Sunteți pe pagina 1din 5

Limbajul HTML

HTML s-a dezvoltat ca un subdomeniu al SGML(Standard Generalized Markup Language) care este un limbaj de marcare mai avansat si a fost mult timp favoritul DoD(Department of Defense).Problema schimbului de informatie intre doua sau mai multe calculatoare este o problema extrem de complexa. Rezolvarea acestei probleme implica existenta unor "reguli de comunicare" pe care calculatoarele sa le respecte. O comunicare reala intre doua parti - fie ele calculatoare sau nu - se bazeaza pe faptul ca informatia oferita de una dintre parti poate fi preluata si mai apoi inteleasa de catre cealalta. Regulile dupa care doua calculatoare care ruleaza sub diferite sisteme de operare comunica sunt stabilite de catre protocoale. Despre acestea am vorbit pe scurt in capitolul precedent. Dar in afara acestor reguli mai apare nevoia existentei unui "limbaj" pe care ambele calculatoare sa-l inteleaga. In WWW acesta este limbajul HTML.Redus la esenta, HTML (Limbajul de Marcare HiperText) este alcatuit dintr-un set de marcaje, coduri speciale inserate in continutul unui text, care ofera unui program numit interpretor de HTML informatii despre modul de formatare a continutului unui document si despre legaturile acestuia cu alte fisiere. Elemente de marcare Elementele de marcare sunt principalele componente ale limbajului HTML. Ele apar in document sub forma de etichete (tag-uri) sau controale HTML. Numele elementului apare in controlul de inceput (sub forma <numeelement>) si in cel de sfarsit (sub forma </nume-element>). Exemplu: <BODY> si </BODY> Portiunea din document incadrata de controalele HTML se mai numeste continutul elementului marcat si este partea de document asupra caruia actioneaza respectivul mod de formatare.Anumite elemente nu necesita etichete de sfarsit (Ex: P), iar altele nu au etichete de sfarsit, in general pentru ca nu au un continut pe care sa-l incadreze (Ex: BR). Exista, de asemenea, elemente prezente in document care pot sa nu fie marcate cu ajutorul etichetelor, prezenta lor in cadrul documentului fiind implicita (Ex: BODY).Limbajul HTML nu face distinctie intre literele mari si literele mici ale alfabetului. De aceea formularile <BR>, <br> sau <Br> desemneaza acelasi control. Atribute Atributele reprezinta proprietati ale elementelor de marcare scrise sub forma unor perechi de nume si valori in interiorul etichetei de inceput, dupa

numele elementului referit. Exemplu: <H1 id = "Paragraful 1" color = "blue"> Prezenta ghilimelelor la valorile atributelor este optionala. Fiecare control HTML are anumite atribute cu valori presetate care pot fi modificate de catre creatorul documentului conform dorintei acestuia. Ele pot fi, de asemenea, modificate dinamic, in timpul interactiunii cu utilizatorul, cu ajutorul scripturilor. Atributele ale caror valori sunt de tip boolean (adica adevarat sau fals) sunt setate in felul urmator: - absenta lor in eticheta de inceput a marcajului echivaleaza cu valoarea false presetata - prezenta lor echivaleaza cu setarea valorii true Exemplu: Formularea <option selected = "selected"> sau <option selected> marcheaza atribuirea valorii true atributului selected, atribut al elementului option. Daca valoarea unui atribut nu este una valida ea va fi ignorata. Referinte de entitati Pentru a introduce in continutul documentelor HTML unele caractere care nu fac parte din alfabetul limbii engleze, numite si caractere speciale, (cum ar fi , sau ) se folosesc marcaje speciale numite referinte de entitati sau referinte de caracter. Spre deosebire de controalele de marcaj, referintele de entitate nu sunt incadrate de caracterele "<" si ">". Ele incep intotdeauna cu caracterul ampresand "&" urmat de un text in stransa legatura cu caracterul pe care il reprezinta sau un cod numeric si se termina cu caracterul ";". De asemenea, caracterele folosite in marcajele HTML (<, >, &) se pot insera in cadrul documentului numai cu ajutorul referintelor de entitate. Comentarii Reprezinta texte care apar in fisierul sursa HTML, dar care nu vor fi afisate de catre browser catre utilizator. Ele au rolul de a expune diferite aspecte legate de document in vederea realizarii unui fisier sursa cat mai clar si mai usor de inteles si corectat. Comentariile sunt incadrate de marcajele "<!--" si "-->". E foarte important ca in interiorul comentariului sa nu existe secventa de caractere "--" deoarece aceasta genereaza confuzie. Exemplu: <!-- Acesta este un comentariu care ocupa doua linii de text. --> Alinierea

Pentru a specifica modul in care un element (antet,imagine,tabel,etc) va fi pozitionat pe orizontala relativ la elementul "container " care il contine se foloseste atributul align. Valorile acordate acestui atribut pot fi: left - pentru alinierea la stanga center - pentru pentru pozitionarea centrata right - pentru alinierea la dreapta. Implicit, alinierea se realizeaza la stanga, cu exceptia cazului in care elementul de pozitionat contine text a carui directie de scriere este de la dreapta la stanga, optiune realizata prin setarea in interiorul controlului a atributului dir la valoarea "rtl" (Right-To-Left). In acest caz alinierea implicita este la dreapta. Pentru a determina alinierea pe verticala a unui element in cadrul elementului container se foloseste atributul valign cu urmatoarele valori posibile: middle - pentru pozitionarea centrata, top - pentru alinierea la partea de sus a containerului, bottom - pentru alinierea la partea de jos a containerului. Culorile Valorile atributelor referitoare la culorile textului, fondului sau ale altor elemente se pot exprima fie prin codul hexazecimal al culorii respective, fie prin numele uneia dintre cele 16 culori "sigure", adica acele culori care vor fi recunoscute si afisate de majoritatea calculatoarelor.Exprimarea numerica se realizeaza prin codul RGB ( adica RED-GREEN-BLUE ) al culorii.Codul este alcatuit din 3 numere cuprinse intre 0 si 255 scrise in baza 16, fiecare exprimand prezenta cantitativa a uneia dintre cele trei nuante care definesc codul culorii respective. Dimensiunile Dimensiunile unor elemente prezente in documentul HTML se pot preciza in trei moduri: a.Dimensiunea absoluta este referita in pixeli. De exemplu o exprimare de forma "width =300" denota ca un anumit element are latimea de 300 pixeli b.Dimensiunea relativa (procentuala) este referita in procente. Astfel textul "width = 50%" exprima faptul ca elementul referit va avea ca latime jumatate din latimea disponibila a elementului in care este incadrat. c.Dimensiunea proportionala (multidimensiunea) este folosita atunci cand doua sau mai multe elemente impart un anumit numar de pixeli disponibili. Ea se exprima sub forma "i*", unde i este un numar care arata cate "parti" din total sunt revendicate. De exemplu, pe un spatiu de 60 de pixeli

disponibili, dimensiunile notate 1*, 2*, 3* insumeaza 6 unitati in care spatiul disponibil va fi impartit. Fiecare unitate contine 10 pixeli. Astfel ca cele trei dimensiuni exprimate mai sus reprezinta 10 pixeli, 20 pixeli si, respectiv, 30 pixeli. Impartirea documentului in linii si paragrafe Programele de explorare Web ignora caracterele Enter, taburile si spatiile multiple. Astfel, aspectul documentului afisat utilizatorului nu coincide cu aspectul fisierului sursa. Pentru a obtine asezarea dorita a componentelor documentului in fereastra programului de navigare, se folosesc controalele de separare <BR> si <P> care determina desfasurarea continutului pe linii si paragrafe. Astfel, pentru a marca trecerea la un nou paragraf folositi controlul <P>, iar pentru a marca trecerea la o linie noua folositi controlul <BR>. Aceste doua controale nu necesita marcaj de inchidere (terminare). Pentru a insera in document un numar oarecare de spatii libere se foloseste caracterul special &nbsp; (NonBreakingSpace). Spatiile astfel inserate au proprietatea de a nu permite browserului trecerea la linie noua. Pentru a forta afisarea unei parti de text mai lunga pe o singura linie se mai pot folosi controalele <NOBR> si </NOBR> cu rolul de a marca inceputul si sfarsitul sectiunii de text care va fi afisata pe o singura linie. Antete (headings) Antetele sunt utilizate pentru ierarhizarea diferitelor sectiuni de text. HTML defineste sase nivele pentru antete. La afisare, antetele nu sunt numerotate, diversele navigatoare afisind textul dintre tagurile <Hn> si </Hn> (unde n=16) astfel incit sa iasa in evidenta (centrat, marit, subliniat, marit, etc.). Ele nu trebuie indentate in document, indentarile fiind ignorate de navigatoare. In ordine, antetul de nivel 1, descris de tag-urile <H1> si </H1> este de dimensiunea cea mai mare, aceasta scazind proportional pina la antetul de nivel 6, descris de tag-urile <H6> si </H6>. Legaturi O caracteristica majora a HTML-ului o reprezinta abilitatea lui de legare a unei portiuni de text de alte documente, de a purta cu el referinte. Acest lucru este realizat cu hyperlink-uri. Browserul afiseaza textele care fac legaturi sau referinte cu alte culori si/sau subliniate pentru a evidentia faptul ca sint legaturi hypertext.

Pentru a naviga printr-un document Web, care deci este un hypertext, utilizatorul activeaza de regula o legatura (hyperlink) cu ajutorul tastaturii sau a mouse-ului. Puterea WWW consta in faptul ca aceste referinte pot lega alte documente in acelasi director, oriunde in alta parte pe acelasi server WWW sau oriunde in alta parte pe alte servere de tip WWW sau oarecare localizate oriunde in lume.

Fiecare referinta (hyperlink) intr-un document HTML este definita de doua componente: - elementul de activare, de tip text sau de tip grafic, prin intermediul caruia (cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii) se activeaza legatura; - elementul URL care descrie adresa documentului adresat si eventual a punctului de intrare in document (ancora), dupa ce hyperlink-ul este activat. Orice document (pagina Web, imagine, text, sunet, video) din Internet este unic adresabil de un URL (Uniform Ressource Locator). Conceptul de URL suporta de asemenea si alte tipuri de protocoale: gopher, ftp, telnet. URL-ul poate fi absolut sau relativ. URL-ul relativ este utilizat pentru adresarea unor fisiere de pe acelasi server pe care se gaseste documentul HTML curent. De asemenea URL-urile relative permit unui browser WWW sa acceseze direct documente HTML din fisiere de pe acelasi sistem, fara sa fie necesara utilizarea vreunui server. URL-ul absolut descrie calea completa spre un anumit document. Legaturi interne si intre sectiuni Exista posibilitatea de a realiza o legatura intre un anumit punct al unui document si un alt anumit punct al aceluiasi sau al altui document. Acest lucru se realizeaza prin crearea unei ancore in locul din document unde dorim sa ne conduca legatura si apoi in realizarea unei legaturi care va indica atit documentul referit cit si paragraful (sau sectiunea de document) la care facem referire. Crearea unei ancore se face in aproape acelasi fel ca si crearea unei legaturi, utilizind tag-ul <A> numai ca de aceasta data ii este asociat un alt atribut: NAME. Atributul va avea ca valoare un anumit cuvint (sau grup de cuvinte) care vor fi folosite pentru a face referinta la aceasta anumita sectiune. Spre deosebire de legaturi, ancorele nu sint afisate diferit fata de restul documentului in documentul tinta.

S-ar putea să vă placă și