UNIVERSITATEA AL.

IOAN CUZA IASI FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

ETIC I DEONTOLOGIE
PROFESOR:
POPESCU VERONICA

STUDENI:

EDUCAIA, COMPONENT DE BAZ N DEZVOLTAREA PERSONALITII

CUPRINS
2

I.Conceptul de educaie.. 4 II.Conceptul de personalitate.Teorii cu privire la personalitate...6 III.Citate despre educaie. 8 IV.Definiii ale educaiei............................................................................... 9 V.Istoria educaiei.......................................................................................10 VI.Fundamentele educaiei 14 VII.Funciile educaiei. 16 VIII.Formele educaiei.19 1.Educaia formal...........................................................................20 2.Educaia nonformal 22 3.Educaia informal.........................................................................24 IX.Coninuturile generale ale educaiei......................................................26 X."Noile educaii".......................................................................................31 CONCLUZII............................................................................................... 33 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................3 5

I.CONCEPTUL DE EDUCAIE

Din punct de vedere etimologic, termenul educaie poate fi dedus din latinescul educo-educare ( a alimenta, a ngriji, a crete plante sau animale). Cu nelesuri similare ntlnim, la francezi, n secolul al XVI-lea, termenul education, din care va deriva i cel romanesc educaia. Termenul mai poate fi dedus i din latinescul educo-educere, care nseamn a duce, a conduce, a scoate. Se pare c ambele traiecte etimologice sunt corecte, iar ramificaiile semantice concur la o decantare semiotica destul de precis. Ct privete determinarea realitii acoperite de termenul n discuie i a coninutului noional, apar multe dificulti, ntruct muli pedagogi vor nelege educaia n mod difereniat. Cuvntul educaie este de origine latin, deriv din substantivul educatio care nseamn cretere, hrnire, cultivare. Educaia are sarcina de a pregti omul ca element activ al vieii sociale. Educaia este un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o categorie fundamental a pedagogiei. Educaia este o aciune de a forma un copil i de a-l dirija ctre starea de adult; acest termen prin nsi etimologia sa, privete att aspectul intelectual ct i aspectul psihologic sau moral, pe cnd instruirea se limiteaz la intelect eludnd latura moral. Educaia este o integrare: integrarea forelor vieii n funcionarea armonioas a corpului, integrarea aptitudinilor sociale n vederea adaptrii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea finite sociale si corporale, pentru dezvoltarea complet a personalitii individuale (Hubert, 1965, p.58). Observm c n unele definiii sunt luate n considerare fie scopul educaiei, fie natura procesului, fie coninutul educaiei, fie laturile sau funciile actului educative. Definirea educaiei se poate realiza din unghiuri diferite de vedere. Ioan Cergiht (1988, pp.13-16) identific urmatoarele posibile persperctive de ntelegere a acesteia: a. Educaia ca proces (aciunea de trasformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiinei umane, n perspectiva unor finaliti explicit formulate) b. Educaia ca aciune de conducere (dirijarea evoluiei individului spre stadiul de persoan format, autonom i responsabil)
4

c. Educaia ca aciune social (activitatea planificat ce se desfoar pe baza unui proiect social, care comport un model pe personalitate) d. Educaia ca inter-relatie uman ( efort comun si contient intre cei doi actorieducatorul si educatul) e. Educatia ca ansamblu de influenta ( actiuni deliberate sau in afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care, intr-un fel sau altul, contribuie la formarea omului ca om). Principiile educatiei variaza potrivit cu conceptia despre om si menirea acestuia: de la Rabelais, care voia un cap bine mobilat, pana la Montaigne, care prefera un cap bine facut; de la Rousseau, care insista asupra aportului naturii (spectacolul naturii trebuind sa inspire sufletului omenesc principiile elementare ale moralei), la Auguste Compte, care, dimpotriva, sublinia rolul societatii in formarea si reformarea spiritului in sensul cel bun. Cu toate ca azi civilizatia moderna cere specialisti si da o instructie din ce in ce mai tehnica si partiala, numai o educatie generala si umanista poate forma specialisti capabili sa se recicleze in permanenta, pe masura progreselor neancetate ale tehnicii si a transformarilor lumii moderne. Scopul educatiei este sa instruiasca in primul rand, apoi sa adapteze pe plan social si, in sfarsit, sa formeze o judecata libera si personala. Educatia este arta de a dezvolta calitatile morale, intelectuale, artistice si fizice pe care copilul le poseda in stare potentiala. Educatia nu vizeaza modificarea naturii celui de care se ocupa, ci sa-l ajute sa se dezvolte armonios in mediul lui. Ea necesita cunoasterea trebuintelor sale, a legilor cresterii sale fizice si mentale, depinzand de ideea pe care si-o face despre om: in Sparta , oras militar al Greciei antice, copiii erau supusi unei discipline de fier. In pofida recomandarilor marilor pedagogi (Montaigne, Komensky), educatia autoritara a persistat pana la inceputul secolului XX si numai ca urmare a influentei lucrarilor unor psihologi contemporani (Binet, Claparede, Dewei, Walon) s-a raspandit o forma de educatie mai adaptata la realitate. Aceasta incepe de la nasterea copilului, ba chiar inainte, prin educarea parintilor. Acestei sarcini necesare i se consacra scolile parintilor, fondate (1928) si animate de umanisti si psihopedagogi (A. Isambert, A. Berge), ale caror cercuri de studii si conferinte sunt frecventate cu asiduitate.
5

Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice sau stiintelor educatiei) care vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, realizabila prin corelatia educator educat, intr-un context deschis. Datorita complexitatii, profunzimii si amplitudinii sale, educatia este studiata si de alte stiinte socio-umane inrudite cu pedagogia (filozofia, psihologia, sociologia, politologia, antropologia) Pedagogia studiaza dimensiunea profunda a educatiei care vizeaza functionalitatea si structura specifica a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii proiectata si realizata la nivelul corelatiei dintre subiectul si obiectul educatiei, dintre cel care educa si cel care este educat. Avem in vedere functiile generale ale educatiei in raport de care sunt propuse finalitatile educatiei si structura generala a educatiei care se regaseste, in mod obiectiv la nivelul oricarei actiuni cu finalitate pedagogica (numita si actiune educationala). Explicarea si intelegerea functionalitatii si a structurii specifice activitatii de educatie asigura premisa abordarii eficiente a problematicii: continuturilor generale ale educatiei formelor generale ale educatiei - directiilor generale de evolutie a educatiei.

II.Conceptul de personalitate.Teorii cu privire la personalitate

Personalitatea, ca abstractie psihologica extrem de complexa si cu determinari multiple, a fost definita din perspectivele mai multor orientari si teorii. Teoria psihanalitica considera ca structura personalitatii este determinata de interactiunea fortelor psihice interioare ( a motivelor), cu conditiile mediului extern (S.Freud). Teoria factoriala explica personalitatea prin organizarea interioara si ierarhica a unor trasaturi generale sau factorii de temperament, motivationali si factori de al doilea ordin (extraversiune, introversiune, labilitate, anxietate Cattel, Guilford).

Orientarea experimentalista afirma unicitatea fiecarei personae, iar cea socio-culturala explica personalitatea prin asimilarea experientei sociale si a culturii (R. Linton). Teoria integrativ-dinamica elaborate de G.W.Allport, care considera personalitatea cu mai multe niveluri de integrare dinamica ( nivelul reflexelor, al deprinderilor, al trasaturilor personale si sinele, ca sistem unitar). Personalitatea in conceptia lui Allport, este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice, care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic. Fuxul de iesire (S) este constituit din informatiile venite din mediul extern (socio-cultural), care directioneaza comportamentul uman. Aceste informatii sub forma de valori cultural-stiintifice, etice, estetice, filosofice, de modele comportamentale si de situatii problematice determinate de relatiile socialeconomice, sunt interiorizate de individual biologic uman prin procesul invatarii, al instruirii si educarii de individual biologic uman prin procesul invatarii, al instruirii si educarii, formandu-si un model al lumii externe si un program comportamental invatat, necesar adaptarii sale la un mediu socio-cultural in care traieste. Astfel, printr-o socializare metodica, inceputa in familie si continuata in institutiile de invatamant si cultura, individual bilogogic uman devine persoana cu un anumit statut, cu o anumita pozitie sociala, din care decurge un anumit rol social. Fluxul de iesire il reprezinta deciziile comportamentale, care la omul cu o inteligenta productive, sunt nu numai pe baza modelului cultural oferit de societatea in care traieste ci si inventate, dand solutii originale unor probleme, elaborand produse noi, nemaiantalnite, sub forma de inovatii, inventii si descoperiri. Omul este deci un produs al societatii, al conditiilor concret-istorice in care traieste dar si un creator de valori material si spiritual, process prin care el transforma sistemul social si isi dezvolta propria personalitate. Ca urmare, in procesul educational, nu trebuie sa ne limitam la formarea unui coportament de adaptare socio-profesional, ci utilizand metode active de invatare prin problematizare si descoperire sa formam personalitati creatoare, capabile sa inoveze viata social-productiva si sa dezvolte noi valori cultural-stiintifice.

III.Citate despre educatie

Educaia este calea de la ignorana ncrezut la incertitudinea jalnic. (Mark Twain)

Educaia este un ornament n vremuri de prosperitate i un refugiu n vremuri de restrite. ( Aristotel) Educaia este transmiterea civilizaiei. (Ariel Durant) Educaia nu este pregtirea pentru via, educaia este viaa nsi. ( John Dewey) Educaia nseamn s tii unde s te duci pentru a gsi ceea ce ai nevoie s tii; i nseamn s tii cum s foloseti informaiile pe care le afli. ( William Feather) Educaia este micarea din ntuneric spre lumin. ( Allan Bloom) Educaia este un vaccin pentru violen. ( Edward James Olmos) Educaia este dobndirea artei de a utiliza cunotinele. ( Alfred North Whitehead) Educaia este o arm ale crei efecte depind de cine o ine n mini i spre cine este intit. ( Iosif Visationovici Stalin) Educaia este ceea ce ramane dupa ceai uitat tot ceea ce ai invatat in scoala. ( Albert Einstein ) Educatia unui popor se judeca dupa tinuta de pe strada. Vazand grosolonia pe strada esti sigur ca o vei gasi si in casa. ( Edmondo De Amicis) Educatia este cea mai puternica arma care poate schimba lumea.( Nelson Mandela) Daca toata lumea ar invata carte, n-ar mai avea cine sa ne traga ciubotele. ( Ion creanga)
8

 Scoala cea buna e aceea in care si scolarul invata pe professor. ( Nicolae Iorga)

IV.Definitii ale educatiei

Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Si spunea ca educatia are drept scop sa dea sufletului si corpului intreaga frumusete si perfectiune de care sunt susceptibile. Aristotel, n lucrarea sa Politica, considera c educaia trebuie s fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare. Johann Amos Comenius, n lucrarea sa Didactica magna, considera c la natere, natura nzestreaz copilul numai cu seminele tiinei, ale moralitii i religiozitii, ele devin un bun al fiecrui om numai prin educaie. Rezult c n concepia sa, educaia este o activitate de stimulare a acestor semine, i implicit, de conducere a procesului de umanizare, omul nu poate deveni om dect dac este educat. Pentru pedagogul englez din secolul al XVII-lea, John Locke, educaia se prezint sub forma unei relaii interpersonale de supraveghere i intervenie ce se stabilete ntre preceptor (educator) i copil (viitorul gentleman). Filosoful german Immanuel Kant, credea ca educatia urmareste realizarea intregii perfectiuni de care natura omului este capabila si aprecia c educaia contribuie la valorificarea naturii umane n folosul societii: este plcut s ne gndim c natura omeneasc va fi mai bine dezvoltat prin educaie i c se poate ajunge a i se da o form care s-i convie cu deosebire. Aceasta ne descoper perspectiva fericirii viitoare a neamului omenesc. Pentru Jean-Jacques Rousseau educaia este n acelai timp intervenie i neintervenie : Educaia negativ presupune nlturarea oricrui obstacol din calea
9

dezvoltrii fireti, totul trebuind lsat s se produc de la sine fr nici o intervenie. n opinia pedagogului german Johann Frederich Herbart educaia este mprit n trei subdiviziuni: guvernarea, nvmntul (realizarea unor obiective specifice) i educaia moral. Sociologul francez mile Durkheim considera c educaia este o aciune exercitat de generaiile adulte asupra celor ce nu sunt coapte pentru viaa social.; are ca obiect s provoace i s dezvolte n copil un numr oarecare de stri fizice, intelectuale i morale. Durkheim afirma c educaia const ntr-o socializare metodic a tinerei educaii. Pedagogul romn Constantin Narly, consider c educaia este un fapt social i individual n acelai timp. Florin Georgescu considera c educaia este prima activitate creatoare neproductoare de bunuri de consum, cunoscut de istorie (Florin Georgescu 1970). Societatea zilelor noastre solicit, mai mult ca oricnd, inteligena i capacitatea creatoare a omului. ntregul climat al viitorului, afirm Bogdan Suchodolski, va situa capacitile intelectuale n condiiile deplinei afirmri i va da un larg avans dorinei de cunoatere.

V.Istoria educatiei

Educaia difer de la o etap istoric la alta n funcie de condiiile materiale i spirituale ale societii. Educaia este un fenomen social, specific uman, care apare odat cu societatea, dintr-o anumit necesitate proprie acesteia aceea a dezvoltrii omului ca om, ca for de munc i fiin social. Odat cu succesiunea epocilor istorice idealul, mecanismele, coninuturile, finalitile educaiei s-au schimbat, au evoluat i s-au perfecionat. Educaia este deci supus schimbrilor istorice, ea aprnd odat cu societatea din comuna primitiv. n momentul n care strmoii ndeprtai ai omului au nceput s munceasc, prin aceasta, felul lor de via a nceput s se deosebeasc fundamental
10

de cel al animalelor. Acestea din urm au continuat s se adapteze i s se comporte fa de mediul natural n mod instinctiv. Omul ns a adoptat fa de mediu o atitudine activ, transformndu-l cu ajutorul uneltelor pe care le confecioneaz. Astfel apare atitudinea activ a omului fa de propria sa dezvoltare, simul de rspundere pentru generaia viitoare, exprimat prin grija adulilor de a transmite celor tineri experiena de confecionare i utilizare a uneltelor n vederea formrii lor ca for de munc. ntre munc i educaie s-a stabilit astfel un raport de intercondiionare, raport care se afl la baza perfecionrii uneltelor de munc. Dezvoltarea vieii sociale, mbogirea experienei umane fac s se complice nsui procesul de transmitere a experienei acumulate, de procesul de educare. Generaiile adulte transmit tinerelor generaii nu numai experiena de munc, ci i limba i regulile de comportare. Acest proces intenionat de formare a tinerelor generaii este tocmai ceea ce nelegem prin educaia n comuna primitiv. Apariia proprietii private i a claselor sociale fac ca educaia antichitii s se deosebeasc de cea specific comunei primitive. Educaia are acum un caracter de clas. Acest caracter este evident att n statele din orientul antic Egipt, China, India ct i n Grecia i Roma antic. n colile egiptene se urmrea, pe de o parte, pregtirea conductorilor statului a preoilor iar pe de alt parte, pregtirea acelora care, ndeplinind diverse funcii administrative mai mrunte, aveau obligaia de a ti s scrie. Din documentele ce au ajuns pn n vremea noastr se poate deduce c chinezii au avut coli cu mult nainte ca societatea lor s se mpart pe clase. Cu toate acestea colile din China antic devin treptat un monopol al aristocraiei. Spre deosebire de alte coli din orientul antic, n China se acord mare atenie formrii deprinderilor de comportare, urmrindu-se mai ales cultivarea supunerii att fa de cei mai n vrst, ct i fa de cei superiori ca situaie social. Educaia moral din coala chinez era puternic influenat de religie. Ca i la egipteni, pentru indieni nu exista o demarcaie precis ntre cunotinele religioase i cele profane. Ele se mpleteau. n India se studia astronomia, medicina (cu ajutorul magiei), matematica i limba sanscrit. n Grecia antic putem evidenia dou tipuri de sisteme educaionale. Acestea privesc cele dou mari puteri: Sparta i Atena. Sistemul educaional spartan era cu precdere unul militar, pe cnd n Atena predomina un sistem democratic.
11

Sistemul educaional al romanilor a cunoscut o organizare diferit, corespunztoare principalelor etape ale dezvoltrii statului. Astfel n perioada regalitii educaia se fcea n familie; n timpul republicii ncepe s se manifeste tot mai mult preocuparea pentru organizarea nvmntului; pe cnd n timpul imperiului sistemul de instrucie i educaie capt un caracter de stat. Trecerea de la societatea sclavagist la cea feudal a nsemnat, totodat, i trecerea de la sistemul de educaie sclavagist la altul care corespundea cerinelor vieii economice i sociale specifice ornduirii, a crei durat se ntinde din secolul al V-lea pn n secolul al XVIII-lea. Ideologia dominant a ornduirii feudale a fost cea religioas cretinismul pentru Europa, islamismul pentru Orientul apropiat i nordul Africii, budhismul pentru Orientul ndeprtat. Biserica ndeosebi cea cretin acaparase pmnt, putere politic i ntreaga via cultural. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor dominante, de aceea ele constituiau elementul primordial i baza oricrei gndiri teoretice a reprezentanilor acestor clase. Este cunoscut faptul c n aceast perioad filosofia a devenit o slujnic a teologiei. Arta a fost i ea subordonat spiritului teologiei, devenind o expresie a dispreului religios pentru natur, pentru om. Prin coninutul su, arta exprima aspiraia ctre viaa viitoare. n pictura i sculptura feudal era redat extazul mistic al unor fiine dematerializate, disproporionate anatomic. n ceea ce privete nvmntul feudal, acesta a fost un monopol al clerului att n Europa, ct i n Orientul apropiat i deprtat. Se tie c ornduirea feudal cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele avnd anumite particulariti care i-au exercitat influena i asupra educaiei i nvmntului. Astfel, educaia evului mediu propriu-zis (secolele V-XIV) se deosebete mult de aceea care se practica n epoca Renaterii i Reformei (secolele XV-XVI), iar aceasta avea unele trsturi care o difereniau de sistemul educativ din perioada descompunerii feudalismului (secolele XVII-XVIII). Ctre sfritul evului mediu ritmul de dezvoltare al societii a devenit mai alert. Cruciadele au nlesnit schimbul de mrfuri, au contribuit la dezvoltarea puternic a meseriilor, a atelierelor meteugreti. n industrie s-au introdus motoarele hidraulice, a nceput s se foloseasc roata de tors i s-a trecut la organizarea unui nou tip de producie industrial, producia manufacturier. Secolele XIV i XV constituie pentru o parte din rile Europei de apus perioada de trecere de la feudalism la capitalism. Criza economic i social din
12

aceste secole este nsi criza regimului feudal, care a permis trecerea de la supremaia nobilimii feudale la dobndirea puterii de ctre burghezie. Populaia oraelor a crescut continuu. Treptat, apar, mai ales n Italia, o mulime de republici. Aproape fiecare ora mai dezvoltat a devenit o republic Veneia, Florena, Genova, Milano etc. Schimbri majore s-au petrecut i n educaie. Conceptele umanismului au influenat puternic ideile pedagogice. Se d o mare importan respectului fa de om, ncrederea n posibilitile sale fizice i intelectuale. Sfritul secolului al XVIII-lea i nceputul secolului al XIX-lea se caracterizeaz pe plan socio-politic printr-o succesiune de victorii ale burgheziei din rile Europei occidentale. ntruct nsei interesele sale economice i politice i impuneau asigurarea unei instrucii elementare pentru categorii largi ale populaiei. Aceast perioad constituie un mare pas nainte n direcia generalizrii nvmntului primar i a dezvoltrii teoriei pedagogice corespunztoare. Amploarea pe care a luat-o acum nvmntul, mai ales coala elementar, a atras dup sine i dezvoltarea instituiilor de pregtire a corpului didactic. Aceste mprejurri au stimulat procesul de constituire a pedagogiei ca disciplin tiinific. Interesul manifestat pentru problemele dezvoltrii tinerei generaii au favorizat crearea unei instituii speciale de educare, precum i elaborarea unei teorii pedagogice privind copii de vrst precolar. Dar anul 1900 nu este o piatr de hotar n dezvoltarea teoriei i practicii pedagogice. Ctre sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului urmtor au aprut o serie de elemente noi care anun importante mutaii n gndirea pedagogic i practica colar. Aproape tot ceea ce creaser secolele anterioare n domeniul practicii instructiv-educative era cuprins acum n termenul de coal tradiional i ncepuse s fie repudiat. Apare, mai nti, o reacie fa de coala herbartian, ntemeiat exclusiv pe receptivitate, pe orientare exclusiv teoretic a coninutului activitii didactice. Se creeaz, astfel, aa-numitele coli noi din Marea Britanie, Frana, Germania, SUA. Tot acum, ca urmare a iniierii cercetrilor experimentale n psihologie, ncepe s se manifeste o puternic reacie fa de pedagogia filosofic constituit deductiv, pornindu-se de la anumite principii sau concepte filosofice. Se contureaz astfel ideea unei pedagogii experimentale i, concomitent, ideea unei tiine a copilului pedagogia.

13

Tot n aceast perioad se constat o alt tendin: depirea limitelor pedagogiei ntemeiat pe psihologie care conducea spre cultivarea individualismului prin elaborarea unei teorii pedagogice bazate pe sociologie, adic pedagogia social. Pe plan pedagogic, secolul XX s-a anunat, nc de la nceput prin teoria educaiei noi ca un secol al copilului. De-a lungul istoriei, educaia i-a demonstrat rolul vital pentru dezvoltarea civilizaiei, culturii umanitii, pentru creterea gradului de ordine i raionalitate n viaa social, pentru cultivarea valorilor spirituale i conferirea n acest fel a unui statut elevat condiiei umane.

VI.Fundamentele educatiei

Actiunea educationala se exercita antrenand niste baze pe care si le subsumeaza in calitate de fundamente, de detrminari importante. Dincolo de specificitatea actului in sine, se pleaca de la o baza care exercita o serie de influente ce genereaza si pefecteaza actiunea ca atare. Fundamentele educatiei se refera la toate acele determinari specific si nespecifice, din interiorul spatiului formarii, dar si din afara lui, care conditioneaza procesul educational ca atare. a) Fundamentele biopsihice. Actiunea educational angajeaza o serie de actori, inainte de toate, in calitate de fiinte biopsihice. Exista un raport corporal, structural, functional, constituit din corpuri biofiziologic de a carui buna functionare depinde reusita actului ce survine. Nu trebuie neglijat datul ereditar al subiectului ce este supus unui tratament educational. Acesta trebuie cunoscut, activat, maximizat in diferite circumstante si intensitati. Educabilitatea este acea predispozitie a finite umane de a se lasa modelata in accord cu o anumita intentionalitate venita din exterior. Ereditatea este constituita din totalitatea dispozitiilor potentiale cu care fiinta vine pe lume. Ea reprezinta o realitate care nu se poate schimba si functioneaza asemenea unui cumul de programari inexorabile, de neatins ( genotipul), care capata o fizionomie aparte ( fenotipul ) sub influenta factorilor accidentali, contextual. - Ereditatea umana imbraca 2 aspete : ereditatea generala, care consta in multitudinea de trasaturi ale specie umane (mers biped, o inteligenta
14

inscrisa in anumite limite, o anumita structura anatomo-fiziologica etc.), si ereditatea specifica, ce se prezinta ca o multitudine de caracteristici individuale ce se pot transmite de la antecesori la succesori ( culoarea ochilor, a parului, un anumit tip de fizionomie, etc.). principalele component functional-dinamie transmise ereditar, implicate in educatie, se refera la urmatoarele register : plasticitatea sistemului nervos central, dinamica activitatii nervoase superioare si particularitatile functionale ale analizatorilor. b) Fundamente socioculturale. Educatia se exercita in anumite conditii ambientale si socioculturale. Ea tine de specificitatea unui areal social de experientele cultural ale unei comunitati, de gradul de cultura si de civilizatie a unei epoci. Mediul educational exercita influente educogene prin insasi prezenta lui. Acesta are 2 componente: mediul fizic si mediul social. Mediul fizic consta in totalitatea elementelor natural si artificial pe care indivizii le intalnesc in mediul proxic. Mediul natural compune ansamblul conditiilor ambientale, geografice care concur intr-un fel sau altul la exercitatarea si configurarea educatiei. Acesta are influente directe asupra starii de sanatate, induce anumite timpuri de activitati sau conduite fundamentale, contribuie la maturizarea bio-psihica a persoanei. Mediul artificial este constituit din artefactele omului care pot impima anumite ritmuri sau trebuinte de invatare. Mediul sociocultural se refera la toate determinarile de ordin comunitar ce au un impact direct asupra proceselor educationale. Mediul social poate actiona fie ca un factor de blocaj sau instanta frenatoare, fie ca un element dinamizator, stimulator al actiunilor de perfectionare a personalitatii umane. c) Fundamente istorice. Educatia, asa cum se exercita la un moment dat, are ca scop reeditarea marilor experiente ale omenirii, transmiterea unei zester cultural pe care am mostenit-o. educatia se spune, este o activitate de reproductive cultural, de rememorare, de reintiparire si de repertutuare, prin creatie a valorilor umanitatii. Din alt punct de vedere, pentru a fi educator, nu este suficienta simpla experienta personala in materie de educatie. Trebuie sa se activeze ce au gandit sau au facut si altii; trebuie sa se cunosca destule antecedente in domeniul respectiv. Educatia asa cum se prezinta ea la un moment dat, nu este descoperirea celor prezenti, ci este, de multe ori, preluarea descoperirilor altora prin aplicarea la conditiile existente aici si acum. Gandirea despre educatie a evoluat de la o epoca la alta, sa stratificat in timp, a parcurs un traseun cumulative, ideile adunandu-se, complementandu-se, intersectandu-se.
15

d) Fundamente filosofice. Orice demers actional in materie de educatie se deruleaza in acord cu un program ideatic, cu anumit mod de a gandi lucrurile. Inainte de a interprinde ceva, tre ghidezi cu anumita filosofie actionala. In spatele fiecarui proiect transformator trebuie sa se afle o filosofie si chiar o ideologie adiacenta. Educatia, ca practica teleological, se exercita in concordant cu un traseu mintal corescpunzator ce vizeaza atingerea unor tinte. Configurarea tintelor se face in accord cu anumite valori. e) Fundamente politice. Educatia se exercita sub forma unui program de actiuni dimensionat de cei care conduc societatea. Fiecare grupare politica odata ajunsa la putere, cauta sa construeasca o politica educational in accord cu ideologia ce o domina. Educatia institutionalizata, mai ales, poate funcitona ca o forma mascata de violentare simbolica a celor multi de catre cei putini. Trebuie spus ca in aceste circumstante practica educational se converteste untr-un suport suplimentar de distribuire a cunoasterii in acord cu interesele celor aflati la putere. f) Fundamente stiitifice. Educatia nu se face la intamplare, oriunde, de oricine doreste, ci de cel care detine stiinta predarii si formarii. Procesul educational se bazeaza pe o multitudine de teorii (ale invatarii, ale predarii, ale organizarii, ale examinarii etc.)puse in evident de o traditie stiintifica de cel putin cateva veacuri. O pleiada de programe de cercetare se deruleaza pentru a intra in posesia a noi cunostinte legate de educatie, care se vor integra, gradual, in practicile curente.

VII.Functiile educatiei

Educatia este un subsistem social care se gaseste in raport de dependent functional cu celelalte subsisteme (economic, politic, administrativ, juridic, medical).Instrumentul prin care educatia isi realizeaza functiile sale este invatamantul, ce poate fi considerat ca fiind cea mai mare interprindere producatoare a fortei de munca a unei tari. 1.Functia principala a educatiei este a ceea de dezvoltare si inovare sociala, prin formarea omului ca personaliate, creator de valori material si spiritual,
16

purtator al prgresului social. Educatia devine astfel un agent important al dezvoltarii sociale, fiind un adevarat vector al acesteia. 2.De aici decurge o alta funcitie a educatiei, formative, omul afirmanduse ca personalitate prin educatie. In invatamant se pregateste forta de munca pentru toate celelalte subsiteme sociale, educatia avand rolul de a reainoi resursele umane, devenind un important factor al dezvoltarii sociale, cu implicatii adanci asupra cresterii productivitaitii muncii si calitatii vietii. 3. Educatia are si functia de a transmite valorile culturii de la o generatie la alta, fiind principalul factor generator de cultura si civilizatie. 4. Functia prospectiva a educatiei este deosebit de importanta, intrucat ea isi propune sa formaze un om re ceptiv fata de schimbari si capabil sa se adapteze la situatii noi.Pornind de la o analiza prspectiva a societatii de maine, educatia propune modele noi de personalitate pentru o societate sensibil schimbata sub impulsul stiintei, tehnicii si al tehnologiilor de varf. Educatia are un caracter universal dar si national.Adaptand educatia din tara noastra la cerintele epocii contemporane si tinand seama de legitatile ei generale, vom avea in vedere specificiul dezvoltarii Romaniei de trecere spre economia de piata si democratie. Functiile generale ale educatiei reprezinta consecintele sociale cele mai importante ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii angajate in mod intentionat sau neintentionat prin intermediul unor actiuni organizat si / sau a unor influente spontane. Aceste functii intervin, in mod obiectiv, la nivelul oricarei activitati de educatie sau instruire desfasurata in cadrul sistemului si al procesului de invatamant, inclusiv prin preluarea unor influente pedagogice provenite din directia mediului natural si social inconjurator, a campului psihosocial inconjurator. Analiza functiilor educatie i presupune elaborarea unui model ierarhic aplicabil in contextul sistemului social global. Taxonomia rezultata asigura astfel evidentierea a doua categorii de functii: functiile generale, care include: functia centrala sau functia fundamentala a educatiei si functiile principale ale educatiei; functiile derivate care sunt subordonate functiilor generale ale educatiei.

17

Functiile generale ale educatiei au un caracter obiectiv, reprezentand consecintele si proprietatile celei mai importante ale activitatii de educatie, care se regasesc la nivelul oricarei actiuni educationale. Ele au un caracter stabil, anumite modificari intervenind doar la nivelul ordonarii prioritatilor in cazul functiilor principale ale educatiei, subordonate in ansamblul lor functiei centrale sau fundamentale a educatiei formarea-dezvoltarea personalitatii umane. Functiile derivate , subordonate, in mod direct sau indirect celor generale, au un caracter instabil, cunoscand anumite variatii si particularizari in raportul contextului in care are loc activitatea de educatie, in cadrul unui sistem si proces de invatamant determinat din punct de vedere social-istoric Tinand seama de aspectele metodologice evidentiate anterior, putem avansa urmatoarea taxonomie a functiilor educatiei: 1) Functia centrala / fundamentala a educatiei functie de maxima generalitate - vizeaza formarea-dezvoltarea personalitatii in vederea integrarii sociale a acesteia (care la modul ideal poate fi permanenta si optima); 2) Functiile principale ale educatiei functii cu caracter general implicate direct in asigurarea realizarii efective a functiei centrale / fundamentale a educatiei: a)Functia culturala a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor spirituale preluate pedagogic din toate domeniile cunoasterii umane (stiinta, tehnologie, arta, morala, politica, religie etc.) in raport cu particularitatile fiecarei varste scolare si psihologice aceasta functie angajeaza integrarea sociala a personalitatii prin transmiterea, insusirea, interiorizarea si aplicarea valorilor culturale generale, de profil si de specialitate; b) Functia politica / civica a educatiei : formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor civice care reglementeaza raporturile acesteia cu lumea si cu sine in conditii proprii fiecarei varste scolare si psihologice vizeaza integrarea omului in societate in calitate de cetatean, integrat in viata comunitatii (familiei, comunitatii socio-profesionale, comunitatii politice, etc.); c) Functia economica a educatiei: formarea-dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor tehnologice, aplicative, care vizeaza capacitatea acesteia de realizare a unor activitati sociale utile in diferite contexte, intr-o perspectiva imediata si pe termen mediu si lung urmareste integrarea omului in societate in cadrul unei activitati cu valoare socio-economica pentru el si pentru comunitate.
18

3) Functiile derivate sunt subordonate functiilor principale ca exemple semnificative avansam urmatoarele variante, aflate in schimbare in raport de contextul social-istoric si de particularitatile fiecarui sistem de educatie : a) functia de informare, functia de culturalizare, functia de asistenta psihologica (subordonate functiei culturale); b) functia de protectie sociala, (subordonate functiei politice); functia de propaganda/ideologizare

c) functia de specializare, functia de profesionalizare, functia de asistenta sociala (subordonate functiei economice).

VIII.Formele educatiei

Dictionarul de pedagogie (1979, pag. 141-142), dezvolta trei semnificatii secundare, care pot fi valorificate la nivelul unor repere meteodologice necesare in analiza fenomenului: 1. Educatia ca forma, realizata conform unui model produs de societate 2. Educatia uniforma, realizata prin dezvoltarea tuturor resurselor interne ale fiintei umane 3. Educatia ca ansamblu de actiuni , integrate intr-o activitate complexa de formare-dezvoltare a personalitatii. Aceste trei repere metodologice demonstreaza extinderea actuala a notiunii de educatie, care reprezinta simultan activitate organizata institutional conform unor finalitati pedagogice/orientari valorice un produs al activitatii, determinabil si adaptabil la cerintele societatii uniforma, angajat ntre mai multe fiinte umane, aflate n diferite relatii de comunicare si de modificare reciproca

19

Analiza educatiei, la nivel functional- structural, presupune raportarea la trei repere metodologice: un reper metodologic, de ordin social, care priveste educatia, n mod special, ca produs; un reper metodologic de ordin psihologic, care priveste educatia, n mod special, ca forma; un reper metodologic integrator, de ordin psihosocial, care priveste educatia, n mod special, ca activitate cu o functionalitate si o structura de actiune specifica. Formele educatiei vizeaza ansamblul actiunilor si al influentelor pedagogice realizate, simultan sau succesiv, la nivel institutional( educatia formala- educatia nonformala) si la nivel noninstitutional( educatia informala).

1.Educatia formala

Acest tip de educaie face legtura dintre majoritatea influenelor intenionate i sistematice, create n cadrul instituiei specializate, cum ar fi colile sau universitile, i are ca scop suprem formarea omului, ca personalitate. Educaia formal este explicat pe baza unor obiective clar definite, iar procesul educaional se caracterizeaz prin intensitate, concentrare i continuitate. Telul acestui tip de educaie este de a informa elevii prin cunotine noi, familiarizarea cu tehnici educative, care le va da indivizilor o anumit independen educativ. Pentru acest tip de educaie sunt elaborate programe de specialitate, care sunt pregtite de specialiti, cu o pregtire n acest sens. Cunotinele primite sunt alese i structurate, fiind caracterizate prin coninut tiinific. Educaia formal ajut la o asimilare continu a cunotinelor i uureaz dezvoltarea unor aptitudini, capaciti, atitudini a individului, introducerea persoanei n societate. O latur important a educaiei formale o constituie evaluarea, care uureaz reuita colar, succesul formrii elevilor.
20

Evaluarea, n afar de faptul c evalueaz cunotinele elevilor, mai are scopul de a trezi n individ, capacitatea de autoaprecierea, autoevaluare. Individul se simte frustat, atunci cnd persoana de alturi este apreciat mai bine. Acest lucru, n cazul n care este o notare corect, s trezeasc eul propriul, i s se ridice la ateptrile cuvenite. Dei acest tip de educaie este necesar, totui are unele goluri, din cauza programelor de nvmnt ncrcate. Acest fapt cauzeaz lipsa neobinuitului, creativismului, i are caracter de rutin i monotonie. Lipsa de explicare i argumentare, face ca cunotinele transmise s aib un caracter pur informativ, fr a trezi mini i a descuia idei mree. Educaia formal este caracterizat prin urmtoarele: la baz are, introducerea persoanelor n studiu intelectual; posibilitatea de a lega cunotinele, avnd la baz cunotnele teoretice; recunoaterea cunotinelor proprii; formarea i concretizarea cunotinelor i n alte forme educative, din punct de vedere social. Educatia formala dezvolta urmatoarele obiective generale, multiplicabile in continuturi specifice, operabile la nivel moral intelectual tehnologic estetic fizic: a) dobandirea cunostintelor fundamentale in interdependenta lor sistemica; b) exersarea aptitudinilor si a atitudinilor umane intr-un cadru metodic stimulativ, deschis, perfectibil; c) aplicarea instrumentelor de evaluare sociala la diferite niveluri si grade de integrare scolara-postscolara, universitara-postuniversitara, profesionala (vezi Cerghit, Ioan, in Curs de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu, Lazar, 1988, pag.27, 28). Educatia formala reflecta, in acelasi timp, urmatoarele coordonate functionale, valabile la nivelul sistemului si al procesului de invatamant:

21

 a) proiectarea pedagogica organizata pe baza de planuri, programe, manuale scolare, cursuri universitare, materiale de stimulare a invatarii etc.; b) orientarea prioritara a "finalitatilor" spre parcurgerea "programei", pentru "asigurarea succesului unui numar cat mai mare de elevi si studenti" (Vaideanu, George, 1988, pag.226); c) invatarea scolara/universitara sistematica, realizata prin corelarea activitatii cadrelor didactice de diferite specialitati la nivelul metodologic al unei "echipe pedagogice"; d) evaluarea pe criterii socio-pedagogice riguroase, realizata prin: note, calificative, aprecieri, caracterizari etc.

2.Educatia nonformala

Acest tip de educaie conine majoritatea influenelor educative, care au loc nafara clasei, acestea sunt activiti extradidactice sau prin activiti opionale sau facultative. Are un caracter mai puin formal, dar cu acelai rezultat formativ. Aciunile educative, care sunt plasate n cadrul acestui tip de educaie, sunt flexibile, i vin n ntmpinarea diferitor interese, particular pentru fiecare persoan. Educaia nonformal, i are nceputurile nc din timpul fondrii educaiei. O caracteristic nou aprut la acest tip de educaie, este rolul de mijlocitor pentru cei care nu au acces la educaia formal, i anume cei: saraci, retrai, analfabei, persoane cu handicap.

22

Educatia nonformala sprijina, direct si indirect, actiunile si influentele sistemului de invatamant, pe doua circuite pedagogice principale: a) un circuit pedagogic situat in afara clasei: cercuri pe discipline de invatamant, cercuri interdisciplinare, cercuri tematice / transdisciplinare; ansambluri sportive, artistice, culturale etc.; intreceri, competitii, concursuri, olimpiade scolare/universitare; b) un circuit pedagogic situat in afara scolii: activitati periscolare, organizate pentru valorificarea educativa a timpului liber: cu resurse traditionale: excursii, vizite, tabere, cluburi, universitati populare, vizionari de spectacole (teatru, cinema etc.) si de expozitii etc.; cu resurse moderne: videoteca, mediateca, discoteca; radio, televiziune scolara; instruire asistata pe calculator, cu retele de programe nonformale etc.; activitati parascolare, organizate in mediul socioprofesional, ca "solutii alternative" de perfectionare, reciclare, instruire permanenta, institutionalizate special la nivel de: presa pedagogica, radio-televiziune scolara; cursuri, conferinte tematice - cu programe speciale de educatie permanenta etc. Activitatile de educatie nonformala au un caracter institutional. Ele probeaza - in comparatie cu activitatile de educatie formala - cateva note specifice: proiectarea pedagogica neformalizata, cu programe deschise spre interdisciplinaritate si educatie permanenta - la nivel general-uman, profesional, sportiv, estetic civic, etc.; organizarea facultativa, neformalizata cu profilare dependenta de optiunile elevilor si ale comunitatilor scolare si locale, cu deschideri speciale spre experiment si inovatie; evaluarea facultativa, neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau calificative oficiale. Principiile educaiei nonformale sunt urmtoarele: protejarea persoanelor, ce doresc o cretere n comer, agricultur, industrie, etc; susinerea populaiei pentru utilizarea mai raional a resurselor naturale i personale;
23

 extinderea proceselor de invatare sistematica pana la nivelul organizarii programelor universitare prin intermediul televiziunii; educaia pentru sntate i raionalizarea timpului liber; analfabetizarea; Toate aceste principii, pot constitui o cultur minor, n cazul n care educaia nonformal nu este n corelaie cu educaia formal, i nu se bazeaz pe aceasta din urm. Evaluarea educaiei nonformale este observat prin diferite activiti ca: cercuri specializate, olimpiade colare, concursuri, care sunt ntemeiate de instituiile colare, organizaii ale tineretului, organizaii printeti, etc. Aceste activiti, la fel ca i la educaia formal, sunt coordonate de pedagogi de specialitate, dar care n aceste situaii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori. Tot n cadrul educaiei nonformale, sunt incluse i emisiunile radio i televiziune, care sunt create anume pentru elevi i au un nivel ridicat al cunotinelor. Acelai tip de educaie l au i ziarele i revistele colare, la care particip foarte mult elevii, dar oricum sunt coordonai de pedagogi. Educaia nonformal este diferit fa de educaia formal, prin aspectul coninutului i formele de realizare. Educaia nonformal este caracterizat prin: rspunderea concret la cerinele fixate; permite momente de abstractizare, prin extragerea de cunotine din viaa practic; scoate din educaie, funcia de predare, lsnd loc funciei de nvare. Interpretarile moderne evidentiaza posibilitatea preluarii unor prioritati si pe terenul educatiei nonformale care ofera un aspect motivational mai larg si mai deschis procesului de
24

formare-dezvoltare a personalitatii, avnd o capacitate rapida de receptare a tuturor influentelor pedagogice informale, aflate, astfel, ntr-o expansiune cantitativa greu controlabila.

3.Educatia informala

Acest tip de educaie cuprinde majoritatea informaiilor neintenionate, neclare, de volum mare avnd de mai multe ori un aspect cantitativ dect calitativ. Cu aceste tipuri de cunotine individul personal se ntlnete individul zi de zi, acestea fiind n form brut, neselectate de o persoan specializat. Aceste cunotine pot fi aranjate, nu numai cu ajutorul pedagogului, dar i pe baza altor interese ce apar, dar de multe ori, ele sunt injectate n mintea uman i comportament fr nici o logic. Educaia informal ntrece prin coninut i cunotine educaia formal. Un rol important n educaia informal l are presa. Ca o informaie primit prin intermediul presei s devin util, ea trebuie prelucrat, legat, valorificat fa de cunotinele deja existente. n acest tip de educaie sunt eseniale ncercrile i tririle, care pot da nastere la idei noi, din ce n ce mai originale, legat de mediul nconjurtor. In cadrul educaiei informale, rolul promordial al nvrii l are individul, educaia fiind aleatorie, iar evaluarea se face prin alte criterii fa de educaia formal. Evaluarea individului se observ n dependen de competena persoanei ntr-o ramur sau alta. Dei toate 3 tipuri de educaie: formal,nonformal i informal, sunt diferite, toate sunt necesare de utilizat n cadrul educaiei, innd cont de diferenele dintre ele la nivel de coninuturi, cadre, mijloace ale pedagogilor. Aceste forme ale educaiei ajut individul la poziionarea lui n societate, i rezolvarea diferitor situaii cheie, care se ntlnesc n prezent. Dar totodat fiecare din aceste forme de educaie, are un rol caracteristic de ndeplinit. Educaia informal relateaz urmtoarele:
25

 sensibilitate, la interaciunea cu mediu nconjurtor; momentul, n care este lansat un interes de cunoatere pentru individ; posibilitatea de a pi de la un interes la altul; posibilitatea unei nvri individuale, fr obligaii; crearea unui proiect individual, avnd libera aciune; posibilitatea de autoformare independent Pe de alt parte, legarea celor 3 forme de educaie, ar fi mai eficient, i ar da urmtoarele rezultate; capacitatea de a reaciona la diferite situaii; nelegerea unei situaii noi; o mai bun ntelegere a unei necesiti personale i de grup; soluionarea unei situaii de blocaj; uurarea conceperii formatorilor; unirea forelor din mai multe categorii sociale, care au scop final, educaia. Ca i n mai multe tiine, exist cauze pro i contra asupra unor idei aprute.Contra legrii acestor 3 forme ale educaiei ar fi: este realizat un sistem mai individual al persoanelor; acest unire a formelor educaiei, implic dup sine un sistem centralizat, care poate fura din libertatea fiecrei forme, n parte. In afar de unirea i dezunirea acestor forme ale educaiei mai sunt propuse alte modaliti de articulare, i anume creterea procentului disciplinelor umaniste, prin plasarea i creterea orelor de sintez.

IX.Continuturile generale ale educatiei

26

Continuturile generale ale educatiei reprezinta ansamblul valorilor pedagogice fundamentale (bine, adevar, adevar aplicat / util, frumos, sanatate) care confera activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane un cadru dimensional stabil, realizat / realizabil, in mod special, la nivelul sistemului si al procesului de invatamant. Acest cadru dimensional stabil, dezvoltat in functie de valorile pedagogice fundamentale evocate, vizeaza urmatoarele cinci continuturi generale ale educatiei, prezente, in mod obiectiv, la nivelul oricarei activitatii de educatie / instruire:

a) Educatia morala; b) Educatia intelectuala; c) Educatia tehnologica (aplicativa); d) Educatia estetica; e) Educatia fizica. A.Educatia morala - reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a constiintei morale a personalitatii realizabila prin intermediul valorilor etice care concentreaza toate dimensiunile binelui moral. Educatia morala are ca obiectiv fundamental formarea-dezvoltarea constiintei morale care vizeaza optimizarea raporturilor omului cu lumea si cu sine. Acest obiectiv pedagogic fundamental este realizabil la nivel: teoretic (notiuni-sentimente-stari volitive; norme-convingeri morale) si aplicativ (obisnuinte-atitudini morale; comportament moral, conduita morala), prin intermediul unor continuturi specifice (de ordin civic, juridic, religios etc.) si a unor metode specifice (povestirea, conversatia, explicatia, exercitiul, exemplul, aprobarea, dezaprobarea, analiza de caz etc. cu semnificatie morala). B. Educatia intelectuala - ocupa un loc central in formarea integrala a personaltatii omului contemporan si vizeaza mai multe obiective : asimilarea de catre elevi a unui sitem de cunostine fundamentale, cu valoare operationala, din principalele domenii de activitate, astfel incat ei sa poatagandi independent si aplica aceste cunostinte;
27

 largirea continua a orizontului de cultura generala, care faciliteaza formarea culturii profesionale si creativitatea; dezvoltarea curiozitatii stiintifice, a intereselor de cunoastere, a sentimentelor intelectuale, a pasiunii pentru promovarea stiintei si a culturii umaniste; formarea elevilor pentru a produce stiinta, tehnica si tehnologie, in scopul cresterii calitatii vietii; formarea deprinderilor de muncaintelectuala privind:localizarea, selectarea, organizarea si evaluarea informatiilor, asimilarea lor prin lectura stiintifica pe baza de fise conspect si fise de idei; dezvoltarea spiritului de observare, a capacitatii de prelucrare, interpretare si operare cu informatii asimilare; insusirea metodelor, a tehnicilor si a creativitatii, dimensiunii importante ale personalitatii omului contemporan; formarea capacitatii de a gandi divergent, abordand o problema din mai multe perspective si gasind mai multe solutii de rezolvare; dezvoltarea capacitatilor cognitiv-operationale, de a gandi logic, analitic,critic, sintetic si interpretativ, de a sesiza esentialul si relatiile dintre obiectre, fenomene si procese, de a combina si recombina cunostintele in forme noi, de a efectua rationamente in lant si supraetajate; formarea capacitatii de a extrapola si interpola informatii, de a formula ipoteze de rezolvare a problemelor; dezvoltarea capacitatii de a gandi interdisciplinar, de a coopera si respecta regulile de igiena a muncii intelectuale; formarea aptitudinilor matematice, tehince, literar artistice si de management stiintific. Obiectivele educatiei intelectuale se realizeaza prin procesul de invatamant, activitatile didactice din afara clasei (cercuri de elevi, concursuri

28

scolare, olimpiade) prin mass-media si pracitca prductiva din interprinderi sau institutii. C. Educatia tehnologica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane prin intermediul valorilor stiintei aplicate, exprimate in termeni de utilitate, productivitate, eficienta. Aceasta activitate angajeaza capacitatea personalitatii umane de aplicare a stiintei in toate domeniile vietii sociale, in general, in productie in mod special, cu implicatii directe in procesul de orientare scolara, profesionala si sociala. Educatia tehnologica vizeaza formarea constiintei tehnologice, realizabila in plan teoretic, prin insusirea paradigmelor stiintei (care constituie modele exemplare de aplicare a teoriei, recunoscute la scara sociala intr-o etapa istorica determinata) si in plan practic, prin toate abilitatile aplicative cultivate in mediul scolar si extrascolar, finalizate in cadrul procesului de orientare si integrare scolara, profesionala si sociala a obiectului educatiei (elev, student, absolvent calificat intr-un anumit domeniu de activitate supus unei permanente actiuni de perfectionare profesionala etc.). D. Educatia estetica - Este o componenta a educatiei integrale si armonioase cu ajutorul careia realizam formarea personalitatii omului prin frumosul existent in natura, arta si societate, petru a deveni consumatorul si creatorul de frumos.Omul societatii contemporane este preocupat de cresterea in jurul sau a unui mediu estetizat, care sa-i innobileze viata, intrucat frumosul patrunde in zonele cele mai adanci ale vietii sufletesti, rascoleste emotivitatea, sensibilizeaza, invioreaza, tranforma si determina la meditatie. Frumosul din arta, - aceasta podoaba a inteligentei si sensibilitatii umane, prin imagini stralucitoare de viata, armonizeaza ratiunea cu sensibilitatea si ii dezvauie omului, mereu in cautarea destinului sau, sensurile superioare ale vietii. Arta rascoleste emotivitate si constiinta omului, dezvaluindu-i idei, sentimente, atitudini, pasiuni si idealuri la care poate sa adere. 1.Functia artistica. Opera de arta este prin natura ei compozitionala si se caracterizeaza prin exprimare expresiva a mesajului semantic. Esentialul poeziei precizia Belinski consta tocmai in aceea ca da unei idei materiale un chip viu, senzorial si frumos si astfel ajungem la cunoasterea adevarului, nu pe calea ratiunii, ci a sensibilitatii. Deci o simpla informatie nu poate fi arta, dupa cum o opera care nu transmite nimic, nu poate fi cu adevarat opera.

29

Arta contemporana este o comunitate intre artist si societate, intre societate si artist, pe calea imaginilor concret-senzoriale. Prin functia ei artistica opera trebuie sa impresioneze si sa devina un ferment al vietii spirituale. 2. Functia cognitiva a artei este strns legata de cea artistica, exercitanduse odata cu aceasta. Prin arta, omul cunoaste societatea de ieri si de astazi, precum si pe sine insusi. Prin forta ei cognitiva, ata contribuie la cunoasterea si transformarea lumii, a societatii si a omului contemporan preocupat de frumos, de crearea in jurul sau a unui mediu estetizant, respigand ceea ce este urat si inestetic. 3.Functia formativ-educativa a artei se realizeaza prin unitatea dintre functia artisitca si cognitiva a artei. Arta autentica innobilizeaza viata omului, ii formeaza atitudini si idealuri, convingeri si sentimente inalte. Frumosul din arta, din natura si societate, patrune ca o unda de lumina in toate sferele vietii umane, dandu-i noblete si autenticitate. El are puternice rezonante afective, cu influente pozitive asupra produselor fata de cei din jur. Obiectivele educatiei estetice. Educatia estetica a tineretului scolar trebuie sa incepa cu sensibilizarea fata de frumos, cu formarea simtului si a gustului estetic, ca mijloc de a discerne frumosul de urat. Elevii vor fi initiati in acest scop sa sesizeze frumosul din natura, din arta si societate, sa inteleaga mesajul unei opere de arta, sa reflecteze asupra lui, sa asculte o muzica buna, sa observe si sa interpreteze un tablou de pictura sau un monument arhitectonic. Apare deci necesitatea ca frumosul sa fie accesibil si perceput emotional, iar subiectul sa posede o cultura estetica, alcatuita din cunostinte despre arta si ietoria ei. Numai pe acesta baza va resi sa inteleaga limbajul artei, in functie de anumite criterii artistice. Obiectivul fundamental al educatiei estetice, de a forma un consumator si creator de frumos la nivelul cerintelor epocii noastre, nu se poate realiza comple fara dezvoltarea aptitudinilor artistice din mai multe domenii: literatura, muzica, pitura, arhitectura, sculptura, teatru si cinematograf. Obiectele educatiei estetice se pot realiza prin activitatile scolare si extrascolare: continutul disciplinelor artistice,ore educative cu continut artistic la dirigintie, cercuri artistice, vizionari de filme, de spectacole si expozitii, activitati cultural-artisitce, excursii in natura etc.
30

E. Educatia fizica reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul valorilor sanatatii umane. Educatia fizica urmareste formarea constiintei fizice, realizabila prin dobandirea si practica unei anumite culturi medicale, igienico-sanitare, sportive. Avem in vedere faptul ca educatia fizica angajeaza valorificarea deplina a potentialului fiziologic si psihologic al omului in "conditii igienico-sanitare" specifice societatii moderne, care solicita "o minte sanatoasa intr-un corp sanatos". Educatia fizica nu trebuie privita izolat, doar ca o propensare a fortei fizice, ci ca o cale de perfectare a legaturilor dintre toate dimensiunile personalitatii, ca o posibilitate de perfectionare a fiintei din mai multe puncte de vedere Fiind o componenta necesara a educatiei integrale are ca obiective: dezvoltarea fizica normal si echilibrata a elevilor, intarirea sanatatii si a rezistentei organismului, educarea esteticii corporale, dezvoltarea calitatilor motrice (forta, rezistenta, viteza, indemanare, ritm, mobilitate), formarea deprinderilor motrice, a trasaturilor de vointa si de character, initierea elevilor in practicarea unor sporturi. Competitiile sportive contribuie la formarea spiritului de echitate, a respectului fata de partener coechipier, a sentimentului de prietenie, a spiritului cooperant. Practicarea exercitiilor fizice conduce la formarea unor trasaturi, cum ar fi: spiritual de initiative, ambitia, dorinta de autodepasire, hotararea. Ele au un caracter: obiectiv, determinat de structura de organizare bio-psiho-socio-culturala a personalitatii; dinamic, determinat de corelatia pedagogica existenta intre "latura informativa" si "latura formativa" a educatiei intelectuale-moraletehnologice-estetice-fizice; integral, unitar, determinat de interdependenta existenta intre educatia intelectuala-morala-tehnologica-estetica-fizica; deschis, determinat de aparitia periodica a unor "noi continuturi", de genul celor instituite in ultimele decenii la nivel de UNESCO: educatia ecologica, educatia demografica, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru democratie, educatia pentru tehnologie si progres, educatia fata de

31

mass-media, educatia sanitara moderna, educatia casnica moderna (vezi Vaideanu, George, 1996, pag.65-68).

X."Noile educaii"

Sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de particularitatile acestora dar si de "ciclurile vietii" si de conditiile specifice fiecarui sistem educational / de invatamant (de exemplu, educatia ecologica poate fi integrata la nivelul educatiei morale / in invatamantul primar; educatiei intelectuale / in invatamantul liceal; educatiei tehnologice / in invatamantul profesional etc.). Integrarea "noilor educatii" in programele scolare este realizata / realizabila pe baza a patru demersuri de proiectare a continutului instruirii: demersul infuzional - abordarea problematicii "noilor educatii" in cadrul unor discipline scolare (de exemplu, problematica educatiei ecologice este abordata simultan la nivelul biologiei, chimiei, geografiei, fizicii etc. dar si la nivelul educatiei: intelectuale - morale - tehnologice - estetice fizice / igienico-sanitare); demersul modular - abordarea "noilor educatii" in cadrul unor discipline scolare, integrate la nivelul unor trepte scolare dar si la nivelul unor dimensiuni ale educatiei (de exemplu, educatia ecologica abordata ca "modul" in cadrul biologiei, in invatamantul liceal, cu obiective specifice dimensiunii educatiei intelectuale); demersul disciplinar - abordarea "noilor educatii" in cadrul unor discipline scolare distincte (de exemplu, educatia ecologica apare ca disciplina scolara integrata in planul de invatamant, cu obiective institutionalizate la nivelul programelor scolare); demersul transdisciplinar - abordarea "noilor educatii" la nivelul unor "sinteze stiintifice" propuse anual sau trimestrial/semestrial de "echipe de profesori" (de exemplu, abordarea problemelor globale ale educatiei ecologice din perspectiva unei echipe formata din profesori de biologie,
32

chimie, fizica, geografie, economie, sociologie, filosofie etc., in cadrul unor lectii de sinteza, seminarii etice, dezbateri tematice, concursuri scolare etc.). Analiza problematicii contemporane si identificarea marilor teme de mediatatie au condus la construirea in plan educational a unor raspunsuri specifice, prin potentarea noilor educatii sau a unor noi tipuri de continuturi: educatia pentru pace, educatia ecologica, educatia pentru participare si democratie, educatia demografica, educatia pentru schimbare si dezvoltare, educatia pentru comunicare si pentru mass- media, educatia nutritionala, educatia economica si casnica moderna, educatia pentru timpul liber, educatia privind drepturile fundamentale ale omului, educatia pentru o noua ordine internationala, educatia comunitara etc. Este de asteptat ca aceasta lista sa se modifice fie prin disparitia unor educatii , in masura in care realitatea ingaduie asa ceva, fie mai degraba prin impunerea unor noi cerinte si continuturi educative -. Ca modalitati practice de introducere a noilor educatii, sunt mentionate trei posibilitati (Vaideanu, 1988, p.109): 1. prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie dificultatea consta insa in supraincarcarea programelor de invatamant2. prin crearea de module specific in cadrul disciplinelor traditionale ( modulele avand un caracter interdisciplinary de tipul : Conservarea si gestiunea resurselor naturale la disciplina Biologie ) 3. prin infuziunea cu mesaje ce tin de noile continuturi in disciplinele clasice.

33

Concluzii

Umanizarea copilului si personalitatea sunt hotarate de conditiile de mediu socio-cultural, iar din cadrul acestuia educatia are rolul determinant. Copilul devine om social numai prin educatie, cu ajutorul careia isi insuseste limbajul social, cultura generala si comportamentul moral- cetatenesc, isi formeaza conceptia despre lume, isi dezvolta potentialul creator si se pregateste pentru integrarea socio-profesionala. Iata de ce este important pentru toti factorii educationali (parinti, cadre didactice, organizatii de tineret sau institutii de cultura) sa cunoasca temeinic personalitatea copilului, gradul sau de educabilitate si, pe aceasta baza, sa structureze intregul proiect de tehnologie a educatiei. Personalitatea este de neconceput n afara societii. Cum nu exista societate fara comunicare, asa nu exista nici personalitate, individ fara interactiune cu mediul social. Intre personalitate si societate putem stabili o relatie sistemica, in care personalitatea integrate in diverse subsisteme (structuri de activitati sociale care realizeaza functii ale sistemului social, activitati economice, politice, de familie, culturale, etc.), este in raport cu societatea, considerat sistem global, element in sistem, agentul actiunii sociale. In cadrul acestei relatii, societatea formeaza, modeleaza individual si personalitatea acestuia conform sistemului de norme si valori acceptate intr-unmoment istoric dat, iar personalitatea prin activitatea sa creatoare, optimizeaza societatea,
34

perfectioneaza mecanismele sistemului social, oar cand se impune, proiecteaza, creeaza noi structuri sociale, adecvate sensului devenirii istorice. Societatea participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social, iar cand individual este active, acest lucru se repercuteaza asupra sa si totodata societatea asupra personalitatii individului in stare pasiva a acesuia.Suficient fiind doar prezenta in acel mediu si apoi actiunea individului asupra mediului. Asupra personalitatii umane, un impact deosebit il au si alte comunitati sociale, precum scoala, comunitatea profesionala, organizarea economica si politica a statului. Un rol similar il are casatoria, prin care persoana isi intemeiaza propria familie. Rolul ereditatii nu poate fi nici el negat. De aceea, variabilele determinante ale persoanei sunt: ereditatea, familia, scoala, profesia, casatoria si statul. Cred ca la momentul actual educatia se face din mers, adica tinerii au mai putina rabdare sa asculte ceea ce le spun parintii, dar imita am observat ceea ce vad in cercul familiei.

Nimeni nu a murit datorita expunerii timp indelungat la educatie.( Robert M. Hensel)

35

BIBLIOGRAFIE
CUCOS, CONSTANTIN PEDAGOGIE, EDITURA POLIROM 2006 STOICA, MARIN PSIHOPEDAGOGIA PERSONALITATII, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI ALLPORT, GORDON W STRUCTURA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII, EDITURA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1991 STANCIU, ION GH O ISTORIE A PEDAGOGIEI UNIVERSALE SI ROMANESTI PANA LA 1900, EDITUA DIDACTICA SI PEDAGOGICA, BUCURESTI 1977 VAIDEANU, GEORGE EDUCATIA LA FRONTIERA DINTRE MILENII, EDITURA POLITICA, BUCURESTI 1988 BULETINUL CABINETULUI PEDAGOGIC NR.4 EDUCATIA: IERI ASTAZI MAINE, IASI 1988 WWW.REFERATE.RO

36