Abilitatea de a trai tine de abilitatea de a muri, zi de zi.

Zi de zi e necesar sa renuntam la lucruri, relatii, idei, sentimente pe care ni le improprietarim, prin care ne identificam si de care ne atasam emotional. Zi de zi e necesar sa invatam sa murim sanitar. Viata noastra si calitatea ei depinde de calitatea mortilor noastre. Mortile noastre nu sunt doar evenimente pe care le putem baga sub pres si de care sa spunem ca am scapat. Nu am scapat de nimic! Am impovarat accesul resurselor catre noi, obstructionand calea primirii cu depozite neprelucrate ale mortilor uitate. Mortile trebuiesc privite, intrebate si pretuite. Au venit in viata noastra cu cele mai bune intentii, chiar daca initial suntem speriati. Initial suntem doar reactivi in virtutea a ceea ce am cunoscut si trait pana in acel moment. Solutia este acceptarea acestei realitatea de o concretete la fel de mare precum computerul in fata caruia va aflati acum. Concretetea ideilor, emotiilor si a metaforelor vietii este certitudinea care pe mine ma misca mai departe. Unii vor spune ca poate asta este proiectia mea. Ca aceasta este valoros doar pe harta mea si ca e convingere de-a mea ca si pe altii i-ar ajuta. Pe fiecare dintre voi ii rog doar sa dea un ragaz celor scrise de mine si sa va ganditi cu propriile voastre experiente, idei si emotii: Cand ati evoluat cel mai mult? Raspunsul meu este cand am dat cel mai mult. Nu pastrati mortile voastre pentru uitarea din voi. Oferiti-le voua in primul rand ca pe un cadou minunat si apoi oferiti-le celor din jurul vostru si de ce nu Universului. Ele exista pentru a pune in miscare, nu pentru a fi sechestrate in amintiri dureroase! Pacea sa fie cu voi!