membre29, in Europa sub sefia prim-ministrului Edward Heath si succesorii sai. Marea Britanie parea in principal interesata de beneficiile sale si nu de intarirea institutiilor. Legatura transatlantica, era inca prioritara in viziunea urmatorilor prim-ministri, deci inca unul din multele motive care arata egocentrismul Britanic.30Guvernul laburist s-a opus Uniunii Monetare care a fost aprobata la Bruxelles in 1978 deoarece considera Europa un club capitalist fara interese
26 27

Jhohn Mccormick,op. cit. 94 Pierre Milza/Serge Bersteinop. cit.p. 275 28 ibidem p. 276 29 Andrew Gamble,op. cit. 118 30 Ibidem p.11912

in politica sociala si nu numai ca nu au vrut sa intre in Uniune ci chiar au decis sa se retraga din Comunitate in 1983.31 In fruntea conservatorilor victoriosi in alegerile din mai 1979 Margaret Thatcher, isi impune puternica sa personalitate care ii va atrage prenumele de doamna de fier . Thatcher este adepta liberalismului cvasi absolut, actiunea guvernului trebuind sa se orienteze la controlul monedei. Aceasta schimbare de orientare a politicii economice se mainfesta mai ales printr-o tentativa de restructurare industriala (de nationalizari, inchiderea interprinderilor nerentabile) si printr-o atitudine foarte ferma fata de sindicat.32Margaret Thatcher era cunoscuta ca unul din cei mai puternici opozanti ai unei viitoare integrari europene, chiar daca a sustinut statutul de membru in 1975 pe cand era in opozitie. Odata ajunsa la putere a redus contributia la Fondul European Comun la care Marea Britanie era un contribuitor principal. Thatcher a venit cu o noua politica de suveranitate si a reinoit relatiile cu Statele Unite.33Cu toata opozanta care o caracteriza, totusi a fost de acord cu Piata Comuna si cu Actul Unic European (AUE).34

II. 4. 1990
Odata cu Tratatul de la Maastricht din 1991, Comunitatea Europeana a cazut de acord pentru un sistem de aparare si o politica externa comuna si mai putine controale vamale intre tarile membre. A fost introdus noul termen de Uniune Europeana si inca odata Marea Britanie s-a opus. Bugetul comunitar trebuia sa fie marit, ceea ce insemna plati mai mari din partea tuturor statelor membre si era nevoie de noi institutii supranationale iar cele vechi trebuiau intarite, ceea ce insemna transferul suveranitatii spre Bruxelles si Strasbourg. O alta problema era acordul spre o Uniune Monetara Europeana, cu o singura moneda ca tinta. Renuntarea la lira sterlina si sa se subordoneze unei banci centrale era inimaginabil pentru Thatcher si succesorul sau, John Major. El a mers pe o politica care se impotrivea retragerii de
31 32

ibidem Pierree Milza/Serge Berstein,Istoria secolului XX. Vo.l II. In cautarea unei noi lumi, Ed All, Bucuresti, 1998 p.89 33 Andrew Gambleop. cit.p. 123 34 ibidem p. 15813

suveranitate .35Thatcher a incercat renegocierea tratatelor si la fel ca predecesorii sai laburisti din urma cu 10 ani a discutat retragerea din Uniune. Se stia ca Thatcher avea o relatie puternica cu Washington-ul si o relatie speciala cu presedintele Ronald Reagan, sub sefia lui Major acestea nu au mai putut fi mentinute. Cand Guvernul Conservator a fost inlocuit de cel Laburist sub conducerea lui Tony Blair, guvernele Europene sperau la o politica pro-europeana din partea acestuia. Evenimentele recente in jurul Cruciadei Americane impotriva terorismului si razboiul din Irak au aratat cat de puternice au ramas relatiile anglo-americane, cu Marea Britanie fiind una din putinele tari europene care s-au alaturat aliantei impotriva axei raului

III. Concluzii
Raceala Marii Britanii cu care trateaza orice proiect de unitate europeana este bazata pe motive istorice si culturale si care sunt puternic inradacinate in constientul clasei politice cat si a populatiei. Ideea ca Europa este o amenintare a granitelor de neclintit a Regatului

Unit vine din experienta declinului Imperiului Britanic in o perioada de mai putin de o generatie. Ideea de imperiu a devenit un obstacol mai putin influent in drumul spre Europa. Dar euro-scepticii din clasa politica considera Europa o amenintare pentru modul in care Marea Britanie isi desfasoara politica si economia. Clasa politica din arhipelag a avut mereu o politica rece fata de Comunitate, mai intai socialistii priveau oarecum cu neincredere capitalismul european, apoi conservatorii au pus la indoiala proiectul CEE si chiar au ajuns sa dispretuiasca si sa deteste tot ce este european , pentru ca, numai lucruri rele [] au venit din Europa. 36 Un alt aspect este relatia vitala a Marii Britanii cu Statele Unite, care cu toate ca au existat momente de impas, in secolul XX a fost intotdeauna o contragreutate pentru Europa. Primministrii Marii Britanii au avut tendinta sa vada Marea Britanie la mijloc, deseori in favoarea Statelor Unite, dar evitand mereu sa faca o alegere.37
35 36

Ibidem p. 123 ibidem, p. 110 37 ibidem, p. 1214

Britanicii sunt de acord cu politica Comunitatii Europene doar daca ii avantajeaza, in caz contrar ei duc o politica distanta, incearca sa negocieze si asteapta un compromis favorabil din partea celorlalte state membre. Marea Britanie dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost scena schimbarilor de guverne intre laburisti si conservatori, fiecare parte initiand reforme si curatand mizeria lasata in urma de guvernarea precedenta. Din acest motiv tara a fost macinata de crize politice, economice si sociale si s-a putut ajunge la o oarecare stabilitate abia spre sfarsitul anilor 80 inceputul anilor 90. Chiar si astazi intrebarea in legatura cu prioritatea de a fi pentru Europa sau America a ramas nerezolvata si impartita in doua de ambele partide cat si de opinia publica. 38La inceputurile CECO, statele membre nu aveau nevoie de Marea Britanie. Astazi Uniunea Europeana cu 27 de state si aproape 500 de milioane de locuitori, zona de piata cea mai populata din lume, are nevoie de Marea Britanie ca una din puterile economice europene, si nu in ultimul rand un contribitor net. Viitorii prim-ministri o sa trebuiasca sa se decida daca o sa poata sa-si permita sa fie la fel de rece fata de Europa si sa urmeze aceeasi cale exceptionala.
38

ibidem, p. 815

IV. Bibliografie
Gamble, Andrew,Between Europe and America. The future of British Politics,Ed. Palgrave Macmillan Basingstoke, 2003. Maurois, Andre,Istoria Angliei. Vol. II,Ed. Orizonturi, Bucuresti, 2006, p. 189 Mccormick, John,Sa intelegem Uniunea Europeana,Ed. Codecs, Bucuresti, 2006. Milza, Pierre/Serge Berstein, Istoriasecolului XX. 1945-1973. Lumea intre razboi si pace. Ed All, Bucuresti, 1998. Milza, Pierre/Serge Berstein, Istoria secolului XX. Vo.l II. In cautarea unei noi lumi, Ed All, Bucuresti, 1998 Young, John W. ,Britain and European Unity, 1945-1992,Basingstoke, Ed Palgrave

Macmillan, 1993. 16