Bunuri publice traditionale si alternative la furnizarea lor de catre stat: educatie, mediu, securitate si transporturi

Profesor indrumator: de: Asist. Univ MIHAELA IACOB Neculescu Roxana Chiriac

Proiect realizat Andreea

Bunuri publice vs bunuri alternative

Expresia bun are numeroase semnificaii.Pintre aceste semnificatii se pot enumera si cele care intereseaz din punct de vedere economic: ceea ce este util sau necesar societii sau individului pentru a-i asigura existena, bunstarea , sau varianta obiect sau valoare care are importan n circulaia economic . Bunurile publice pure sunt acele bunuri de care se bucur toat lumea, n comun, astfel nct consumarea unui asemenea bun de ctre un individ nu afecteaz consumul aceluiai bun de ctre un alt individ. Caracteristicile esentiale ale bunurilor publice pure sunt: Non- rivalitatea consumului- aceasta inseamna ca in situatia consumului unui individ dintr- un anumite bun, nu se diminueaza disponibilitatea acestuia pentru alti potentiali consumatori. Altfel , este posibil un consum simultan din acest bun; Non- excluderea- aceasta se refera la imposibilitatea franarii consumului prin excluderea unor consumatori de la utilizarea sau consumul bunului; Daca un bun este asigurat in conditii de excludere sau consumul sau nu este complet non- rival, acesta se numeste bun mixt sau bun public impur, adica imperfect. Bunurile publice se regasesc in orice economie de piata. Acestea nu sunt oferite numai de sectorul public, totodata existand si piata private implicate in asigurarea acestora. Cand consumul unui bun este non- rival, insa permite excluderea in sensul ca exista un pret care permite accesul la el, consumul bunului public poate fin considerat ineficient. Astfel, bunul public asigurat de catre o piata private nu permite atingerea nivelului optim al productiei respective consumului din acel bun.

Legaturile, intrepatrunderile si concurenta dintre sectorul public si sectorul privat in domeniu bunurilor publice sunt evidentiate astfel:

2|Page

 Un bun poate fi produs atat de sectorul public cat si de cel privat, situatie in care acestea se afla in concurenta. Un exemplu concret este invatamantul public si privat care ofera servicii similar, dar cu preturi si calitate diferita. Un bun poate fi produs numai de sectorul privat si atunci acesta nu prezinta caracteristicile bunurilor publice de consum non- rival si non- exclusive. Este situatia bunurilor rivale si cu excludere: imbracaminte, hrana, locuinta etc. Consumul dintr- un astfel de bun diminueaza oferta in aceste domenii. Un bun poate fi produs numai de sectorul public si acesta este un bun public pur, de exemplu apararea nationala, legea, strazile curate etc. de care beneficiaza toti consumatorii in acelasi mod si fara restrictii si fara niciun fel de discriminari.

In randurile ce urmeaza, vom incerca sa va prezentam de ce anumite servicii din sectorul public ar trebui sa fie furnizate de catre sectorul privat.

In primul rand, sa luam cazul educatiei, care la modul general este considerata a fi un bun public. Exista o serie de economisti care contrazic mai mult sau mai putin acest principiu. Teoria neoclasica a bunurilor publice are la baza cateva lucrari de referinta care trateaza natura unui bun, atat in sensul unui bun public cat si in sensul unui bun privat , in functie de caracteristicile proprii ale acestuia. Caracteristicile unui bun public, difera de la un autor ( Samuelson, 1954, 1955, 1958, Musgrave, 1959, 1969, Head, 1974) la altul , atat ca substanta cat si ca numar. Teoria clasica a bunurilor publice scoate la lumina prin lucrarile lui Adam Smith urmatoarea perceptive care face referire la bunurile publice si educatie : Un individ care nu foloseste facultatile intelectuale ale unui om este, daca acest lucru este posibil, mult mai vrednic de dispret chiar si decat un las, si pare sa fie mutilate si deformat intr- o parte mult mai esentiala a caracterului naturii umane. Desi statul nu obtine nici un avantaj din instruirea oamenilor cu un nivel de pregatire inferior, acestia merita totusi atentia statului astfel incat sa nu fie toti neinstruiti(). Oricum statul nu obtine niciun avantaj neinsemnat din educarea acestora. . ( Smith, 1837, PP.739-740). Observatia lui Musgrave ( 1969, PP. 138- 139) referitoare la faptul ca o mare parte din bunuri , inclusiv educatia genereaza atat beneficii private, cat si

3|Page

externalitati si largeste orizontul de definire a naturii bunului educatie. Astfel, bunul educatie este privit ca un bun mixt, avand deopotriva caracteristici al bunurilor publice si private, ca urmare a beneficiilor degajate de procesul de invatamant. Dincolo de posibilitatea excluderii prin pret, bunul educatie poate fi considerat un bun cu caracteristici de non- excludere, datorita faptului ca majoritatea beneficiilor invatamantului nu pot fi individualizate, ci sunt resimtite in ansamblul de societate. Astfel, o serie de beneficii externale pozitive proprii invatamantului obligatoriu precum imbunatattirea starii de sanatate a populatiei, scaderea feritlitatii etc. , apar deasemena ca urmare a absolvirii cursurilor unei unitati de inavtaamant superior. Cu toate ca absolvirea unor studii superioare adduce indivizilor un beneficiu de natura private prin obtinerea unui nivel ridicat al salariului, societatea obtine un beneficiu ce consta intr- un nivel mai ridicat al resurselor aduse bugetului de stat si disponibile pentru finantarea bunurilor si serviciilor de utilitate publica. Astfel, invatamantul in special cel superior intruneste aspect limitate ale bunurilor pub lice pure cum este non- rivalitatea si non- excluderea acestui bun, din punct de vedere al functiilor indeplinite de acesta: raspnadirea cunostintelor, instruirea populatiei, serviciul in favoarea societatii si responsabilizarea acesteia. Desi al nivel international invatamantul a fost desemnat de majoritatea stateloro prioritate nationala, tratarea naturii bunului invatamant impune cercetarea amanuntita a surselor de finantare pentru fiecare tip de sistem. Finantarea publica concomitant cu finantarea private a acestor servicii superioare determina o posibila plasare a bunului invatamant atat in categoria bunurilor publice cum ar fi in categoria bunurilor mixte sau in categoria bunurilor merituase. Ambiguitatea care impiedica incadrarea bunului invatamant in una dintre cele trei categorii de bunuri prezentate anterior determina prelungirea discutiei si indreptarea atentiei asupra efectelor externale ale activitatii de invatamant Cu toate acestea, se confirma faptul ca : Totusi, si in cazul bunurilor publice pure se poate vorbi despre efectul aglomerarii , aspect care determina trecerea bunurilor publice pure intr- o alta categorie care presupune si excluderea de la consumul lor. ( Mosteanu, 2005, p. 32). In al doilea rand, un alt exemplu concret este cel al transporturilor. Pentru a exemplifica cat mai bine aceasta situatie von prezenta un caz foarte cunoscut si anume Monopolul de stat METROREX si R.A.T.B. La inceputul anului 2013 s-a majorat pretului biletului METROREX. De altfel,

4|Page

aceasta nu a fost singura majorare deoarece la scurt timp, dup ace s-a a nuntat aceasta modificare a pretului , au prins glass si RATB-istii ca vor deasemenea sa scumpeasca pretul calatoriilor. Majorarea in sine este mai putin relevanta pentru discutia de fata, decat fundamentele ei cat si fundamentele companiilor de stat. Aceasta companie, METROREX, care dateaza din acei ani in care irealitatea socialista reusise sa implementeze romanului conceptia de proprietate comuna, beneficiaza de subventii din partea statului. Aceste subventii sunt alocate in fiecare an printr- un plan bugetar de catre Ministerul Transporturilor. De altfel, subventiile nu sunt ,decat bani din taxare , adica bani private, banii contribuabilului. Compania bucuresteana METROREX, fiind un monopol de stat este prin definitie un pericol public. Monopolistul reduce oferta si creste pretul iar consumatorul isi plange zilele ca nu stie ce sa mai faca. Compania se finanteaza in primul rand din subventiile acordate in mod absolut arbitrar de catre stat, si in plan secindsar din banii latiti de cei care calatoresc cu metroul. Exista totusi un pret pe cartelele de metrou si ar fi foarte interesant de intrebat reprezentatntii companiei cum se formeaza acesta. Pe piata, economis n spune ca preturile se formeaza din

inatalnirea cererii cu oferta. In cazul metroului, cat este oferta? Dar cererea? Din ce se poate observa acum , cererea pare a fi destul de mare si oferta cam mica. Pesmne cat imp de 20 de nai monopolistul de la metro nu a reusit sa isi satisfaca consumatorii, de vreme ce azi ai toate sansele sa iti rupi picioarele intr- o ingramadeala precum cea de la Unirii sau pe scarile rulante de la Piata Romana. Pe piata, o cerere crescanda este des intampinata de oferta, daca nu crescanda macar bine dispusa sau dornica de afirmare , de unde, in final si pretul. Cand cererea e mare, pretul e mic. Paradoxal, la metrou e invers, cererea e mare si pretrul tot creste. Specific unui monopolist, nu-i asa? Consumatorul, dependent de unicul serviciu de transport cu metroul este obligat s ascoata mai multi bani din buzunar. Deci, METROREX ar trebui sanctionata de Consiliul Concurentei pentru ca abuzeaza d epozitia sa dominanta pe piata; aceasta ar avea sens doar daca METROREX ar fi o companie privata. Deci Monopulul este unul public si din nefericire este si nesanctionabil in termeni legali. Pretul cartelei la mteroul bucurestean nu se formeaza din intalnirea cererii si ofertei, ci prin dictat deci el este un pret fixat ce nu reprezinta realitatea. Este un dictat, iar cosnumatorii platesc de doua ori pentru acelasi serviciu: o data prin subventii si a doua oara prin pretul platit pe cartela de metrou. Pretul real al cartelei

5|Page

de metrou s- ar putea afla privatizand cu totul acest mamut finantat prin subventii. Si atunci, ar putea rezulta un pret mai mare sau poate chiar mai mic decat cel de acum. Fie ca va urcati sau nu la metrou, angajatii METROREX isi vor primi salariul. Lucrul acesta nu se intampla ntr- o companie private, unde productivitatea angajatului ii cam determina si salariul. Privatizarea monopolului de stat METROREX este conditia esentiala pentru a putea avea un pret real al cartelei la metrou. Deasemenea, privatizarea ar mai rezolva si alte problem precum: Extinderea retelei in zone in care se manifesta cu adevarat o cerere( s- au facut statii de metrou inspre Autostrada Soarelui , acolo unde nici nu mai exista blocuri, in timp ce cartiere precum Drumul Taberei au ramas in afara retelei); Extinderea ofertei la tichetele de calatorie, adaptate cererii( exista turisti care vin in Romania, in Bucuresti sis tau 3 zile, deci ar avea nevoie de o cartel pentru doar 3 zile is poate unele reduceri la pachet cu aceasta cartel, de genul vizitelor la muzee); Problema sindicatului la metrou ar disparea( nu exista greva in privat, doara angajati nemultumiti care au optiunea de a parasi locul de munca pentru altul mai bun; in acest moment zilele de greva la metrou reprezinta tot o agresiune in sensul ca desi contribuabilul plateste de doua ori, serviciul I se si fura in mod public, adica prin ordonanata de urgenta). Statul nu este inventatorul transportului si nici un bun administrator al sau. Transportul, ca orice alt serviciu, trebuie sa aiba un pret pe piata , iar acest lucru este posibil numai daca el devine proprietate private. Sigur ca exista o doza de incertitudine privind modul in care metroul privat se va dezvolta pe piata. Unele problem pot necesita un orizont mai mare de timp. De asemenea, unui metrou privat i- ar sta bine daca inclusive energia electrica utilizata ar proven din surse private si ar avea pret de piata, rezultat din concurenta. Un lucru insa este cert: Nu vom plati de doua ori ci o singura data.

In al treilea rand, vom face referire la securitatea nationala si vom incerca sa raspundem la intrebarea : Este productia privata de aparare un mit??? Conceptul de securitate naional, fie prin semantica cuvntului securitate, fie prin semnificaia binomului securitate naional comport varii definiii, de la cele mai

6|Page

simple la cele complexe, de la cele tradiionale ale unei luni divizate ideologic (perioada Rzboiului Rece), la cele moderne, al unei lumi globalizate dominate de valorile democraiei politice i economice.

Conceptul de aparare private este intr- adevar o idee fascinanta. De ce? In primul rand, teoria spune ca apararea si politia sunt asa numitele bunuri publice care sunt practic sursa principal de legitimitate a statului. Primul care a sesizat faptul ca productia de aparare nu trebuie sa fie monopolul statului ci ca ar putea fi un serviciu ca oricare altul oferit de catre agentii private a fost Molinari. Argumentul sau de baza a fost pe cat de simplu pe atat de decisive: daca toata lumea este de accord cu principiul conform caruia firmele care cationeaza intr- un mediu concurential ofera bunuri de o calitate superioara la un pret mai mic decat in cazul unui monopol, de ce nu ar functiona acelasi principiu si in cazul productiei de aparare? Serviciile de protectie trebuie sa fie incadrate intr- o categorie speciala impreuna cu alte domenii cum ar fi justitia, comunicatiile, transporturile etc. luand astfel nastere sfera bunurilor publice. De problema protectiei private s- a mai ocupat un alt autor si anume Murray Rothbard in cele doua lucrari Power and Market si For a New Liberty. Murray a tratat cele mai frecvente problem ce reieseau din analiza conceptului de securitate private si de asemenea a argumentat ca politia publica prezinta aceleasi simptome ca oricare alta institutie de stat: ineficienta, birocratizare si calitate slaba oferita la un pret ridicat. Majoritatea oamenilor, cand se confrunta cu ideea unei societati in care protectia este oferita in mod privat considera ca societatea respective va degenera intr- o stare de haos si anarhie. Practic, isi imagineaza un scenario post apocaliptic in care angajatii diferitelor companii de securitate alearga in disperare pe strazi impuscandu- se unii pe altii. De asemenea, problema celor saraci, care pentru a achizitiona servicii de securitate nu au resursele necesare si poate sa fie solutionata prin mecanismele pietei. Pretul pentru serviciile de aparare datorita competitiei si dereglementarii iar companiile ar avcea stimulente economice sa ofere in anumite cazuri aceste servicii gratis.

7|Page

Raportandu- ne atat la teorie cat si la practica, ne confruntam cu aceeasi intrebare: Teoria e buna Dar cum se va aplica aceasta in parctica? . Un exemplu elocvent din punctual nostru de vedere ar fi agentiile de securitate care in momentul de fata opereaza in Romania. Este destul de greu sa trecem cu vederea numarul agentiilor ce au explodat in capitala tarii in ultimii ani. In Bucuresti nu exista nici un colt de strada, nici o intersectie mai aglomerata, unde sa nu vedem cativa paznici private care patruleaza asteptand eventualele apeluri ale clientilor. Practic, majoritatea companiilor au abonamente la firme private de paza si protectie. Datorita concurentei pe piata, in ultima vreme, aceste service au devenit mult mai accesibile putand fi achizitionate de catre persoanele fizice la preturi acceptabile. In momentul de fata multe locuinte din oras detin abonamnete la companii private de paza. Chiar si statul foloseste adesea aceste servicii la un pret redus datorita calitatii superioare. Deasemenea statiile de metrou, parcurile publice si diferitele manifestatii organizate cu bani publici sunt pazite de catre companii private de securitate. Ne confruntam cu urmatoarea dilemma: De ce pe piata se poate observa pe piata o tendinta destul de mare a consumatorilor de a achizitiona aceste servicii? Principalul motiv este ca politia publica este ineficienta si oamenii constientizeaza nevoia de a achizitiona aceste servicii de protectie pe care se pot baza. In concluzie, in Romania se poate observa clar o cerere considerabila pentru serviciile de protectie private. Anumite companii private de securitate, dupa unele surse, au cifre de afaceri mai mari de 20 mil de euro pe an si profituri superioare sumei de 4 mil de euro. Pe baza datelor estimate mai sus, putem afirma faptul ca in tara noastra aceste companii de paza si protective sunt, fara indoiala, un succes antreprenorial.

In ultima parte a referatului vom discuta despre -Etica proteciei mediului

In ultimele decenii ecologia, sub toate formele sale, de la conservarea ecosistemelor la managementul durabil, capt o influen asupra vieii cotidiene din ce n ce mai mare. Aproape in fiecare zi apar diverse grupri ecologiste care

8|Page

emit diverse teorii cu privire la necesitatea protejrii mediului n care trim. Putem spune c nu numai opinia public a fost receptiv la aceste idei, datorita faptului ca ele apar frecvent i n agenda politic a diverselor partide. Datorit acestor motive, vom face referire pe de o parte, la analiza legislaiei de mediu, iar pe de alt parte, la propunerea unei soluii juridice mai eficiente pentru rezolvarea conflictelor cu privire la protejarea mediului nconjurtor.

Analiza legislaiei de mediu din perspectiva principiilor etice

Legislatia este principalul instrument pe care il au autoritile la dispoziie pentru implementarea politicilor de mediu. Cu toate ca poluarea (sub diverse forme) reprezint o problem real i apare necesitatea unor mijloace legale de constrngere care s compenseze potenialele victime ale acestui fenomen, ntrebarea este dac reglementrile pentru protecia mediului sunt instrumentul legal optim pentru a rezolva aceast problem? Exist alternative pentru legislaia de mediu? Soluia alternativa inspirat din teoria liberal juridic i economic (Rothbard 1997;), se rezuma la oferirea posibilitii persoanelor private de a aciona poluatorii n instan. Aceast alternativ bazat pe principiul liberal al nonagresi unii se aplica mai mult sau mai puin n Statele Unite i n Marea Britanie ntre anii 1820-1830 . Aparent, procesul se desfura astfel : un cetean ddea n judecat o companie sau un alt individ reclamnd efectele polurii asupra sa sau asupra proprietii sale, instana dnd de cele mai multe ori dreptate cetenilor i emind un ordin de stopare a agresiunii i de despgubire a victimei. Insa, nainte de a detalia procesul de acionare n instan a actorilor privai, trebuie s argumentm de ce ar fi acesta de preferat legislaiei actuale de mediu. n urma analizei unei pri a literaturii n domeniu (Rothbard 1997) un posibil rspuns ar fi c acionarea n instan respect un set de principii etice/normative, spre deosebire de legislaie, care n anumite cazuri ncalc acest set fundamental de principii. Aceste principii sunt urmatoarele : principiul respectrii proprietii private, principiul nonagresiunii, principiul rspunderii personale, principiul proporionalitii i principiul demonstrrii cauzalitii .

9|Page

Calitatea vietii noastre depinde de calitatea mediului aer, apa, sol, plante, animale, paduri, lacuri, rauri. Aceste componente ale mediului, integrate in ecosisteme, sunt influentate si modificate, de tot ceea ce inseamna dezvoltarea sistemului socio-economic. Consumul de resurse naturale, deseurile rezultate din toate procesele industriale, agricole sau casnice, constructiile hidrotehnice, schimbarea folosintei terenurilor, producerea in cantitate mare a unor substante de sinteza (fertilizanti, pesticide, medicamente, coloranti, fibre, mase plastice, cauciuc ), turismul de masa, comertul international sunt factori ce indica dezvoltarea dar, in acelasi timp sunt factori care determina modificari substantiale ale ecosistemelor. De aici apare necesitatea de a controla si supraveghea raportul dintre dezvoltarea economica si calitatea mediului si de a proiecta si aplica politici si strategii de protectia mediului.

Ecologia ne ofera instrumentele stiintifice de evaluare a structurii si functiilor ecosistemelor iar domeniul protectiei mediului instrumentele si logistica pentru aprecierea cantitativa si calitativa a impactului antropic, diminuarea impactului si remedierea efectelor negative.

Nevoia de specialisti care sa inteleaga efectele dezvoltarii asupra mediului, la diferite scari spatio-temporale, sa poata construi programe si proiecte de protectia mediului si sa acceseze informatiile privind calitatea mediului este in crestere evidenta.

Exista un mare segment pe piata private care dj activeaza in protectia mediului inconjurator, cum ar fi : Companii care isi dezvolta departamente de mediu pentru "a deschide" calea standardizarilor ISO 14000 sau EMAS, in vederea obtineri de imprumuturii de pe piata de capital, care folosesc ca indicatori aceste certificari; Companii de consultanta care asigura consultanta programelor intrenationale din domeniul protectiei mediului (LIFE-Natura, Ramsar), infrastructura de mediu, (ISPA-Mediu, PHARE-Regional) agricultura organica (SAPARD, Programele Bancii Mondiale), conservarea biodiversitatii, de stimulare a interventiei sectorul privat in protectia mediului (LIFE-Environment);

10 | P a g e

 Companii de proiectare pentru intocmirea studiilor de fezabilitate in vedrea obtinerii creditelor din tara si strainatate, in domeniul protectiei mediului (statii de epurare, gropi de gunoi, sisteme de alimentari cu apa); Companiile care asigura intermedieri de investitii in domeniul protectiei mediului, utilaje si tehnologii pentru combaterea poluarii, tehnici curate, produse ecologice; Companii de instruire si educatie in domeniul protectiei mediului; Companii de consultanta care urmaresc intrarea sau mentinerea in legalitate din punct de vedere al legislatiei de mediu a agentilor economici prin elaborarea de studii de impact si bilanturi de mediu. Astfel de companii sunt: Balint Analitika Kft, Geofan Expert Consult SRL, Elkoplast Romania, Proactive Communication, S.C IT & Mediu S.R.L, S.C Feldan Consult SRL.

In randurile de mai sus, am aratat de ce uneori, este mai bine ca natura unui bun sa fie una publica dar, de cele mai multe ori bunurile alternative celor publice ofera un grad mai mare de satisfactie cetatenilor, asa cum este in cazul securitatii, a mediului inconjurator, dar, mai ales a transporturilor- companiile private care ar produce aceste bunuri ar avea un scop, si anume obtinerea unui profit, ceea ce determina cresterea randamentului pentru asigurarea cat mai eficienta a conusmarii bunului respective de catre cetateni.

11 | P a g e

BIBLIOGRAFIE

http://Mises.ro/819/ http://Mises.ro/227/ http://Mises.ro/800/ www.scritube.com/economie/Bunurile-publice-si-productia-2327191620.php

http://store.ectap.ro/articole/635_ro.pdf http://www.ueb.ro/ecologie.php

12 | P a g e