CURS 12 BIOFARMACIE, 27.05.

2013

Biodisponibilitatea, bioechivalenta, modele farmacocinetice

Echivalenta medicamentelor; tipuri de echivalenta; bioechivalenta medicamentelor Lp 5 echivalenta farmacologica, farmaceutica, chimica, bioechivalenta, utilitatea cunoasterii biodisponibilitatii medicamentelor dpdv farmacoterapic. Factori care influenteaza BD: - Factori dependenti de medicament; - Factori dependenti de organism; - Factori dependenti de alte conditii. 1. Factori dependenti de medicament, care influenteaza BD medicamentelor pot fi imparitit in urmatoarele grupe: Factori dependenti de SM; Factori dependenti de forma farmaceutica A. Factori dependenti de SM: a. Gradul de dispersie al SM - In general, viteza de dizolvare si absorbtia creste proportional cu cresterea gradului de dispersie; b. Solubilitatea substantelor - Dizolvarea SM are loc cand gradul de dispersie creste pana la nivel molecular si substanta este solubila in lichidul biologic existen la locul administrarii. 2. Factori dependenti de organism Pot fi impartiti in 2 grupe: Factori generali, factori valabili pentru fiecare cale de administrare; Factori specifici pentru o anumita cale de administrare, stare fizio-patologica etc. 3. Factori dependenti de alte conditii A. Factori dependenti de asocierea medicament-medicament - Interactiunile medicament-medicament pot aparea la diferite niveluri (loc de absorbtie, la nivelul etapelor farmacocinetice etc.). Acest tip de interactiuni pot fi de 2 feluri: a. Interactiuni directe - Dintre interactiunile care se incadreaza in aceasta grupa, amintim: Cresterea pH-ului gastric de catre antiacide sau de catre antiulceroase, anti H2 (cimetidina), factori favorizanti pentru dizolvarea preparatelor enterosolubile sau a unor SA; Administrarea de adsorbanti cum sunt caolinul, carbunele, pot adsorbi anumite SM; Interactiunea dintre ionii bivalenti Ca2+, Mg2+, care formeaza complecsi neabsorbabili cu anumite SM, ca de exemplu cu tetraciclina. b. Interactiuni indirecte

CURS 12 BIOFARMACIE, 27.05.2013

- Acest tip de interactiuni apar cand se asociaza medicamente care actioneaza asupra unor functii ale aparatului digestiv si cardiovascular, avand repercursiuni asupra: clearence-ului hepatic, fluxului sangvin hepatic si asupra vitezei de golire a stomacului. B. Factori dependenti de interactiuni medicament-alimente - Prezenta alimentelor in tractul digestiv influenteaza negativ BD medicamentelor administrate peroral prin urmatoarele mecanisme: Interactiuni de ordin chimic, biofarmaceutic sau farmaceutic; Prin reducerea contactului SM cu suprafata mucoaselor; - Datorita acestui fapt se recomanda ca medicamentele sa fie administrate in intervalul dintre mese si anume: incepand cu 2 ore dupa mancare si pana la o ora inaintea mesei urmatoare. - Fac exceptii de la aceasta regula cateva categorii de alimente: Medicamente iritante pentru mucoasa, care se administreaza dupa mancare (saruri de Fe, de K, indometacin etc); Medicamente cu indicatii speciale, cum sunt: anorexigenele, care se administreaza cu 30 de minute inaintea mesei; Medicamente antiacide care se administreaza la 30-60 de minute dupa masa. Tipuri de cinetica a eliminarii medicamentelor din organism Etapele ADME se deruleaza dupa o cinetica care este dependenta de mai multi factori si anume: - SM; - Cantitatea de SM; - Forma farmaceutica; - Calea de administrare. Majoritatea acestor procese se deruleaza conform unei cinetici de ordinul 1 sau 0. - In toate aceste etape, viteza este egala cu variatia concentratiei de substanta in unitatea de timp; - dQ = variatia cantitatii de medicament; - dt = unitatea de timp. Viteza = dQ/dt Cinetica de ordin 0 si de ordin 1 - in cazul cineticii de ordin 0, viteza este constanta in unitatea de timp si nu depinde de cantitatea de medicament existenta la locul absorbtiei (cinetica neliniara); - in cazul cineticii de ordinul 1 (liniara), viteza procesului (absorbtie, distributie, metabolizare, eliminare) variaza liniar cu concentratia substantei respective; - majoritatea SM se elimina dupa cinetica de ordinul I. Epurarea dupa o cinetica de ordinul 0 - epurarea dupa o cinetica de oridnul 0 apare la putine medicamente, ca de exemplu la metabolizarea etanolului, care este limitata la capacitatea alcooldehidrogenazei.

CURS 12 BIOFARMACIE, 27.05.2013

- Exista insa un numar relativ mic de medicamente care la doze terapeutice mari realizeaza concentratii care depasesc capacitatea de epurare. In aceste situatii, cinetica de eliminare trece de la cinetica de ordinul I la cinetica de ordinul 0, ca de exemplu: dicumarol, salicilati etc; - Datorita rezultatelor experimentale s-a impus crearea unor modele teoretice care sa caracterizeze cinetica medicamentelor in functie de compartimentul care se realizeaza distributia si de unde are loc eliminarea. Modele compartimentale Modelul monocompartimental: n mod convenional, pentru acest tip de model se consider organismul ca un singur compartiment, deziderat realizat la substane medicamentoase care se distribuie uniform n toate compartimentele hidrice. Acest compartiment este caracterizat prin doi parametri: volumul compartimentului (volumul de distribuie.); i concentraia substanei medicamentoase n interiorul comparti- mentului. Dac organismul este format dintr-un singur compartiment, atunci epurarea este singurul proces prin care scade concentraia medicamentului. Modelul bicompartimental Majoritatea medicamentelor nu se distribuie uniform, fapt pentru care este necesar un model mai complex dect cel monocompartimental. Distribuia n snge i esuturi nu este instantanee. Modelul bicompartimental are un compartiment central (spaiul i.v.) + unele esuturi n care substana medicamentoas difuzeaz rapid i un compartiment periferic format din restul esuturilor, cu care compartimentul central este n echilibru. Modelul multicompartimental Pentru substanele medicamentoase cu indice terapeutic mic sau pentru evidenierea eliminrii substanei medicamentoase n secreia lactat se utilizeaz modelul multicompartimental pentru studiul cineticii acestora n diferite esuturi.