O vorb n Subliniat Sau o Parafrazat de-un detept.

vreun de-un minciun

fel

probat accept, gogonat

definiie epigramatic de Stelian Ionescu-Astralus din Definiii epigramatice dicionar culegere (2000)

Adevrul? Ce este adevrul? n lumea asta, adevrul este o marf. l cumpr cine are bani ori poziii sociale. Fiecare om are un sipet de false adevruri.
definiie de Pavel Coru n S vii ca o prere...

Adevrul este o form cosmetizat a minciunii.

definiie de Ioan Daniel Teompa

Adevrul este un puzzle ce cuprinde adevrurile fiecruia.

definiie de Ioan Gyuri Pascu n n cutarea armoniei

De cnd De cnd Adevrul Nedescoperit nc.

stelele valul e spart

i de

luna, stnc, minciuna

definiie epigramatic de Mircea Ionescu-Quintus din Dicionar de epigrame (1981)

Adevarul este o int spre care unii tind iar altii spun ca tind, nimeni insa nu face altceva decit sa se apropie asimptotic. Din cauza ca sunt foarte multi din cei care spun ca tind, exista mai multe "adevaruri" si de aceea sunt atitea pribleme in lumea din jurul nostru. Fiecare are "adevarul" lui personal si indubitabil.

ADEVAR nu exista Nu poate exista, deoarece este vazut / perceput din diferite puncte de vedere. .Adevarul este de multe ori de partea celui puternic.Totul este relativ. Ce astazi ti se pare adevarat, maine te poti razgandi.Adevarul este doar o iluzie perceputa in creier. Adevarul este ceea ce este necesar vietii fiecarui om:nimeni nu-l poate insa obtine sau cumpara.

Adevarul este atunci cind spui ceva si totodata acesta poate fi comfirmat sau verificat.La baza adevarului stau 3 teorii: -Teoria asupra adevarului sau falsului(aceasta spune ca un lucru este adevarat daca intr-adevar s-a intamplat; iar falsa atunci cind ceea ce se spune nu este adevarat); -Teoria pragmatica(un lucru este adevarat daca este util); -Teoria deflationista(aceasta spune ca nu exista nici o diferenta in a spune ca acel lucru este adevarat sau fals);

ADEVR, adevruri,

s. n. 1. Concordan ntre cunotinele noastre i realitatea obiectiv; oglindire

fidel a realitii obiective n gndire; ceea ce corespunde realitii, ceea ce exist sau s -a ntmplat n realitate.

Ideea lui Aristotel este deci ca o propozitie este adevarata daca ceea ce afirma ea se intampla in realitate si este falsa atunci cand nu exista o asemenea corespondenta. In Evul Mediu, filosofii si teologii au formulat mai concis aceasta teza aristotelica despre adevarul corespondenta: veritas est adaequatio rei et intellectus.

ntr-unul dintre cele mai importante Dialoguri ale sale Republica Platon amintete despre o peter n care se afl mai muli oameni, nvluii ca ntr-un semintuneric. Umbrele proiectate pe zid de focul aprins n spatele indivizilor trec, n mintea privitorilor nlnuii, drept realitate (adevr). Dar, fiecare i apr propria percepie, i o ignor pe a celorlali. La un moment dat, unul dintre ei observ de unde vine puina lumin: de undeva, de sus. El ncepe s urce, nelegnd c, lumina l va ajuta s vad n mod clar ceea ce l nconjoar.

Drumul e lung i greu i, de multe ori, e gata s renune! Dup un iniial (i inevitabil) moment de orbire, el ncepe s vad clar n lumin. Noua percepie asupra realitii l determin s se gndeasc la cei care nchii n peter. Simte c trebuie s le descrie i lor lum ina, pentru a-i convinge s experimenteze i ei o alt existen. ntors n peter, se strduiete s i determine i pe cei captivi s evadeze din mediul lor, ns, fie nu l ascult, fie nu l cred sau nu sunt dispui s lase confortul peterii pent ru a vedea o lumin iluzorie. n cele din urm, deranjai de ideile lui, intenioneaz s l ucid. Drept urmare, gndirea colectiv are valoare autoritativ, fiind considerat adevar ceea ce majoritatea oamenilor din pestera cred a fi realitatea si nu ceea ce descopera cel ce ajunge sa cunoasca o alta fateta a realitatii. Precum acum cateva mii de ani, in conceptia populatiei de atunci, era un adevar absolut faptul ca soarele se invarte in jurul pamantului sau ca pamantul este plat, asa si acum adevarul reprezinta conceptia populatiei, a majoritatii. Adevarul este limitat de cunostintele noastre si perceptia noastra asupra lumii din jur.