Anticoagulant

Substanta medicamentoasa sau naturala care se opune coagularii sangelui. Forme principale: - heparinele actioneaza direct asupra coagularii, intr-o maniera rapida, si sunt injectate pe cale subcutana sau intravenoasa. - antivitaminele K, derivati de cumarina sau de indanediona, impiedica sintetizarea de catre ficat a factorilor activi ai coagularii. Ele sunt administrate pe cale orala si au o intarziere mai mare in exercitarea actiunii. Indicatii - anticoagulantele sunt indicate pentru prevenirea si tratarea trombozelor (formarea de cheaguri) vaselor sangvine si a complicatiei lor principale, embolia (migrarea unui fragment de cheag care astupa un vas). Ele sunt prescrise in bolile si in situatiile urmatoare: flebita (tromboza venoasa) si embolie pulmonara; tromboza si embolie arteriala; interventie chirurgicala; imobilizarea membrului inferior (in gips sau imobilizare prelungita la pat); unele boli cardiace (infarct, valve artificiale). Heparina, prescrisa in primul rand in cazurile acute, este inlocuita cu antivitaminele K daca tratamentul trebuie sa se prelungeasca. Supraveghere - Examenele sangvine sunt indispensabile, cu exceptia cazurilor de tratamente preventive cu heparina, ale carei doze sunt adesea foarte mici. Coagularea trebuie sa fie suficient modificata, dar nu excesiv (riscul hemoragiilor). Efecte nedorite - Supradozarea provoaca hemoragii (ale gingiilor, ale cailor digestive sau urinare etc.) si formarea de hematoame. Acest risc este crescut daca exista deja o leziune (ulcer al stomacului), daca pacientul ia aspirina sau antiinflamatoare. Trebuie sa fie evitate injectiile intramusculare. Sangerarile putin abundente nu justifica, in general, decat o diminuare a dozei. Pe de alta parte, antivitaminele K pot provoca malformatii fetale si sunt deci contraindicate la femeia insarcinata. Durata tratamentului variaza in functie de nevoile fiecaruia: cateva saptamani sau intreaga viata! Aceste medicamente trebuie luate respectand cu strictete dozele prescrise de medic, si sunt necesare analize regulate de sange pentru controlarea efectelor medicamentelor. In functie de rezultatele obtinute, medicul va adapta posologia, deoarece, in acest caz, problema este dubla: lipsa de antivitamine K va favoriza formarea unui cheag prea multe AVK risca sa provoace sangerari Pentru a sti care este doza buna, medicul va lua sange si va face testul INR. Daca INR < 2, inseamna ca sangele nu este destul de fluid. Medicul va creste deci doza de AVK. Daca INR > 3, sangele este deci prea fluid si doza de AVK va trebui micsorata.