Toxiinfectii alimentare produse de Staphylococcus aureus

Staphylococcus aureus

Clasificare tiinific Domeniu: Regn: ncrengtur: Clas: Ordin: Familie: Gen: Bacterie Eubacterie Firmicute Bacil Bacillales Staphylococcaceae Staphylococcus Nume binomial Staphylococcus aureus Rosenbach 1884

Stafilococii sunt bacterii de form rotund-ovalar (coci), gram pozitivi (se coloreaz cu colorant Gram), cu un diametru de 0,5-1,5 m, dispui caracteristic n grmezi (ca i ciorchinele de strugure). Genul Staphylococcus cuprinde aproximativ 27 de specii de stafilococi, dintre care cele mai des asociate cu infecii umane sunt, n ordinea frecvenei: Staphylococcus haemolyticus, Staphylococcus lugdunensis, Staphylococcus saprophyticus i Staphylococcus schleiferi. Pot produce o gam larg de infecii, a cror gravitate i localizare variaz de la infecii superficiale ale pielii pn la infecii ce pun viaa n pericol, ca de exemplu septicemia sau meningita.
Istoric

Pentru prima dat stafilococii au fost observati de ctre Billroth (1874 ) n colectii purulente umane si mai trziu izolati n culturi pure de Pasteur (1880) si Rosenbach (1884), acesta din urm folosind primul termenul de stafilococ. Studiul stafilococilor si a afectiunilor produse de acestia au preocupat numerosi cercettori, cum ar fi: Pasteur, Rosenbach, Bang, Meyer, Hajek, Marsalek, Bayrd-Parker etc. n 1955, Evans, Bradford si Niven au propus separarea taxonomic a stafilococilor de micrococi pe baza comportrii lor fat de oxigen.n 1965, Silvestri si Hill propun ca deosebirea ntre stafilococi si streptococi s fie fcut pe baza compoziiei acestora n DNA. Studii mai recente au stabilit criterii si mai exacte de difereniere care se bazeaz pe compozitia chimic a peretelui celular, pe existena citocromilor, pe felul si proportia acizilor grasi, pe hibridarea DNA, RNA. Marsalec si Hajek au efectuat studii amnuntite asupra tulpinilor de stafilococi de origine animal. n tara noastr, contributii importante n studiul stafilococilor au fost aduse de ctre Stamatin, Bica-Popii, Marica, Cernea, Volintir si altii.

Taxonomie
Cuprinde cinci genuri si anume: Staphylococcus, Gemella ,Jeotgalicoccus , Macrococcus , Salinicoccus. (dup J. P. Euzby, 2006). Genul Staphylococcus a fost separat din familia Micrococcaceae datorit continutului total diferit al bazelor DNA , compozitia peretelui celular, al spectrului diferit de sensibilitate la antibiotice . n cadrul genului exist specii patogene pentru om si animale, numai pentru animale si specii nepatogene. Specia tip a acestui gen este considerat Staphylococcus aureus. Genul cuprinde un numr de 40 de specii (conform J.P. Euzby, 2006). Pentru patologia animal, dup Bergeys Manual of Systematic Bacteriology, 2 edition, 2004 sunt mai importante urmtoarele specii de stafilococi: Staphylococcus aureus: subsp.anaerobius; subsp.aureus. Staphylococcus hyicus: subsp.hyicus; subsp.chromogenes. Staphylococcus intermedius. speciile nepatogene sau cu patogenitate redus izolate de la animale, fac parte: Staphylococcus epidermidis; Staphylococcus caprae; Staphylococcus felis; Staphylococcus gallinarum; Staphylococcus delphini.

Dintre

Incidenta speciilor de stafilococi n alimente Genul Staphylococcus face parte din familia Staphylococcaceae care cuprinde cinci genuri. Cuprinde 40 de specii dintre care 16 sunt considerate ca fiind patogeni alimentari. Dintre speciile coagulaz pozitive, Stp. Intermedius este binecunoscut ca productoare de enterotoxine. Un mare numr de tulpini de Stp. Hyicus sunt coagulaz pozitive, iar unele produc enterotoxine. Nu a fost raportat producia de enterotoxine de ctre Stp. delphini, Stp. Simulans , Stp. Schleiferi subsp. coagulans. Cel putin 10 dintre speciile de stafilococi coagulaz negativi, producenterotoxine:Stp. cohnii, Stp. epidermidis, Stp. Haemolyticus si Stp. Xylosus au fost izolati din laptele de oaie mpreun cu Stp. aureus.

Conditii de cultivare si caractere culturale

Cerintele stafilococilor n anumiti compusi organici sunt caracteristice celorlalte bacterii Gram pozitive. Aminoacizii sunt necesari ca surse de azot, iar tiamina si acidul nicotinic sunt recunoscute ca surse de vitamina B. n cazul cresterii anaerobe au nevoie de uracil. ntr-un mediu minim pentru cresterea anaerob si producia de enterotoxine, glutamatul monosodic serveste ca surs de carbon, si energie. Acest mediu contine numai trei aminoacizi (arginin, cistin, fenil-alanin si patru vitamine (pantotenat,biotin, niacin, tiamin) pe lng srurile anorganice.

Temperatura
Stp. Aureus este un germen mezofil, ns unele tulpini se pot multiplica si la temperaturi de numai 6-7C. n general multiplicarea are loc ntre 7 si 47,8C, iar productia de enterotoxine, ntre 10-46C, cu un optim ntre 40 si 45C.

Efectul substantelor chimice

Stp. Aureus se dezvolt bine n mediul de cultur fr NaCl, dar poate creste la fel de bine la o concentraie de 7-10% NaCl, iar cteva tulpini sunt halofile, dezvoltndu-se n medii cu 20% NaCl. n afar de temperatur, pH, si de NaCl, cresterea bacterian este influentat si de activitatea hidric. Stp. Aureus prezint o tolerant foarte mare fat de telurit, clorur de mercur, neomicin, polimixin, azidur de sodiu, compusi folositi de obicei ca agenti selectivi n mediile de cultur. Stp. Aureus poate fi diferit de alte specii de stafilococi prin rezistenta sa mai mare la acriflavin. Stp. Saprophyticus este rezistent la novobiocin, n timp ce Stp. Aureus si Stp. epidermidis sunt sensibili. Stp. aureus se poate dezvolta n limite de pH, cuprinse ntre 4 si 9, optimul situndu-se ntre 6 si 7. Cele mai multe specii sunt catalaz-pozitive si facultativ anaerobe, dar cresc mai bine aerob, cu unele excepii (Stp. aureus , subspecia anaerobius si Stp. sacharolyticus). coagulazic). Examinarea caracterelor morfologice si culturale si izolarea pe medii selective hiperclorurate sunt edificatoare pentru ncadrarea bacteriilor n acest gen.

Patogenitatea
Stafilococul auriu (S. aureus) i exercit patogenitatea att prin structura sa ct i printr -o multitudine de enzime pe care le produce. Astfel: capsula protejeaz bacteria de aciunea celulelor i mecanismelor de aparare ale organismului (fagocitoz, leucocite, macrofage) i favorizeaza n acelai timp aderena bacteriei de catetere i de alte materiale sintetice: proteze valvulare, proteze articulare, unturi, grefe etc. peretele celular al bacteriei conine mai multe substane care declaneaz reaciile inflamatorii n organism, stimuleaz sinteza depirogeni endogeni (substane sintetizate n organism care determin apariia febrei) i inhib mecanismele de aparare ale organismului. tot la nivelul peretelui celular exist acizi teicoici, care ajut la ataarea stafilococilor de suprafeele mucoaselor. Stafilococul auriu secret un numr mare de toxine: 5 enzime citolitice, care sunt capabile s lezeze membranele celulare i deci s distrug celulele; acestea sunt alpha, beta, gamahemolizinele i leucocidina; dup cum le spune i numele, hemolizinele au ca principal rol hemoliza distrugerea eritrocitelor, dar ele pot distruge i alte tipuri de celule avnd un rol important n producerea leziunilor tisulare; leucocidinele atac i distrug leucocitele. exfoliantina, ce determin leziuni la nivelul epidermului cu exfoliere consecutiv; este responsabil de apariia dermatitei exfoliative n cadrul sindromului stafilococic al pielii oprite (frecvent la copiii mici). toxina-1 a socului toxic, responsabil de sindromul toxic caracterizat prin: febr, hipotensiune, erupie urmat de descuamare i afectarea mai multor organe interne. enterotoxin (sunt 5, notate de la A la E), responsabile de toxiinfeciile alimentare cu stafilococ, ele fiind rezistente la aciditatea gastric i rezist 30 de minute la temperatura de 100 C, ceea ce semnific faptul c alimentele contaminate cu enterotoxin stafilococica nu devin inofensi ve prin fierbere; aceste enterotoxine se pare c au aciune i asupra sitemului nervos central, ceea ce explica vrsturile severe ce apar uneori n toxiinfeciile alimentare. De asemenea, stafilococul secret un numr de enzime care au diverse roluri n patogenitate, dar care sunt utilizate i ca markeri n diagnosticul infeciilor stafilococice: coagulaza, care poate converti fibrinogenul n fibrin i este un marker al virulentei S. aureus catalaza, care protejeaz bacteria de aciunea apei oxigenate hialuronidaza, care hidrolizeaz acidul hialuronic din esutul conjunctiv, favoriznd astfel diseminarea infeciei fibrinolizina, care dizolv cheagurile de fibrin, fiind un factor de difuziune al infeciei lipazele, care hidrolizeaz lipidele, ceea ce-i permite bacteriei s supravieuiasc i s invadaze pielea, esutul subcutanat i ariile sebacee ale organismului nucleaze, marker pentru S. aureus penicilinaze sau beta-lactamaze, enzime care inhib penicilina i antibioticele beta-lactaminice, ceea ce-i confer rezisten bacteriei la tratamentul cu penicilin si alte antibiotice similare.

Manifestri clinice produse de S. aureus

Manifestrile clinice ale infeciilor produse de stafilococul auriu se datoreaz fie toxinelor secretate de acesta intoxicaii, fie nmulirii bacteriene infecii. Intoxicatiile stafilococice sunt:

sindromul pielii oprite toxiinfecia alimentar sindromul toxic

Principalele infecii sunt cele purulente, dintre care cele mai frecvente sunt:

infecii ale pielii: furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfeciile plgilor infeciile esutului subcutanat: mastite, hidrosadenite, abcese infecii respiratorii: faringite, bronite, pneumonii, empieme infecii ale scheletului: artrite, osteomielite infecii generalizate: meningite, septicemii, endocardite cu diseminri secundare cu formare de abcese n diferite organe

Tratament
Tratamentul infeciilor stafilococice cuprinde tratament antibiotic, alturi de care sunt necesare i drenajul coleciilor purulente, ndeprtarea esuturilor necrozate i a corpurilor strine. Deoarece n prezena unor corpuri strine (proteze, catetere, pacemaker), este aproape imposibil de eradicat infecia cu S. aureus, de cele mai multe ori acestea trebuie ndeprtate. Tratamentul antibiotic nc din anii 1950-1960 a fost semnalat o cretere rapid a rezistenei tulpinilor stafilococice, n general, i mai ales a S. auriu la antibiotice. Efectuarea antibiogramei a devenit, astfel, obligatorie pentru toate tulpinile de S. aureus izolate din diverse infecii. Rezistena se instaleaz prin urmtoarele mecanisme:

producerea de beta-lactamaze, enzime care neutralizeaz antibioticele care au n structura lor nucleul beta-lactaminic modificarea unor proteine ale peretelui celular, ceea ce duce la scderea permeabilitii bacteriene i modificarea intei antibioticului astfel nct acesta s nu se mai poat lega de structurile bacteriene.

Profilaxia
Profilaxia infeciilor streptococice const n:

msuri de igien riguroas n unitile sanitare: splarea meticuloas a minilor dup contactul cu pacienii, utilizarea mnuilor la contactul cu plgile i mucoasele contaminate administrarea profilactic de antibiotice pre- i post-operator, pentru a preveni infecia plgilor postoperatorii tratamentul prompt al tuturor infeciilor streptococice, chiar i a celor superficiale, ale pielii i esuturilor moi.

Bibliografie selectiva:

Holt JG (editor) (1994). Bergey's Manual of Determinative Bacteriology (ed. 9th ed.). Williams & Wilkins. ISBN 0-683-00603-7 Madigan, Michael; Martinko, John (editors) (2005). Brock Biology of Microorganisms (ed. 11th ed.). Prentice Hall. ISBN 0-13-144329-1 Ryan KJ; Ray CG (editors) (2004). Sherris Medical Microbiology (ed. 4th ed.). McGraw Hill. ISBN 0-8385-8529-9 Manual de Microbiologia alimentelor volumul II ,
http://ro.wikipedia.org/wiki/Staphylococcus